Am citit articolul domnului Pleșu despre politicienii români. De mai multă vreme mă frămîntă aceeași problemă Am și scris un text despre acest lucru.
AICI,
și
Aș face ceea ce spunea domnul Pleșu că ar proiecta, aș face același lucru, aș merge prin conferințele, simpozioanele, adunările, ședințele, comitetele executive, consiliile uniunii, sfaturile regionale, aș merge printre pastorii evanghelici și i-aș întreba: ce știi să faci BINE?
Din păcate în ultimul timp tot mai mulți pastori sînt scăpătați de pe băncile seminariilor pe la 22 de ani direct în fața unor adunări de enoriași care vor fi făcut ceva în viață
Înainte vreme, bun lucru, era obligatorie armata înainte de venirea la seminar. Acolo mai era prilej ca tinerii scoși din jungla de beton să învețe oarece mesere, să conducă un camion, să repare un afet, bucătărie, croitorie…
Ieri am stat de vorbă cu un coleg care a lucrat 10 ani în altă meserie înainte de a intra în lucrarea pastorală. Știe să facă și altceva. Apostolul Pavel însuși era priceput în cusutul corturilor și la picioarele lui Gamaliel învățase probabil și retorica, gramatica, logica etc.
Ce respect poate inspira un tinerel care n-a făcut nimic altceva în viață decît să tocească niște carnețele cu notițe? Ce poate spune unor familiști un biet adolescent care încă n-a schimbat un pampers în viața lui?
În contextul în care deja prea mulți pastori tineri nu mai știu nicio meserie în afară de cea de pastor, în contextul în care bisericile sînt din ce în ce mai dificil de păstorit, schimbînd păstorii sau scăpînd de ei din varii motive, tensiunea dintre pastori și enoriași este maximă. Pastorii se agață cu tot ce au de biserică și de scaunul pastoral, că altceva oricum nu pot face, enoriașii simt asta și îi tratează ca atare.
Care este soluția? Văd două posibile soluții. Intrarea în lucrare mai tîrziu. Candidați pot fi aceia care s-au validat în afara bisericii, au copiii mari, crescuți în Domnul și disponibilitate de slujire. Bisericile baptiste au fost slujite bine de așa numiții pastori laici, oameni care reușiseră în viața profesională și care demonstraseră că pot administra autoritate.
A doua soluție? Pastorul bivocațional. Asta însemnă că studenții ar trebui să se gîndească și la o altă meserie pe lîngă cea de pastor. Să știe să facă ceva din care să trăiască și să își suplimenteze veniturile, mai ales în cazul plantatorilor de biserici.
Am un prieten, pastor penticostal, care lucrează excelent în rigips. Un fost student are toate calificările de electrician de înaltă performanță și face instalații la case. Pe lîngă această activitate predă ore de religie.
Popii, pastorii care n-au altă haină în afară de reverendă, sînt șantajabili economic și emoțional. Da, ar fi ideal ca pastorul să trăiască doar din evanghelie, dacă și biserica gîndește sănătos, dacă și el este educat sănătos, nefiind ispitit de lenevie.
În dreptul prea multora se potrivește ironia tinerilor noștri: unii oameni muncesc, alții sînt pastori.
Cred că este timpul să ne gîndim la modul în care vor arăta bisericile noastre peste 10 ani, mai ales bisericile din orașele mici și cele de la țară… Acestea vor avea nevoie de oameni care să mai știe să facă și altceva decît să predice și să viziteze.
Marius Cruceru 
Chiar acest subiect l-am discutat cu un frate pastor din Uniunea Baptista( „din conducere”:-)
Interesant este faptul ca fratele pastor, referitor la acest subiect, avea un punct de vedere comun cu al fratelui Marius.
Mda, si eu am lucrat cativa ani buni, inainte de a merge la Seminar. Ma trezeam la 5 si ceva…munca f grea.
Puteti intreba misionarii plecati prin tari unde nici macar in scop educational nu isi mai pot explica prezenta in tara respectiva si trebuie sa lucreze acolo nu doar pentru a explica statului respectiv ce fac acolo ci si efectiv ca sa traiasca, sa-i intrebati pe ei cum reusesc?
Ironia face ca persoana pe care o cunosc si care s-ar incadra in ce am spus mai sus, a fost intr-un (sau intrun) oarecare conflict cu universitatea unde predati cand a terminat (detaliile nu le cunosc si nu ma intereseaza, eu i-am vazut lucrarea personal), si mai ironic, e faptul ca nu eu ii instruiesc pe acesti „tinerei” ci dumneavoastra si colegii dumneavoastra.
draga Andrei,
eu îi „instruiesc” să știe să facă ceva în viața și cu viața lor pentru a căpăta credibilitate.
