Cîteva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit

Nu sînt un tată bun! Nu prea am avut de unde învăţa. Mama a rămas văduvă la 27 de ani şi nu s-a mai căsătorit. N-am văzut cum trebuie să se poarte un tată faţă de copii, dar am avut fraţi duhovniceşti care s-au ocupat de mine, am văzut mamă, şi am avut har din partea lui Dumnezeu cu o soţie care a crescut într-o casă de 10 copii. A doua din 10. Aspră. Pe lîngă această binecuvîntare unchiul meu, ajuns acum la 92 de ani mi-a fost un fel de înlocuitor de tată în anumite privinţe. Mi-a fost mentor atunci cînd aveam mai multă nevoie de un sfat bun.

Astăzi avem binecuvîntare de copil în biserica noastră. Prea multe nu pot sfătui pentru că eu însumi mai trebuie să învăţ, dar din toţi aceşti ani în care s-au ridicat lîngă noi Neriah  (20) şi Naum (15) am primit cîte ceva şi poate că mi-aş dori ca Dumnezeu să ne mai dea ocazia să o luăm de la capăt acum, după 20 de ani de la naşterea primului copil, dacă nu cu ai noştri, măcar ca bunici.

Iată cîteva gînduri, primiţi-le cu acel complex cerut de situaţie:

1. Iubiţi-vă copiii! Nu-i comparaţi cu alţii (nu sînt vehicolele voastre spre mîndrie), nu-i învinovăţiţi pentru cele ce tot voi le-aţi dat. GEnetica şi-a făcut lucrarea şi Dumnezeu este drept, ne creştem pe noi înşine în oglindă. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi… iată, de ce nu, suferă totul. Acoperiţi ce nu se mai poate schimba şi repara, nădăjduiţi în harul Lui, credeţi în puterea Lui de a naşte din nou şi suferiţi ce este de suferit.

2. Semănaţi-le de mici în inimă Cuvîntul. S-ar putea să se depărteze de Cale, dar …. Cuvîntul Lui nu se va întoarce înapoi fără rod şi apoi Proverbele lui Solomon ne învaţă că trebuie să îi învăţăm pe ai noştri copii de mici calea de urmat. Măcar vor şti la ce să se întoarcă, atunci cînd vor da de roşcove.

Nu vorbiţi de rău biserica în faţa lor. Spun tot aici la „punctul de întoarcere”. Dacă le bîrfiţi Mireasa Domnului şi o urîţiţi în ochii lor, la cine şi cum se vor mai întoarce spre cea urîcioasă pentru voi? Biserica să vă fie scumpă, dragă, cum Îi este Domnului. Dacă îi mulţumesc pentru ceva acum lui Dumnezeu este că le-a pus dragoste copiilor noştri pentru biserica din Aleşd. Este pedeapsă să îi lăsăm acasă. Aici le sînt prietenii, fraţii, surorile, toţi cei dragi.

3. Nu strigaţi şi nu vă enervaţi cu niciun chip. Am crezut uneori că decibelii poartă rost de argumente. Nu! Nu-i întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ne învaţă Apostolul în Efeseni. Copiii la care s-a strigat vor deveni taţi care vor striga, soţi care vor striga, soţii isterice, care vor urla pentru a obţine ceea ce doresc.

4. Arătaţi-le totul prin exemplu. Tot timpul faptele voastre vor fi mai vocale decît vorbele voastre.Nu faceţi ce nu doriţi să facă, faceţi ce aţi dori să plataţi ca obiceiuri şi rit de viaţă în ei.

5. Petreceţi timp cu ei. Dacă regret ceva acum este perioada lungă în care am scris un doctorat care nu se mai termina. Am pierdut ani de nopţi (nu de zile), ani de nopţi în faţa calculatorului în dauna timpului cu darurile Domnului, copiii. Nu este nimic mai important, nici măcar copiii altora. Copiii voştri sînt primii voştri ucenici. Ei ne vor legitima scaunul de învăţătură pentru copiii altora.

6. Nu le daţi copiilor tot ce cer. Nu-i slujiţi pînă la dizolvarea de sine. Vom creşte copii handicapaţi de caracter, dacă le oferim tot ceea ce cer. Nimeni nu le va mai da vreodată tot ce cer şi nimeni nu va acţiona în locul lor. Îi programăm pentru probleme serioase în căsnicie şi le pregătim un calvar ginerilor şi nurorilor noastre, dacă le vom transmite odraslelor noastre faptul că tot timpul va veni cineva în urma lor să spele, să cureţe, să şteargă sau…. cum că atunci cînd ei strigă, totul se rezolvă.

7. Dacă Dumnezeu ne-ar mai da un copil acum, nu l-aş mai da la şcoală. Full stop!

8. Dacă Dumnezeu ar îngădui să mai avem un copil acum, am face la fel ca în cazul primilor doi, Natalia ar sta acasă. Copiii merită o mamă întreagă, nu o mamă second hand. Vă amintiţi? Nu trebuie să le dăm totul! De ce să alergăm pentru două salarii pe care le vom împrăştia pe bone şi drumuri în stînga şi în dreapta? Copiii nu trebuie crescuţi de bunici. Bunicii şi-au făcut datoria cu voi.Vă temeţi de sărăcie? Fiecare copil vine cu o pîine sub braţ, aşa ne-au învăţat bătrînii. Ce am fi avut acum, dacă lucra şi Natalia? Poate că eram mutaţi la o casă şi am fi avut două maşini, nu una, dar am fi avut doi copii crescuţi cu cheia de gît.

9. Nu negociaţi mersul la biserică şi învăţaţi-i pe copii să stea în sanctuar, nu în anexe. Plînsul de copil este emoţie pentru predicator, dar binecuvîntare pentru biserică. Înduraţi copiii la programe. Învăţaţi-i cîntarea şi rugăciunea, postul, lectura sfîntă. Acestea oricine le poate face, fără diplome în teologie. Nu există motiv pentru care un copil să stea acasă şi să nu vină la slujbe în afară de boală gravă.

10. Povestiţi-le minunile Domnului, tot ce-a făcut Domnul pentru voi şi prin Scripturi. Vezi Psalmul 78. Pregătiţi-le viitorul, întorcîndu-vă în trecut cu ei,

11. Dacă este posibil, şi nu trece nimeni prin faţa ferestrei, aruncaţi televizorul în curte. După ce se sparge ecranul, transformaţi-l în coteţ de găini. Va fi mai util pentru copilul crescînd.

12. Internetul, amînaţi-l cît se poate. Jocurile pe computer? Nu-l fac mai deştept. Dacă este ceva acum ce mi-aş dori mult este să stăm la casă, la ţară şi să îmi învăţ copiii să mulgă caprele, să deschidă stupii, să crească găini.

Cam atît! În rest…. Să ne rugăm şi să postim pentru copiii noştri. Am observat că nu fac toate cărţile de pedagogie din biblioteci cît face o zi de post pentru un copil.

Dumnezeu să se îndure şi prin dragostea lui, care acoperă totul, să acopere şi nepriceperea noastră, dar şi hăurile care stau în faţa căilor copiilor noştri. Dumnezeu cu dragoste Lui să le acopere drumul spre iad şi să îi facă să ţopăie pe-un picior de rai!

