Număr de urgenţă: 1-800-SAVE-GUITAR

Mi-a venit o idee! Să înfiinţez, precum Raed Arafat, un fel de Smurd pentru chitare.

O chitară spartă, accidentată pe undeva… Daţi telefon şi vine de urgenţă un fel de ambulanţă, o ridică, o duce la spitalul de chitare (la mine acasă), se face bine şi asta-i!

Aşa am putea imagina şi un cimitir pentru chitare! Gîturile frînte ar putea ţine loc de cruci.

Adevărata utilitate a acestui număr de urgenţă ar putea fi însă mai dihai alta. Să presupunem că sîntem la un concert, la o seară de muzică (creştină???) sau la altfel de evenimente unde se trezeşte vreunul mare chitarist. Nestudiat, neînvăţat, dar cu efectele la picioare şi cu boxe mari. Da mari!

Să presupunem că unui astfel de tinerel, ignorant, dar cu voinţă, i-a intrat pe mînă o chitară adevărată, vreun Fender, vreun Gibson, şi îi dă şi-o chinuie şi sună chiuit şi miorlăit biata chitară de parcă ar fi o mîţă cu coada prinsă în poartă.

Ce facem atunci de milă? Dăm telefon la 1-800-SAVE-GUITAR.

 – Alo, ambulanţa de chitare, veniţi, dom le repede, luaţi măsuri, chitară abuzată sub ochii noştri, în urechile noastre, dar veniţi urgent, vă aştept în faţă sau la intersecţie..

nino, nino, nino,

Pac, chitara este salvată şi omul este amendat cu 3000 de game pe chitară clasică cu gît lat. Le execută ca pe mătănii? Primeşte chitara înapoi cu o singură condiţie. Să promită cu mîna pe cureaua chitarei că va lua cel puţin un an de lecţii de chitară înainte de a-şi mai băga cablurile în boxe.

Avantaje? Unul dintre cele mai mari avantaje ale unei astfel de acţiuni ar fi salvarea urechilor noastre de plînsul chitarelor nefericite în mîna închipuiţilor care strîng din măsele şi bat uşor cu piciorul stîng un ritm pe care nici nu-l pricep nici nu-l urmează.

Salvaţi chitarele! Să nu mai bocească…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Chitara, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Număr de urgenţă: 1-800-SAVE-GUITAR

  1. Duţu zice:

    Am sesizat (gresit?) la dumneavoastra pe blog ca sunteti cam critic in legatura cu chitarele electrice, in acelasi timp pedaland mult pe ideea celor acustice. Chestiunea aceasta este, in opinia mea, una pur subiectiva si nu vad de ce chitarele clasice sunt „mai adevarate” decat celelalte.

    S-ar putea ca problema sa porneasca si de la felul in care definim muzica, insa lasand la o parte aberatia ca notiunea de „muzica” se rezuma doar la „muzica clasica” se poate evita o discutie care oricum e prea mare ca sa incapa in niste comentarii de blog.

    Eu nu cant la chitara si deocamdata nici nu vreau sa invat sa cant la acel instrument, insa daca as pune mana pe vreuna ar fi neaparat electrica. In general nu imi place cum suna chitara clasica, de ce se ma oblige cineva sa mi se para ceva mai rafinat? De ce sa ma „amendeze” cineva in stilul mentionat de dvs? De ce sa se uite de sus la mine? Nu reusesc sa inteleg cum prezinta unii ceva ce tine exclusiv de gusturi si preferinte ca pe ceva obiectiv, ca si cum ar exista o serie de reguli scrise si stiute de toti in materie de ce instrumente sunt demne in muzica de toata admiratia si care sunt mai „de rang inferior”. Tare as fi curios de aceste reguli „matematice”, ca sa citez cum mi s-a mai spus pe alt blog.

    Sunt de acord cu dvs. in ceea ce priveste nivelul de cunostinte muzicale ale unuia care canta la chitara, fie ea electrica sau acustica. Intr-adevar, este bine si foarte indicat sa ai niste cunostinte teoretice in spate chiar daca nu canti la filarmonica, insa pana la urma urmei de ce sa fie toata lumea maestru? Unii nu vor sa devina mai buni, altii nu pot. Oricum e mai bine asa ca macar se remarca cei cu adevarat talentati, prin contrast.

    La final, o mica intrebare: cum faceti un riff de heavy metal la o chitara clasica? Nu cred ca puteti. Din moment ce chitara clasica nu poate face chiar tot ce se poate la celelalte, concluzia mea ar fi ca nu este superioara. Dimpotriva.

    [Daca am introdus acest comentariu de 2 ori e din greseala, am avut o eroare cand l-am scris prima data si a trebuit sa il rescriu.]