Da, știu misionari și chiar dintre foștii noștri studenți. I.M. s-a întors după 6 ani în Africa și știa foarte bine și ce să facă și cum să facă. La fel. G. D. din Albania și Irak etc.
Știu de cine vorbești. Întreabă-l pe cel ce a fost în situația respectivă dacă, avînd mintea de acum, nu regretă acel mic conflict de atunci.
În rest… lucrăm cu materialul clientului.
Bun, si totusi, de ce ne intrebati pe noi in privinta asta? La noi e invers, majoritatea au o meserie si mai apoi se implica si in cele spirituale. Intrebati pe cei abilitati.
Si mai apoi, de unde stiti ca e o cerinta pentru maturizare? Dumenzeu lucreaza in fiecare diferit, si se maturizeaza diferit. Ne-am nascut in familii diferite, am crescut diferit, am trait lucruri diferite, educatie diferita, etc.
De acord, dar atunci cum ramane cu timpul investit in anii de scoala (4 ani inseamna ceva)?
Vrem, nu vrem, acolo nu invata nimic altceva decat meseria de… pastor. In fond, asta vor sa faca cei care se duc acolo, altfel s-ar duce in politehnica, la drept, ase etc.
cand sa mai invete si o alta meserie? Exemplele pe care le dai se refera probabil la persoane mai mature, care inainte de teologie au invatat o meserie.
O solutie ar fi ca cei cei care termina liceul sa nu mai fie primiti la 18 ani la pastorala. Sa faca pastorala cei care deja au o calificare si stiu sa faca BINE ceva?!
Sau, mai bine, introduceti in programa de la teologie pastorala cursuri de calificare pe diverse meserii. Ar fi nostim sa-i auzim pe viitorii pastori vorbind intre ei pe culoar: „acum ma duc la cursul de web designer”, ” si eu ma grabesc, trebuie sa ajung la cursul de hidraulica aplicata”. 🙂
In plus, mai mananca si niste ingineri o bucatica de paine in plus. 🙂
Gresit.,,Meseria,, de pastor se invata in scoala vietii, traite cu Domnul Isus si prin suferinta.
Gigi Becali se lăuda că a făcut școala vieții. A completat-o cu un doctorat în pușcărie. La ce anume vă referiți cu școala vieții.
Știu că există o asemnea tendință … ca să păstorești nu trebuie să ai școli, ci inimă. Nimic mai eronat.
Asta e o discutie care este readusa la suprafata destul de des de-a lungul anilor. Bunicii mei, unul evanghelist, altul pastor, amindoi aveau si alte slujbe. Asta nu minimalizeaza munca unui pastor, insa ceea ce ati scris face foarte mult sens, cu respect la idea piedestalului pe care sint pusi pastorii de catre enoriasii lor, sau de catre ei insisi. Se poate compara cu un fel de monarhie religioasa. De aceea vesti despre pastorii care au cazut mizerabil la examenele vietii, sint dramatice. Nu sugerez ca cei care invata pe altii nu au nevoie sa se tina ei insisi in frau ca marturia lor sa fie mai eficienta, insa piedestalul si standardele la care-i obligam, sans vouloir, nu am fi capabili noi insine a ni le impune.
In plus, aceasta idee prezentata de dvs, aduce ceva in plus misiunii de educare a maselor intru cele ceresti. Experienta pe care cineva o primests prin munca e incomensurabil mai eficienta in prezentarea adevarurilor biblice.
Isus, de exemplu, nu numai faptul ca cunoste omul in adincime, ci prin faptul ca a lucrat ca si timplar, a avut „insight” insuflat de experienta muncii, si vorbea in pilde, sau picta tablouri mentale (picture words), ca sa ne faca sa intelegem meizul unui concept divin. Experienta umana desi corupta de blestemul pacatului, devine o unealta in mina lui Dumnezeu cind este canalizata prin lumina adevarului Lui.
Sumarizind, ceea ce am vrut sa spun, este ca pastorii sint oameni cu greseli si ispite ca si oricare altul. Diferenta e ca ispitele poate sint mai multe. Pastorii au nevoie de mintuire deasemenea, au nevoie de iertarea pacatelor si de pocainta, fiindca si ei gresesc. Pastorii nu stiu totul despre Dumnezeu. Pastorii nu sint neaparat matematicieni spirituali, care sa rezolve orice problema a oricui din familia sfinta, mai ales cele nu mai multe necunoscute….. (DS – dubla semnificatie)
Pastorii nu neaparat au o constitutie robusta de a fi cosuri de deseuri unde fiecare isi arunca problemele si se descarca. Nu sint neaparat nici cei mai buni oratori, iar in alte cazuri nu sint buni organizatori. Sint oameni de rind chemati la o lucrare speciala, pe care de fapt nici aia nu sint chemati sa o faca singuri.
