Casa ideală (P) – update ARHITECTURA TRADIŢIONALĂ ROMÂNEASCĂ

La cutremurul din 1977 eram în bloc şi mîncam pîrjoale (chiftele). Eram în sufragerie şi am văzut cum toată biblioteca lăsată de tata începe să danseze şi pleacă spre uşă. Am văzut cum aleargă pe tavan crăpăturile şi cum uşile se scălîmbăie la mine.

Am fost atît de uimit încît am continuat să muşc din pîrjoală tot timpul.

Următorul cutremur l-am prins la casă. Am simţit că sînt pe o farfurie care se roteşte pe marginile ei.

La fel şi următorul. Tot la casă.

Aşa că … următorul aş vrea să mă prindă tot la casă.

Odată mamaia a venit la noi la bloc. N-a putut sta, nu s-a putut odihni, pentru că nu putea sta degeaba. Femeie cu 12 naşteri.

Spunea: “Cine le-o fi dat în cap ăstora să pună oamenii unii peste alţii?”.

Nu putea dormi pentru că ştia că stă în capul altcuiva şi altcuiva şi altcuiva. Eram la ultimul etaj.

Casa ideală pentru mine este o casă ţărănească. O casă mică, sănătoasă, dar voinică. Neapărat din pămînt, chirpici sau lemn. Pămîntul şi lemnul sînt materialele de construcţie date de Dumnezeu, fără atingerea omului.

muzeul_satului02.jpg

Să fie cu trei camere, camera de dormit şi sfîntă a sfintelor de rugăciune. Un holişor, care să fie şi bucătăria, cu masă rotundă, mică, cu 7 scăunele şi camera pentru oaspeţi şi biblioteca.

Toate camerele să fie cu două funcţiuni. Cămara să fie şi beci.

Şindrilă pe acoperiş, încălzire cu sobe.

Îmi voi lua de acilea cărţile, furca de lemn, buciumul, scara, tot biroul din lemnul lui tata-socru, făcut cadou la nuntă din care este făcută toată biblioteca, armoniul cu foale, lingurile de lemn şi prima lingură pe care am cumpărat-o cu soţia.

Fără prea multă mobilă. Simplu, ca bojdeuca lui Creangă. Încă mă gîndesc dacă să iau frigiderul şi unde să-l pun şi ce să fac cu el. Televizorul va trăi în exil şi izgonit pe vecie.

Curentul electric, un compromis trist, la fel ca şi baia în casă, din cauza bătrîneţilor şi neputinţelor, dar lampa cu gaz şi lumînările îşi vor avea locul de cinste şi vara …. afară.

Ah, mai am un dulap la care ţin mult. Şi ăla.

În rest… toate la copii.

8e8f7c4024f791f00d8c4ddbd0369185.jpg

şi geamurile?

Ca la templu, mai largi înăuntru, mai înguste spre afară.

……………………………………………………………………………………………….

Restul?

Îmi pare rău după Toma Caragiu… şi după rolurile lui rurale şi haiduceşti.

UPDATE,

între timp am descoperit prin contul meu de facebook, un cont creat de o entuziastă doamnă, specialistă în arhitectură, pasionată de arhitectura tradiţională românească.

Cu permisiunea dînsei am folosit trei imagini care merg în aceeaşi direcţie. Domnul Augustin Ioan, care împlineşte astăzi o vîrstă mult prea tînără pentru realizările dînsului, mi-a pus o întrebare interesantă: ce se întîmplă cu spaţiul de igienă, care este privit ca un spaţiu impur? Adică… ce facem cu WC-ul? Bătrînii noştri l-au scos în afara casei. În momentul în care îl băgăm înapoi în casă profanăm spaţiul sacru al locuinţei?

IAtă imaginile: Sursa

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Eyesavers, Pătrăţoşenii, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Casa ideală (P) – update ARHITECTURA TRADIŢIONALĂ ROMÂNEASCĂ

  1. Daniela H zice:

    Ce dragut! Sa va dea Dumnezeu sanatate sa va puteti bucura de aceste clipe pe care le visati!

  2. Calin zice:

    Imi place ideea in mare, inclusiv cu incalzirea cu sobe insa nu m as lasa fara incalzire centrala totusi.

  3. Nu luati televizorul ,va inteleg si va aprob din toata inima ,dar ce faceti cu compiuterul?

  4. adrian zice:

    Asa sa te ajute Dumnezeu!
    Ai grija de vecini!
    Eu cand ma duc la tara, la parinti, am parte, de multe ori, de mai multi basi si manele decat in cartierul unde locuiesc…
    Vezi ca ai uitat laptop-ul si internetul. Renunti si la ele?! 🙂
    Iti recomand ca material de constructie piatra, tot material de la Dumnezeu. Nu cred ca e bine sa folosesti chirpicii traditionali.
    Cred ca pentru biblioteca va trebui sa construiesti o anexa, lipita de casuta. Presupun ca ai strans ceva carti (plus cu ce iti mai trimit eu pana atunci 🙂 :-)).

