„Sînt sătul de-atîta moarte” Bernard Nathanson şi despre avorturile de „sub tejghea”

Se spune că din 1955 pînă în 2011 în România s-au „efectuat” 22 de milioane de avorturi. Scriu „se spune” pentru că această afirmaţie nu este mai valoroasă din punct de vedere ştiinţific decît un enunţ folcloric. Am stat de vorbă cu trei medici orădeni, toţi trei sînt împotriva avortului, şi am înţeles că aceasta este o cifră departe de realitate. Nu au fost nici măcar modelate matematic avorturile care s-au petrecut în poduri, beciuri, WC-uri, avorturile făcute acasă de artizane ale uciderii, avorturile făcute de medici sau asistente care riscau puşcăria pentru 2000 de lei.

Problema este că nici după 90, după „legalizarea pedepsei cu moartea pentru nevinovaţi” şi abrogarea pedepsei cu moartea pentru criminali, în România s-a continuat în virtutea inerţiei sau pentru alte varii motive această practică a avorturilor „pe sub tejghea”.

22 de milioane de suflete şi tot este o povară pentru care ne merităm din plin soarta. Mă mir că peste România nu plouă cu smoală şi pucioasă. Acum, cînd îmi tremură inima pentru o viaţă care abia pîlpîie, mînia îmi este amplificată de declaraţii „la rece” ale unor politruci care vorbesc „cu jenă” despre o problemă „specific femeiască” şi în care ezită să se pronunţe pentru a nu pierde simpatia celor care luptă pentru drepturile ( uneori doar carieristice) ale femeilor contra vieţii unei fiinţe nevinovate. Pînă şi cei mai conservatori politicieni nu sînt în stare să articuleze o afirmaţie clară şi fără echivoc în dreptul acestor fapte.

Sînt oripilat din nou să aud că astăzi un cîine a ucis un copil, dar o cucoană, care are vreo patru avorturi la activ, îmi vorbeşte agresiv şi mestecîndu-şi snob vorbele cu accent de bibliotecă de Bucureşti despre „drepturile animalelor”.

Sîntem o ţară spurcată, o naţiune întinată, o generaţie mocirlită şi nu ştiu ce anume va trebui să facem ca ă ne spălăm vinovăţia şi ruşinea pentru ultimii 22 de ani.

Pocăiţii, evanghelicii? Hmmm! Am spus în urmă cu ceva timp că sexul premarital este pandemic în bisericile noastre. Acum, după acest interval nu sînt numai convins, am şi date clare despre situaţie. Mărturisiri care mi-au venit pe privat, tineri care mi-au călcat pragul biroului, telefoane, discuţii cu păstorii colegi, mi-au confirmat faptul că bisericile evanghelice, mai ales din oraşele mari din zona de vest, tocmai acest „Bible Belt al României, se cufundă într-o mizerie greu de descris în acest spaţiu.

Este mai rău decît am crezut şi credeam că sînt optimist. Există tinere care s-au lăsat deja chiuretate şi au ucis rodul unui păcat, săvîrşind altul şi mai mare. Acum, împovărate de curvie şi ucidere, părăsite şi lăsate în plata Domnului de foştii iubiţi, fără a avea curajul de a spune părinţilor ce s-a întîmplat, fără încredere în păstori, acum se afundă în disperare, ispitite de noi păcate.

Strategia bisericilor noastre în această situaţie? Tăcerea, trecerea cu vederea? Aseară am vorbit deschis despre această problemă la ora de tineret la Biserica Emanuel. În urmă cu două seri, la Timişoara. Azi, la Adunarea Generală a Comunităţii Baptiste de Oradea şi Satu-Mare am insistat ca pastorii să stea mai aproape de tineri şi să îi sfătuiască în dragoste, să îi călăuzească şi să îi confrunte, în mărturisire şi pocăinţă, cu păcatul.

