„Incoerența ateismului” – Ravi Zacharias

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în intrebările lui Naum. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la „Incoerența ateismului” – Ravi Zacharias

  1. foolfield spune:

    Teismul cat si ateismul, sunt in esenta lor teorii avand la baza un set de date. Odata cu sistematizarea acestora, ele tind sa devina ideologii. Poate ca ar trebui sondate aceste baze ca sa intelegem despre ce vorbim, ce dezbatem, cum ne situam ca personae vizavi de teoria care este impersonala prin definitie.

    • Marius David spune:

      Stimate Foolfield, tocmai mă întreb de ce cred. Aseară am ținut o prelegere despre aceste lucru. Mă tem că nu pot fi de acord cu ideea conform căreia teismul, ateismul și orice alte isme sînt DOAR ideologii. Cel puțin fiecare dintre noi credem că sînt cu totul altceva. În ce mă privește, oricît încerc să fug de ISME, mi-am asuma creștinismul în urmă cu 28 de ani ca pe o structură de convingeri TEMPORARĂ. Se pare că ori m-am înțepenit, ori a devenit mai mult decît un simplu ISM pentru mine.
      Sînt gata în următoarele seri de prelegeri să pun la frigare convingerile mele și, dacă voi găsi cumva ceva mai aproape de Adevăr (eu am o definiție pentru acest concpet, dar mă tem că nu veți fi de acord cu definiția mea) să dau de pămînt cu orice ISM pentru a înlocui ideologia cu … ce este mai aproape de adevăr.

  2. feelin full spune:

    Sper sa aveti succes in initierea unui dialog cu proprietarul desi din cate il cunosc nu va accepta o baza de discutii atat de generos fundamentata. Introduceti termenul personaje in locul de personae (sau persoane?) si vedem ce iese. Daca tot ne ferim de impersonal sa trecem la ceva personal instead. De exemplu, cum va pozitionati in paleta dintre teism si ateism, ca teorii evident?

  3. foolfield spune:

    Atasamentul fata de o teorie sau alta, atrage de regula etichetarile. Sunt rezervat in ce priveste considerarea unei persoane functie de teoria pe care o imbratiseaza. Ateul de pilda, e indicat ca ateu prin prisma unor date preluate de-a gata, necritic, care ajung sa se cimenteze luand treptat forma unei conceptii normative. Teistul e si el destul de expus prejudecatilor formate prin asimilarea unor date care tind sa-i creioneze profilul. Pe calea aceasta insa, ateul si teistul nu sunt decat alcatuiri generice, produse ale conceptiilor normative, etichetante. O persoana poate adera la o teorie sau alta, insa nu poate fi identificata cu nici una din ele. Unde ma situez ca persoana intre doua teorii? Poate la confluenta predefinirii lor.

    • feelin full spune:

      Voi încerca să rezum ce am înțeles din răspuns.
      1. Etichetele deși utile în sfera economică nu au valoare în cea a definirii, sau a creionării cel puțin, a portretului unui individ. Ateul și religiosul sunt doar termeni care indică preferințe pentru un mod sau altul de a explica existența/inexistența unei lumi supranaturale. Nu e indicat a se identifica persoane după un criteriu particular cum este acesta. La extrem am putea spune că nu există om sută la sută ateu sau religios.
      2. Revenind la personal, pentru că asta mă interesează mai mult decât filosofare pură, înțeleg că nu considerați apetența pentru o categorie sau alta ca importantă ci ceea ce stă la originea lor (predefinire îi spuneți). Ca să nu cadă cineva în ispita de a vă lipi o a treia etichetă, cea de agnostic (being on the fence) mi-ar plăcea să dezvoltați ideea din ultima propoziție.

      • foolfield spune:

        Pe puncte: 1. Eu unul nu-mi puteam rezuma `expunerea` atat de comprehensiv.
        2. Sunt destul de realist sa realizez ca nu pot scapa de cea de-a treia etichetare.
        Fata de pura filosofare, incerc si eu sa pastrez distanta. Prin predefinire m-am referit la ambitia de a sonda definirile in discutie, pornind de la firul ierbii, dinaintea fixarii unor speculatii temporare intr-o formulare fortata, convenabila grupului, oricare ar fi fost acesta.

    • Marius David spune:

      Ați cunoscut atei în sensul pur al cuvîntului?
      Un prieten răspunde mai nou la întrebarea:
      – sînteți religios?
      – oare nu sîntem toți?
      Nu cred că putem viețui nici măcar biologic o zi întreagă fără acea postură intelectuală pe care o numim îndeobște și în general CREDINȚĂ.
      Într-un sens larg cu toții sîntem credincioși.
      Ateul cît și credinciosul, dacă doriți să îi portretizăm așa, și-au ALES două seturi de presupoziții, la fel de inexacte, la fel de criticabile, la fel de amendabile, la fel de înrudite cu credința pentru a-și construi paradigma.
      Un ateu devine credincios … sau invers în momentul în care are loc o mutație paradigmatică. Nu aderăm la o teorie sau alta, ci altoim o perspecrivă despre lume și viațăă pe un set de presupoziții pe care ni le-am asumat orbește și unii și alții.
      Am făcut un act de credință și unul și celălalt.
      Ateul CREDE că nu există Dumnezeu, neavînd dovezi contra.
      Credinciosul CREDE că există Dumnezeu neavînd dovezi contra.

      • foolfield spune:

        Dovezile conteaza prea putin pentru cel ce a facut din `a crede` norma de viata. De aceea credinta e un act care nu presupune din start demersul intelectual ce se sprijina in mod special pe evidente. Alegerea unui set de presupozitii, nu ar trebui confundata cu evaluarea unui set de dovezi.

        • Marius David spune:

          cred ca se poate intimpla si invers, dovezile nu conteaza pentru cel care nu crede, presupunind ca exista dovezi care ar zdrobi necredinta.
          Si credinta si necredinta sint deopotriva bazate pe evidente, dar selectate si taxonomizate in conformitate cu presupozitiile pe care v-ati construit paradigma. Insist sa pun egalitate intre ambele demersuri. Veti vedea de ce in urmatoarea ora.

          Imi puteti furniza cumva DOVEZI ca nu exista Dumnezeu? Ma indoiesc!
          Nici eu nu va pot furniza dovezi ca exista in sens politist-pseudo-stiintific!
          dar amindoi avem o doza mare de credinta cind afirmam ca doua drepte paralele nu se intilnesc niciodata, ca sa rezolvam o problema elementara de geometrie.
          va rog sa imi furnizati demosntratia in conformitatea careia l-as crede pe cuvint pe profesorul de geometrie.

  4. foolfield spune:

    Intr-adevar se poate intampla si invers. Mai sunt si cei ce credinciosi fiind, sunt dispusi sa-si reevalueze datele credintei. Si cei care fara sa fi imbratisat vreun crez, nu sunt deloc indiferenti fata de problematica religioasa. Important este ca fiecare sa aiba cutezanta de a fi oameni, si nu mai putin, oameni ai timpului lor. Felicitari pentru prelegere, ati atins puncte sensibile care ar trebui discutate mai des in media protestanta autohtona.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s