Pastorii au nevoie de incurajare si suport. Si au nevoie de respect personal. Acesta se obtine prin munca. Munca innobileaza, si produce <dignity (distinctie?). Este imperativ ca si pastor, parere personala, ca sa aiba o meserie, si sa fie implicat in conjunctura mediului care inconjoara munca lui, si felul cum se raporteaza la oameni, aceea ii aduce respect. In privinta asta consider ca nivelul la care ii poate aborda pe cei nemintuiti, in special, este mult mai profund.
Intr-un sens foarte analog, pastorii sint ca vocatie undeva intre postas si translator, sau ghid turistic. Asta presupune ca mesajul este transmis nealterat, ceea ce e destul de rar in vremurile de azi. Munca unui translator, in acelasi context nu e neaparat ca sa traduca cuvint cu cuvint un text ci ca sa inteleaga miezul mesajului si sa-l reporteze pe intelesul audientei fara sa devieze de la adevar sau scopul mesajului. Not easy! –
Anyway, discutia foarte utila.
corecteaza fraza: „mai ales cele nu mai multe necunoscute” cu „mai ales cele cu mai multe necunoscute” .
frate Marius, nu-i tarziu sa faceti o conditie ca cel ce doreste sa faca teologie pastorala, sa mai aiba si o alta meserie.
trebuie doar ca si ceelalti colegi ai dumneavoastra sa gandeasca si sa actioneze asa.
Asta ar insemna ca sa-i excluda de la studii pe cei care nu au terminat inca o facultate, de exemplu, ceea ce mi se pare absurd. Poate ca Bisericile locale au mai multe de spus in aceasta privinta.
Cred ca mai simplu este ca sistemul sa fie pus in asa fel la punct incat daca cineva nu este facut pt munca de pastor,sa fie obligat sa iasa afara din aceasta slujba si sa se reprofileze pe altceva.Imposibil ca o biserica si cultul sa nu vada rezultatele cuiva si sa stie sa il tina sau sa ii dea drumul.Nu toti suntem facuti pt munca aceasta.Cred ca este tragic daca cineva descopera ca nu este facut pt asa ceva , investind in scoala si pregatire.Eu unul nu as putea sa ma vad pastor pt ca nu am rabdarea necesara si prea multe capete ar zbura in referire cu nesimtirea unora, sau cand vine vorba despre ordine si disciplina in biserica.Dealtfel este si la latitudinea bisericilor sa ii maturizeze, pregateasca,ajute sa creasca in orice nivel pe cei tineri in lucrare.Atata timp cat generatiile de pastori de azi stiu cum sa aduca sub aripa lor noile generatii si sa le dea indrumarea,ajutorul,timpul pt responsabilitatile necesare,sunt sigur ca biserica nu va duce lipsa de oameni care o vor putea conduce.
Din păcate cei mai capabili dintre ai noştrii aleg altă facultate decât cea de teologie. Ştiu ei de ce. Rămân alţii care pretind o chemare (nu toţi, dar mulţi dintre ei), dumneavoastră îi acceptaţi, se mai formează o clasă, profesorii mai au de lucru încă un an, …
În altă ordine de idei, mai iese un profesor cu elevii lui în stradă să le arate „pe viu” cum se vesteşte Evanghelia la cei nemântuiţi? Sunt luaţi elevii şi duşi în vizitele pastorale ale fraţii profesori? … Ucenicie …
Cred că ar fi de folos să vă gândiţi (dumneavoastră profesorii) cum vor arăta bisericile peste 10 ani. Cred că vor arăta aşa cum arată pastorii la care le daţi licenţa.
Un post pe masura… E, asta o problema, ca tinerii vad ca se castiga un ban usor fiind pastor intr-o bis, nu ca biserica l-ar sustine, dar sponsori si etc… Acuma, problema nu e numai ca nu stiu altceva sa faca, dar ca sunt unii nu la locul potrivit, nu la locul unde Dz ii vrea… Ma gandesc la David, Moise, pe cine puneau ei preoti, Erau levitii, cei alesi de Dz… La noi insa e altfel, e preot cel care nu prea stie altceva sa faca si vrea o paine mai usoara… Pacat, de asta si bisericile sunt pline de probleme, Pastor tre sa fii chemat sa fii. chemat de DZ, sa ai darul de-a fi pastor…
Plus bine ati spus de experienta… Iona umblase 30 ani prin pustie, invatand si a lucrat 3 ani, ai nostri invata 4 ani si lucreaza 30, si pe loc…
Vroiam sa zic Ioan Botezatorul, in loc de Iona… 😦
Dupa ce un tanar termina teologia si este chemat sa fie pastor, eu as recomanda sa lucreze o perioada langa un pastor cu experienta care l-ar putea primi.
