„Ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfînt?” Andreas J. Köstenberger (I) Update (II)

O broșură populară provoacă „creștinul carnal” să înceapă călătoria spre „o viața plină de Duh” prin mărturisirea păcatelor și înfățișarea fiecărui aspect al vieții înaintea lui Dumnezeu.[1] În acest fel, vor experimenta „viața din belșug” pe care a promis-o Isus (Ioan 10:10) și vor fi „plini de Duhul Sfînt” (Efeseni 5:18). Chiar dacă intenția ce stă în spatele acestei învățături este, fără îndoială, lăudabilă – cine nu poate fi de acord că mulți nu ajung la înălțimea idealului biblic pentru creștin și că trebuie să-și reînnoiască urgent dedicarea față de Domnul? – teologia și terminologia pe care este bazată această abordare trebuie reexaminate pentru a vedea daca într-adevăr reflectă categoriile biblice. Eseul de față, după o prezentare concisă a fundalului vetero testamentar, este, așadar, dedicat unui studiu detaliat al tuturor referințelor la o „umplere” cu Duhul sau la o persoană despre care se spune că este „plină de Duhul” care se găsesc în Noul Testament. Se speră că o astfel de analiză va furniza un răspuns clar și biblic la întrebarea: „Ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfînt?”[2]

I. VENIREA DUHULUI PESTE SAU UMPLEREA CU DUHUL A OAMENILOR ÎN VECHIUL TESTAMENT

Vechiul Testament vorbește despre „venirea Duhului Sfînt peste cineva” sau „umplînd” o persoană pentru o misiune profetică (Ezec. 2:2, 3:24) sau pentru proclamarea unei profeții specifice (1 Sam. 10:6, 10; 19:23; Mica 3:8). Duhul validează un instrument divin ales să îndeplinească o anumită sarcină sau misiune, fie aceasta construirea templului sau conducerea poporului lui Dumnezeu, inclusiv abilități în campaniile militare (Exod 28:3; 31:3-5; 35:31; Deut. 34:9; Jud. 3:10; 6:34; 11:29; 14:19; 1 Sam. 16:13; 2 Cron. 15:1; 20:14).[3] Termenii grecești sinonimi cu „a veni peste” în LXX se întind de la γίνομαι (Jud 3:10; 6:34; 11:29; 1 Sam. 19:23; 2 Cron. 15:1; 20:14) și ἔρχομαι (ambele însemnînd „a veni asupra”; Ezec. 2:2; 3:24) la ἐνδύναμαι („a împuternici”, Jud. 6:34) și πίπτω („a cădea”, Ezec. 11:5). Terminologia „umplerii” include și termenii πίμπλημι/ἐμπίμπλημι (Exod. 28:3; 31:3; 35:31; 40:35; Deut. 34:9; 1 Împ. 8:11; 2 Cron. 7:1-2; Isa.11:3; Mic. 3:8; Hag. 2:7), πληρόω (Ps. 72:19; Țef. 1:9; Isa. 40:4; Ier. 31:12-13) și πλήρης  (Isa. 6:1,3; Ezec. 43:5; 44:4). Toți acești termeni care înseamnă  „umplere” traduc de obicei termenul ebraic מלא („a umple”, „a fi plin”). Verbele πίμπλημι și πληρόω par să se suprapună în mod substanțial în înțeles, primul dintre verbe apărînd ceva mai frecvent decît celălalt.[4] Din studiul acestor pasaje rezultă patru observații importante pentru studiul de față.

