Da, îl cert pe Alex Bizău, dar trebuie să mă cert cu mine … că îmi place (sau despre noi vocații)

În această perioadă extrem de grea ies mult cu bicicleta. Efortul fizic intens îmi limpezește gîndurile. Mă ajută să îmi clarific următorii pași, să mă sfătuiesc cu mine însumi. Uneori privesc fără gînduri asfaltul care se furișează sub mine.

La 66,2 km la oră în coborîre, cînd furca vibrează amenințător în fața ta, ești la mîna Domnului și în pragul Suveranității Sale.

La lac , la Saldabagiu de Munte, dupa coborirea cu 56 km la ora de ieri

La lac , la Saldabagiu de Munte, dupa coborirea cu 56 km la ora de ieri

Dar ieșirea cu bicicletele presupune mai mult decît antrenarea pentru misiunea Scornicești 2013. Este un timp al părtășiei, prieteniei, împărtășirii experiențelor de viață, de ce nu, un timp al uceniciei. Ni se alătură adesea oameni de diferite alte confesiuni sau chiar liber cugetători. Bicicletele sînt un pretext extraordinar pentru prietenie de lungă durată.

Aseară am cunoscut și re-cunoscut oameni. Ovidiu Badea era doar un copilaș pe cînd am devenit pastor, pe Alex Bizău l-am cunoscut așa cum povestește el, pe Dani l-am cunoscut aseară.

Articolul de aseară al lui Alex a fost o surpriză plăcută. Mi-a mîngîiat firea pămîntească, recunosc și am făcut 200 de mătănii și 300 de Tatăl nostru ca să îmi treacă, dar a sosit în vremea în care mă gîndeam care îmi mai este utilitatea. La ce voi mai fi folositor acum cînd vocația fundamentală a vieții îmi este întreruptă.

Poate că mă voi face de vocație prieten. Cine știe? Acum îmi dau seama ce mult contează pentru cei din jur gesturile mici și accesibilitatea. Mă bucur de un lucru, deși nu sînt prieten bun cu umilința, mă bucur că nu mi s-au urcat epoleții la cap și titlurile nu m-au smintit în așa măsură încît să nu mă fac parte dintr-o „gașcă” de programatori, care vor să respire aerul și să vadă norii și apa lui Dumnezeu.

Mulțumesc, Alex! Te cert, dar mai în ceartă sînt cu mine din pricina firii mele pămîntești care nu cunoaște smerenia.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biciclete, Fabrica de barbati, Meditaţii, Oameni, Perplexităţi, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Da, îl cert pe Alex Bizău, dar trebuie să mă cert cu mine … că îmi place (sau despre noi vocații)

  1. Dragă Marius
    Părinții noștrii nu s-au gândit la profețit destine când ne-au dat nume, dar … așa se întâmplă de regulă. Eu nu scap de gropile cu lei, tu ești ca marea, uneori calmă ca o oglindă în care-ți poți privi sufletul, alteori învolburată de furtuni cărora nimeni nu le poate face nimic. (Există însă Unul care a fost în stare să potolească până și furtuna și să-i zică: ,,Taci! Fără gură!“)

    După cum vezi, prefer a doua variantă de tălmăcire a numelui tău, căci mi-este frică de prima …
    .
    The name Marius was used by members of the Roman gens Maria. It is derived from either the Roman war god Mars. Sometimes the name is thought to be from the Latin word mare meaning „sea”, the plural of which is ,,maria“.

    • Marius David zice:

      Da, numele meu este MArius DAvid,
      DAvid a fost alegerea tatalui si se pare ca David a avut o perioada in care a trebuit sa se dea jos de pe tron. CAuzele sint diferite la noi, dar nici mai bun ca David nu sînt.
      Marius a fost alegerea mamei, dupa Mizerabilii.
      Dupa cum se vede si dupa cum sint acuzat, nu am fost certat cu MArte, simbol al razboiului, si nu m-am dat inapoi de la tot felul de razboaie, unele, acum privind in urma, complet inutile.
      Sint fascinat de mare si, probabil cindva, undeva, voi pleca pe mare.
      Am scris un eseu in studentie despre Thalassa, o compartie intre Ulise si felul in care a cucerit acesta marea si modul in care Isus a calcat marea in picioare.
      Chiar si mie mi s-a parut atunci interesant. A fost unul dintre putinele texte pe care mi le-am citit cu placere 🙂

  2. Daniela zice:

    Neavand harul de afi parinte, nu pot spune ca stiu prin ce treceti. Doar intuiesc … Dar am avut harul unei depresii. Intunecata ca iadul, dar ce har mi-a dat Dumnezeu prin ea si cate binecuvantari am primit si ce binecuvantare am devenit pentru altii … Toate le face Dumnezeu intelept la vremea lor! Si furtuna asta are rostul ei pentru toti patru, dar si pentru cei din jurul vostru … Evident ca din afara e usor de vorbit. Tin minte cum ma uitam la cei care imi spuneau chestii de-astea cand eram praf … Oricum vocatiile de prieten si de ascultator al altora sunt minunate :).
    PS: frumoasa poza 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.