Despre filozofii de ieri şi (despre cei) de azi – Andrei Pleşu

Astăzi, filozoful vrea să se distingă mai curînd prin uitare de sine: umblă la fineţuri chintesenţiale, afectează „rigoarea“ ştiinţei, construieşte ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzătoare, cu atît mai valabile cu cît el e mai absent, ca persoană vie, din „tehnicitatea“ lor. Înţeleptul antic se concentra, hipnotic, asupra ordinii lui interioare, asupra „stabilizării“ umorilor curente, asupra unor procedee ale construcţiei de sine, în perspectiva unei valorificări integrale a potenţialului individual, a nimbului lui de universalitate.

„Specialistul“ de azi slujeşte, infailibil, zeul aspru şi glacial al competenţei. E un „ştiutor“, un „expert“ al discursului despre discursuri. Are tot atîta nevoie de biografie proprie şi de interlocutor, pe cît de puţină nevoie are căutătorul de înţelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minorităţi fascinate de micile ei dexterităţi analitice.

Citeşte TOT AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Citate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Despre filozofii de ieri şi (despre cei) de azi – Andrei Pleşu

  1. Îmi place noul header al blogului !
    Cît despre discurs… , mai vedem !

  2. teddy zice:

    Domnul sa va poarte pe bratele Lui oriunde veti umbla!

  3. ianis zice:

    La multi ani, Marius!

  4. Pleșu at his best! De vorbă cu cărturarii moderni.

  5. Anca Gherman zice:

    Frumoase cuvinte… imi plac in mod deosebit urmatoarele:

    „Naşterea lui Iisus e o şansă nesperată, exemplară, restauratoare, dată Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de sine“, dar adaugă că nu poţi lucra de unul singur asupra lutului propriu. Că ai răspunderi şi dincolo de desăvîrşirea ta. Că desăvîrşirea ta e de neobţinut fără grija de celălalt. Că, mai mult, măsura desăvîrşirii tale e modul cum înţelegi să te porţi cu semenii tăi. Că e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecţionarea de sine, să te laşi sculptat şi de ceilalţi, să îngădui celorlalţi să-şi lase în tine urma lor. În sfîrşit, că dalta cu care îţi netezeşti portretul ar fi mult mai stîngace, dacă – vorba lui Salvador Dalí – alături de mîna ta n-ar intra în joc şi mîna unui înger…”

  6. IMHO, in general asa, eu personal nu sunt chiar total impotriva standardizarii profesionalismului in diverse meserii, mai ales in aceste timpuri de productie si consum de masa, deoarece are poate sansa sa diminueze riscul de eroare umana, am citit, totusi, cam inevitabila, deci de ce nu si la filozofii profesionisti, mai ales stiind si despre functionalitatea sociala relativ cam per general sub medie a majoritatii filozofilor profesionisti cunoscuti de-a lungul istoriei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s