  1. Asocierea termenilor pentru „umplere” cu terminologia templului. O mulțime de referințe sînt adunate în jurul faptului că templul este umplut de slava lui Dumnezeu (Exod. 40:34-35; 1 Împ. 8: 10-11; 2 Cron. 5:13-14; 7:1-2; Hag. 2:7; Ezec. 10:4; 43:5; 44:4). Dar slava lui Dumnezeu nu se limitează doar la templu. Tot pămîntul este, sau într-o zi va fi, plin de gloria Lui (cf. Num. 14:21; Ps. 72:19; Isa. 6:3; 11:9; Hab. 2:14).
  2. O dimensiune escatologică. Elementul escatologic al limbajului despre „umplere” din Vechiul Testament iese cel mai bine în evidență în Ezec. 36:26-27, unde Dumnezeu promite un nou legămînt care atrage după sine darea unui „duh nou”, însăși „Duhul Meu (al lui Dumnezeu).” Referințele la faptul că Dumnezeu va umple pămîntul transcend, de asemenea, toate granițele particulare și vorbesc despre un scop universal al lui Dumnezeu, care poartă conotații escatologice (de ex. Ps. 72:19; Isa. 6:3). Această dimensiune escatologică este pusă foarte frecvent în legătură cu un element colectiv.
  3. O dimensiune colectivă. În cazul pasajului din Ezec. 36:26-27, promisiunea dăruirii unui duh nu este limitată doar la indivizi, ci are și o dimensiune colectivă (în special v. 6, 14; cf. de asemenea Fapte 23:6; 26:6-8). Aici, viziunea oaselor uscate care prind viață dau descrierea escatologică a comunității restaurate a noului legămînt (cf. Ioan 10, în special v. 16). Viziunea profetului este cea a unei creații noi înzestrate cu suflarea lui Dumnezeu.
    Acest element colectiv se găsește, de asemenea, în pasajul escatologic din Isaia 63:10-11. Pasajul se referă la rebeliunea lui Israel împotriva lui Dumnezeu, în pofida experimentării izbăvirii în perioada exodului. Cei din popor s-au întors împotriva lui Dumnezeu și „au întristat pe Duhul Lui cel Sfînt” (v. 10), chiar dacă Dumnezeu a fost Cel care „a pus Duhul Său în mijlocul” lor (v. 11; LXX ἐν αὐτοῖς). Se spune, așadar, că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în comunitatea cu care Dumnezeu a încheiat legămînt – dar poporul Lui a întristat pe Duhul. Acest pasaj pare să furnizeze o legătură conceptuală apropiată cu Efeseni 4:30; 5:18.
  4. O dimensiune individuală. În timpurile Vechiului Testament, Duhul Sfînt,ocazional, „venea asupra” persoanelor, de obicei instrumente alese de Dumnezeu, fie lideri militari (judecătorii), fie altfel de lideri (profeții).[5] Acest eveniment nu avea loc, în general, ca răspuns la cererea unei persoane în rugăciune, ci prin inițiativă divină suverană. Duhul era dat cu scopul de a face persoana aleasă de Dumnezeu capabilă să-și ducă la bun sfîrșit misiunea încredințată.[6]

Citeşte mai departe AICI

UPDATE

III. LUCA/FAPTE

Referințele rămase la „a fi umplut cu” sau „a fi plin cu” Duhul Sfînt se găsesc în scrierile lui Luca. Toate cele trei pasaje din Evanghelia după Luca în care apar aceste referințe se află în primul capitol (1:15, 41, 67; cuvîntul grecesc este πίμπλημι). În 1:15, îngerul care îi apare Elisabetei îi spune acesteia că Botezătorul va fi „umplut de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.” La fel ca în Ef. 5:18, această referință pune în contrast umplerea de Duhul cu băutul vinului. Interesant, adevărul acestor cuvinte este adus la îndeplinire în 1:44, unde copilul din pîntecele Elisabetei saltă de bucurie ca o persoană plină de Duhul atunci cînd Maria, însărcinată cu Mesia, o vizitează pe verișoara ei Elisabeta. În 1:41, se face referire la Elisabeta care „s-a umplut de Duhul Sfînt,” Duh care a făcut-o pe aceasta să o binecuvînteze pe Maria ca „maica Domnului meu” (v. 43). În final, tatăl Botezătorului, Zaharia, a fost umplut de Duhul Sfînt, această umplere rezultînd într-o profeție privitoare la misiunea fiului său (v. 67).[24] Așa cum notează G. Delling, toate aceste referințe funcționează în contextul istoric-mîntuitor al lui Luca: „Duhul profeției îi face pe Elisebata (1:41) și pe Zaharia (1:67) să mărească împlinirea promisiunii lui Dumnezeu referitoare la mîntuire în fiii Elisabetei și Mariei.”[25]

