Ceasul al şaselea: Domnul ca Şarpe

autor Gheorghe Mandicevski

La postările mele aparent „agresive” despre Biblia de la Adevărul, mi-a răspuns o cunoştinţă mai veche, Avadoru, şi mi-a arătat ceva ce merită analizat şi studiat.

sursa Avadoru

Ce este de remarcat?

Pe cruce, la fel ca în iconografia murală sînt reprezentate instrumentele de tortură, scara reprezintă deopotrivă şi buretele.

Poziţia torsionată a Mîntuitorului este aluzie la Ioan capitolul 3: El este Şarpele la care trebuie să se uite Nicodim, Şarpele vindecător, la care trebuie să ne uităm pentru a fi vindecaţi de muşcătura celuilalt Şarpe, Şarpele cel Vechi, Diavolul. Unele icoane, a lui Rubliov spre exemplu, accentuează torsiunea şi mai mult. Aceasta este explicaţia acestei poziţii nefireşti a Domnului pe cruce. Tîlharii nu sînt la fel de „înfăşuraţi” pe lemn.

Ombilicul este foarte bine reprezentat. În mai toate imaginile crucificării din spaţiul oriental este subliniat ombilicul cu trimitere la una dintre dezbaterile din perioada patristică: a fost legat Fiul lui Dumnezeu de mama Sa prin cordon ombilical precum noi toţi, a fost acolo asemenea comunicare biologică precum în cazul tuturor celorlalţi oameni? Unii susţineau că Isus nu a avut ombilic, fiind al doilea Adam şi S-a sălăşluit în Fecioara fără comunicare de vreun fel şi într-un mod minunat a fost hrănit. Greşit! Altă eroare este, prin inventarea Imaculatei Concepţii, mutarea problemei păcatului adamic cu o generaţie mai înainte.

Singurul lucru care mă deranjează la imaginea de la Avadoru sînt cei doi porumbi albi. Dacă era unul singur, îl puneam în dreptul Duhului. Înţeleg ornamentarea din spirit de simetrie, dar cu primejdie pentru o proastă înţelegere a mesajului simbolic. Probabil cei doi înaripaţi trimit spre îngerii din imaginea lui Rubliov.

Două menţiuni:

1. ora 6 nu este nici ora 6 a.m. nici ora 18.00.

2. nu sînd iconodul. Nici n-am devenit între timp.

 

 

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Eyesavers, Imagine-aţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ceasul al şaselea: Domnul ca Şarpe

  1. Chestia cu sarpele e ca o metafora. Contorsionarea este de la durere. Imaginati-va ca stati atarnati in cuie, care va rup carnea, si cumva, incerci sa reduci din greutate (bineinteles doar ca sa faci ceva), si te incordezi, incerci sa te sprijini in propriile oase. Fara nici un rezultat, desigur. Durerea este coplesitoare, nimeni nu o poate simti, poate doar sfintii, prin marea lor putere de a se pune in locul cuiva care sufera.

    • Marius David zice:

      Nu, chestiunea este discutată în literatura de specialitate. Ceilalţi tîlhari nu sînt torsionaţi astfel.
      Cehstiunea este extrem de interesantă şi demnă de aprofundat. Citiţi Dionisie de Furna, Erminiile.

  2. radu zice:

    Fr. Marius, de ce apar diferente cronologice in relatarea evangheliilor privind procesul si executia lui Isus? In Ioan la 12 e inca in fata lui Pilat, dar in celelalte e deja crucificat?

  3. Avadoru zice:

    Si eu am fost, categoric, pentru „zborul” porumbeilor din peisaj, dar replica celui ce mi-a incropit, cu foarfeca, tablitele alea mici m-a dat gata: – Pai nu zici dumneata, Parinte, „Care pretutindenea esti?…”
    2. Iconoduli?… – Vinerea Mare ne obliga sa fim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.