Iată ce mi-aş dori să se întîmple şi în România, astfel de medici să se întoarcă la Dumnezeu şi apoi să începem din Casa lui Dumnezeu, cu pocăinţă şi smerenie, să ne curăţim şi să mijlocim pentru ţară. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Bernard Nathanson (1926-2011) a fost un medic ginecolog american. A fost co-fondator al NARAL, Asociaţia Naţională pentru Abrogarea Legislaţiei contra Avortului, organizaţie cu un rol crucial în legalizarea avortului în SUA, în 1973, apoi director al Centrului pentru Drepturi Reproductive şi Sexuale din New York, una din marile clinici de avort. La sfârşitul anilor 1970, în urma unor studii şi observaţii personale, el a devenit un proeminent activist pro-life (anti-avort). A realizat filmele documentare Strigătul Mut (The Silent Scream) şi Eclipsa raţiunii (Eclipse of Reason). Autor al volumelor Avortând America (Aborting America) şi Mâna lui Dumnezeu (The Hand of God).

Aceasta este mărturia sa:

Sunt personal reponsabil pentru 75.000 de avorturi. Aceasta îmi dă credit pentru a vorbi în faţa voastră, cu destulă autoritate, despre această chestiune. Am fost unul dintre fondatorii National Association for the Repeal of the Abortion Laws (Asociaţia Naţională pentru Abrogarea Legilor Avortului, NARAL) în SUA, în 1968. Un sondaj de opinie cinstit atunci ar fi arătat că majoritatea americanilor se opuneau liberalizării avortului. Totuşi, în doar cinci ani, noi am reuşit să convingem Curtea Supremă să dea decizia prin care avortul a fost liberalizat în toată ţara, în 1973 [1] şi care a dus la legalizarea avortului la cerere teoretic până în momentul naşterii. Cum am făcut-o? Este important să înţelegem tacticile utilizate, întrucât acestea au fost utilizate în întreaga lume occidentală pentru a schimba legile avortului

Citeşte mai departe AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la „Sînt sătul de-atîta moarte” Bernard Nathanson şi despre avorturile de „sub tejghea”

  1. ralu zice:

    Mi se pare o teribila lipsa de respect sa folosesti cuvantul „curvie” pt a desemna tandretea si iubirea dintre doi oameni. Este probabil unul dintre motivele pt care tinerii nu mai merg la biserica, indiferent care este aceea: preotii au ramas in Evul Mediu (ii condamna rapid si ii „ard pe rug” cu cuvinte dure si pedepse aspre pentru lucruri normale „cum? ai facut sex oral? 20 de ani nu te mai impartasesti!!!” ).
    Este logic ca azi cerintele vietii sociale sunt altele (oamenii incep viata profesionala in jurul varstei de 24 ani, dupa ce termina studiile, si traiesc 80, spre deosebire de acum 2000 ani cand de scoala nu se putea vorbi iar ei se casatoreau la 15 ani deoarece speranta de viata era de 30). Preotii bisericilor din Romania par incapabili sa inteleaga ca activitatea sexuala este un instinct de baza, o nevoie elementara, ca si cum ai bea apa sau ai manca, ea nu poate fi amanata cu anii doar pt ca un preot iti tine o predica cum ca „ai curvit” (penibil cuvant, rusinos pt cei ce il folosesc ….. ).
    In plus, „parinteii” bisericilor sunt si impotriva metodelor anticonceptionale (vai…e pacat….) desi reprezinta singura solutie reala pentru o chestiune la fel de reala: nevoia de tandrete.
    Eh, uite asa, in loc sa sustina campaniile de educare a tinerilor pt preventia BTS si evitarea sarcinilor nedorite (cine isi poate asuma responsabilitatea unui copil la 15 sau 16 ani cand are in fata inca 10 ani de studii, timp in care NU va avea nici un venit), preotii condamna totul (sexul inaintea casatoriei, metodele contraceptive) si ignora unica solutie: educatia sexuala (evident, le condamna in publica caci in realitate majoritatea studentilor la teologie si a preotilor folosesc in familie metode contraceptive pt ca si ei resimt profund nevoia de tandrete, casatoriti fiind sau nu).
    Efectul logic al combinarii celor doua atitudini: tinerii se indragostesc, se iubesc fara a folosi metode contraceptive, mai devreme sau mai tarziu apar sarciniile nedorite, pentru care tinerii nu isi pot asuma rolul de parinti, si uite asa „parinteii iubitori de tineri, care traiesc intr-o lume ideala” iar se regasesc in fata unui avort pe care il condamna cu fermitate.
    Oare de ce? Negand realitatea nu sunt ei la fel de vinovati ca si toti ceilalti factori sociali (familia, scoala, prietenii tinerilor) pentru faptul ca nu i-au constientizat si responsabilizat la momentul potrivit? Mai mult, eu cred ca inainte de a condamna un cuplu care a decis sa apeleze la un avort (atentie!!! spun cuplu nu femeie – azi preotii au tendinta sa demonizeze femeile ca si cum ele ar face singure copilul sau avortul) ar fi bine ca parinteii bisericilor romanesti sa se intrebe : este biserica capabila sa ajute acest cuplu sa-si creasca copilul in lunga perioada in care nu vor avea venituri? Si daca nu este in stare sa ofere in mod real un ajutor, atunci sa TACA, caci copiii nu se cresc cu vorbe!!!!