Cartea Faptelor Apostolilor conține încă șase referințe la o persoană sau la un grup de persoane care sînt plini de Duhul (2:4; 4:8, 31; 9:17; 13:9: πίμπλημι; 13:52: πληρόω). Primul pasaj este relaționat la experiența credincioșilor de la Rusalii, o experiență la care se mai face referire și prin expresia „a fi botezat cu Duhul Sfînt”[26] din 1:5 și prin expresia „a cădea peste” (ἐπιπίπτω) credincioși din 11:15.[27] În 4:8, Petru, „după ce a fost umplut de Duhul Sfînt,” își apără cauza în fața Sanhedrinului pentru vindecarea ologului (vezi Fapte 3; cf. de asemenea Mat. 10:17-20). În Fapte 4:31, urmînd imediat acestei apologii, credincioșii, după ce s-au rugat, fără să fi cerut în mod necesar umplerea cu Duhul Sfînt, sînt umpluți de Duhul Sfînt, umplere care a avut ca rezultat faptul că aceștia au început să predice cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Citeşte mai departe AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Pt. studenţii mei, theologia in nuce și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la „Ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfînt?” Andreas J. Köstenberger (I) Update (II)

  1. gh.iulian(l'exateo) zice:

    hrana tare

  2. gh.iulian(l'exateo) zice:

    acu io nu ma pricep la traduceri din greca si ebraica(desi-s roman 🙂 ),da cred ca macar teologic mai corect ar fi :”umplut de Duhul Sfant”,la fel cum corect e” botezat in Duhul Sfant „nu „cu Duhul Sfant”

  3. ACIDUZZU zice:

    „Umplerea cu Duhul Sfant” este un proces normal in care Duhul Sfant „se pogoara” iar tu stai si astepti pregatit, curatit si gol de orice continut strain, in „pozitia”…paharului, adica deschis si cu „gura” spre cer ! Ca in Psalmul 133 ! Duhul Sfant, ca a treia Persoana din Trinitatea Divina, se „pogoara” spre o umplere deplina, nicidecum doar cu jumatati de masura !

    Daca intr-un butoi plin cu vin de cel mai ales soi, adaugi o cana cu apa de canal, menajera, ce vei bea ? Vin de soi ? Nicidecum !
    Dar daca intr-un butoi du apa de canal si dejectii, adaugi o cana de cel mai ales vin, ce vei bea ? Vin de soi ? Nicidecum !

    Doi batranei simpatici, se suiau la biserica la ceasul rugaciunii si de fiecare data se rugau cu voce tare si raspicat, Domnului ! De fiecare data, spre deosebire de sotia sa, batranelul obisnuia sa se roage (cu repetitie…): „Doamne, umple paharul meu cu Duhul Sfant !. Doamne, umple paharul meu cu Duhul Sfant !” Deodata, sora, n-a mai putut rabda, si in timp ce sotiorul ei se ruga cerand umplerea, ea a izbucnit: „Doamne, nu-l asculta ! Paharul lui e spart !”

