Bicicleta lui Nenea Florea este gata! … sau despre cum se stă „pe moarte” – Ranger (Flota)

Vă mai amintiți proiectul acesta?

A se citi pe următorul fond muzical al lui Avishai Cohen (mulțumiri lui A.S. pentru re-amintire)

Ei bine, după exact două luni de căutări febrile, în contră cu moartea și în apropierea zilei în care a împlinit 92 de ani (13 octombrie), pe 22 octombrie am reușit! Proiectul în memoria lucrării „tatălui” meu, unchiul Florea, este gata și sînt extrem de mîndru de el.

Astăzi va fi expus la Cioco-mania.

A fost un parcurs spiritual și tehnic greu, dar s-a meritat fiecare cent și orice efort. Bicicleta aceastα mi s-a lipit de suflet și valorează mult mai mult decît orice altă bicicletă din cele pe care le am și pe care mi le-aș putea dori.

Am început achiziția cu geanta, care are un istoric special, de asemenea. Iată ce mi spune domna de la care am achiziționat-o.

Buna seara.
Hm! Foarte interesant ca m-ati intrebat si la ce o veti folosi. geanta chiar are o poveste de suflet si eu in general asta vanez: povesti ( de unde si boala colectionatului ).
Este o geanta salvata. A apartinut unui fost profesor universitar de istorie ( care nu mai este printre noi ) si pe care o donase studentului lui preferat ca sa-i aminteasca de principiile pe care-l invatase batranul ( student cica foarte sarac…si care promitea mult ), student “recunoscator” de la care geanta a ajuns in foarte scurt timp insa la….un om care strangea vechituri. Intamplarea a facut sa vada geanta un alt fost student al batranului si recunoscand-o a recuperat-o de la omul respectiv ( cu o sticla de vin………….evident ) Si astfel, ajunsa prin inca vreo 5 maini la mine- nu stiu exact cat a fost folosita si de unde provine, dar la mine a ajuns insotita de aceasta legenda, care mi-a fost redata mult mai dramatic , motiv pentru care am si vanat-o :)
Din pacate nu am destul spatiu ca sa fie toate povestile puse in valoare, asa ca ma bucur ca o folositi la ceva cu siguranta educativ unde isi mai poate duce cu demnitate adevarata poveste a vietii ei si daca intr-adevar a fost un obiect important pentru un batran profesor de istorie atunci cu siguranta la acest proiect trebuia sa ajunga.
Numai bine.
Sper sa va ajute si spor la proiect si la povestile dvs.
—————-

A.

Geanta a fost achiziționată din Iași, oraș al copilăriei mele, oraș în care nenea Florea ne vizita ca să ne aducă miere, apoi … ca să ne ia în vacanțe. Este orașul în care și-a văzut fratele mort, din care l-a luat și l-a dus…

Apoi a urmat șaua. Am luat-o din București, oraș al studenției tatălui meu, oraș al studenției mele, dar am primit-o la Turnu-Măgurele, orașul în care a fost ordinat tatăl meu prima dată, după absolvirea studiilor de seminar, oraș în care au fost îngropate multe amintiri grele.

Șaua este o șa Brooks, pentru cunoscători nu mai trebuie lămuriri.

Apoi am pus pentru gentuța de scule un vechi suport de telefon mobil care m-a însoțit în toți acești ani în misiunile din Oltenia, mai ales în anii de început ai misiunilor Cside, anii 1998-2003, ani în care mergeam des să mă rog cu bătrînul.

Cadrul este un Ranger olandez luat din Zărnești-Tohan, culoarea pare neagră, dar este un verde sienna foarte profund. Am ales această localitate să iau biciccleta pentru că nu am găsit un Tohan autentic în stare relativ bună și, chiar dacă aș fi găsit, sablarea și revopsirea nu îl așteptau pe bătrîn, apoi  nu se compară calitatea acestui cadru crom-molibden cu cele de oțel vechi.

