Busola lui Jack Sparow sau „în spatele vîntului” – partea I

Aceasta este prima predică din acest an, 1 ianuarie 2012, dar şi prima predică după retragerea din 13 noiembrie.

Busola lui Jack Sparow, unul dintre eroii filmului Piraţii din Caraibe, este „unică”, adică nu funcţionează niciodată, cum spunea un personaj. Niciodată nu arată Nordul, întotdeauna indică locul în care se află lucrul pe care îl doreşti cel mai mult.

Eclesiastul spune „Totul este deşertăciune”.

Ecc 1:2  O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Chiar TOTUL? Dacă în acest tot Îl includem şi pe Dumnezeu, atunci mai putem afirma acest lucru încă o dată?

Atunci s-ar putea ridica întrebarea: Ce este tot? Ce este totul pentru mine şi pentru tine?

Solomon îşi declară punctul de aplicaţie din care face declaraţia. Afirmă că totul este deşertăciune „de sub soare”. Şi nici aşa stînd nu-i chiar totul deşertăciune sub istorie.

Ce este totuşi „deşertăciune” atunci cînd privim spatele vîntului, alergînd încoace şi încolo cu pumnii plini de vînt?

1. Truda. Truda este deşertăciune, dar munca, nu. Dumnezeu l-a binecuvîntat pe Adam cu plăcerea de a munci încă dinainte de căderea în păcat. Parte din blestem nu munca a fost, ci truda (vezi Geneza3:16-17)

Ecc 1:3  Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă supt soare?

2. Moartea. Moartea este deşertăciune, nu naşterea. Nu viaţa! Viaţa nu a fost menită să se desfăşoare între două coperţi, între naştere şi moarte. Naşterea şi înmulţirea a fost poruncită de Dumnezeu înainte de cădere. Numai suferinţa însărcinării vine împreună cu blestemul întregii creaţii şi peste Eva. În acest pasaj problema este că „un neam trece şi altul vine”. Toată experienţa umanităţii se pierde şi de aceea nu mai este „nimic nou sub soare”. Sîntem blestemaţi să reluăm învăţarea şi istoria cunoaşterii se pierde prin pierderea generaţiilor.

Ecc 1:4  Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

3. Frămîntarea. Frămîntarea este deşertăciune, nu mişcarea. Dumnezeu a blestemat odată cu omul şi natura, întreaga creaţie. Mişcarea celor create a fost tulburată de căderea omului şi întreaga fire acum geme în frămîntare. Aici sînt enumerate toate elementele naturii, apa, aerul, lumina, toate au decăzut şi sînt într-o rotire şi în cicluri

Ecc 1:5  Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Ecc 1:6  Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Ecc 1:7  Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
Ecc 1:8  Toate lucrurile sînt într’o necurmată frămîntare,

4. Curiozitatea adamică, nu cunoaşterea de Dumnezeu. Cunoaşterea empirică şi estetică sînt înşelătoare. Adam şi Eva au văzut şi Evei i-a plăcut poama pentru că era plăcută la vedere. Setea de noutate şi oboseala de a afla tot timpul lucrurile noi, acestea sînt deşertăciune.

Ecc 1:8  …… aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Ecc 1:9  Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
Ecc 1:10  Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: „Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Ecc 1:11  Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
Ecc 1:12  Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
Ecc 1:13  Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Ecc 1:14  Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

Oare cîţi dintre noi n-am sfîrşit zilele obosiţi de căutare şi totuşi înfometaţi de văzut şi auzit. Parcă n-am rulat totuşi tot „peretele” facebook-ului, poate că pe celelălalte programe sînt emisiuni mai interesante, poate că în email este ceva nou, vreun powerpoint trimis de vreun prieten, dacă aflu ceva nou din sms-ul care tocmai a bipăit în buzunar?

Sîntem cea mai informată generaţie din istorie. Nu a fost încă o generaţie care să fie expusă tsunami-ului de informaţie precum generaţia în care noi trăim. Fiii noştri se vor cufunda total în lucruri ştiute, dar nu în ştiinţă. Avem informaţie, dar formarea ne scapă. Avem discipline de studiu, dar nu disciplină. Sîntem mai inteligenţi, dar nu neapărat mai înţelepţi, mai curioşi, nu mai adînci.

Sîntem în urma vîntului şi atunci cînd credem că l-am prins, ne scapă printre degete….

Dacă ne-ar urmări alergarea Cel de pe Munte, zig-zag-ul nostru caraghios ar părea fugă de om nebun, în stînga, în dreapta, înapoi, în spate… goană după vînt. Şi presupunînd că ne-am fi atins obiectivele, că planurile ne-au fost împlinite, că vom fi prins vîntul, pe cînd să-l punem în saci de valori, acolo nimicul va continua să domnească.