    • Marius David zice:

      Stimată Raluca Dudescu, discutia se poate prelungi foarte mult. ce am avut de spus în privinţa acestor chestiuni am spus în alte contexte aici http://www.mariuscruceru.ro. Atunci cînd dvs. folosiţi cuvinte precum „îndrăgostire”, „iubire” în mintea mea acestea se adună cu „responsabilitate”, „înfrînare” pentru a crea ceva solid, şi nu o împerechere de o primăvară, cum se întîmplă de obicei. Argumentele de genul „ne vine” ţin la păsări, la păsări le „vine”. Da, biserica este capabilă să ajute prin înfiere, asistare şi există cîteva centre mari în ţară care fac asta. Valea Plopului este un exemplu.

    • mihu zice:

      Stimata doamna, poate o mica ilustratie va face lumina. Daca ati avea un sot pe care il iubiti mult, vre-o doi copii impreuna cu acesta, sa zicem o familie fericita, si acesta ar avea niste momente de „tandrete” si „iubire” (cum le denumiti) impreuna cu colegele de servici, si alte doamne fata de care isi permite sa fie tandru, .. atunci ati fi in stare sa numiti asta curvie? Daca nu o numiti curvie, inseamna ca nu va iubiti sotul.
      Dar daca doi tineri nu sunt casatoriti, ce rost are curvia asta, tandretea si „iubirea”? Daca nu sunt dispusi sa se lege unul de altul in fata parintilor, in fata statului si a prietenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu, atunci de ce sa aiba tandretea asta? Ca sa-si ia altul sotie la mana a doua? Si viceversa, sa-si ia alta un barbat de mana a doua? Dar ce vorbim aici? Ca se intampla sa-ti iei sotie la mana a ..8-a, a 12-a; cum sa mai ai incredere in ea, stiind ca „o stie” deja tot orasul? Eu cred ca am macar o logica decenta in ce zic, si nu incerc sa va insult in vre-un fel, ci doar sa absurdizez o concluzie de-a dumneavoastra.

    • otnielveres zice:

      Doamna Raluca,
      nu este cel putin ironic ca in plina educatie sexuala si dezvoltare nemaintilnita a metodelor contraceptive se produc cele mai multe avorturi?
      ceea ce arata ca, de fapt, nu acolo sta problema, ci tocmai in ‘tandreturile’ acestea neinfrinate si iresponsabile pentru care trebuie sa fie omoriti copii.
      ah, dar sigur, daca doi iubareti sint iresponsabili si nici macar nu se folosesc de faimoasa educatie sexuala pentru a preveni sarcini nedorite, de vina e saracia, biserica, etc.