    Noi de multe ori ne straduim sa cantam perfect si, chiar pe patru voci: „Lasati Duhul Sfant sa lucreze !”, dar, cu parere de rau, constatam ca nu mai sunt…”puncte in program” si pentru Lucrarea Duhului Sfant ! „Taiem elanul” la rugaciunea comuna, fara a-L intreba pe Duhul Sfant daca ar vrea sa lucreze, strapungand inimile crediniciosilor ! Schimbam cu nonsalanta si usuratate „ora de iarna” cu „ora de vara” scurtand serviciul divin de inchinare, fara sa-l intrebam pe Duhul Sfant daca „aproba” aceasta schimbare. De parca de la potop, nu dainuia peste pamant, iarna si vara, frigul si caldura…(Genesa 8:22) sau parca in primul secol, crestinii se adunau prin catacombe dupa „ora de vara sau de iarna” ! Schimbam „scoala Duminicala ” de…duminica dimineata, fara aprobarea Duhului Sfant, (si fara a numi-o nou „scoala de miercurea sau…joia, sau vinerea”) tocmai cand scopul tintit al „Scolii…” este ca duminica dimineata sa „prinda” prezenti la biserca pe majoritatea credinciosilor intr-o sfanta si consistenta invatatura, dupa dreptarul invataturii sanatoase ! Si, culmea, luam hotarari bizare la Adunarile Generale sau de comitet, fara sa „i se para nimerit Duhului Sfant (si noua)” ca in Fapte 15…
    Intr-un final, inainte de benedictie, rostita si aceasta…”frugal” (sau fugitiv ?) lasam corul sa cante: „Vointa mea sta-ngenunchiata, de-acum sunt, Doamne, doar al Tau!”…Oare ?
    Cel mai adesea, cand rostim Numele Domnului, nu ne departam de faradelege. Ba, mai mult, rostim simplu, lapidar, banal ca despre un trecator oarecare: „Isus Hristos !”, sau si mai ireverentios si formal, cu tenta de aroganta: „Hristos”, uitand ca „nimeni nu poate zice „Hristos este Domnul” decat prin Duhul Sfant !” ( 1 Corinteni 12:3b).

    • eLioR. zice:

      curatit? cand primesti mantuirea o primesti pt ca esti curatit sau pt ca meriti, ori ti se da in dar? de ce umplerea cu Duhul Sfant ar fi altfel? este meritul tau umplerea cu Duhul Sfant?

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        nu e un merit e un dar,dar eun dar pe care-l poti respinge;in cazul umplerii ,e tot in dar,fara merite,dar implica din partea celui care primeste ceva mai multa cautare,vointa,pregatire si cred eu ,chiar intelegere

        • gh.iulian(l'exateo) zice:

          asta daca nu cumva intelectual, esti cesationist.-in cazul asta s-ar putea sa fii inundat pe „nepusa masa” /iertati-ma(frate marius)nu m.am putut abtine

  4. ACIDUZZU zice:

    COMPLETARE:
    In Psalmul 133, Duhul Sfant („untelemnul de mare pret”) se pogoara incepand cu capul lui Aaron (preotia imparateasca din 1 Petru 2:9;Apocalipsa 1:6; 5:10), pe barba, pe umerii vesmintelor, pe vesminte, oprindu-se la MARGINEA VESMINTELOR ! De ce? Simplu ! PENTRU A NU FI CALCAT IN PICIOARE !
    „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30)

  5. Ionut-Andrei Purel zice:

    @gh. iulian: teologi sint corecte ambele variante. inseamna acelasi lucru, iar termenii sint interschimbabili. traducerea a fost corectata de un filolog care cunoaste atit greaca si engleza, cit si teologie.

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      multumesc.da ,sunt de acord,eu aveam in minte mai mult o intelegere la nivelul”credinciosului simplu”(in sensul de ne(prea)sofisticat). incerc sa explic:una din expresiile „in circulatie” printre penticostali este”ai primit Duhul Sfant?”-fratele luigi mitoi explica f.frumos cum ca mai corect ar fi „te-a primit Duhul Sfant?”. daca botez inseamna imersiune atunci si botezul in Duhul e tot o imersiune,o scufundare

  6. Ionut-Andrei Purel zice:

    teologic, scuze.

  7. Andrei C. zice:

    Îmi place accentul pus pe suveranitatea lui Dumnezeu în oferirea puterii şi umplerii. De asemenea sunt de acord că a te ruga pentru umplere nu trebuie să devină o obsesie care să-l îndepărteze pe creştin de la îndatoririle clare exprimate în Scriptură. De asemeni mi se pare extrem de utilă observaţia că lucrarea Duhului Sfânt este mult mai largă decât ceea ce par să vadă oamenii ultrafocalizaţi pe „umplere”.

