Săptămîna de rugăciune de la începutul anului – Tematica

După cum este o tradiție deja, prima săptămînă din an este considerată o săptămînă de rugăciune în bisericile care fac parte din Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România. Cu ceva timp în urmă se numea Săptămîna Mondială de Rugăciune. Cred că astăzi este greu să o numim Săptămînă Națională de Rugăciune. Multe biserici aleg să anuleze programele de după 1 ianurie din pricina oboselii generate de Revelion și din pricina prea aplecării asupra salatei Boeuf și sărmăluțelor.

Pentru cei care doresc iată Tematica.

Saptamana de rugaciune 2013

Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013

 

Tema: Eu şi casa mea

Familia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care au parte oamenii aici pe pământ. De fapt, după legământul cu Dumnezeu in baza jertfei Domnului Isus, legământul de căsătorie este al doilea ca importanţă. În familie experimentăm cele mai frumoase și intime relaţii interumane posibile aici pe pământDar, de la căderea omului în păcat, familia este pentru mulţi oameni locul neînţelegerilor, al  certurilor și violenţei. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu, Cel Care a întemeiat familia, vrea să o binecuvinteze, iar diavolul vrea să o distrugă. În faţa atacurilor celui rău, fiecare familie are nevoie de protecţia și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini menirea şi pentru a se bucura de binecuvântarile Creatorului.

În săptămâna aceasta, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom ruga în mod special pentru familie.

Duminica- Eu şi casa mea vom sluji Domnului

Text – Iosua 24:1-15

Iosua afirmă că indiferent ce drum vor alege celelalte familii, el și casa vor rămâne lângă Domnul. În vremea de acum multe familii sunt influenţate de cei din jurul lor şi aleg calea lumii. Dar sunt şi familii, care asemenea lui Iosua și casei lui, rămân cu credincioşie şi perseverenţă lăngă Domnul indiferent de împrejurări.

Să mulţumim Domnului:

-         Pentru toate familiile sănătoase în credinţă;

-         Pentru familiile în care toţi sunt măntuiţi;

-         Pentru familiile în care toţi sunt implicaţi în slujire în Casa Domnului.

Să cerem de la Domnul îndurare şi har de mântuire:

-         Pentru familiile în care unii au plecat in lume;

-         Pentru familiile în care unii au slăbit în credinţă;

-         Pentru familiile în care sunt neînţelegeri;

-         Pentru mântuirea celor pierduti din casele noastre.

Vezi mai departe AICI

About these ads

About Marius David

Soțul Nataliei, tatăl lui Neriah și al lui Naum Lucas
This entry was posted in Biserica Baptista. Bookmark the permalink.

17 Responses to Săptămîna de rugăciune de la începutul anului – Tematica

  1. alin says:

    sfanta traditie baptista…
    totusi, nu ar avea un randament mai bun aceste seri de rugaciue, daca nu ar fi chiar in cea mai aglomerata perioada din an? zic si eu…

    • Marius David says:

      nu cred ca este potrivita ironia aici, mai ales in contextul in care bisericile au toata libertatea sa isi pastraze tematica si sa se roage cind doresc dinsele sau pastorii dinselor.

      • Teofil Mihoc says:

        Frate Marius, aveti dreptate. Noi, credinciosii din Biserica Baptista din Jibou dorim sa alocam un timp spacial acestei saptamani si de aceea ne adunam in 06-13 Ianuarie, desi vom incepe anul cu un lant de post si rugaciune de cel putin 40 de zile, deci vom avea seri de rugaciune in fiecare seara pe parcursul celor 40 de zile. Saptamana de rugaciune insa este ceva special, in care ne adunam cu intreaga adunare si ne rugam. Pe lanaga subiectele de rugaciune, noi mai adaugam si diferitele compartimente de slujire din biserica: tineri, copii, bolnavi, predicatori, prieteni, etc. Al 3 lea compartiment este cel al bisericilor misiune si pastorii/misionarii care merg in aceste biserici. Este un timp atat de binecuvantat! Nune ajunge o ora si jumate pentru aceste lucruri deosebite si avem vreo 6-7 plecari de rugaciune in fiecare seara. Frumos, obicei sa ne incepem anul cu rugaciune.