Recomand pastorilor sa se apuce de apicultura. Pe vremuri multi pastori erau si apicultori. Nu faci avere din apicultura (unii au reusit), dar acopera golurile din bugetul familiei
Dar, parerea mea, daca pastorul are o alta slujba (si de regula aici trebuie sa dea totul), va face lucrarea Domnului cu greutate, neglijand-o tot mai mult.
parerea mea sincera este ca prea mult in ziua de azi biserica este centrata in jurul pastorului si prea putin in jurul prezentei lui Dumnezeu… si cred ca daca s-ar schimba acest lucru, nu ar mai exista probleme de genul asta :).
Ceea ce nu imi place la post , e expresia d-stra, ” e respect poate inspira un tinerel care n-a făcut nimic altceva în viață decît să tocească niște carnețele cu notițe? Ce poate spune unor familiști un biet adolescent care încă n-a schimbat un pampers în viața lui? ” Aici pot sa va contrazic aratand tineri care au 30 ani, de la 25 au inceput biserica, de la zero si, avand o rel cu Dz profunda, biserica a crescut pana la cateva mii… Dz face prin cei care au o relatie cu EL, cum a avut Ilie, David, Pavel, Timotei, etc… nu conteaza cate scutece ai schimbat, asta nu da cuiva autoritatea sa vb ca si pastor. Autoritatea o are omul cand traieste in profunzime cuv lui Dz, si cand e infometat dupa EL… In rest, ceea ce ati scris e pe masura…
Olga este mama ta ? O viata profunda cu Dumnezeu traita in biblioteca este utopie. Asta formeaza efectul de „clopot” al bisericilor locale.
Olg., e f. int. cum scr. dvs. dspr. rel. prof. cu Dz. si despre infom. dupa cuv. lui Dz.
Se poate aplica aici si cerinta exprimata de Pavel in 1Timotei 3:6 privitoare la ordinarea prezbiterilor ?
6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
Un tanar de 22 ani absolvent de teologie este oare „novice” pe calea Domnului? L-ar putea ajuta o perioada de ucenicizare in pastoratie pe langa cineva mai vechi in slujire ?
Simpla ucenicie intr-o alta meserie inainte de studentie sa-l ajute cumva ? Sau ramane sa-si faca numai decat ucenicia pe langa un pastor mai vechi in slujire ?
De obicei daca la 22 de ani termina facultatea are nevoie de bani sa traiasca. E mai greu sa-l pui langa un pastor tanar si la urma financiar tot biserica trebuie sa suporte financiar doi pastori in loc de unul.
Problema e mult mai profunda si personal cred ca pastoratul nu trebuie vazut ca o meserie care sa-ti aduca bani, ci ca o pasiune pentru Domnul si biserica Lui. Astfel ca oameni care lucreaza pentru supravietuirea lor si a familiilor lor, chemati de Dumnezeu in lucrare si confirmati de biserica, pot face efortul sa se pregateasca teologic pe langa slujba lor, astfel nu vor fi pastori platiti, ci vor fi pastori care au un dar duhovnicesc care-l pun in slujba bisericii.
Sigur ca asta inseamna sacrificiu si necesita mai mult efort, insa poate fi rezolvata problema suplinind in anumite situatii cu mai multi prezbiteri si diaconi in biserica. Altfel pastorul va ajunge in timp ca preotul ortodox sau catolic, manipulati, santajati de nevoi si circumstante.
Intradevar o problema serioasa si de viitor, care trebuie sa dea de gandit. Intrebati pe pastorii din Moldova cum se descurca, Parca acolo nu sunt platiti pastorii.
Inca o problema pe care nu o regasesc in biserica mea, caci aici nu este nevoie de scoala ca sa fii pastor, caci Biblia de care incercam sa traim in ascultare, spune clar care sunt criteriile pentru ca adunarea sa numeasca un pastor. Urmarea unei anumite scoli nu o regasim in Biblie.
nu sînt de acord cu acedastă idee… ideea că nu ai nevoie de școală ca să fii pastor. Apostolul a studiat serios, apoi i-a pus pe Timotei și Tit la studiu serios. Deci au făcut școală. Altfel, dar școală.