    • marinelblaj zice:

      „Am sesizat (gresit?)…” Îmi pare rău, Duţu, chiar ai sesizat greşit! Dacă reciteşti în special finalul postării vei vedea că scenariul imaginat e chiar unul în care se „salvează” o chitară electrică (de vreme ce e vorba de cabluri, boxe etc, cel mai probabil că aşa e!). De fapt, nici nu era vorba atât de subiectul „torturii” cât de cel ce „torturează” instrumentul!
      Cunoscând gusturile muzicale ale fratelui Marius, pot să-ţi spun că nu e vorba despre „discriminări” ci doar de gusturi. De fapt, mai sus sunt postate trei feluri de abordare a aceleaşi piese. Ţi se pare că aceea a lui Santana e pusă spre dezaprobare?
      Apoi, de ce să faci un riff heavy pe o chitară clasică? Tu te-ai înscrie cu o bicicletă la o cursă de formula unu? Fiecare instrument cu genul adecvat! Pot să-ţi spun, ca unul care „am cochetat” cu chitara, şi acustică şi electrică, că nici cu chitara electrică, oricâte efecte ai avea la îndemâna, nu poţi obţine sunetele şi atmosfera unor piese concepute pentru chitara clasică. Există genii ale chitarei clasice, există genii ale chitarei electrice. Totul este o problemă de gusturi.
      Nu sunt avocatul fratelui Marius, îi cunosc (cred, destul de bine) gusturile muzicale, am putut asculta pe acest blog piese din toate categoriile (muzicale, căci nu tot ce se pretinde muzică şi este!), şi n-am avut nicio problemă să accept preferinţele!
      Iar problema cu amatorismul… nicio problemă atâta timp cât amatorii se limitează la a fi amatori şi n-au pretenţia de a fi profesionişti „care strîng din măsele şi bat uşor cu piciorul stîng un ritm pe care nici nu-l pricep nici nu-l urmează”.
      O zi binecuvântată!

    • Marius David zice:

      da, aţi sesizat cu siguranţă greşit! Am cîntat şi cînt ŞI la chitară electrică, cu şase coarde, bass cu patru şi bass fretless cu cinci coarde plus o copie ovation.

      n-am susţinut nicăieri cum că chitarele clasice sînt mai adevărate decît celelalte, nu-mi puneţi cuvinte în gură.

      nici n-am susţinut aberaţie că muzică este doar muzica clasică.

      Dacă nu cînţi la chitară de niciun fel, mă tem că discuţia naostră se poate bloca.
      Cine ştie la chitară clasică ştie de obicei ce să facă şi cu una electrică. mai puţin am văzut cazul invers.

      Întrebarea „cum faceţi un riff de heavy metal la chitară clasică” a fost trecută deja la prostia zilei, scuzaţi expresia. Dar este bine că aţi pus întrebarea. Astfel de chetii sînt precum toxinele din intestine, trebuie date afară neapărat. Acum ştiţi că este o prostie. Asta este un avantaj. Al doilea avantaj este că aţi scăpat de ea.
      Am înţeles că nemţii în zonele rurale îşi urau noroc unul altuia cînd vreunul scăpa vreun gaz intestinal. Şi eu vă spun: noroc!

      Aţi întrebat ceva de genul: Cum putem dansa despre arhitectură, dacă putem scrie despre muzică?”

      Chitara clasică ESTE ALT INSTRUMENT, chitara electrică este alt instrument, precum orga roland nu-i pian cu coadă. Şi acordeonul are clape albe şi negre, dar nu cîntăm chopin pe el, sau….. se poate.

      Deci… cum cîntaţi piazzola la muzicuţă cu foale?

      • Duţu zice:

        In primul rand va rog sa nu ma luati cu „dvs.” fiindca ma simt ciudat. Viata trece si asa mult prea repede, ma bucur cat inca sunt tanar si diferenta de varsta (si nu numai) cere ca eu sa fiu cel care zice „dvs.”. Luati exemplu de la domnul Marinel Blaj.

        In al doilea rand, imi cer scuze daca am inteles gresit. Recunosc ca ma uit pe blog, insa nu va cunosc suficient de bine incat sa fi stiut ca ati cantat si la chitara electrica sau bass (care ar fi fost sugestia mea dar am vrut sa raman pe ideea de chitara).

        Din cate am vazut pe forumurile de intrumente muzicale se facea distinctie intre bass si chitara, insa chitara electrica si cea acustica erau considerate doar variante ale aceluiasi intrument, nu instrumente diferite. Cam aceeasi poveste ca si cu vioara electrica versus vioara acustica, seturi de tobe electronice versus cele clasice si tot asa. As putea insa sa le privesc si ca pe instrumente diferite, fiindca sunt constient de ce zicea domnul Marinel Blaj ca fiecare e potrivita pentru anumite genuri si tehnici.

        Intr-adevar, precum am zis si in primul comentariu, nu exista scuze pentru a nu te perfectiona in continuare, iar daca dvs. vorbeati despre amatori care se vad profesionisti atunci intr-adevar nu am citit suficient de atent.

        Totusi, stati linistit ca nu va pun cuvinte in gura pentru ca e unul din lucrurile care nu le suport sa mi se intample mie. Ati scris: „…i-a intrat pe mînă o chitară adevărată, vreun Fender, vreun Gibson,…” de unde am tras concluzia ca pe celelalte nu le vedeti ca fiind „adevarate”. De asemenea, stati linistit ca mai adanc de atat nu ma lansez in discutii despre chitare fara sa am ocazia sa le studiez putin. Aceeasi reactie as fi avut si daca mi se parea ca atacati intrumentele de percutie sau orice alt instrument fara ca argumentul sa fi fost sustinut de ceva foarte solid. Am inteles insa ca nu e cazul, deci imi pare rau pentru avant.

