Să facem „condicuţă”! sau despre beneficiile traseismului politic

Atenţionare: articol dur! Scutiţi-vă de poticniri!

În ultima vreme aud de tot mai mulţi politrucieni care trec dintr-o parte în alta, mai precis de la PDL, corabia marelui corăbier Traian Băsescu, scufundîndă şi scîrţiîindă, spre cele douădeformaţiunipolitice care formează un USL de circumstanţă (tot un fel de uniune împotriva naturii). Ştim deja cine pleacă primii atunci cînd corăbiile se scufundă: şobolanii.

Transferurile sînt în toi. Promisiunile, aranjamentele, negocierile se fac la ceas de seară în taină sau la vedere. Presa prinde cîte un zvon şi, din păcate, zvonul devine tristă realitate zile mai tîrziu. Motivele invocate de şobolăneii politici sînt din cele mai diverse şi, cum s-a întîmplat în cazul unei doamne, care recentissime îşi declarase sprijinul pentru primul-ministru, sînt motiv de pufnit în rîs. Scena politică românească a devenit un jalnic joc de curtea şcolii de tipul ţară, ţară, vrem ostaşi! Cei care se avîntă în partida cealaltă sar în toate figurile posibile numai să-şi facă loc la foştii adversari. Aceşti, pînă mai ieri, erau unşi cu ouă şi oţet, frecaţi cu peria aspră. Acum au devenit „parteneri strategici”. Fosta ciumă acum e mumă.

Stelian Tănase scrie un articol în acestă dimineaţă: „la ce este bun traseismul politic”. Numai la vederea titlului mi-a venit în minte imediat răspunsul: e bun pentru că putem face o listă a curvelor politice mai uşor şi fără multă bătaie de cap. Scrieţi, fraţilor!

Aseară Andrei Bădin, la propunerea mea de a face o listă de acest fel cît mai rapid şi cît mai complet, îmi semnala că o astfel de listă se numeşte „condicuţă”.

Eu zic să facem condicuţă, dragi concetăţeni, să-i ţinem minte pînă la alegeri, pentru că în cîteva luni se vor prezenta drept fecioare fără pată şi luptători pentru cinste, onoare şi alte cuvinte care apar de obicei în combinaţii lozincarde.

Întrebarea mea este ce se întîmplă cu pastorii care au fost implicaţi în politichia (cu mărgăritar)? Le-a fugit unul dintre protectori. Îl vor urma? L-au urcat pe la amvoane, l-au prezentat prin biserici drept „om de omenie” şi „binefăcător”. Sînt tare curios cum vor naviga acum prin aceste ape tulburi ale politicii de mal mîlos de Dîmboviţă, cînd ar fi avut prilejul să rămînă consecvenţi în slujirea Celui care S-a numit pe Sine Apa Vieţii.

După ce vor juca scîrbavnicul joc al politicii pe scena circului vorbelor goale, ne va mai fi rămas încredere pentru a-i asculta din amvoane, predicînd Cuvîntul Adevărului? Să fim serioşi!

Cineva îmi scria dimineaţă: „migrarea ne va asigura vizibilitatea în continuare, trebuie să fim prezenţi … în continuare…să avem şi noi o voce în structurile ţării” etc. Cu orice preţ? Atunci dezbrăcaţi-vă în Piaţa Universităţii şi daţi-vă foc. Vizibilitatea va fi maximă şi la ore de mare audienţă.

Eu cred că o parte a Parlamentului României ar trebui deja să arboreze felinarul roşu. Sigur am intrat în Europa, dar cu ocolire pe la Amsterdam şi nu prin centrul oraşului. Isus ar fi intrat în birourile lor deputăţeşti şi senatoriale, de consilieri săteşti, judeţeni, orăşeneşti, şi le-ar fi răsturnat hîrtiile cu adeziuni şi promisiuni deşarte. Peşteră de tîlhari, casă de toleranţă.

Dumnezeule Mare, ai milă şi de ţara asta jupuită şi jefuită de toate matracucile şi ştioaflele vremurilor de acum! (Iertaţi limbajul, am considerat că „pui de năpîrci” este prea mult şi rezervat doar lui Ioan Botezătorul şi Mîntuitorului).

Părinţi ai naţiunii, conducători ai ideilor, stîlpi ai ţării, oameni de nădejde, modele de urmat pentru copiii noştri? Ah, nu! Îi vom însemna la condicuţă, după cum ne îndeamnă Apostolul, îi vom înseamna şi nu vom avea legături cu ei. Nici măcar prin vot!