    • teoray1 zice:

      Campaniile de educare trebuie sa inceapa cu tratarea problemelor spirituale, stimata doamna. A-i invata cum sa pacatuiasca „protejat” este catastrofal.
      Nu va intreb cum stati dumneavoastra la capitolul acesta. Probabil ca aveti o parere considerabila despre propria viata spirituala. Insa, nu stiu de unde v-ati extras aceste conceptii. Din Scriptura, sigur nu. Sunteti foarte departe de aceasta. Ma ia groaza numai sa ma gandesc la faptul ca ati putea fi mama, si la ce sfaturi puteti da copiilor dumneavoastra: „ai grija mama sa ai intotdeauna la tine un prezervativ, doua” sau „vezi sa nu iti uiti pilulele cand pleci la munte”
      Va spun sincer ca sunt suparat pe felul in care ganditi. Pareti o feminista convinsa.
      Mentalitatea aceasta nu protejeaza femeia, ci o arunca in plasa promiscuitatii.
      Aceasta este de fapt realitatea.
      Referitor la cupluri, numai faptul ca au decis sa apeleze avort, denota superficialitatea din domeniul spiritual.
      Daca ii intrebi cum stau dpdv spiritual, cu siguranta iti vor spune ca au fost la Biserica… anul trecut de Pasti si s-au spovedit.
      Prin felul in care puneti problema, ii incurajati sa traiasca acelasi mod de viata gol, purtati de vantul disperarii. „Cu ce sa cresti domnule astazi un copil, nu vezi ce greu e?”
      Un orb nu poate calauzi un alt orb. Adevarat ce zice Scriptura!
      Datatorul vietii sa se indure de viata dumneavoastra!

  2. beca zice:

    Din ceea ce am observat, chiar daca discursul D-nei Raluca pare unul foarte revoltator, el descrie o realitate crunta: aruncarea vinei de catre biserica institutionala asupra unei categorii de fapte/persoane si nu asupra unui sistem. Despre acest sistem politic la care asistam in Romania si in cam toate tarile „civilizate”, cred ca ar trebui sa se vorbeasca mai mult inclusiv in biserica. Din moment ce pornografia, lipsa unui cod etic in ce priveste continutul programelor de televiziune, reclame, imbracaminte sau lipsa de educatie sexuala infloresc in loc sa fie estompate, da, putem vorbi despre o greseala de sistem. Nu exista doar un motiv pentru care situatia prezenta, ci o multime de factori.
    Insa, in loc sa conduca o campanie serioasa si inteligenta in contra sistemului nociv, biserica ca institutie „se deda” la programe de pupat moaste si cruci, la pus lumanari si la construit biserici-buncar!
    Totusi, nici nu pot sa fiu de acord cu afirmatiile aduse de Raluca. Atat timp cat avem oameni care se abtin de la acte „tandre” lipsite de responsabilitate, instinctele nu pot fi o scuza! Si eu am instincte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma supun lor!
    Dar sigur ca pot sa inteleg si un discurs de genul celui afisat de Raluca- dupa asa de multa indoctrinare cum ca instinctele trebuiesc ascultate tot timpul si fara limita… Argumentul ei este logic: daca ai mancare, trebuie sa mananci fara sa te abtii- chiar daca ai sa ajungi obez!
    O singura intrebare am sa-i adresez: cine o sa-ti plateasca pensia cand ai sa ajungi la batranete? Copiii avortati?

  3. Etica propusă de doamna Raluca este situațională, circumstanțială.( Doi oameni tineri, naufragiați temporar pe o insulă , etc. Ce se întâmplă când sunt recuperați și se întorc în legăturile sociale precedente? Există vinovăție?) Raționamentul situațional deschide poarta relativismului moral. Dacă-l acceptăm, fiecare dintre noi poate alege să „naufragieze“ din când în când … mai ales atunci când ne place sau când ne convine.

    Alternativa creștină este raportarea la un modus vivendi programat de Creator pentru ființa umană. În atotcunoașterea Sa, Dumnezeu transcende orice „situație“. Cine nu respectă „modul de funcționare“ atașat de Dumnezeu la produsul vieții umane se „arde“ și va sta într-o zi în fața judecății divine.