        • Marius David zice:

          draga Duţu,

          exact aşa cum am spus, ai înţeles greşit.
          nu te lua după forumuri, acolo sînt mulţi părerologi, dacă acolo îţi formezi cultura muzicală sau de altă natură nu este de mirare că există întrebări ca cele amendate de mine.

          Chitara clasică, chitara acustică-western (chitare cu coarde de nylon faţă de metal) sînt instrujmente diferite, chitara electrică este un instrument diferit faţă de acestea două, chitara bass este diferită faţă de toate cele dinainte, pentru că necesită tehnici speciale de emitere a sunetului, de control al sunetului, de nuanţare etc.
          Este ca şi cum ai spune că orga şi pianul sînt acelaşi lucru, că orga cu fluiere şi acordeonul sînt tot o chestie.

          Greşit şi cu vioara electrică faţă de cea acustică, asta o poate debita numai cine n-a pus mîna nici pe una nici pe alta.
          Întreabă un violonist şi îţi va spune cum stă treaba.

          LA fender şi gibson mă refeream ca la chitare de marcă, adică nu stagg-uri sau harvey sau alte orătănii care cresc prin curtea omului.

          Instrumentele cu percuţie, dacă daţi un search pe blogul meu…. acolo este o întreagă junglă. La ce te referi?Vibrafonul este tot instrument de percuţie….

          Deci .. iată cîte nuanţe!

          • Duţu zice:

            Forumurile de care vorbeam erau despre instrumente muzicale, nu muzica in sine. Ma interesau, din curiozitate, mai multe detalii comerciale: preturi, modele adecvate pentru incepatori, diferentele intre chitara si bass si astfel de detalii. Aceste review-uri le-as numi mai degraba date pentru cumparatori decat cultura muzicala, prin a doua intelegand lucruri precum notatii, tehnici, teorie, istorie a diferitelor stiluri muzicale si astfel de informatii care se invatat la scoala sau din carti respectiv alte surse.

            Cat de utile sau inutile sunt forumurile in legatura cu cultura muzicala (sau de alt fel) depinde foarte mult de cine contribuie cu continut si de implicarea moderatorilor. Pana la urma urmei exista si carti bune si carti mai subtiri in calitate, depinde de cine a contribuit cu informatia. Si eu as putea scrie acum o carte despre ceva ce cunosc foarte putin, dar va dati seama cat de „utila” ar fi, presupunand ca as reusi intr-un final sa o public pe la vreo editura fantomatica ce vrea bani cu orice pret…

            Multumesc pentru lamuriri.

            • Marius David zice:

              din nou: nu lua în seamă prea mult ce este pe forumuri, mai ales cele deschise la tot publicul.
              Există forumuri specializate, serioase. Acestea sînt închise sau au reguli foarte stricte de participare.
              Acolo sînt informaţii valoroase.

  2. marinelblaj zice:

    Iată, Duţu, aici un exemplu:

    Întrebare: de ce o fi ales Greg Lake să interpreteze bijuteria asta pe o chitară acustică şi nu pe una electrică? 😉

  3. amarij zice:

    Ca tot veni vorba de lectii si de teorie… Stiu si eu unii cu mai mult de 12 ani de muzica in spate, cu mai multe feluri de profesori, pianisti, dar nu sunt in stare sa tina o armonie simpla pe strings la o piesa oarecare din 5 acorduri. Nici asa nu e bine. Prefer sa aud un amator cu simturi decat un profesionist cu studii. Nici Eric Clapton nu stiu cati ani de muzica studiata cu profesor are in spate. Mark Knopfler la fel. Asta ultimul s-a apucat pe la 28 de ani, cu frate-sau.

    • Otniel Nicola zice:

      Si eu prefer un amator care stie ce face unui pseudo-profesionist care se crede bun doar pentru ca are scoala de muzica, dar cred ca in articol nu-i vorba de faptul ca cei care n-au luat lectii de muzica nu canta la fel de bine ca cei care au luat, ci de faptul ca celor care canta prost, atat de prost incat vorba unora: „fara chitari in priza, va prindeti degetele-n corzi,” le-ar prinde bine niste lectii de chitara inainte de a continua sa abereze muzical.

  4. Cînd vom cînta cu chitară electrică în biserica Emanuel ?

    • Marius David zice:

      cînd va fi cineva care să știe să folosească un asemenea instrument, probabil,
      eu nu cunosc prea mulți,
      și este neapărat un vis de îndeplinit?
      trebuie neapărat?
      e o redută care trebuie cucerită? Nu înțeleg întrebarea.
      de ce nu cîntați într-un parc, într-un beci sau într-o cameră?
      eu cînd la chitară electrică de multă vreme, nu visez să cînd la chitară electrică pe coama teatrului din oradea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.