Şi în final reiau poezia scrisă de Alina Stochici. Iată:

Învățați copiii
cum să stea pe genunchi,
cînd întunericul nopții se strînge.
Se vor ridica de acolo
ca o pădure tînără,
pe care nimic nu o frînge.

Învățați copiii
semnele cerului și ale timpului,
frumusețea Cuvîntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adîncului.

Nu-i duceți la marginea prăpăstiei,
să le arătați cît de adîncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului,
Să vadă cît de necuprinsă-I Iubirea.

Dacă cerul li se pare pare sus,
povestitiți-le mereu despre Isus.
Dacă sînt triști că se vestejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.
Arătați-le cuvintele de iubire
către oameni cum curg
Învățați-i cîntecul
cum se cîntă pe rug.

Sădiți în ei tăria Cuvîntului.
Învățați-i semnele cerului
și ale pămîntului.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica Baptista, Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, lacrima din colțul ochiului, Pt. studenţii mei, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

127 de răspunsuri la Cîteva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit

  1. marinelblaj zice:

    Ce ciudat! Chiar în dimineaţa aceasta scriam un gând… gândindu-mă la copiii noştri…

    18 martie 2012

    „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6)

    Un copil este un dar. Un dar este o bucurie. Dar… „învaţă pe copil” are doi „subiecţi”. Cel ce învaţă şi cel învăţat. Între ei e o legătură. Care nu funcţionează mereu, aproape întotdeauna din vina noastră, a părinţilor. Şi când ea nu funcţionează, apare durerea. Pe care, ca părinte, o poţi numi fără rezerve… durerea bucuriei!

  2. Excelente sfaturi, frate Marius!

    Multumim si Domnul sa va binecuvanteze copiii, familia, adunarea!

  3. No name zice:

    No school ?!

  4. Ioancatalin zice:

    Multumesc de impartasire. Doamne ajuta – ne sa face ce trebuie facut dupa rugaciunea noastra pentru ei.

    dintr-o inima cu acelesi zbateri si de acelasi mal de framantari

  5. storyteller zice:

    multumesc frate Marius >:D<

  6. gh.iulian(l'exateo) zice:

    multumim

  7. STEFAN T. zice:

    Multumesc frate Cruceru pentru postul plin de sfaturi care nu puteau veni mai bine.Cu ajutorul Domnului in iulie vom avea pe prima noastra fiica,Sarah.Se poate asculta predica de undeva ?TY

  8. Daca nu ii dati la scoala (banui ca nici la gradinita) ce alternativa aveti? Doriti sa amanati vremea cunoasterii binelui si mai ales raului acestei lumi?

    • Cred ca doreste sa cladeasca bine pe premize bune pentru cat mai mult timp si astfel, atunci cand copiii vor ajunge sa cunoasca „binele” si raul din lume sa fie suficient de maturi pentru a alege …

    • Marius David zice:

      am alternativa homeschoolingului,
      dragul meu,
      amînarea cunoaşterii binelui şi răului….????
      cunoştinţele de grădinărit ne-ar ajuta mai mult poate… dacă proverbele lui Solomon nu ne prea ajută.
      Copilul este oricum zămislit în păcat, vorba PSalmistului,
      Nebunia este lipită de inima copiluliu şi o nebunie alături de alte 20 de nebunii nu fac mai mare înţelepciune..

      Să mă întorc la grădinărit…
      Dacă ai un puiet fraged, nu-l scoţi din seră pînă nu se întăreşte… nu-l scoţi în mijlocul iernii, îl aştepţi, creşte în răsad, apoi îl scoţi la intemperii şi în vînturi,
      noi ne dăm copiii pe mîna unor domniţe respectabile, dar care încă nu au propriul copil, nu ştiu să întoarcă un pampers pe dos, acolo petrec 4 sau 6 ore şi nici măcar o oră întreagă în compensaţie cu proprii lor părinţi.

      Vi se pare normal ca să ne crească alţii copiii, în timp ce noi facem carieră, umblăm prin gurile altora (în cazul stomatologilor, spre exemplu) în timp ce alţii umblă prin creierele copiilor noştri? Împărţim banii altora şi averea altora (în cazul bancherilor şi finanţiştilor), în timnp ce ne risimpim cea mai de preţ avere?

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        nu

      • eLioR. zice:

        „Vi se pare normal ca să ne crească alţii copiii, în timp ce noi facem carieră, umblăm prin gurile altora…”

        nu. dar daca iti dai copilul la o scoala publica nu inseamna ca-ti cresc altii copiii. poti sa-i cresti si tu bine merci dupa scoala/gradinita.

        se poate ca tantiile alea sa nu fi schimbat pampersul inca, da` in acelasi timp sa stie mai bine decat un parinte cum sa abordeze un copil. nu e filozofie sa schimbi pampersul, insa sa stii avea grija de un copil si lucra cu el, este.

        nu sunt pro homeschooling, cred ca se intelege. 🙂

        • elisa zice:

          Elior,
          ai vreme inca sa mai schimbi si pampersul. 🙂
          dar cu homeschoolijg-ul ramin profii fara servici. 😦

        • gh.iulian(l'exateo) zice:

          eu unu sunt pro homeschooling,nu din cauza profesorilor(mai ales ca poti avea norocul de a da si peste dascali),ci pentru ca ei nu-s de capu’ lor;deci mie mi-e de „capu'” lor

        • Marius David zice:

          ei, da..?
          şi de unde ştie ele cum să abordeze copilul? Au făcut la şcoală? Le-aui învăţat profesorii de pedagogie modernă?

          Ai copii, Elior?

          • eLioR. zice:

            da. e meseria lor, nu?

            e f fain cand mama poate sta acasa cu copilul pana merge la scoala, iar daca poate sta si dupa ce incepe scoala, si mai bine. cred insa ca f putine-si permit acest lux, dar sunt si care se satura sa stea acasa si vor sa revina la servici.

            nu am copii.

            • Marius David zice:

              după ce începe şcoala mai dihai trerbuie să stea acasă.

              Ei, vreau să reluaăm discuţia după ce „îţi faci” vreo doi copii 🙂
              Se poate… sînt chestiuni, cum este şi cu muzica, în care prefer să discut cu cei care se află „în cauză”

        • Claudia zice:

          Categoric nu stiu sa se comporte cu copiii, am atatea exemple sa va dau ca v-ati speria sa aflati in ce fel va sunt tratati copii la gradinte si al scoli.

    • Marius David zice:

      şi încă ceva, draga Vasile Tomoiagă, noi îi dăm pe copii la şcoală ca să cunoască binele şi răul? Hmmmm!
      Crede-mă că pot şi singur, mai ales cu „răul”

    • Stimate Marius, cred ca am inceput sa inteleg groaza dvs. legata de scoala pe banda rulanta. Ingaduiti-mi sa va intreb ceva. Care este castigul pentru un parinte si un copil daca acel copil creste scolit acasa doar pentru a intra in acelasi malaxor dar prin alt tunel?