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

PS. Mă veţi întreba: „Aşa-ţi tratezi tu fraţii, aşa vorbeşti despre ei?”

Răspuns: Mă scuzaţi, dar eu nu sînt frate cu aceştia! Nici ei cu mine!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Perplexităţi, Pătrăţoşenii și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

54 de răspunsuri la Să facem „condicuţă”! sau despre beneficiile traseismului politic

  1. Claudiu Lupu zice:

    Cine o fi deputatul PDL Marius Dugulescu? Tocmai am aflat ca trece la USL. 🙂

  2. Raul zice:

    Ar trebui sa publicam o astfel de lista: nume, de la ce partid la ce partid, motivul invocat si neaparat contextul politic (sa ne facem o idee despre penibilitatea motivului).

  3. Daca ati mai fi intarziat vreo ora cu postarea prindeati si stirea zilei.

    Unde sunt acei sustinatori ai teoriei „crestinii trebuie sa faca politica pentru a schimba fata natiunii”?

    Iata roadele acestui fapt! Facerea de rusine a Numelui Domnului!

    Nu pot cita exact dar Spurgeon era destul de categoric in aceasta privinta.

  4. hanuku zice:

    azi, imi este rusine ca sunt baptist!

  5. marinelblaj zice:

    Precizări:
    1. Sunt credincios.
    2. Sunt monarhist.
    3. Nu sunt membru sau simpatizant al vreunui partid.
    Întrebări:
    1. De ce nu s-a discutat despre traseism şi la înfiinţarea PDL?
    2. De ce a trece de la PDL la USL este o curvie politică mai mare decât felul în care a luat naştere partidul lui Băsescu-Udrea-Videanu-Berceanu etc, cu scena culminantă de telenovelă dâmboviţeană Stolojan-Băsescu?
    3. De ce mai sunt membrii ai bisericii cei care au ales prostituţia politică în locul păstoririi ca mijloc de „propăşire” a bisericilor? (Să vă spun o biserică ce are la ora actuală datorii de miliarde de lei din alianţa cu PDL a vârfurilor cultului respectiv – că de Catedrala mântuirii banilor neamului nu mai e cazul să vorbim?)
    Şi, în general, de ce mai suportăm mizeria asta numită politică românească şi „bisericească”?
    😦 😦 😦

    • hanuku zice:

      Marinel,
      nu esti membru sau simpatizant al unui partid, dar esti monarhist….hm, monarhia nu tot un fel de politica face?
      Traseismul politic trebuie condamnat indiferent din ce parte se face.

      Aici nu era vorba despre pdl, ci despre un credincios baptist pentru care fidelitatea sau consecventa valoreaza cat au valorat si ptr iuda.

      • marinelblaj zice:

        Hanuku, am spus că nu sunt membru sau simpatizant al vreunui partid, dar sunt monarhist, însă n-am spus că nu fac sau nu sunt interesat de politică (pronunţându-ne, toţi suntem interesaţi şi toţi facem!).
        În plus, monarhia nu e partid (cel puţin aşa cum o văd eu de-a lungul istoriei adevăratelor monarhii). Apropo, mie îmi vine să râd când aud de… partidul monarhist! 😀
        Am înţeles că nu era vorba despre pdl (îmi place că ai scris cu litere mici :D), dar era vorba, la modul general, despre traseism politic, curvie politică etc. Intentionez să scriu pe blog ceva despre politica românească, dar nu mă grăbesc… încă apar personaje… că de „caractere” e mai mică speranţa!
        Iar punctul 3 denotă că am înţeles bine despre ce e vorba şi în ce îi priveşte pe ai „noştri” prostituaţi politic!

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc public lui eLioR, care mi-a atras atenţia că am scris „membrii” cu doi I unde trebuia cu unul singur. E bine când oamenii ajung sa aibă pretenţii de la tine şi e şi mai bine când poţi fi corectat! Mă ruşinez public…

  6. Edgar zice:

    Cum ramane cu simpla demisie din partid si trecerea la independenti?

    „Am ajuns la concluzia că dreapta în România poate fi cladită doar în PNL, cu oameni care nu promovează afaceri în folosul lor.”

    Domnul deputat Dugulescu Marius (auzi, „Marius”! :D) chiar crede ce spune?