Aţi observat că Jack Sparow şi toţi proprietarii temporari ai busolei lui nu aşezau niciodată busola vertical? Întotdeauna busola aceea care îţi arată „lucrurile” (da, lucrurile) care ţi s-au legat de inimă şi după care tînjeşti cu totul, întotdeauna acea busolă arată în direcţia vînturilor, niciodată în sus…

Dar voi…”să umblaţi după lucrurile de sus”.

Ecc 1:17  Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt. Ecc 1:18  Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

urmarea AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Busola lui Jack Sparow sau „în spatele vîntului” – partea I

  1. marinelblaj zice:

    Aştept cu nerăbdare continuarea. Ca să nu rămân cu „schelete de predici” (ştiţi titlul, nu?) 😉
    „Sîntem cea mai informată generaţie din istorie” şi totuşi, mi se pare, cea mai debusolată… 😦

  2. gh.iulian(l'exateo) zice:

    frumoase cugetari;profunde.eu unul ma rog sa invat aceste lucruri cat mau repede(sa invat sa le pun in practica ca la teorie is bunisor 🙂 )

  3. Pomisor zice:

    In penultimul paragraf ati atins dupa parerea mea esenta expresiei „Totul este desertaciune” si practic a intregii carti Eclesiatul: absolut toate lucrurile din universul uman luate singure si/sau facute doar de dragul de a le face sunt fara un rost propriu, trecatoare si chiar periculoase… inclusiv cautarea de a fi drept doar de dragul de a fi drept poate fi o capcana: Eclesiastul 7:16-18. Toate lucrurile si activitatile isi gasesc rostul existentei doar prin legatura/raportarea lor cu/la Dumnezeu, singurul care le ofera valoare si cu adevarat in masura sa o aprecieze cantitativ si relativ intre ele…

    Senzatia aceasta de gol, vid lipsa de valoare o are de regula orice om care inca nu L-a experimentat/cunoscut personal pe Dumnezeu, in momentele de luciditate. Astfel ca de regula isi reprima aceasta senzatie prin diverse activitati/lucruri care devin… dumnezei pentru respectiva persoana… Dumnezei care in final ii pierd pe cei care le slujesc…
    De aceea si Domnul Isus a spus in Ioan 17:3: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Pentru ca numai prin cunoasterea lui Dumnezeu (in genul unei legaturi permanente) si numai o viata comparabila cu a Domnului Isus merita cu adevarat traita cel putin din motivele ca: 1) are cu adevarat un sens, 2) ofera o valoare reala si o pozitie (un nume) celui care o traieste, 3) poate sa reziste trecerii timpului.

    In final si imparatul Solomon dupa toate experientele facute de el in viata sa ajunge la concluzia care este spusa in ultimile doua versete din carte: Eclesiastul 12:13,14 „Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” Apropiata ca esenta cu a Domnului Isus in Ioan 17:3…

  4. samuel zice:

    ADEVAR GRAIESTI astept testul sper sa aiba cel putin 3 parti

  5. Paul Pantea zice:

    Hm… As avea alta interpretare la Eclesiastul. Dar nu e locul ei pe blog.

  6. adrian zice:

    chiar ma intrebam cine-i Jack Sparow asta cu busola lui si nu pricepeam de ce nu mi-l aduc aminte din nicio o istorie a descoperirilor geografice.
    Am devenit curios. Merita vazut filmul? Sau deja m-am facut de ras, fiind singurul de pe aici care nu are habar de ceva arhicunoscut?! Probabil ca deja Naum rade de mine in momentul asta. 🙂

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      (in afara subiectului):mi-e unuie mi-e simpatic jhonny depp- a declarat ca isi tine familia in franta,pentru ca doar un nebun si ar creste copiii in s.u.a. daca ar avea posibilitatea sa aleaga europa.:)

    • Edgar zice:

      Depinde. Eu am vazut doar primul film si ceva din al doilea. Mentionez ca-mi plac filmele cu pirati – inca nu m-am maturizat 🙂 Dar nu „m-am putut aduce” sa vad si celelalte doua filme.

  7. Tudor zice:

    adrian, parerae mea e ca primul se merita vazut, al 2lea si 3lea doar daca trebuie sa umpli timpul, al 4lea e jaf cutat. Sper sa ajute …..:)

  8. Pingback: “În spatele vîntului” sau “pe aripile vîntului” | Marius Cruceru

  9. Pingback: Busola lui Jack Sparow sau „în spatele vîntului” ori ”pe aripile vîntului” | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s