      • Marius David zice:

        Da? Ați dus copilul la grădiniță sau la școală? Hmmm, coșmarul abia începe. Veți trăi clipe de groază!
        Nu, care malaxor, dacă am reușit să îl ferim ca pe o plantă crescută în seră, pînă își capătă propriile sisteme de autoapărare, se va putea lupta singur cînd intră în malaxorul lumii.
        Dacă aveți un puiet fragil, nu îl puneți pe vremea asta drept pe vîrf de munte că acolo e locul bradului, nu-i așa? Stă în pepinieră. E drept?
        Domnul ne-a poruncit NOUĂ, adulților, să fim sare și lumină, dacă asta ar fi argumentul… copiii noștri să fie mărturie…. nu le-a cerut copiilor să fie sare și lumină, ei încă nu sînt convertiți.
        De aceea trebuie să stea să se întărească în prezența părinților, în atmosfera din casă și abia apoi să îi trimitem în lume…
        Educatoarea dvs. stimată stă cu al dvs. copil… 9 pînă la 14 ore mai ales la grădinițele cu program prelungit, în timp ce noi facem carieră.
        Puteți întra în competiție cu așa ceva?
        S-ar putea ca stimata dvs. educatoare să nu fi crescut un copil în viața ei, este formată de pedagogii comuniști, darwiniști. … mă sperii de ce îmi povestesc studenții de la anumite facultăți de pedagogie…
        Aceștia sînt oamenii care vă vor educa copiii, în timp ce dvs. îi privați de prezența dvs. binecuvîntată.
        Vor deveni niște sălbatici. Sorry… Aceea nu este civilizație.

        • Iulian Dragomir zice:

          Sunt total de acord. De aceea copiii mei sunt acasa cu mama lor si „merg” la o scoala online crestina. Scoala asta a schimbat complet copiii mei in bine. Au invatat de „ascultarea imediata” nu cand vor ei si de „auto-control”, plus ca studiaza Biblia in fiecare zi. Sunt recunoscator Domnului Isus ca am gasit scoala asta.

  9. Ciprian zice:

    Mi-e foarte greu sa pun degetul pe rana (in ce ma priveste), dar trebuie sa recunosc: aveti dreptate…

  10. Pingback: Mai avem timp să ne creștem copiii? | 4sultani.ro

  11. Teri zice:

    Ce parere aveti de invatatoare si educatoare, daca isi fac bine treaba?

    • mihu zice:

      Banuiesc ca intrebarea este pentru domnul Marius. Dar, hai sa raspund si eu.
      Daca isi fac treaba bine, atunci indeplinesc bine slujba la care s-au angajat. Sunt de apreciat. Ideal ar fi ca cele (sau cei) care isi fac treaba bine si lasa mostenire pretioasa in educatia copiilor , sa motiveze si pe cele (cei) care nu isi fac treaba bine. Cred ca asta ar un rost mai sanatos al discutiilor din cancelarii.

      • Marius David zice:

        Mihu şi Teri,
        există educatoare competente şi incompetente, dar dragostea de mamă nu poate fi înlocuită cu nimic,
        mamă iubitoare şi incompetentă nu cred că există.

        • Marcela zice:

          Imi pare rau, exista. Exact cum si intr-o profesie, care ar fi ea, bunavointa nu tine loc de competenta. Situatiile pe care le vad zilnic, oamenii infranti de viata cu care lucrez ma determina sa ma pozitionez astfel. Cu nuante, evident, cu masura, dar nu exclud deloc varianta mama iubitoare si incompetenta.

      • Teri zice:

        Am postat intrebarea fiind constienta ca v-a raspunde si altcineva. Si chiar asteptam asta. Multumesc!

    • Marius David zice:

      şi cum măsurăm că şi-ar fi făcut treaba?

      • Teri zice:

        E o intrebare buna! Aveti si un raspuns?
        Eu ma gandeam ca fiind educatoare ii poti influenta atat pe copii, cat si pe parinti. Sunt de acord cu home schooling-ul, desi sunt cam tanara sa imi dau cu parerea.
        Am intrebat deoarece in scurt timp trebuie sa decid unde voi merge la facultate, si singura optiune pe care o am este pedagogia.
        Multumesc pentru raspunsuri!:)

        • Marius David zice:

          pedagogia în sine nu funcţionează ca o direcţie în carieră.
          exact discuţia aceasta am avut-o cu fiica noastră în urmă cu un an.
          Pedagogia este un instrujment care se poate aplica în diferite domenii, există pedagogie muzicală, pedagogie aplicată la studiul literelor etc.
          Ce profil ar putea avea un absolvent de pedagogie pur şi simplu..? să educe copiii. Bun!
          În ce anume?

          • Teri zice:

            Nici Pedagogia invatamantului primar si prescolar nu poate functiiona ca o directie in cariera? Sau la asta va referiti cand spuneti „pedagogie pur si simplu”?

  12. ada zice:

    Stimate domule Cruceru,
    Sunt în egală măsură profesor şi părinte a doi copii. Şcoala, cel puţin şcoala românească, m-a dezamăgit mai mult ca părinte, decât ca profesor. Nu există un loc mai promiscuu, ştiu ce înseamnă cuvântul, decât şcoala, în care să-ţi trimiţi copilul de bună voie. Acolo a fost copilul meu umilit, acolo a auzit cele mai urâte lucruri, acolo s-a simţit neputincios şi abandonat. Acasa i-am lins rănile şi l-a învăţat să fie bun cu cei răi, că lui durerea o să-i treacă, dar ei tot răi şi srâmbi vor rămâne.
    Visez ca măcar nepoţii mei să nu fie nevoiţi să meargă la şcoală!

  13. fratele meu ;te urmaresc de ani de zile bine nteles aici in spatiul acesta;uneori im pare interesant ce scrii alteori de pe picior mai inalt uitandu-te de sus la alti mai ne dotati ca tine aruncand cu vorbe spun eu care nu ar trebui;….ce sa spun cu articolul acesta te-ai ridicat pe o treapta superioara de si sunt idei auzite de mult ;dar felul cum le-ai asezat ordine in care le-ai scris ,adancul patrunzator al tainei de parinte ma face sa spun;FELICITARI ,se poate folosi si computerul pentru a invata pe cei ce se contrazic pe bloguri care nu sunt multi ci trec de la unul la altul in rotatie(pocaiti fiind de diferite nuante)caci comp e bun si pentru lansarea bunei invataturi crestinesti si nu numai a contrazicerilor si a aratari cu degetul…FELICITARI din nou si sa mai citesc un articol tot asa de bun sau mai bun caci poti ,ai de unde numai canalizeaza-ti blogul in directia aceasta(un sfat)te va cobora din #1 dar te va ridica cu ceata rascumparatilor…

    • Marius David zice:

      frate,
      1. multumesc de urmărire, da, scriu interesant, recunosc. Nu mă chinui prea mult. Singurele postări neinteresante sînt clee cu youtuburile 🙂
      2. Da, recunosc, iau cam de sus pe unii, dar în general suport mai multe decît ar trebui. Aşa că se compensează. Nu-s dator să staula ţesălat chiar la tot ţîncul, dar eu mă scoborăsc şi o fac, deşi uneori îmi vine să îmi iau cîmpii cînd văd cîtă prostie zace în conştiinţele coreligionarilor mei. Cred că mi-am găsit o nouă vocaţie, exorcist de prostie. Vorba lui Creangă… „eu ştiu că sînt prost (asta-i curată dovadă de deşteptăciune şi trezie), dar cînd mă uit împrejur prind curaj”.
      3. mulţumesc, nu mă mîngîie şi nici nu mă mişcă felicitările şi încurajările de acest fel. Eu cred că îmi fac datoria cum pot.
      Mulţumesc pentru sugestiipentru canalizarea blogului… nu-mi voi canaliza blogul în niciun fel, pentru că nu vreau să devină „canal”. Voi continua în acelaşi stil, surprinzîndu-vă cu tot felul de chestii „necanalizate”, dacă mi se permite.