    Deci… eu cu cine votez? 🙂

  7. Bogdan Burghelea zice:

    Legat de domnul deputat Marius Cristinel Dugulescu … plecarea este vîrful iceberg-ului. Mai îngrijorătoare mi se pare prietenia domniei sale cu domnul Frunzăverde. Sapienti sat!

  8. Daniel zice:

    Unde fug sobolanii daca corabia se scufunda? Inecul e inevitabil.

  9. SDM zice:

    Marius David ,,…Îi vom însemna la condicuţă… eu am facut treaba asta de mult.
    Acum vreo cîțiva ani, întreba cineva dacă poți intra în adapostul celor care se simt bine și gem de plăcere în propriile evacuări (terminologia este a subsemnatului) îmbrăcat cu hainele de Duminică și să ieși curat. Ieșirea celor care intră acolo este interesantă și mai puțin intrarea.
    Așteptăm ieșirea !!!
    Apropoo… ne obligă în Sfînta Dumincă să le căutăm numele pe liste ?
    SDM

  10. artzar zice:

    interesant ar fi un paralelism intre traseismul politic si cel bisercesc

  11. anatripon zice:

    Cred ca cel mai dureros aspect e legat de proiectul de lege privind consilierea femeilor care vor sa faca avort. Astept cu o curiozitate tematoare deznodamantul, in special in urma „dezertarii”. Sansele erau in crestere si sa transformi voluntariatul ProVita in ceva obligatoriu prin lege era un vis… si cred ca vis a si ramas :/

    • Marius David zice:

      s-ar putea să se mai domolească şi anumite iniţiative odată cu trecerea dintr-o barcă în cealaltă.
      bănuiesc că şi prin alte zone, cum ar fi anumite localităţi din jurul Timişoarei, pe unde domnul Frunzăverde era primit pe la amvoane, portocaliul s-a îngălbenit puternic acum.

  12. Gabriel Băloi zice:

    Michael , după cele rostite de acest Dugulescu , se pare că omul acesta habar nu are , nu doar de politică , ci nici pe ce lume trăieşte. Şi crede-mă că ştiu ce spun !

    • michael zice:

      nu stiu ce a declarat. se pare ca cei care stiu au toate motivele sa fie deceptionati de „traseismul” dumnealui. observatia mea era legata de similitudinile care ar putea exista in sfera bisericeasca, respectiv pastorii care aleg sa slujeasca acolo unde beneficiile de ordin material primeaza.

    • Marius David zice:

      de ce să te credem, Gabriel Băloi?

  13. Cred că simplul fapt de a trece de la un partid la altul nu e o chestiune universal condamnabilă. Evident că simpatizanţii PDL vor fi mai supăraţi ca alţii în momentele în care se realizază asemenea transferuri, dar nu despre ei e vorba. Problema, cred eu, e felul în care alegi să treci în altă barcă şi momentul în care o faci.

    Domnul Dugulescu susţinea, în urmă cu o săptămână, că nu se gândeşte să plece din PDL. Ieri, la conferinţa de presă de la sediul PNL Timiş, a declarat că era nemulţimit de situaţia din partid de câteva luni şi că plecarea lui Frunzăverde la PNL a reprezentat momentul în care a început să-şi pună serios problema propriei migraţii politice. Eufemistic vorbind, miroase a lipsă de sinceritate.

    „Unii au votat cu PDL în 2008, iar acum vor vota cu PNL. Îi vom face şi pe ei mincinoşi?”, ne întreba ieri Dugulescu. Problema e că schimbarea de opţiune menţionată nu s-a întâmplat de la o săptămână la alta, ca în cazul lui.

    Este posibil ca la un moment dat să nu te mai regăseşti într-un partid. Să constaţi că oamenii au deviat de la principiile la care ai aderat şi tu. În acel moment, nu văd care ar fi problema să pleci la un alt partid. Dar domnul Dugulescu nu a fost un disident în PDL. Nu a ieşit public să denunţe nereguli grave. A tăcut, ba chiar a susţinut public toate poziţiile oficiale ale partidului din care făcea parte, pentru ca acum să se sucească brusc. Aici e curvăsăria. În maniera de a proceda, nu în procedura propriu-zisă.

    Mai vorbea domnul Dugulescu despre faptul că a ales să asculte de vocea cetăţenilor, iar aceştia nu mai vor PDL. Bun, dar vocea asta a cetăţenilor se aude de vreo doi ani…

    Dincolo de trecerea asta bruscă, reputaţia lui Marius Dugulescu e serios ştirbită în urma votului la două mâini. Se poate să-mi fi scăpat mie, dar nu l-am văzut ieşind public să-şi recunoscă greşeala şi să-şi ceară scuze pentru gestul imoral.

