Unde mergem Duminica dimineaţa? La bisericile „contemporvante” – noile biserici relevanto-contemporano-tradiţionaliste-liturgice

Revoluţionarii de azi, încremeniţii de mîine. Este incredibil cît de puţin creativă este natura umană. Eu cred că una dintre slujbele esenţiale ale Diavolului, pe lîngă aceea de a rupe şi dezbina, este să ucidă creativitatea şi să grăbească parcursul oricărei idei pe drumul spre „mişcare-instituţie-monument (funerar)”.

Observ un fenomen ciudat în „noile biserici”. Deja au „liturghie”. Deja sînt previzibili, din ce în ce mai lipsiţi de creativitate (… oh, ce bine este că avem youtube şi transmisiuni live, îi putem copia pe „fraţii din America”) Intri într-o astfel de biserică „relevantă şi contemporană”, sau invers, şi ai impresia că asişti la un „servici” de „dincolo”, numai că este ca la ruşi, se „subtitrează cu vocea”. Plictisitor şi cu totul nerelevant. Cel puţin nu pentru cultura asta, dacă nu cumva vrem să ne americanizăm vecinii, în loc să-i evanghelizăm.

Nu ştiu, parcă boala previbilităţii şi plictisului este legată de unele comunităţi religioase precum buruienile de grădină. Dispar pentru o vreme plictisul şi previzibilul prost, apar mişcări de „revigorarea închinării”, dar apoi acestea se scufundă imediat în conformitate şi cimentează un ethos pe care trebuie să îl înveţi la fel de greu ca şi pe celălalt, cel pe care aceşti apostoli noi ai relevanţei fără fond tocmai cred că l-au părăsit. Bisericile noi devin la fel de standardizate şi de înstrăinate de cultura din jur precum cele tradiţionaliste. Atunci care mai este miza?

Următorul videclip nu este valabil numai pentru bisericile penticostale, precum se spune la început.

Nu-i aşa că toate aceste gesturi trebuie învăţate?

Aţi urmărit vreun „om din lume” care aterizeată într-un asemenea circ? L-aţi văzut cît este de dezorientat?

Nu-i adevărat! Bisericile „relevante” nu sînt deloc relevante pentru cei „din lume”, pentru „ordodocşi”, acestea sînt locaşuri pentru copiii de pocăiţi frustraţi (pe bună dreptate în cele mai multe cazuri) de bisericile în care se închină. Problema este că vor trece de la un plictis încremenit, la o chestie funny, care ţine o vreme, după care se vor plictisi din nou în căutări nesfîrşite … sau … vor devei fariseii de mîine.

Să mai amintesc de mişcarea tinerilor evanghelici din Statele Unite, mai ales cei din mediul carismatic, înapoi spre bisericile tradionale, Ortodoxă, Catolică? Măcar acolo au o liturghie mai decentă şi suportabilă estetic, actorii principali sînt mai educaţi, faţă de acest spectacol jalnic, lipsit de talent, de performanţe credibile.

Problema unei reforme în bisericile evanghelice nu trebuie abandonată, dar nici nu trebuie începută de la „închinare” şi nici de la liderul trupei de „fraudă şi întinare”.

Soluţia? Aşa cum observam anul trecut într-o serie de postări, cu adevărat evanghelicii din România se află într-o criză profundă, dar ieşirea din boală nu este prin tratarea cu panglici şi bigudiuri. Nu la formă trebuie să umblăm noi acum cel mai mult …

Poate că revin şi cu partea de soluţii, dacă putem purta o discuţie consistentă pornind de la aceste fenomene.

Ah, am uitat o profeţie: nepoţii noştri vor fi cosideraţi eretici şi nonconformişti dacă nu se vor închina aşa cum se închină nonconformiştii de azi.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

112 răspunsuri la Unde mergem Duminica dimineaţa? La bisericile „contemporvante” – noile biserici relevanto-contemporano-tradiţionaliste-liturgice

  1. Sergiu M. Bradean zice:

    Will Mancini in cartea „Church Unique” da cateva idei pornind de la ADN-ul bisericii si culminand cu o viziune clara. Din pacate, am inlocuit „creativitatea” cu „copiatul” (nu e plagiat ca ni se da voie sa copiem – chiar suntem indemnati sa o facem).

  2. (THE LIGHT REPLY)
    Doua observati, doua ginduri si doua PS’uri:

    Videoul #1: Primul video il are in vedere pe Mark Driscoll de la Mars Hill, Seattle Wa (si poate prietenii lui Francis Chan si Joshua Harris). Este una din bisericile care creste cel mai redepe din SUA; el face parte din miscarea „New Reformed” (carismatic/calvinistic) +/- emergentii.
    Videoul #2 Interesant este ca vidoul #2 nu are nici o exprimare mai „contemporana” (tip Vineyard) ca si cazutul al pamint, „risul sfint”, „latratul sfint”, etc.