  14. Dyo zice:

    Bune sfaturi, fara indoiala. Pe unele le-am aplicat si eu, pe altele … ori n-am stiut, ori n-am putut sa le pun in practica asa cum ar fi fost cu cale.
    Am totusi doua obiectii. Prima fata de homeschooling, pe care nu cred ca e cazul sa o detaliez aici.
    Alta este despre sotia care sta acasa. Oare cati barbati in Romania anului 2012 pot cu un singur salar sa intretina o familie cu 2, 3 sau mai multi copii? Nu vorbesc de vacante in strainatate si doua masini la scara, ci de venituri decente, pentru paine pe masa, intretinere, rechizite … Arata-mi mie familia aceea care sa se descurce cu mai putin de 1000 de lei pe luna, mai ales daca locuieste la bloc, nu la casa (unde mai poti avea o gradina etc). Asta fara datorii (ca nu este crestineste sa te imprumuti) si fara sa tai aripile copiilor tai cand vine vorba de pasiuni ale lor care necesita investitii pentru dezvoltarea lor (sa invete sa cante la un instrument, de pilda).
    Slava Domnului ca ti-ai putut permite sa o lasi pe sotia ta sa se ingrijeasca exclusiv de casa si de copii, numai ca in zilele astea nu stiu daca sunt chiar asa multi romani care sa isi poata permite asta.
    Unde mai pui ca intr-un oras ca Sighisoara, din pricina unor proaste politici pe durata unor decenii intregi, femeile isi gasesc locuri de munca mult mai usor decat barbatii …

    • Marius David zice:

      1. Cele mai multe obiecţii faţă de homeschooling vin din prea puţina cunoaştere asupra sistemului şi rezultatelor.
      curînd, dacă vă uitaţi pe blogul meu, va fi o conferinţă de homeschooling.
      2. Da, ştiu care este preţul pentru soţia care stă acasă.
      Nu ştiu, draga Dyo, cam ce salar îţi imaginezi în dreptul meu şi cum anume crezi că îmi ţin familia şi soţia acasă. Poţi să îmi scrii pe privat ca să văd cît eşti de aproape.
      3. am îndurat vremuri foarte grele, la bloc, fără ajutorul părinţilor mei sau ai NAtaliei. Astăzi am fi putut fi în alt loc, în alt spaţiu de locuit, cu altfel de maşină sau alte chestii împrejur. Prefer însă să nu discut la detaliu modul în care ne-am „descurcat” şi ce soluţii am găsit.
      Socrul meu a crescut în vremuri mai grele ca acestea 10 copii şi şi-a ţinut soţia acasă.
      Fam. A. din biserica naostră, soţie acasă, 8 copii, în aceste vremuri.
      Exemplele abundă.

      Din experienţa discuţiilor cu diferite cupluri nu chestiunea economică este cea mai arzătoare, ci dorinţa soţiilor de a face carieră, întrebarea standard: „şi eu pentru ce m-am pregătit patru ani de zile????” să stau acasă să şterg rahatul la copii?”
      răspuns „1. Stimată doamna, este rahatul copiilor DUMNEAVOASTSTRĂ, nu ai bonei
      2. Dumnezeu v-a pregătit 23 de ani ca să fiţi mamă, puneţi dvs. 4 ani lîngă 23 să vedeţi ce iese!”

      cam acolo se învîrt chestiunile cu miză mare… egalitarism în şansele de afirmare pe piaţa muncii, carierism, socializarea
      („înnebunesc singură cu ăştia micii”) etc.

      Bărbaţilor le convine de minune: am avut un blestem îndoit (noi, munca cu sudoare, ele, naşterea cu durere). Noi, şmecheri fiind, am luat blestemul nostru şi l-am pus şi pe umerii lor. Ele nu ne pot da naşterea cu durere (în afară de crizele de rinichi, dar acolo nu poţi duce nimic la binecuvîntare).
      Aşa că, slavă Domnului, noi sîntem ăia cîştigaţi întotdeauna. Trăiască adevăraţii bărbaţi, vivace ne fie masculinitatea feroce! Crescat!

      • Lore zice:

        Am citit articolul dvs şi am rămas consternata citind partea „Natalia ar sta acasă, la fel ca în cazul primilor doi copii”. Apoi am citit comentariul dvs de mai sus. „Socrul meu şi-a ţinut soţia acasă” si alte remarci despre datoria soţiei să aiba grijă completă de copii şi de casă.

        Mă întreb dacă trăiţi în secolul trecut. Problema mai mare este că promovaţi acest mod de viaţă extrem de tradiţionalist, urmând exemplul socrului. Dacă ţineţi atât de mult la acest exemplu, de ce nu promovaţi şi numărul de copii pe care o familie trebuie să îl aibă, anume 8 sau 10?
        Care este respectul dvs faţă de personalitatea soţiei şi alegerile ei profesionale? Chiar nu vă trece prin minte că dezvoltarea ei profesională are importanţă, poate la fel de mult ca şi pentru dumneavoastră? Şi, mai mult, vorbiţi în numele ei, plus sfătuiţi pe alte persoane să facă acelaşi lucru ca şi soţia dvs.

        V-aţi gândit vreodată că şi dvs. puteţi schimba scutecele copiilor, care sunt ai DUMNEAVOASTRĂ, nu doar ai soţiei, la fel cum ea poate contribui financiar la susţinerea casei? Probabil că nu, deoarece aveţi nişte idei despre rolurile de gen atât de rigide încât nu este loc pentru o deschidere de mentalitate.

        Mă întreb ce fel de exemplu vor vedea copiii dumneavoastră. o soţie care stă acasă, asta e menirea ei. Vor proceda exact la fel în familiile lor, asta mă îngrijorează.

        Mă întreb pentru ce aţi făcut un doctorat care v-a luat nopţi dacă aveţi un astfel de sistem de gândire.

        Sper că puteţi să aruncaţi o privire în jur şi să vedeţi exemplele pozitive în care soţul şi soţia îşi cresc copiii împărţind sarcinile, simţind pentru celălalt, având respect pentru personalitatea partenerului, petrecând ambii timp cu copiii…

        Succes!