    Cu silogisme schioape se puteau justifica toate ocaziile în care sfinții din Biblie au ales totuși să nu păcătuiască. Nu putem da vina pe societatea europeană, pentru că ea suntem … noi.

    Sărăcia nu poate nici ea crea justuficări. Bunicii noștri se duceau fete-băieți la câmp și la păscut cu animalele, dar nu trăiau ca ele.

    Viata ta și a mea poate și trebuie să fie o „poemă“, o capodoperă scrisă mai înainte de întemeierea lumii de Dumnezeu însuși. „Faptele bune“ ne sunt deja pregătite mai dinainte. Noi trebuie doar să umblăm în ele. De ce să alegem „urâtul“ când ni se oferă sublimul ? Caracter nu înseamnă ceea ce vedem în oglindă, ci ceea ce trăiește în omul ascuns al inimii noastre. Fiecare creatură ar trebui să știe că firele de păr de pe cap îi sunt numărate, iar fiecare fracțiune de secundă, cu crizele sau împlinirile ei, este legată direct cu eternitatea din care vine și în care se duce. Dumnezeu, dinafara timpului, privește la tine acum și aici, punându-ți la dispoziție tot ce-ți trebuie ca să fi fericit și împlinit în ființa ta eternă.

    Este întodeauna mai bine să te căsătorești decât să arzi! Dumnezeu va pune întotdeauna pâinea pe masa celor ce au făcut nunțile la vremea sorocită de El și L-au avut pe El ca invitat de cinste..

    Adevărul este că suntem cea mai „alintată“ generație din istoria României și a Europei. Noi n-am cunoscut lipsurile și ororile războiului. Suntem SINGURA generație din istorie care a avut privilegiul acesta! Cât de caraghios trebuie să sune smiorcăielile noastre și „justificările noastre nejustificate“ în urechile lui Dumnezeu sau ale „conștienței colective a umanității“ (dacă doamna Raluca nu crede în Dumnezeu).

    P.S. – Draga Marius, te rog să ștergi comentariul anterior și să-l lași doar pe acesta, corectându-i eventualele greșeli.

    • VDFilip zice:

      E simpatic tare comentul dvs. si tradeaza un om cult cu mult si bun interes dar si cu scapari voite ori ba. Sa nu uitam ca pe vremea cand bunicii se mai racoreau cu cate o pala de vant produsa de coada vacii ori erau salvati de cate un taun taman de furia aceleiasi cozi, casatoriile erau manipulate de parinti. Noroc ca au aparut filmele americane care storc lacrimi din victime, ori asazise victime care candva ceva le-a placut totusi (zic si eu cum ziceau tovarasii dupa revolutie despre o tovarasa sportiva ca i-a placut totusi de fiul dictatorului numai ca acum e rau fiindca esti violat/a pe strada). Dupa atata stiintifica valva intoarsa pe toate fetele nu ai cum sa nu iti dai seama cat adevar cuprinde acea afirmatie ca esti violat/a pe strada si nu numai, iar statul fiind masculul violator feroce. Nu ai cum sa nu te duca mintea tot dupa atata valva sa nu pui pe acelasi calapod cu avorturile si manipularea casatoriilor de care aminteam si care in prezent o face la mare stiinta tot statul, la fel se ocupa si de divorturi si de avortari de suflete nu numai acelora care se afla inca intr-un pantec. De ce sa nu recunoastem pe fata ca si biserica este implicata sau tarata in aceleasi mocirle de multe ori. Argumentul? Alaltaseara pe RVI am ascultat o predica trasnet pe tema „pocaintometrul” sau „crestinometrul”. Apropo de predici trasnet, am vazut ca si stapanul acestui blog toarna niste predici trasnet de bune pe banda rulanta, la kilogram(in sensul bun al cuvantului) pe cand altora nu le scapa o predica buna nici in cativa zeci de ani.
      E de inteles unele reactii din partea dansului cand ti se folosesc roadele fiind scuturat mai tot timpul cu violenta insa ca un comentator pe acest blog imi pun si eu intrebarea cum reuseste sa-si planifice timpul ca oricat de stramb am sta si oricat de drept am judeca, tot ne miram unii dintre noi de unde atata timp numai pt astfel de predici de ex la care iti tre totusi si studiu si meditatie si partasie cu Dumnezeu. No, astept cu nerabdare continuarea acelei predici in care se va aminti probabil de o metoda ori de un aparat de masurat al plinatatii Duhului Sfant fara de care biserica poate cadea in plasa metodelor folosite de sistem, fara de care o predica buna si frumoasa „este ca un inel de aur in ratul unui porc”, fara de care ne putem intalni toti linistiti in iad.Care ar putea fi rezolvarea? Cine ar fi oare nebunul care sa nu isi doreasca sa duca copii intr-o biserica ce clocoteste de plinatatea Lui Dumnezeu?

