Cum se fabrică un BMW … azi?

Acest gen de video ar trebui să ne lase cu ouauri și mirări admirative. Dar, după primul oau, am rămas oarecumva trist, împovărat și încărcat.

Nu știu de ce exact. Totul este atît de bine pus la punct, dar sînt prea puțini oameni, din ce în ce mai puțină pricepere în mîini, prea puțin zgomot pentru gusturile mele, totul face click și pac, hîrști și zuum.

via S. G.

Acești copii ai tehnologiei moderne îmi par mie născuți fără părinți, născuți doar din plastic și sticlă, metal și cauciuc, fără pete de transpirație și fără oftaturi.

Multe mașini, puțini oameni, din ce în ce mai mulți roboți, din ce în ce mai puțini meșteri.

Nu, nu sînt nostalgic-pășunist, nici antitehnologie, numai că nu îmi pot alunga sentimentul de disconfort privind un asemenea video probabil alături de plăcerea de a urmări o bicicletă făcută manual, un cuțit artizanal, orice alt lucru atins de ore de transpirație, muncă directă cu metalul, lemnul, pielea.

În ultimul timp am început să strîng tot mai multe astfel de lucruri și să mă debarasez de cele prea netede, prea rafinate, prea fără urmă de greșeală umană.

Cred că merită să pierdeți 15 minute din viață ca să urmărim acest fel de prezentare care ne lasă deopotrivă anesteziați, deopotrivă mirați, deopotrivă cu tînjiri.

Aceste mașini prea puțin atinse de oameni sînt mașinile în care vor muri oameni.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Meşteşugăreşti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Cum se fabrică un BMW … azi?

  1. ady zice:

    Tributul de transpiratie a fost platit la crearea robotilor de catre oameni

  2. CiprianM zice:

    trist dar adevarat

  3. E o oarecare coincidenta. Si soferii de BMW de pe-aici sunt destul de lipsiti de simturi. Pana si de cel al ridicolului destul de des.

  4. Claudiu Lupu zice:

    Da, cu adevărat fascinant.
    În rest, ce putem spune? Doar să ne consolăm cu gândul că şi roboţii sunt construiţi (alimentaţi, întreţinuţi, reparaţi, unşi etc.) tot de oameni. 🙂 La urma urmei, dacă ne dorim maşini/lucruri perfecte (cu referire cel puţin la design şi funcţionalitate), ele nu pot fi făcute decât de alte maşini, care lucrează reuşind să atingă perfecţiunea, tocmai fiindcă sunt lipsite de însuşiri ce ar putea fi generatoare de erori. Asta e.

  5. CiprianM zice:

    Videoul de mai sus, arata destul de bine pana unde este granita omului astazi in vecinatatea masinariilor. Este ca un fel de invazie a masinariilor sofisticate pe terenul unde in mod normal ar fi trebuit sa lucreze omul. Acelor masinari la urma urmei nu le plateste nimeni pensie, asigurare de sanatate, bonusuri de sarbatori, muncesc ele deocamdata si cota parte din productia lor merge prin visteria statului si catre serviciile sociale, unde sunt ajutati cei fara de munca. Si le convine deocamdata tuturor.

  6. manu144x zice:

    Asta vroiam si eu sa spun. Multa transpiratie intra si la crearea si programarea unui asemenea robot. Nu vrei ca dupa 100 de masini ansamblate sa constati ca robotul a facut o gaura cu 1 mm mai la stanga decat trebuia, sau ca robotul si-a pierdut calibrarea dupa un anumit numar de unitati, sau multe altele.
    Vrem nu vrem, asta e nivelul lumii de azi. In alte vremuri, oamenii campului la fel ziceau despre cei ce munceau in fabrici cred. Ce nevoie are lumea de masinariile alea? Ce munca e aia sa invarti de suruburi? Aici la coasa e munca adevarata, nu invartit suruburi in fabrici.

    Ce sunt eu curios, este care va fi nivelul urmator? Adica despre ce meserii vor zice programatorii de azi ca aia nu e munca adevarata, ca aia era viata cand transpirai in fata unui compilator.