        • Marius David zice:

          Stimată Lore,
          sînt alături de soția mea cînd răspund acestui comentariu!
          1. Este o întreagă discuție despre rolul femeii și locul în care ea ar putea fi cea mai fericită. Țin să subliniez faptul că SOȚIA MEA A ALES această variantă și eu am susținut-o. Nu am obligat-o, nu am trimis-o la cratiță. Este fericită și mulțumită și așa i s-a părut cel mai natural în contexutl nostru.
          2. a fost alegerea noastră. Nu o impunem nimănui și sîntem fericiți și mulțumimiți cu această alegere. Avem regretele noastre ca familie, dar acesta este unlu dintre reductorii de regrete.
          3. Menționez că am împărțit sarcinile. Am schimbat și eu la pamperși, am stat cu fiica noastră în timp ce soția mea a lucrat o perioadă. Am pasat mîncare, am dat copilului ou fiert, mi-a vomitat pe mîini, m-am jucat cu copiii. N-am fost un tată absent, așa cum v-ați putea imagina. Am ales să nu plec în străinătate pentru un doctorat TOCMAI PENTRU a fi aproape de familie șiepntru a împărți sarcinile creșterii copiilor.
          De cîte ori am avut ocazia am călătorit împreună.
          4. Am văzut, din păcate, destule experiențe în care soțiile au ales cariera și copiii au crescut în lipsa dragostei materne. Este o poveste de adormit adulții chestia cu …ȘI … ȘI și carieră și mamă și „succesuri” profesionale ȘI … ȘI … ȘI. Generația noastră este bolnavă de boala cumulărilor visate.
          5. mărturisesc că mi-ar fi plăcut să trăiesc nu în secolu trecut, ci într-o societate tradițională pășunisto-rurală, în urmă cu vreo 200 de ani, poate mai bine, cine știe… că și atunci erau alte probleme.
          6. Am aruncat privirile în jur și încă n-am văzut exemple pozitive prea multe în care copiii, neglijați fiind, să fericească părinții pentru alegerile făcute. Nici situația noastră nu este cea mai bună, dar nădăjduim încă și sperăm că am făcut alegeri bune pntru copiii noștri. Am fost cel puțin lîngă ei. Dacă nu tot timpul amîndoi, măcar unul dintre noi.

    • iulian dragomir zice:

      o mic calcul vreau sa aduc in discutie:

      Cati bani castiga sotia si cati bani se cheltuiesc cu scoala copiiilor?
      Nu cumva sotia trebuie sa muncesca pentru ca trebuie platita scoala (fondu clasei, spaga clasei, cadouri, etc), haine la copiii, etc?

      Daca sotia sta acasa si copiii sau si ei acasa, familia tot la acelasi nivel financiar ramane.

  15. dorinsimiciuc zice:

    Multumim pentru sinceritate

  16. Edgar zice:

    Eu si sotia mea chiar suntem in perioada in care ne intrebam daca are intr-adevar rost sa se intoarca la serviciu. Multumesc pentru articol.

    • Marius David zice:

      Să nu se întoarcă! Munceşte tu, că de-aia eşti bărbat! 🙂
      Să stea să fie mamă, că de asta copiii aceia i-au trecut prin pîntecul ei, nu prin pîntecul tău, că ar fi putut Dumnezeu să facă rînduiala altfel.

  17. Mira zice:

    Bune sfaturi ,va multumesc !Sa ia aminte tot mai multi parinti.

  18. marcel s zice:

    …cei mai buni parinti sint bunicii…

  19. olivia zice:

    Un lucru este sgur. Mama mea nu este o mama second-hand. A lucrat toata viața ei și în același timp ne-a crescut și pe noi într-un mod foarte frumos. Este cel mai bun exemplu pentru mine și o apreciez din inimă pentru tot ce a făcut. De aceea nu pot fi de acord cu dumneavoastră Pace.

    • Marius David zice:

      Olivia, mama mea a trecut prin aceeaşi experienţă. A rămas văduvă la 27 dee ani. A lucrat, a fost şi mamă perfectă după părerea mea.

      Cînd am spus „second hand” nu m-am refrit la calitatea actului slujirii de mama şi nici la caracterul acestor femei, ci la faptul că slujba le soare toată energia, acolo dau ce este mai bun din ele şi sosesc epuizate acasă.

  20. Marius David zice:

    şi ce spuneam despre relaţia dintre cariera şi copii?

    via Robert Miklo

  21. „Nu negociaţi mersul la biserică şi învăţaţi-i pe copii să stea în sanctuar, nu în anexe… Nu există motiv pentru care un copil să stea acasă şi să nu vină la slujbe în afară de boală gravă.”

    Ați putea explica acest aspect? Nu de alta, dar am văzut oameni sătui de biserică din cauză că fuseseră obligați toată viața să facă asta, fără să aibă vreo tragere de inimă.

    „Dacă Dumnezeu ne-ar mai da un copil acum, nu l-aş mai da la şcoală. Full stop!”

    Vă dă mâna să vorbiți, că aveți niște calificări care vă permit să îl educați acasă și mai aveți și niște prieteni/amici/cunoscuți care știu matematică, fizică, biologie și sunt dispuși să predea și în particular. Plus că s-ar putea și să vă permiteți financiar acest lux. Dar mă îndoiesc că dom’ Ionică, măcelarul, se descurcă pe cont propriu. Iar de luat cu el la măcelărie, sigur nu poate. Și casă la țară nu are… O să-mi spuneți că nu vorbiți decât pentru dumneavoastră. Poate că totuși unii oameni mai… ușor de convins vă iau în serios.

    Homeschooling-ul în românia e într-o fază în care riscurile pentru viitorul copilului (dacă părinții nu vor să-l facă agricultor) e destul de mare. Știu că există niște comunități mai organizate, prin Harghita și Covasna. Dacă ar exista clase la care să predea oameni în care să am încredere, poate că m-aș gândi. Dar așa… îi țin eu și-i învăț ce? În cele câteva ore când reușesc să fiu pe acasă? Frumos, dar irealizabil. Pentru majoritatea românilor.

    • Marius David zice:

      Să le luăm pe rînd.
      1. poate că noi am fost mai „norocoşi”, dar am avut o biserică demnă de iubit şi copiii s-au obişnuit acolo fără să-i urechim noi să stea în biserică. Da, se poate întîmpla ce spui tu, dar nădăjduiesc în înţelepciunea părinţilor.

      2. Cunosc părinţi care fac homeschooling şi sînt „nea gică sculeru”. Ba, provocarea şi plăcerea sînt mai mari cînd treci fără să ştii cum peste mid-life crisis învăţînd alături de copil. Asta era ideea. că nea ionică măcelaru o are ca soţie pe tanti tanţa croitoreasa, care croieşte de acasă şi creşte copilu, făcînd matematici cu dînsul între două croiuri la fuste.