  5. sabrisali zice:

    Va multumesc pentru postare. M-a incurajat tare mult.

    Domnul stie de ce!

  6. bloggersnack zice:

    Nu stiu din ce cauza m-a cuprins un sentiment de tristete citind aceste randuri…
    Sunt din Bucuresti si locuiesc la etajul 9 al unui bloc din Berceni. Va imaginati ce sentimente ma cuprind de fiecare data cand cineva vorbeste despre padure, loc larg, spatiu verde, etc. Imi doresc tare mult sa ma mut la casa undeva pe langa Brasov si sa lucrez intr-o librarie si sa organizez un forum literar ca pe vremuri:)
    Dar sunt tata tanar si responsabil si trebuie sa lucrez in aceasta jungla numita Bucuresti.
    In ce priveste „arhitectura” casei, mi-ar placea sa fie cu camere largi, cu ferestre mari si bucataria sa dea in gradina. 😀
    Multumesc ca ati creat mediul unei astfel de escapade „mentale”:)

  7. Frumos.

    Cred ca deja ma stii: urasc Bucurestiul in care traiesc anevoie. Ma gandesc chiar ca orice bucurestean care sta la bloc NU ARE CASA. Nu e al lui blocul. Nu ca n-ar fi in stare de comuniune, dar numai ecclesia nu e. E chinazerie imbinata cu „concubinaj”. Ai inchis usa si esti in familie, protejat.
    Noica zicea ca acasa e locul in care poti fi gasit, dar mai mult locul in care nu poti fi gasit!… E valabil si la telefoanele mobile, daca tot vezi numarul la care nu raspunzi…
    La munte inca a ramas legea nescrisa a ospitalitatii: cine iti bate in poarta e oaspete, ca doar n-o sa-l lasi de izbeliste.
    In rest, ne izolam, ne traim singuratatea. Fara macar a avea un foc aprins, un semineu, o soba de teracota in care bagi lemne pe care mai intai le-ai surcelit in fata casei TALE… Apoi, gainile tale, vita ta, cainele protector, motanul care papa soareci in pod sau in beci. Nu?

  8. Conteaza? zice:

    Oamenii se pot atasa de o casa. De un apartament insa..

    Articolul m-a facut sa…oftez! Mi-ar placea un catel prin curte, mic si alb.

  9. Claudiu zice:

    Sunt in momentul in care am demarat procesul construirii unei case la tara, in afara Bucurestiului. Ma bucur pentru acest articol. Nu se compara nimic cu linistea pe care o gasesti dimineata, deschizand larg geamurile si tragand puternic aer „curat” in piept. Astept cu nerbadare sa pot iesi afara impreuna cu familia, sa privim copiii ce alearga prin curte plini de viata. Ma gandesc ca viata la bloc are foarte multe dezavantaje. Blocul face din noi niste pesti asezati fiecare in acvariul sau.

  10. Irina zice:

    bloggersnack, pe la Comana ai fost?o sa gasesti padure, spatiu larg, etc., plus ca nu e chiar departe de capitala. Gasisem anul trecut o casuta batraneasca de vanzare acolo. Noi am preferat fara padure, dar mai aproape de oras :))

    Marius, sa te ajute Dumnezeu sa-ti implinesti visul.Pentru incalzire poate ar fi bine sa iei in calcul altceva, o centrala pe curent electric de ex..Daca ai probleme cu inima nu cred ca iti este recomandat sa tai lemne, sa le cari, sau sa iesi de la cald la rece (cum se intampla cand ai sobe).

  11. Calin zice:

    Totusi, oricit de veche e casa, are nevoie de o mobila de bucatarie functionala, nu? Cu sisteme de amortizare si tot ce trebe…

    Referitor la cei care au zis ca urasc blocul, nu in ultimul rind conteaza si unde a amplasata casa. De exemplu cind stateam la bloc era mai liniste decit acum la casa…

  12. viorica zice:

    Si eu m-am mutat la tara de 16 ani .La inceput mi-a fost greu ,prea multa liniste.Astazi pot sa spun ca imi place la tara.Ca incalzire afara de centrala ,am doua semineuri care merg pe gaz si e mult mai economic,consuma pe jumatate cit centrala .E minunat sa te trezesti dimineata la 4 in ciripitul pasarelelor .Vara nu va spun cati musafiri am.Succes fr.Marius, viata la tara te relaxaza foarte mult .