    • Marius David says:

      am fost chiar uimit cît de mulți au fost într-o sîmbătă seara la biserică.

  2. terminateologul says:

    Un scurt istoric al “saptamanii mondiale de rugaciune” transformata spirit mioritic-original, in “nationala” :
    “Unul din cele mai eficiente instrumente prin care se poate realiza o unitate mentală sau spirituală la nivel naţional, internaţional, şi chiar mondial, este rugăciunea – un timp definit, în care toţi credincioşii, din toată lumea, se roagă pentru acelaşi lucru. Şi astfel ajungem la ceea ce se numeşte „Săptămâna mondială de rugăciune”. Aceasta îi aduce pe toţi participanţii, din întreaga lume, împreună, legându-i spiritual. Săptămâna de rugăciune este anuală, dar datele calendaristice în care este ţinută pot diferi de la o zonă la alta. Subiectul, textele biblice şi îndemnurile la rugăciune sunt şi ele date, astfel încât unitatea tuturor participanţilor să fie una şi mai deplină.

    Ca proiect, rugăciunea pentru unitatea creştinilor la care să participe mai multe denominaţii, a existat încă din secolul al XVIII –lea şi s-a dezvoltat tot mai mult în secolul al XIX -lea şi în primele decade ale secolului XX. Ideile au plecat fie de la protestanţi cu tendinţe penticostale, fie de la romano-catolici.

    Ideea de săptămână mondială de rugăciune aparţine abatelui francez Paul Couturier, care, în 1935, propune „Săptămâna universală de rugăciune pentru unitate creştină”. Anul 1964 aduce cu sine două evenimente extrem de importante în evoluţia săptămânii de rugăciune. Primul are loc la Ierusalim, unde Papa Paul VI se roagă împreună cu Patriarhul ortodox al Constantinopolului, Athenagoras I, ca „toţi să fie una” (Ioan 17:21).[7] Al doilea se petrece la Roma, unde Decretul despre Ecumenism al Conciliului Vatican II subliniază că rugăciunea este sufletul mişcării ecumenice şi încurajează ţinerea săptămânii de rugăciune. În anul 1965, Comisia pentru credinţă şi ordine a Consiliului Mondial al Bisericilor şi Secretariatul pentru promovarea unităţii creştine (cunoscut acum drept Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştine) din partea Bisericii Romano-Catolice încep pregătirea oficială comună a materialului pentru Săptămâna de rugăciune, material folosit pentru prima dată oficial în anul 1968.[8] De atunci, aceste materiale au o utilizare tot mai largă, fiind folosite în prezent de aproximativ 550 milioane de creştini ecumenici.

    Deşi alte organizaţii ecumenice folosesc alte date sau alte materiale, ideile şi practica provin din sursa citată mai sus.

    Un pas dincolo de limitele creştinismului sau a dialogului cu religiile monoteiste, în vederea colaborării inter-religioase, a fost făcut de Papa Ioan Paul II, care a chemat toate denominaţiile creştine şi religiile lumii să se întrunească pentru a se ruga împreună pentru pace. Evenimentul s-a realizat pentru întâia dată în 27 octombrie 1986 în oraşul Assisi, Italia. Acolo, sub prezidiul papei, s-au adunat reprezentanţi ai principalelor confesiuni creştine, alături de evrei, musulmani, hinduşi, budişti, indieni americani, etc., rugându-se fiecare la dumnezeul său, în felul său caracteristic, pentru pacea lumii.