      3. Nu, dacă vrei îţi dau numere de teolefon pentru interes first hand ca să vezi despre ce este vorba.

      Bun.. îl dai la şcoală şi ÎL ÎNVAŢĂ CE????? Cîn ai folosit ultima dată în viaţă asta?

      https://encrypted-tbn3.google.com/images?q=tbn:ANd9GcRz0zUVr1AwRfTgSqytZz_62nAphVkPQ0WJm81_jCvLnXsihdL2rw

      la ce bun ai făcut 12 clase în sistemul prostesc din România? Scuzaţi întrebarea

  22. Riscurile sunt destul de mari… scuzați dezacordul.

  23. olivia zice:

    tocmai, ce vreau să subliniez este faptul că mamei mele îi face plăcere să muncească, este adevărat că este obositor pentru ea dar atăt munca cât și creșterea copiilor îi dă un sentiment de împlinire și asta o văd zi de zi în viața ei. Cred că i-ar fi foarte greu să stea mereu acasă deoarece este o persoană extrem de activă. Îmi cer scuze dacă supăr prin post-ul meu

  24. Mircea Ionel zice:

    Revenind la Tema si legat de Proverbe 22:6 marturisesc intai ca asteptam cu „suspine negraite” ca sa apara o ocazie in care sa pot (macar) intreba la ce fel de „cale” credeti ca se refera Solomon? Despre datoria si bucuria de a vedea copiii pe Calea Domnului stiam de multa vreme, cred(eam) ferm in expunerea la Cuvantul Sfant si disciplinele spirituale, dar auzisem recent pe cineva care argumenta (exegetic!(?) incl. Prov 30:19) oprindu-se la fiecare termeni precum „invata”, „copil”, „cale”, „urmeze”, etc), rezultatul fiind unul extrem de surprinzator si in egala masura de solicitant pentru parinti; mult mai solicitant decat „credeu-rile” mele mentionate mai sus. La sfarsitul predicii, cineva a intrebat „daca-i asa, cine poate sa intre in …randurile parintilor buni?!”.

  25. Permiteti-mi sa recomand cititorilor blogului dvs. un articol excelent despre limite si responsabilitati in educarea copiilor si abordarea scazamintelor lor (si a noastre). Eu il consider cel mai bun sfat pe care l-as fi putut primi in abordarea situatiilor conflictuale, deocamdata.

    You complain, nag and lecture, but to no avail.
    If your child is continually irresponsible, it could mean that you aren’t taking responsibility for your own behavior.
    http://blogs.christianpost.com/parenting/irresponsible-children-why-nagging-and-lecturing-dont-work-8565/

  26. VDFilip zice:

    Pai a fi un tata bun nu cred ca e mare lucru. Daca ai reusit sa ai catre 10 copii macar, daca stii sa faci baie la un bebelus, sa stii sa gatesti catusi de putin, daca ai sters un copil la fund chiar si pe al altuia ca nu ai avut incotro, daca ai simtit in timp ce dormeai respiratia copilului ori a sotiei care s-a imbolnavit si are temperatura ai toate sansele sa fii un tata excelent. Unii nu ar face astea nici in 10 vieti indiferent cat de multumiti s-ar simti cu propria lor bunatate. Pe copilul altuia este tare usor daca nu si placut sa il urechezi.

  27. Cristiana zice:

    Frate Marius, intreb si eu ca si o mama ingrijorata in ceea ce priveste viitorul fiului meu Fineas de doar 1 anisor,se poate oare ca eu sa pot sa il cresc pentru Cer si nu care cumva sa guste din murdaria acestei lumi cand eu nici macar nu am avut de la cine sa invat cum sa fii o sotie, daramite o mama,avand parinti care Il respingeau pe Dumnezeu din toate puterile,dar acum cand eu sunt fiica Cerului imi doresc ca fiul nostru sa-L cunoasca pe El. Foarte frumoase sfaturile care le-ati dat doar ca ma sperie gandul ca unele nu voi reusi sa le implinesc.

  28. Pingback: SFATURILE UNUI TATA « bisericabetesdabucuresti

  29. arh.anca zice:

    postul mi se pare foarte necesar astazi. chiar ma framantau zilele acestea ganduri cu privire la disciplinarea copiilor. am o fetita de un an jumatate, si ma sperie copii din jurul meu. nu vreau ca ea sa le semene, in atitudinea rebela si agitata…
    (asi dori sa stiu, daca va deranjeaza ca am postat acest post pe un alt blog, specificand sursa, cu scopul de a darui si altora din sfaturile intelepte si foarte necesare din partea unui parinte cu experienta… daca e o problema, e simplu sa sterg postarea, dar eu spun, ca ar fi de ajutor… mai ales celor tineri in aceasta „meserie”)

  30. Marius Sainiuc zice:

    la partea cu ‘sa deschida stupii’ m-ati castigat.

  31. Se poate face homeschooling in Romania ? Daca da, este accesibil oricui? Nu pt cei din Harghita, pt. cei din Iasi de exemplu..
    Multumesc

  32. Pingback: Deja mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață … cu ea | Marius Cruceru

  33. Pingback: Cateva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit! « Daniela Delibas

  34. Margareta Lupascu zice:

    Nu-i putin lucru sa spuna un barbat ca nu este un tata bun! Felicitari domnule Cruceru pentru curajul de a fi „transparent”. Asta spune multe lucruri despre dumneavoastra.
    Aveti dreptate, copiii au nevoie de o mama cu norma intreaga. Asta am inteles si eu la vremea cand cea mica din cei trei copii a inceput clasa intai. Aveam in fata o cariera stralucita, lucrasem din greu la asta, eram profesor de matematica. In ciuda vocilor si presiunilor din jur, impreuna cu sotul am decis ca este mai bine pentru copiii nostri ca eu sa stau acasa. Asta am facut. Nu a fost usor sa iau decizia si nu a fost usor in primul an. Insa, in duhul meu am stiut ca am luat decizia cea mai buna, ca Domnul este multumit si zambeste si ca mari binecuvantari are El pentru noi!
    Nu pot sa spun ca sunt o mama buna, mereu am avut de invatat cate ceva si inca invat. Mai mult, invat acum sa fiu si mama -soacra. Am satisfactia ca am fost alaturi de copiii mei atunci cand a trebuit, atunci cand au avut nevoie, ca am investit in ei. Sunt bucuroasa ca fetele abia asteapta sa vina acasa sa mai povestim impreuna, sa radem, sa mergem in concedii impreuna … Sunt bucuroasa cand pleaca sotul cu baiatul impreuna la pescuit , cand ii vad lucrand impreuna si sfatuindu-se dimineata la inceput de zi de lucru … Abia astept sa ma bucur si de nepoti … iar va trebui sa invat … sa fiu bunică … Nici nu stiu daca ar avea vreo frumusete sau vreun rost o viata in care nu inveti mereu … Perfectionistii sunt niste nefericiti, nu-i asa?

  35. Pingback: Cîteva sfaturi despre creşterea copiilor | Învingem Împreună

  36. Pingback: Sfaturile unui tată

  37. Pingback: De ce plîng acum lîngă Rick Warren? sau cum este să te usture sufletul | Marius Cruceru

  38. Cristina zice:

    Deosebite si intelepte sfaturi!

    In legatura cu scoala acasa am cateva obiectii:
    Daca preiau comparatia cu pomisorul crecut in sera pana cand are radacini puternice sa supravietuiasca afara, e frumos si plastic spus dar, dpdv pragmatic (ca eu ma stiu mai pragmatica de fel), s-ar putea traduce si astfel: Tinand copacelul in sera atat timp, risti sa se dezvolte frumos si falnic in pamantul si conditiile respective mai mult decat e necesar astfel incat la mutare sa nu se mai prinda si sa se usuce, se stie ca plantele crescute prea mult sub protectie nu se mai pot muta … din pacate. Varianta ideala ar fi sa mutam pomisorul la vremea lui si sa avem grija sa-l protejam inca o vreme pana-si dezvolta radacinile puternice in locul definitiv …

    La fel si cu scoala acasa, o sa crestem copilul complet protejat de mediul in care va functiona tot restul vietii si ne asumam riscul sa-l „uscam” in momentul mutarii tardive. E opinia mea, asum ca poate fi subiectiva.