    Dar,

    Senzaţia pe care mi-o dă autorul este că a pornit în studierea „umplerii” cu rezultatele deja în minte. Vrea să demonstreze că (printre altele) practica de a te ruga pentru umplere nu e tocmai biblică. Observaţiile de pe parcurs lovesc continuu în ideea de a te ruga pentru umplere.

    A spune că în Fapte 4 ucenicii nu s-au rugat pentru umplere mi se pare un rateu grozav. Evident că ucenicii nu au cerul „umplerea” spunând ceva de genul: „Doamne umple-ne” dar au cerut, în mod clar, puterea de a propovădui Evanghelia şi dacă Domnul Isus (Fapte 1) a asociat umplerea cu primirea puterii înseamnă că ucenicii au cerut (implicit) să fie umpluţi.

    Nu ştiu în ce măsură un studiu exegetic asupra următoarelor texte (Luca 3:21-22; Fapte 4:29-31; Fapte 8:15, 17; Luca 11:13) exclude rugăciunea pentru umplere. În plus – folosind şi aceste exemple (lucru pe care autorul îl face fără reţineri): botezul cu Duhul Sfânt din Fapte 2, umplerea din Fapte 4, umplerea lui Saul, botezul cu Duhul Sfânt al Samaritenilor şi coborârea Duhului Sfânt peste Domnul Hristos – observ că toate au loc în contextul rugăciunii. Sunt convins că cineva ar putea demonstra exegetic că rugăciunea din aceste pasaje nu are legătură directă cu umplerea.

    Invocarea tăcerii cu privire la rugăciunea pentru umplere mi se pare inutilă. Este repetat argumentul dar nu îi simt locul în argumentaţie. Sunt câteva texte notabile care îndeamnă creştinul (la modul general) să ceară ce are nevoie. Ca să întorc argumentul … dacă Dumnezeu nu ar fi vrut să vadă creştini rugându-se pentru umplere probabil că ar fi spus asta. În plus, În mod natural când creştinul are nevoi (de orice fel) CERE şi nu văd (din ambele articole) motivul serios pentru care în privinţa umplerii trebuie să existe excepţii. Nu ştiu dacă cineva, care se roagă pentru putere şi umplere, în urma citirii Scripturii (şi a acestor articole), s-ar opri din a cere aşa ceva şi ar spune: „oh, stai! Dumnezeu nu mi-a spus nicăieri că trebuie să cer să fiu umplut…”.

    Autorul „pare” să inducă ideea că … în cazul unei lucrări ce necesită putere Dumnezeu va oferi oricum plinătatea Duhului Sfânt (şi fără rugăciune). Nu zic că Dumnezeu nu va face aceasta dar acest principiu distruge puţintel rugăciunea de cerere şi mijlocire în general.

    Nu ştiu exact dacă în „original” există acest cuvânt dar autorul nu transmite siguranţă când repetă obsesiv „pare”. Spune în primul articol de cel puţin 8 ori acest cuvânt în observaţii şi chiar în concluzii. Argumentele lui se bazează pe lucruri neclare (cel puţin asta îmi transmite mie „pare”) şi slăbesc puterea argumentelor, observaţiilor şi concluziilor.

    Articolele sunt utile şi bine informate însă dacă unul dintre scopurile lui (secundare) este să demonteze necesitatea rugăciunii pentru umplere – îmi „pare” că falimentează (logic şi biblic) în a demonstra că practica nu e necesară.

    • Ionut-Andrei Purel zice:

      fara sa intru in amanunte, imi „pare” ca ar trebuie sa cunoastem mai intii definitia termenului necesar, precum si ce presupune acest termen. o recitire a articolului n-ar strica.
      de asemenea, sa intelegm ce inseamna ‘logic si biblic;’ biblic, in niciun caz nu greseste Kostenberger. in privinta inferentelor logice, cred ca trebuie sa fim un pic mai atenti cind folosim cuvinte precum ‘faliment.’
      e adevarat, unii pornesc sa cumpere o franzela si ajung in misiune la Cluj, minati de Duhul, desigur; aici sint de acord, trebuie insistat pentru primirea Duhului Sfint.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.