Ideal ar fi fost să fi făcut ce are de gînd să facă prietenul meu de la Bicicleta Veselă AICI. Poate că tocmai de aceea sînt extrem de determinat să îl ajut să ajungă pînă la capăt cu acest Carpați.

Cea mai mare problemă la tohanurile pe care le-am urmărit a fost furca. Insalvabilă, cu jocuri sau bucăți întregi din cadru înlocuite prin suduri oribile. Sînt extrem mulțumit de acest cadru făcut cu minte olandeză.

Da, există destule urme de rugină pentru aspectul vintage, dar cadrul era foarte important pentru o funcționalitate bună a bicicletei.

Nu puteam renunța la apărătoare, dat fiind faptul că această bicicletă trebuie folosită la costum și chiar pe ploaie.

Am dat jos pedalele pe care le avea bicicleta și am pus pedale mai apropiate de original, dar solide. De asemenea, au fost schimbate apărătorile de noroi, care erau inițialmente de două feluri și una era complet ruginită, dar dată cu vopsea peste rugină.

Stopul spate era plin de apă. L-am „stors” cu foenul, cu grijă să nu-l topesc. Sistemul de iluminare este clasic. A fost refăcut. Avea un sistem electric mai puternic și mai modern, dar am optat pentru ceva mai clasic și mai slab în favoarea esteticii și asemănării cu originalul.

Ghidolinele au înlocuit niște mînere de cauciuc bune, dar nu se potriveau cu șaua și ansamblul.
Sînt dintr-o curea din aceea pe care se ascuțea briciul. Nenea Florea s-a ras cu briciul. Așa  îl vedeam vinerea pregătindu-se să încalece bicicleta pentru a pleca spre Floru sau spre Balaci.

Am preferat ghidoline ceva mai lung spiralate pentru o bună susținere a mîinilor

Soneria, care are un clinchet cristalin, a fost cel mai ieftin element al bicicletei, a costat fix 3 lei. O voi schimba, dacă voi găsi ceva mai bun sau mai aproape de original.

Cauciucurile, destul de uzate, sînt reflectorizante lateral. Roate de 28 de inches, așa cum am dorit. Pasul mare, angrenajul foarte bine reglat. Bicicleta merge foarte lin și are o înălțime amețitoare. Foile și pedalele au fost shimbate și ele, pentru că macaralele pedalierului era fiecare de la altă bicicletă, una de la mountain bike, cealaltă de la o bicicletă de oraș. Axul pedalier este pe pătrat.

Așa a sosit, cocoțată pe mașină, după ce am primit ajutorul băieților de la Magazinul Universitaria de pe Decebal, lîngă Brumă. Excelent atelier de reparații biciclete. Îi recomand din toată inima. Niciodată nu am auzit în atelierul acela ceva de genul: Αsta nu se poate, domnu Cruceru… precum am auzit în celelalte locuri din Oradea.

Este exact așa cum am dorit! Dacă nu este Tohan, este din zonă, este neagră de la distanță, verde închis, una dintre culorile mele favorite, fără viteze, doar cu frînă torpedo pe contră, roate de 28, cadru mare, altfel nu ar fi încăput geanta, este un cadru de 60 cm, coarne rotunde, aduse spre ciclist, cadru bărbătesc, șaua de piele…. încă mai caut o sonerie mai deosebită, poate îmi trimite cineva chiar una de Tohan sau de Ukraină și … foarte important… îm trebuie o pompă nichelată din aceea clasică.

A ieșit ceva ma bine decît îmi propusesem.

sursa foto walton street classics.uk

***

PS. Tocmai am aflat că Nenea Florea se pregătește să plece și că de fapt nu folosea clești de rufe, ci ac de siguranță pentru strîns pantalonii

sursa foto http://www.mariashop.ro

Lumea spune „e pe moarte”. Exact, nu este sub moarte, este pe moarte. Moartea nu ne poate stăpîni și încăleca. Noi încălecăm măgarul gălbejit pentru a trece dicolo. Pe moarte se încalecă exact ca pe bicicletă. Nenea Florea a fost învățat cu asta. Nu îi va fi greu unui om care a stat în genunchi ore întregi, rugînd-se pentru Biserică, Familie, fiu și nepoți, pentru mîntuirea tuturor, să încalece acum pentru puțin pe moarte… și să treacă dincolo. Vorba lui: mi-am luat deja bilet, aștept numai să vină vagonul în dreptul meu… și rîde.