    In schimb, sunt puternic incredintata ca o protectie, o grija atenta e necesara pe tot parcursul formarii lor indiferent de mediul in care-i punem.

  39. Ana-Maria zice:

    Ce ma socheaza la articolul asta cu homeschooling este ca, asa cum e de obicei, si treaba asta cade tot in sarcina femeii, care daca sta (si trebuie sa stea) acasa, le poate face pe toate.
    Adica, dupa ce face curatenie, spala, calca, gateste, trebuie sa faca si scoala completa cu 2-10 copii de varste diferite, pentru ca o femeie casnica e geniu polivalent si le stie pe toate.
    Te mai intrebi cine e centrul gospodariei care munceste si face cel mai mult si cine e „ajutorul” secundul, mai mult sau mai putin potrivit.
    Partea shoc vine de la faptul ca gandirea asta absurda vine din partea unor barbati crestini.
    Nu-i asa ca e usor sa stabilesti sarcini cand nu le-ai atins nici cu un deget?
    Aaaaa, da, sunt numai mame second hand, barbati second hand nu exista!

  40. Sint cu totul de acord, in special despre home schooling.
    Ma bucur sa aud ca nu trebuie sa fim mandri de copii. Pentru ca nu stiu vreo ipostaza in care mandria e un lucru bun (in Biblie). Ati vrea sa dezvoltati putin ideea? Am auzit de multe ori „spun ca sint mandru de copilul meu, dar asta nu e mandrie, e doar un fel de a spune”.

  41. Simib zice:

    Apreciez foarte mult articolul original si nu prea mult remarcile tendetioase asupra parerilor diferite. Intre homeschooling si public schooling nu as aprecia ridicarea in slavi a uneia sau ignorarea alteia. Am trei copii pe care ii cresc in scoala privata, totusi cred caci nici una nu e completa fara cealalta. Alegerea sistemului public sau privat joaca un rol crucial in pregatirea academica a copiilor, iar acolo unde nivelul academic lasa de dorit sau zona este periculoasa, este datoria parintilor sa ia masuri precaute. Chiar daca Biblia ne porunceste sa crestem copiii in frica de Cuvantul lui Dumnezeu totusi nu ne cere sa iesim din lume.
    Separarea noastra fata de lume, da impresia caci suntem mai buni si aceasta creaza repulsia si prapastia pe care incercam sa o trcem mai tarziu cand incercam sa promovam valorile crestine. Nu trebuie sa ne mandrim cu indurarea pe care a avuto Dumnezeu pentru noi si nici cu copiii cu care ne-a binecuvantat. Ele sunt daruri nemeritate…

  42. Andreea Stanciu zice:

    Va multumesc inca o data pentru acest articol! L-am citit cu ceva timp in urma si mi-a fost de mare folos. Azi, cand copilul nostru e ceva mai mare mi-e de un folos si mai mare. Ne dorim mult sa facem gradinita si scoala acasa dar presiunea prietenilor, a cunoscutilor si necunoscutilor e mult prea mare uneori. Ne dorim sa sadim in el tot ce e mai frumos, mai curat, mai sfant dar desele noastre caderi ne fac sa deznadajduim.
    Deseori ma simt o mama incapabila, neputincioasa….Ma intreb daca merita sa merg impotriva unui val atat de mare precum scoala si sa-mi tin copilul acasa. Sufletul meu de mama la asta ma indeamna. M-as simti vinovata sa il arunc din brate atat de fraged si totusi sunt clipe in care cred ca nu voi putea face fata presiunii din jur.
    Articolul mi-a amintit ca am in mana mea o lucrare atent gandita si modelata de Dumnezeu (copilul nostru) si sunt raspunzatoare de-a pururi pentru ceea ce fac cu el. Ma voi intoarce la cuvintele dumneavoastra cand vor veni iar ganduri negre…:)

  43. Pingback: De astăzi, 30 iunie 2013, am redevenit “membru simplu” (comunicat referitor la autosuspendarea mea din slujirea pastorală) | Marius Cruceru

  44. Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Marius Cruceru

  45. storyteller zice:

    Reblogged this on memories told… and commented:
    Some sfaturi bune! For those of you care aveti copii 🙂

  46. Pingback: “Ι-aș da orice, inima, plămînii, rinichii… chiar viața! Orice!” – Care este cel mai prețios lucru pe care îl dăm copiilor noștri? | Marius Cruceru

  47. Vic zice:

    Frumos articolul dar nu perfect!! Domnul sa ne ajute sa il urmam pe El si sa facem asa cum doar El ne indruma!!

  48. aly zice:

    Ma uimesc cata prostie k altfel nu pot sa i spun,iese din gurile unor pocaiti. Nu sunt contra homesch… dar sa spui k iti cresc altii copiii., ca tu stai sa-ti faci cariera mi se pare o idiotenie.ce-ar fi sa stam toti acasa? Si apoi sa asteptam sa ne dea biserica haine si mancare…asa cum fac alții. Eu sunt educatoare…credeti ca fac cariera castigand 10mil domnule ? Copilul meu are un timp frumos langa educatoarea lui dar asta nu inseamna k mi-l creste ea. Copilul meu se roaga inainte de masa k asa l-am invat eu nu educatoarea lui….ceea ce faceti dvs se numeste judecată. ..si cine te-a pus pe u sa ne judeci k mergem sa castigam bani sa putem pune un fruct pe masa copiilor?nu m-as mira sa aud ca primesti sponsorizari de prin alte parti.

    • Marius David zice:

      stimabila, daca dvs. sînteți educatoare și scrieți în halul asta … atît ca stil cît și ca gramatică, ortografie, mood etc. atunci sînteți cea mai solidă dovadă că n-ar trebui să îmi încredințez vreodată copiii unui astfel de educator. Mulțumesc pentru dovezile oferite că sistemul este catastrofal. Nici eu n-aș fi putut aduna mai bine file la dosar. Trist!

  49. Pingback: DIN EXPERIENTELE LUI MARIUS CRUCERU | Lapte si miere

    • Marius David zice:

      Lapte și miere, lasă-le p-astea cu … experiențele lui cutare. Cine voi fi eu să fiu? Un nimeni.
      Nu contează.
      Încearcă să meditezi la Cuvînt și ți se va deschide spre lucruri noi și vechi din vistieria curată a inimii tale.

  50. Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Lapte si miere

  51. Pingback: Mai avem timp să ne creștem copiii? : 4sultani.ro

  52. Pingback: Pentru colegii mei (20 de ani de la absolvirea facultății și 25 de ani de la absolvirea liceului) – despre DRAGOSTE | Marius Cruceru

  53. cassiopeea zice:

    Reblogged this on O calatorie pana la marginile sufletului and commented:
    Pentru ca tot vorbim de parenting

  54. Andrei zice:

    Pace!
    Am citit zilele trecute articolul ” Criza limbajului evanghelic: „am avut harul” şi astazi cand am citit prezentul articoul am gasit aceasta exprimare: „am avut har din partea lui Dumnezeu cu o soţie care a crescut într-o casă de 10 copii”.
    Nu este o contradictie intre cele 2 articole?