    • Si eu am auzit ca sobele individuale sau semineele pe gaz sunt mai eficiente decat incalzirea centrala! Ma intreb cu stau lucrurile fata de incalzirea in pardoseala (sper sa nu fie dezaprobate comentariile pentru ca nu sunt in ton cu postarea aceasta excelenta)

      • alina c zice:

        Ma bag si eu in seama. In (ne)cunostinta de cauza. Sau in putina cunostinta in ceea ce priveste sobele cu lemne. Hm! Suna bine, dar de efort vad ca nu se leaga nimeni. Cit am stat la casa am avut sobe si mama facea focul. Nu am auzit-o plingindu-se, mie mi se parea greu si plictisitor sa faca 4-5 focuri dimineata si tot atitea seara. Despre aducerea lemnelor de la padure, despre taiat, despicat….alta poveste, alte eforturi.
        Acum stam la bloc si avem soba. Stam la etajul 4 si caram lemne cu sacul, in sens invers cenusa….Nu e simplu. De placut e placut. Caldura nu e constanta. In plus, cum incalzim baia, bucataria, holurile?

      • arhanca zice:

        Din cate am invatat eu pe la scoala, stiu despre incalzirea prin pardoseala ca are si „hibe”:
        Ridica praful, fiind inspirat, ceea ce nu e foarte sanatos pentru plamani.
        Exista riscul sa se sparga tevile din pardoseala, in cazuri rare, si sa fie nevoie sa faci sapaturi in pardosela.
        Relativa rigiditate a sistemului care, odata executat, numai poate fi corectat prin adaugiri sau diminuari (lucru simplu si usor de facut la un radiator).
        In plus finisajul pardoselii trebuie sa ramana cel pentru care s-a elaborat proiectul (o pardoseala din gresie daca va fi acoperita cu o mocheta emisia de caldura din incapere se va injumatati)
        Costuri ridicate…

        • Adina Hentea zice:

          Incalzirea centrala pe lemne? Noi avem o teracota dubla care incalzeste doua camere si din ea pleaca apa calda in caloriferele din celelalte incaperi. Un singur foc in toata casa, nu ardem lemne ca-ntr-o locomotiva. Costuri mici, atmosfera faina, pocnetul lemnelor cand ard…cand vii infrigurat de-afara si te lipesti cu spatele de teracota…sau vara cand vii „incins” de afara si te lipesti de teracota rece… O sa-mi lipseasca mult cand ne vom muta din casa parinteasca in casa noastra…

  13. Lucia zice:

    Nostalgia unora parca iti merge la suflet si creeaza la randu-i nostalgie, meditatie. Totusi, din acest punct de vedere insa, niciodata n-am tanjit dupa evadare in natura, deconectare, plecari la tara, vatra satului, nici concedii pe plaiuri mioritice, etc. Deoarece stam la casa. A fost cumparata de parintii mei inca pe vremea regimului comunist. E o casa veche, masiva, construita probabil intre cele doua razboaie mondiale. Niciodata n-am reusit sa aflu anul exact ; nici vechea proprietara, pe jumatate de etnie germana, pe jumatate maghiara, (Dadany Renate) nu stia exact. Nici de arhitectura nu-ti poti da seama, probabil doar un cunoscator : un demisol cu ziduri in unele incaperi, groase de pana la 30-40 cm, o scara circulara care urca din subsol la parter, apoi sus in pod si pe acoperis un mic foisor. Treptele ce duc in pod, de un lemn tare, (ce esenta, oare ?) rezistent peste ani… Locul meu preferat terasa, cu vedere spre gradina, de unde se pot observa in zare, peste gradini, varfurile copacilor ce alcatuiesc liziera Padurii Verzi. De la periferia orasului, din padure se resimte adesea aerul curat, ce razbate cu tot fumul mai noii infiintate fabrici de cauciuc. In diminetile de vara, anotimpul meu preferat, in zilele nelucratoare, imi place sa ies in gradina, sa vad rasaritul, sa-mi clatesc ochii in lucirea stropilor de roua de pe verdele frunzelor. Verdele, o paleta de nuante infinite… Nu poti reusi sa numeri vreodata cate tipuri de verde exista intr-o gradina… Fiecare planta, fir de iarba, floare, leguma are o alta nuanta de verde. Pur si simplu statul in gradina imi ofera relaxare. Nu simt nevoia unui concediu de doua saptamani pentru odihna. Imi ajunge o zi de week-end in gradina si ma simt in forma. Bine, la asta adaug un timp de rugaciune, de vorba cu Domnul… Nu asa faceau primii oameni in Gradina Edenului ? Nu poti sa nu-l simti pe Dumnezeu intr-o gradina… Nu m-am intrebat niciodata daca e casa ideala, dar gradina cred ca e ideal pentru mine…

  14. cristividican zice:

    Frate Marius,
    langa o asa casa nu trebuie sa lipseasca 2-3 stupi in cosnite.