Drum bun, nenea Florea, este un drum un pic mai lung decît cel spre Balaci sau spre Floru sau Potcoava… și nu uita e acul de siguranță… unde îți este boldul moarte?

Bătrînul nu va putea primi omagiul meu în fier și piele, dar cu toții știm acum despre ce este vorba…

***

Mulțumiri:

Soției, Natalia, pentru susținere, înțelegere și ac de siguranță,

Doamnei A. din Iași, petru geantă,

Domnului Andrei Gruia de la Minor Swing, pentru șa,

Domnului Andrei Ologeanu, pentru susținerea finaniară și transport,

Domnului Ovidiu, de la Bicicleta Veselă, pentru consultanță,

Domnului Stelian Vîja Tecar din Zărnești, pentru Ranger,

Domnului Nicu Achim pentru împrumutul sistemului de transport,

Domnului Mihai Heutshi din Sebeș,

Domnului Lucian de la  atelierul Universitaria de pe Bulevardul Dacia, pentru ajutorul la reparații,

Domnilor Viorel și Beniamin Cruceru, pentru informații și complicitate,

Firmei Soluții Avansate, reprezentată de domnii Sebastian Văduva și Ioan Fotea pentru sprijinul financiar al proiectului (ajuns la costul de aproximativ 1000 ron în total),

și

Studenților de la Management pentru prezentarea din această seară, în special lui Laurențiu Culda.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biciclete, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Meşteşugăreşti, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Bicicleta lui Nenea Florea este gata! … sau despre cum se stă „pe moarte” – Ranger (Flota)

  1. Emanuel zice:

    Am acasa o bicicleta veche Carpati – Tohan din 1957. A folosit-o tata din anii 80, pana in 2000. A fost noua cand a inceput s-o foloseasca. Acum sta agatata in cui. Ar trebui centrata si in rest e buna. Nu mai are saua originala, nici cauciucurile si camerele si probabil nici spitele toate sau partial. In rest e buna. Va intereseaza?

  2. Multumim Marius. O singura observatie ,carcotasa, geanta era neagra. Zilele astea am gasit cheile originale de la prima lui bicicleta . Tata zice ca are pasaportul pregatit si e gata sa se mute. In ultimele saptamani l-am vazut cum se stinge usor, usor , iar sotia mea Delia l-a „pompat” cu intravenoase.

    • Marius David zice:

      vreau acele chei, Viorel, măcar una, le împărțim FRĂȚEȘTE 🙂
      MĂCAR un element de la bicicletele lui Nenea Florea…. Da, știu că geanta era neagră, și bicicleta, admite și tu un pic de simbolistică 🙂

  3. Aceasta e o bicicletă conceptuală, care face parte din clasa obiectelor duhovniceşti. 🙂
    Acum, ea ar putea fi considerată şi un arhetip ecleziastic, după care se vor putea călăuzi şi alţii, fiindcă eu nu cunosc pe cineva care pînă în prezent să fi realizat, în concepţie, o astfel de bicicletă cu profundă temă duhovnicească, dar şi cultică – în sens de preţuire şi consideraţie faţă de motivele ei de înaltă cultură spirituală.

  4. Pingback: “Οlarul” | Marius Cruceru

  5. Pingback: Proiect: Bicicleta lui tata… | Marius Cruceru

  6. Pingback: Ziua 5 – “nu mai pot să dorm” și 90,3 | Marius Cruceru

  7. Pingback: Noutăți despre misiunea “Scornicești 1001 km cu bicicleta” – partea I | Marius Cruceru

  8. Pingback: Astăzi Dumnezeu m-a lăsat și mai sărac (nenea Florea) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.