Sunt de acord cu dvs. Un pastor trebuie sa fi studiat Scriptura, si ar fi bine sa fi terminat si o universitate. Pastorul nostru a studiat la universitatea din Cambridge. Si cu toata modestia spun ca este unul dintre cei mai buni predicatori ai Angliei de astazi. Nu prea stiu pastori aici in Anglia, fara studii universitare. Am spus foarte clar ca nu gasim in Biblie urmarea unei anumite scoli, ca fiind un criteriu de a-i putea invata pe ceilalti. Nicidecum n-am spus ca predicatorii ar trebui sa nu fi studiat. Nu vad de ce nu sunteti de acord ca unui invatator in Biblie nu i se cere sa fi urmat o anumita scoala, cand prin sintagma: „Altfel, dar scoala”, spuneti de fapt acelasi lucru pe care l-am spus si eu.
Prin: „aici nu este nevoie de scoala ca sa fii pastor”, m-am referit la o anumita scoala recunoscuta de adunare ca fiind scoala care califica un om in a fi pastor al unei adunari.
O alta solutie ar putea fi ca pastorii si prezbiterii dintr-o biserica sa formeze ucenici. In decursul mai multor ani, cu 3 cursuri pe an, sa zicem, ajungi sa predai teologie dogmatica, teologia pastorala, greaca, ebraica, homiletica, exegeza ectc, in decursul a cativa ani. Din cei care se pregatesc biserica poate alege si ordina cativa lucratori.
Ei pot lucra fara bani, asta deoarece fiecare are o slujba in paralel. Acum dupa atatea generatii de pastori platiti este mai greu sa poti realiza asta, este deja o meserie care te ajuta sa supravietuiesti, cred ca am imprumutat asta de la bisericile istorice, preotia a adus intotdeauna venituri bune si siguranta zilei de maine. Asa ca vad slabe sanse de vreo schimbare si in cultele neoprotestante. Totusi la penticostali inca mai sunt pastori neplatiti, insa pe de alta parte multi chiar nepregatiti. Se pare ca omul atunci cand nu cade nimic, e mai greu sa faca vreun efort in pregatirea intr-un anumit domeniu in care este nevoie de mult sacrificiu.
Ce sa mai spunem de ceilalti membrii ai bisericii care cu siguranta ca au si ei nevoie de ucenicizare si crestere spirituala. Eu m-am pocait de la ortodocsi si-mi pare rau sa va spun, dar tot mai putin e interes in viata multora in citirea Scripturii si-o viata traita cu Domnul. E un confort unde alergam dupa materialism, ne-am pus pastori platiti sa se pregateasca in locul nostru si sa ne si bage-n Cer daca se poate. Numai ca acolo intram pe rand si fiecare personal printr-o singura Poarta.
da, ucenicia serioasă este o soluție, am dezvoltat puțin problema în cadrul seminarului.
A republicat asta pe Curbet Alexandru.
exact de asta se afla Crestinismul unde e astazi ca nu mai intereseaza pe nimeni ce poate face un asa numit pastor.pentru ca e fiul sai ginerele sau altceva din gasca celor cu influenta . avem uniuni cu Presedinti si Secretari Generali, avem comunitati la fel cu presedinti sau cam asa ceva ,care ar tebui sa vegheze asupra acestor lucruri dar se tem sa faca valuri ca nu vor mai fi votati, si vine intrbarea de ce ? pentru ca sunt bani , bani si casele vaduvelor si de mila si credinciosie sa uitat . ma doare dar eu ce sa fac ? ca noi nu suntem din aceea care parasesc adunarea ,,11 Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. 11 Si multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi.
12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. 12 Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci.
13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 13 Dar cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui.
Eu ma intreb cat ma rog pentru pastorul meu cat il sutin cat sunt acolo sa il ajut cu ce pot (tanar sau nu experimentat sau mai putin) de la care astept indrumare si sprijin prin meandrele vietii de credita. In ceea ce priveste plata el trebuie sa traiasca din Evanghelie. Ma gandesc asa: dupa ce merge la serviciu 8 ore poate 10, mai schimba scutece si e alaturi de familie (trebuie si astea altfel ajugi la dezastre) eu am pretentia sa fie la biserica sa fie pregatit sa fie citit sa fie si sa fie… oare e varianta buna? Sau ii asigur eu (noi enoriasii) venitul mana de la mana si el sa se ingrijeasca de Cuvant si Biserica?
Corect, gîndiți încurajator!
Pingback: Biserici-breloc – Blog Creștin Ardelean Viorel