    Urmând „spiritul Assisi”, după cum l-a numit papa Ioan Paul II, aceste întruniri de rugăciune au continuat în fiecare an, în locaţii diferite, în anul 1998 evenimentul având loc la Bucureşti.[9] Această controversată chemare la rugăciune a deschis o uşă pentru dialogul inter-religios la care sunt invitate şi religiile politeiste şi animiste, dând o nouă dimensiune dialogului ecumenic, prin apropierea marilor religii ale lumii una de cealaltă.” [7] Patriarhul Athenagoras I şi Papa Paul VI, la întâlnirea istorică de la Ierusalim, în 1964.

    [8] Some key dates in the history of the Week of Prayer for Christian Unity, vezi http://www.wcc-coe.org/wcc/what/faith/wop2006-10.pdf sau Resources for the Week of Prayer for Christian Unity and throughout the year 2006, http://www.vatican.va/roman_curia/pontifical_councils/chrstuni/weeks-prayer-doc/rc_pc_christuni_doc_20050603_week-prayer-2006_en.html. Textul complet al Decretului despre Ecumenism al Conciliului Vatican II se găseşte la următoarea adresă: http://www.vatican.va/archive/hist_councils/ii_vatican_council/documents/vat-ii_decree_19641121_unitatis-redintegratio_en.html

    [9] „Numele lui Dumnezeu este Pace” a fost tema sub care s-a desfăşurat a XII-a ediţie a Zilei de Rugăciune pentru Pace la Bucureşti, în septembrie, 1998.

    Faptul că aceasta a avut loc la Bucureşti se datorează activităţilor ecumenice ale principalelor denominaţii creştine româneşti, în special eforturilor Bisericii Ortodoxe Române. Întrunirea a pregătit terenul pentru vizita papei la Bucureşti în anul următor.

    Bisericii Ortodoxe Române i se datorează câteva evenimente ecumenice majore care au marcat sfârşitul sec. XX şi începutul sec. XXI. Biserica Ortodoxă Română este membră în Consiliul Mondial al Bisericilor şi una din promotoarele ecumenismului în lumea ortodoxă. Aceasta participă în mod activ la discuţiile ecumenice şi a avut un rol foarte important în evoluţia tratativelor de reconciliere între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe.

    Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România în mai, 1999 – prima vizită a unui suveran pontif într-o ţară majoritar ortodoxă de la Marea Schismă încoace – a reprezentat recunoaşterea meritelor ecumenice a Bisericii Ortodoxe Române şi ale Patriarhului Teoctist.

    În aclamaţiile a 100,000 de oameni care strigau „Unitate!”, Papa i-a adresat o invitaţie Patriarhului Teoctist de a-i întoarce vizita la Vatican. Această vizită a avut loc în data de 13 Octombrie 2002, unde Patriarhul a subliniat dorinţa Bisericii Ortodoxe Române de a continua promovarea ecumenismului. Patriarhul Teoctist a afirmat:. „Biserica Ortodoxă Română a rămas fidelă colaborării cu alţi creştini şi continuă să îşi aducă contribuţia specifică în eforturile de dialog ecumenic bilateral şi multilateral.” (http://www.vatican.va/latest/documents/teoctist_spe_20021012_en.html )

    Ca răspuns, Papa a lăudat eforturile ecumenice ale Patriarhului şi ale Bisericii Ortodoxe Române: „Împreună, în această biserică, suntem martori ai călătoriei comune în care am pornit spre reunirea Bisericii Catolice cu Biserica Ortodoxă Română” (http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/homilies/2002/documents/hf_jp-ii_hom_20021013_teoctist_en.html ), declarând deschis care sunt scopurile urmărite în mişcarea ecumenică.

    Prin poziţia pe care a adoptat-o faţă de unitate şi reconciliere, Biserica Ortodoxă Română este una din cele mai importante piese ecumenice din Sudul şi Estul Europei, fiind o punte de legătură între Vestul Catolic şi Estul Ortodox.
    Sursa: http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/miscarea_ecumenica.html

  3. terminateologul says:

    DIN prima propozite s-a pierdut chiat un DIN :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s