    • Marius David zice:

      DA, așa cum spuneam în primul articol … ”am avut harul” este o expresie care are multe fațete. Lupta mea din articol a fost împotriva demonetizării excesive. Am avut harul să găsesc un loc de parcare.
      Harul general al lui Dumnezeu se manifestă față de noi în general prin faptul că nu primim ce merităm. Aceasta este direcția generală de dezvoltare a conceptului în Scripturi din VT spre NT.
      Merităm moartea, dar putem alege un ied, un porumbel,
      merităm seceta, Domnul dă ploaie,
      merităm umbra, Domnul dă soare,
      merităm boala, ne putem mișca,
      merităm o nevastă cicălitoare, noi înșine fiind stricați la gură, Domnul ne dă o binecuvîntare de soție…
      Dar harul propriu, harul focalizat pe sensul cel mai înalt al conceputlui este MÎNTUIREA. Plata păcatului este MOARTEA,
      El a murit pentru noi la Cruce,
      noi nu mai murim!
      Mulțumesc pentru comentariul pertinent.

  55. Laura zice:

    In articol atat de frumos, de relevant!
    Multumesc!

  56. Pingback: Educația transgenerațională din perspectivă biblică – making room for … kids | Marius Cruceru

  57. alboiulaura zice:

    Interesant articolul, dar personal nu sunt de acord cu punctul 7 🙂
    De ce sa ne crestem copiii total feriti de rautatile din scoala si de anturajul celor care mai tarziu le vor fi probabil sefi, colegi de serviciu, vecini etc. Ei trebuie sa stie de mici ca al lor comportament trebuie sa nu se asemene celorlalti si i-as feri de ceva, de care oricum vor da si poate la alta scara unde le va fi grea acomodarea. In plus, nu toti parintii au darul si dedicarea de a fi dascali, iar sansele ca sa producem o generatie de copii crestini inculti sunt mult prea mari si riscante.

    Consider ca doar ideea de a se trezi si a schimba mediul – scoala e scoala (locul unde studiaza, unde se activeaza pentru asimilarea de lucruri noi), pe cand casa e casa (nucleul lui protector).

    Hai sa fim sinceri… scoala romaneasca in care am crescut (sunt nascuta in ’91) nu e atat de catastrofala ca sa incepem sa ne scolim pruncii si sa ii tinem legati de noi pana la 10-15 ani cand intra la liceu.
    Unele din cele mai frumoase amintiri din copilariile noastre sunt legate de jocul impreuna cu copii de aceeasi varsta. Hai sa nu ne izolam copiii; prea multa protectie de societate e periculoasa.

    • Marius David zice:

      Stimată Alboiu Laura,
      problema este extrem de complexă și am discutat-o mult pe acest blog. Nici dvs. nu scoateți o plantă fragilă în miezul iernii afară sau un cățeluș în curte atunci cînd plouă cu gheață, dar pe copil da.
      Să știe de mici ce? Să nu fie protejați de înjurături și răutate? Chiar așa?
      Aceste argumente sînt doar o scuză pentru egoismul nostru de a ne împlini profesional și de a ne bascula copiii în tomberoanele umane care se numesc grădinițe și creșe încă după înțărcare. Majoritatea copiilor abandonați acolo sînt în lacrimi la prima basculare.
      Vă veți trezi si dvs., dar cînd va fi prea tîrziu. Mai bine încercați pe pielea copiilor dvs., decît să ascultați ce vă spun. Sînt studii științifice care ies deja la iveală că vîrsta de 5-6 ani este mult prea timpurie pentru a ne separa copiii de părinți.
      Dacă nu toți părinții au dedicarea de a fi dascăli înseamnă că au doar darul de a se fi împerecheat ca păsările și ca bivolii să producă material genetic, nu? Orice mamă iubitoare este mai competentă decît orice învățătoare în a dărui esențialul pentru primii ani ai copilăriei, dragostea! Nu de informații au nevoie copiii noștri, ci de brațele calde ale mamelor și de fața caldă a taților, au nevoie de familie, nu de școală în acești ani esențiali de formare. Informția este pe toate gardurile, famlia nu.
      Cine spune că acei copii care fac homeschooling sînt izolați?
      Nu aveți idee de fenomen.
      Sînt în preajma și se joacă cu alți copii de aceeași condiție, au socializare et c.
      dar despre aceasta cu altă ocazie … acum nu am timp și nervi să apăr lucruri care stau la îndemîna concluziilor firești.

      • alboiulaura zice:

        Bun, asta e teoria creşterii copiilor intr-o „bulă” protectoare. Am cateva cunostinte cam de aceeasi varsta pe alte continente scoliti acasa. Copii la 25 de ani inca dependenti de mami si tati. Hm..

        Biblia incurajeaza la munca, sa ne uitam la furnici. Traim vremea in care nu mai poti da cu sapa in ograda ta si sa iti cresti odraslele pe langa tine, traind doar din agricultura cum au facut cei pe care ii avem ca exemple biblice sau chiar de acum cateva decenii. Unde sa dai cu sapa, in bloc? Nu, unii trebuie sa munceasca, nu e vorba de ifose profesionale si aspiratii inalte, poate fi o munca cinstita simpla, timp in care copilul tau pentru cateva ore e intr-un mediu cu alti copii. Nu-l institutionalizezi, nu-l abandonezi, nu ii distrugi ideea de camin cald la care apeleaza. Educatia se poate face in paralel acasa-scoala, dar asta e parerea mea.

        Omul care am ajuns sa fiu astazi, se bazeaza pe educatia crestina primita, pe scoala, pe experiente placute si neplacute cu oameni atat crestini si necrestini care si-au pus amprenta in formarea mea ca adult. Scoala, pentru cateva ore, nu a reprezentat o trauma in formarea mea.

        • Marius David zice:

          da, așa este, copiii au copilărie pînă la 12 ani, trebuie ținuți pînă atunci în bula familiei,
          după 12 ani sînt deja adulți.
          nu exista ideea de adolescență în mentalul tradițional ebraic.
          dar pînă atunci erau ținuți în procesul de educație,
          de aceea avem copii și adolescenți pînă la 25 de ani, pentru că îi aruncăm între alți copii și nebunia lipită de inima copilului este contaminantă.
          Nu este vorba de dat cu sapa, sînt o mulțime de alte alternative, deși noi ne-am vîndut apartamentul și am făcut o mișcare locativă radicală tocmai de dragul celui mic.
          Se poate munci de acasă acum, corporatiștii au birouri acasă, unii dintre ei.
          Iertați-mi ironia: ”omul care am ajuns să fiu astăzi, se bazeasă pe educația creștină primită… școala, pentru cateva ore, nu a … ” aveți deja cîteva greșeli de gramatică, ortografie, topică, expresie. Dacă acesta este rezultatul, atunci sînt sceptic față de școala care formează absolvenți care pun virgulă între subiect și predicat, față de cei care folosesc greșit ”pe care” (nu vă simțiți lezată, am văzut profesori de limba română care nu știu să folosească însuși-însăși-înseși etc.)

          Eu vreau ceva mai mult pentru copilul meu decît profesori seminanalfabeți, copii drogați de tablete drept colegi, educatori frustrați și abuzivi. Vreau ceva mai mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s