  4. Unul din motivele pentru care s-a ajuns aici îi faptul ca ani de zile, generația modernă, și în speță, cea postmodernă a trâmbițat îndrăgitul slogan: ˝E viața mea; fac ce vreau cu ea!˝ Acest slogan nu a stat departe nici de așa zișii creștini; mulți îl folosesc. Erwin W. Lutzer spunea cam așa într-o carte: ˝În ziua de azi, cel mai citat verset biblic între creștini nu-i Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea….; ci, Matei 7:1 Nu judecați, ca să nu fiți judecați.˝ Din păcate am înțeles și interpretat greșit acest verset, și celelalte care îl urmează; iar rezultatele sunt pe măsură. Orele risipite în fața televizorului (acest Cal Troian modern), cu-ale lui telenovele și emisiuni care mai de care cu tentă erotică (de fapt nu greșesc dacă scriu pornografică), și-au copt roadele. Niște roade amare, otrăvite, și care sunt capabile să slăbească sistemul imunitar al sufletului, oricărui creștin care se hrănește cu ele. E-adevărat, sunt multe de zis, dar sunt mai multe de făcut. În primul rând noi, cei care ne declarăm născuți-din-nou.
    Vă las în compania unei poezii, plină de umor pe de-o parte, dar plină și de adevăr pe de alta. Nu știu cine este autorur, dar a fost inspirat.

    Odată, o maimuță, din neamul anecdotic
    Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
    A zis: Atențiune! Sunt foarte afectată!
    Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată.

    Că omul ar descinde din buna noastră rasă
    Și însăși ideea aceasta-mi pare odioasă!
    Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi?
    Copii lăsați pe drumuri, sau strigăt de război?

    Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali
    Drogați, lacomi de cărnuri, sau homosexuali?
    Escroci, bandiți, gherile, sau vreo tutungerie?
    În neamul nostru nobil, nu vezi așa prostie.

    Noi n-avem mafii crude, în știrbea noastră-aleasă
    Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă.
    Cât am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat
    În obștea maimuțească, vreun cocotier privat.

    Nici garduri, și nici paznici; nici pui murind de foame
    Sau omorâți în taină, de așa zise ˝mame˝.
    Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna
    O minte de maimuță, dospind în ea minciuna.

    Chiar dacă-aș fi silită de vre-un laborator
    N-aș deveni portbâtă, și nici informator.
    Și iată înc-un lucru, din lumea mea de jos:
    La noi nu se întâmplă război religios.

    Nici sfinte inchiziții, nici libertăți în lanțuri
    Nici chefuri după care, să ne culcăm în șanțuri.
    Nici ordine mondială, nici naționalism;
    Și nici vreo îndoială, ce-aduce ateism.

    E-adevărat că omul a coborât la noi,
    Dar nu, fiți rezonabili:
    N-A COBORÂT DIN NOI!

    • vdfilip zice:

      Ioan 3: 16 nu ar avea nici o valoare de nu ar exista si 1 Ioan 3:16 aproape imposibil de observat :
      „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.