    • adrian zice:

      Deja programatorii batrani spun ca programarea cu medii vizuale, cu memorie aproape la discretie, nu mai e programare. 🙂 Pe vremuri programarea era arta, acum incepe sa fie mai mult rutina si tot mai putin arta.
      Cred ca obiectii de acest gen au fost inca de la aparitia rotii: „roata distruge toata placerea deplasarii, nu mai simti efortul care te facea sa realizezi ca te misti cu adevarat in spatiu. Frecarea prin rostogolire pierde din contactul cu materia pe care ti-l oferea frecarea prin alunecare.” 🙂
      Ca sa fiu sincer si eu am obiectii legate de cartea electronica vs. cartea „clasica”. Asa se face ca aproape urasc ipad-ul de pe care scriu acum. 🙂
      La aparitia tiparului au existat voci care au condamnat „depersonalizarea” pe care literele tiparite o transmit cititorului. La fel cand au aparut razboaiele de tesut, locomotiva s.a.
      Cat despre impactul asupra mediului, nu cred ca robotii de azi afecteaza mediul mai mult decat corabiile din trecut. La un moment dat, Spania aproape ca a ramas fara paduri ca sa-si construiasca flota de corabii cu care a impanzit marile si oceanele. O mina de sare in care sclavii lucrau pana la epuizare nu afecta mediul inconjurator?

      • szromulus zice:

        Programarea nu a devenit o rutina, odata cu cresterea nivelului de abstractizare s-a largit plaja de posibilitati, in schimb challenge-ul foarte mare exista si in prezent. Evident conteaza care este rolul tau atunci cand discuti de programare software. Exista unii care au roluri secundare si nu au urcat la nivele in care te gandesti sa fii un deschizator de noi posibilitati, atunci da, de acord esti un rutinat, dar si atunci munca este foarte dificila si exista costuri mari la nivel de resurse umane, chiar exista un risc mare de a dezvolta boli fatale, cum spre exemplu s-a intamplat in cazul fostei vedete tv Michaela Niculescu specialist IT la IBM, care a fost ingropata azi.

        • AdidelaBuzau zice:

          de acord, mai ales ca acum a aparut paradigma programarii functionale (cum ar fi limbajul Haskell). Chiar si cu programarea „clasica” inca mai poti sa faci arta scriind cod pentru microcontrolere. E drept ca pe vremuri programarea avea un aer mai „mistic”. Depinde de ce ti se cere sa faci. Mie imaginile din fabrica BMW mi se par deja arta (techne). Inteligenta umana este prezenta in fiecare fir, carcasa, surub. Pe langa faptul ca sunt functionale, aceste mecanisme mai sunt si frumoase. Nu e usor sa faci sa mearga asa ceva. Proletarii de pe vremuri programeaza acum roboti si CNC-uri. Secera si ciocanul nu mai au nevoie de „brate tari muncitoresti”, ci de un microcontroler bine programat. 🙂

  7. Ana-Maria zice:

    Eu am alte intrebari:
    Care sunt costurile totale de productie? Care este pretul platit?
    Pentru fabricarea unui robot sa al unei masini: cat aer este poluat cu chimicale si noxe? Cati metri cubi de apa potabila sunt otraviti cu solutii?
    Cati munti si cate paduri sunt distruse pentru extragerea aliajelor?
    Putem sta linistiti ca pe noi nu ne afesteaza si se intampla distrugerile altora, dar… este chestie de timp, vantul bate incotro vrea.
    Si mai devreme sau mai tarziuvom plati toti, sau si mai rau: copii nostrii.

  8. Nu sint specialist in tehnologia constructiilor de masini. Am insa convingerea ca toate marcile recurg la roboti si linii de profuctie complet automatizate din mai multe motive, motivul principal fiind probabil relationat cu productia in masa. Nu uitati ca sint modele de masini facute/fabricate integral manual, cum ar fi Koenigsegg, Gumpert Apollo sau Bugatti, dar care au o clientela foarte, foarte „exigenta” 🙂

  9. Pingback: Mașini făcute (încă) de mînă | Marius Cruceru

  10. Pingback: Ce așteaptă angajatorii de la absolvenți în România anului 2013? Ce vor și ce oferă tinerii absolvenți pe piața muncii? Elite Talent Outlook | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.