    • Bogdan Burghelea zice:

      În plus, toţi moraliştii indignaţi de astăzi tăceau mîlc cînd în Camera Deputaţilor Roberta Anastase reinventa aritmetica. Nici unul nu i-a cerut lui Marius Dugulescu să susţină demisia respectivei cucoane, să protesteze sau să-şi dea demisia în semn de protest.
      Da, Marius Cristinel Dugulescu pare să aibă o dublă măsură morală; dar noi cum stăm?

      • Bogdan Burghelea zice:

        Iată că Marius Cristinel (micul creştin, cum ar veni) Dugulescu i se dă şansa de a-şi dovedi caracterul: într-un mod foarte vehement mediul politic şi ONG-stic cere retragerea proiectului de lege Sulfina Barbu – Marius Dugulescu (cel privitor, între altele, la consilierea femeilor înainte de avort). Chiar şi noul partid pare să-i ceară acest lucru.
        Sînt foarte curios ce va face şi cum îşi va motiva poziţia.

    • Marius David zice:

      faorte bune observaţii, Florin Puşcaş, uite, şi domnul Filip de la ORadea şi-a dat demisia, dar în alte condiţii, cu alte motivaţii şi fără să fi făcut declaraţii triumfaliste înainte.
      ai punctat foarte bine chestiune cu votul.
      ar fi trebuit măgar la biserică să dea o explicaţie.

  14. Marius Bota zice:

    Eu unul inca cred ca, crestinii, trebuie sa ramana crestini politicieni chiar si daca intra in politica, si nu sa devina politicieni crestini. Daca ai demnitatea de crestin, de urmas al lui Hristos, chiar daca ai ajuns sa te murdareasca altii prin contactul cu ei, vei recunoaste asta, in fata lui Dumnezeu, si a celor care te-au ales. Cred ca, e nevoie de vocea noastra, o alta voce, una a adevarului, a dreptatii, a respectului. Iar daca ajung la traseism politic, atunci astia sunt in stare sa vanda orice pentru „ciolan”, atat principiile care nu le au, cat si pe noi alegatorii. Mi-e rusine in schimb, cand si cei numiti crestini, care intra in politica, se fac una cu masa mare de politicieni. Politica e in slujba oamenilor, a binelui cetatii!

  15. Pingback: Să facem “condicuţă”! sau despre beneficiile traseismului politic « Timişoara Evanghelică

  16. michael b zice:

    tot ce s-a putut spune s-a zis! Intrebarea e, oamenii astia au mandat din partea Domnului ca sa ne reprezinte in parlament? sau sunt robul puterii si al banului? pentru astea din urma, se pare ca sunt dispusi sa calce in picioare principii sfinte! De ce? care e castigul? unul de o clipa? Uniunea Baptista nu sanctioneaza momente de nesinceritate in randul pastorilor? Nu sanctioneaza initierea de legi imorale?

  17. Gabriel Băloi zice:

    [Nu sînt interesat de niciun partid politic şi nu am niciun fel de afinităţi faţă de vreun politician ; cel puţin pînă la această oră am manifestări ( cum ar veni , un fel de apucături ) apolitice !
    Dacă aş fi pus în faţa unei adeziuni politice forţate , atunci aş fi nevoit să fac un fel de alegere „in memoriam” , însă doar cu privire la o anumită esenţă doctrinară , cum a fost aceea a partidului care în trecut a aparţinut acelei categorii intelectuale cu largi orientări europene moderne , formate în şcolile şi universităţile europene , care a decretat şi proclamat : „tipar liber , cuvîntare liberă , adunări libere , spre a vorbi , a scrie cele de folos , spre a arăta adevărul”. Atît.]