  15. gigi l zice:

    bine zici Marius !
    eu tot le spun la ai mei ca sint boieri sa stea intr-o asa casa…:)
    si mai au si albine…
    unul din lucrurile pe care le-as face daca as fi bogat e sa ami permit sa traiesc intr-o casa saraca.
    poate la batrinete.

    faine tare casele din foto.

  16. Andrei Sun zice:

    🙂 „bogat sa traiesc intr-o zona saraca”, admir simplitatea si naturaletea vietii la sat… desi satele se schimba, nu mai sunt ce au fost alta data… frumos vis cu casa si eu am unul asemanator 😀

  17. Pingback: Casa ideală, Hora reloaded, născut profesor, lăutari români « La patratosu

  18. marinelblaj zice:

    Poate puţin off-topic, dar fiindcă aţi pomenit de cutremure, iată ce au mai inventat japonezii pentru a-şi proteja casele de cutremure: http://youtu.be/cdkYvtPGhSY
    Pentru cine înţelege scrierea, va fi mai uşor de înţeles! 😀

  19. anamaria zice:

    parintii mei au lasat cutia de chibrituri din oras pt o casuta la tara,din chirpici, acoperita cu paie… Pe langa s-au ridicat cativa stupi , un grajd si o livada. Tatalui meu ii este nitel cam greu pt ca trebuie sa faca naveta( cu maxi-taxi) pierzand mult timp pe drum, dar se merita..cand este acasa,in mijlocul naturii,poate spune ca se relaxeaza in timpul sau liber. In caz de cutremur,o sa cada maxim in beci,si pe ei un rand de paie :))

  20. vio zice:

    Noi suntem interesati sa construim o casa din materiale neconventionale, am discutat cu un arhitect din Oradea si s-a pus omul pe studii, ce-i drept nu e padurea foarte aproape, dar avem un camp in fata casei…

  21. B.F zice:

    Nu am mai fost demult pe aici…….
    Vin din nou si va marturisesc doua slabiciuni pe care mi le-ati transmis pana la umbra turnului (Eifel)
    -gustul unei cafele descrise candva in cateva articole
    -casutele astea de-o simplitate si frumusete maladiva si
    vorba ceea etc,etc.
    Si eu vreau sa-mi petrec batranetea acolo si asa ,decat aici si altfel!

  22. d zice:

    frumoase casele astea dar cam inalte. daca la batranete nu reusesti sa urci scarile trebuie sa dormi in beci

  23. Gabi zice:

    Am locuit 22 de ani in Bucuresti, intr-un apartament cu doua camere, la etajul 10. Acum locuiesc in State, la casa, intr-o zona linistita. Nu e mare casa, dar intima, are insa backyard mare. Avem pomi fructiferi, vita-de-vie, gradina de zarzavaturi. Imi place mult. De cand sa face cald, pana toamna tarziu usuc rufele pe sarma, afara. Unii poate spun ca am ramas cu mentalitate veche: in America, azi, sa faci asta! Dar e asa de frumos! Imi place viata simpla si cumva simplitatea asta o asociez cu viata de la tara. Am asa o liniste interioara cand ma plimb prin gradina dimineata, si ma uit la fiecare pom, floare. De abia astept sa culeg roadele!

  24. Julia zice:

    …locuinta in bloc depersonalizeaza omul,mi-amintesc o-ntamplare cand au venit parintii mei la mine,pe vremea cand locuiam intr-un bloc:)noapte fiind,necunoscand zona si fiind a 2a oara cand ma vizitau,au incurcat blocurile,scarile si apartamentele,au urcat si-au coborat cu placintele si carnatii in traista si cu anii in spate pana cand tata s-a lasat pagubas si-a pus-o pe mama sa caute ca era mai sprintena:).”Fata tatii,zice tata dupa ce ne-am linistit,eu asa stiu…cand vreau sa-l caut pe badea Ion,ma duc la poarta lui iar daca el vrea sa ma caute pe mine,vine la poarta mea si bate.Casa iti da identitate asa dupa cum tu ii dai suflet locuind-o”. Sa va ajute Dumnezeu in tot ce v-ati propus!

  25. Joana zice:

    Foarte dragut, in ce zona v-o veti face?

  26. Pingback: Ce (n-)aș face dacă mi-aș construi acum o casă nouă? | Marius Cruceru

  27. Pingback: Să coborîm pe pămînt – la casă! (din seria ”Altă idee!”) | Marius Cruceru

  28. Pingback: Ne-am mutat! A 12-a oară (1) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s