    Dintr-un anumit punct de vedere , poate că nu plecarea , în sine , dintr-un partid ar însemna o problemă atît de mare , dar este cel puţin îngrijorător să vezi într-un om cu anumite auto-revendicări spirituale cum sînt ele contrastate lamentabil de năstavul* unei şi mai jalnice (dez)orientări politico-socio-spirituale; să-ţi dai seama că omul cu status spiritual declarat este extrem de dezorientat în alegerile pe care le face , că nu cunoaşte ceea ce face , iar în aceste condiţii să asişti cu sentimentul ridicolului şi al deznădejdii la prezentarea motivaţiilor părelnice , exprimate cu mari goluri de memorie în conversaţie, inflamate de un ditamai guturaiul spiritual !
    Ce forţă lăuntrică creatoare ar putea genera o asemenea soluţie fulgurantă şi de un astfel de entuziasm de conştiinţă luată prin surprindere ? !
    Politicianul evanghelic trebuie să aibe cel puţin un recul interior , care , atunci cînd îl ia neatenţia şi porneşte în urmarea unor căi îndoielnice , defapt dă îndărăt, iar motivaţia deplasării sale nu o găseşte în instinctul unei oi care fuge din turmă, ci în puternice convingeri lăuntrice şi raţionale proprii.
    _____________
    (năstav* – cu sens de aptitudine bolnăvicioasă a omului care , înainte de a fi supus vreunei insuportabile presiuni , îşi reneagă toate convenţiile spirituale primordiale şi personalitare , şi care , stăpînit fiind de o simplă clipă , ce doar i se năzare imperioasă , se aruncă în hazard )

    Filozofic vorbind , dar şi cu asprime şi pe ton ridicat mustrător :
    ►este adevărat că implicarea în politică presupune şi angajarea emoţională a politicianului , dar , în mod constitutiv , el se află , înainte de orice entuziasm spontan , în stare maximă de contract social cu publicul reprezentat , iar nu de oaie rătăcită.
    Adică , nu pleci niciunde şi nici cînd vrei tu fără să-ţi asumi obligaţiile sociale , culturale şi spirituale în temeiul cărora ai contractat societal !
    Apoi ,
    ►trebuie ştiut că gîndirea SPONTANĂ (sau a conştiinţei spontane proprii ) nu-i tocmai paradigma gîndirii POLITICE , fiindcă aceasta din urmă este alcătuită dintr-o pluralitate de elemente personale şi comunitare CLARE , asociate la un loc printr-o anumită fibră comunitară extrem de puternică stabilită între politician şi electoratul său.
    ►paradigma politicianului este bazată pe ideea de ştiinţă şi cunoştinţă , întemeiată pe convingeri pe fondul cărora elaborezi ipoteze şi teorii valide , iar nu pe reacţii mecanice ; căci(!) datele subiective şi năzbîtia fluturească sînt incompatibile cu noţiunea de cuno(şi)ştiinţă.
    ►Paradigma gîndirii politicianului are caracter activ , iar în caracterul ei activ stă şi acea trăsătură distinctivă de relaţionare între ales şi comunităţile reprezentate politic , cu finalitate chiar substitutivă , cînd moftul/capriciul sau chiar (dez)orientarea personală pălesc în faţa etos-ului comunitar.

    Modelul românesc de politician arierat este generat de anomaliile de conştiinţă ce apar în mod firesc pe planul crizelor spirituale , atunci cînd omul politic evanghelic dobîndeşte o extra-conştiinţă în umblarea-sa-de-sine pe teritorii străine şi extra-duhovniceşti.
    Conştiinţa comunitară ar trebui să schimbe paradigma politică personală , iar nu invers.
    Să ne fi întrebat domnul D. ce să fi făcut şi cum să fi vorbit , dacă tot nu se fi priceput !
    Altfel , motivaţia domniei sale duce , cel puţin , în deriziune.

    • terminateologul zice:

      „Deocamdata pot sa spun ca nu este un post ocazional pentru ca divulgaritatea umanistica a unui om s-ar putea retusa pe un blastomale nonsalanta noconformistice intr-un jan calvin numa ca aceasta republistica inter umana s-ar putea repudia pe un anumit tronson umanitar. As vrea ca totul in aceasta zi a unui prohod pe care divinitatea interumana se putea codifica, o impartasanie pura s-ar putea restructura pe un anumit discomfort plurirenascentistic umanitar. Eu am venit ca sa confirm, sunt intr-o urbanistica intr-o cazistico medicala a unui univers transvers. S-am luat o sfanta impartasanie intr-un vechi sinus-inversus intr-un nonsalant nonconformist sub jan calvin. Si nu stiu daca dumneavostra pledoaria ca sa imi oferiti aceasta continenta parasinusoidala pe care niciodata acest univers sinus inversus ar putea reconstitui… ”
      http://www.youtube.com/watch?v=N8kQ7QetkdQ 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.