    Gindul #1: Calitatea inchinarii noastre impreuna este direct propotionala de cantitatea inchinarii de acasa! (Nu stiu de la cine am auzit-o, dar sunt ferm convins ca nu e ideea mea originala 🙂 )
    Gindul #2: Successul isi are vrajmasii lui!

    PS#1: Sunt penticostal, si nu imi place sa dansez! Dar imi place sa citesc. 🙂
    PS#2: Prezic ca vor fii peste 20 de „replies”. Voi reveni cu ceva mai substantial mai tirziu!

    • (THE NOT-SO-LIGHT REPLY).

      Revin cu ceva mai controverat.

      In preliminar, nici o problema a bisericii nu poate fii rezolvata cu citiva pasi simpli asa cum a pierde din greutate nu are o solutie simpla („maninca mai putin si exerseasa mai mult!”). Dar am sa incerc sa ofer citeva simple idei care (cred) au potentialul de a schimba radical biserica Domnului Isus Christos.

      #1 CUVINTUL: Biserica trebuie sa aiba mai multa apreciere a Cuvintului lui Dumnezeu (Biblia). Mai mult decit 66 de pasi in a avea mai mult succes, biserica trebuie sa ia in serios cele 66 de carti ale Bibliei. Stiu ca fratii mei baptisti iubesc si citesc Cuvintul mult, (poate mai mult decit fratii mei penticostali), dar chiar cit de mult NOI TOTI punem baza pe Cuvintului lui Dumnezeu? David Platt are cel putin odata pe an, 6-8 ore de studiere a cuvintului, CU TOATA BISERICA. O rugaciune la inceput, si una la sfirsit, in rest numai Cuvintul. Asa dedicare nu am prea vazut la bisericile noastre. Daca odinioara Puritanii predicau fix o ora (se cronometrau prin a avea o clepsidra linga anvon, spun unii), la noi, predicile nu pot sa dureze mai mult de 30 de minute fiindca ascultatorii ne spun ca este plictisor (apropo, Mark Driscoll despre care este parodia din videoul #1, predica saptaminal predicii de o ora). Vad o dezapreciere a Cuvintului in biserici. Cind eram mai tinar, am cronometrat timpul in cintare, timpul in rugaciune, si timpul in predica in biserica in care mergeam. Am ramas dezamagit!

      #2 DUHUL SFINT: Acest subiect aduce trepidatii in inimile unora cind este mentionat. Dar daca unii neglijeaza importanta Cuvintului in biserica, altii neglijeaza importanta Duhul Sfint. Abuzuri ale teologiei Duhului Sfint se gasesc peste tot!
      Dar cita importanta se da Duhului Sfint in bisericile noastre?
      Suntem noi in biserica calauziti de Duhul Sfint?
      Ce s-ar intimpla daca Duhul Sfint ar fii luat din biserica noastra? (va rog sa NU dezbateti luarea Duhului Sfint din inima credincisolui, aceasta este o alta problema, pentru un alt blog, altadata).
      Toti avem liturghie complicata (atit penticostalii, cit si carismaticii, cit si baptistii, cit si prezbiterienii, cit si luteranii), si imi este frica ca liturghia a devenit substitutie in locul inchinarii dintr-o inima curata, in Duh si adevar. Eu vad cel putin in miscarea evangelica din State o reintroducere a teologiei a Duhului Sfint. Incurajator, dar e doar un inceput! Sper ca cei din tara sa nu le scape acest nou current de gindire. (Carti in SUA: „The Forgotten God”, „Flying Closer to the Flame” si altele sunt in curs de a fii scrise).

      SDG

      (VA URMA, I gotta go play with my kids!)

      NEXT: #3 UNITATE, #4 ALINIEREA CUNOASTERII CU TRAIREA.

      • #3: UNITATE: Vad o nevoie mare a bisericii evanghelice in a se unii, si nu despartii. De multe ori ne-am despartit fiindca nu suntem deacord cu pastorul X, mai mult decit ca teologia si practica noastra nu se alineaza cu cea a pastorului X. Ca biserica in Corint, biserica de azi se imparte bazat pe preferinte, mai mult decit pe teologie.
        Cred ca v-a veni o zi in care baptistii, penticostalii, carismaticii, reformatii, luteranii, si crestini dupa Evanghelie, se vor unii in proiecte atit de evanghelizare cit si cele sociale.

        De asemenea, vad in crestinism un sovinism de mai multe culori: religios, etnic, de virsta.
        Religios: Penti vs bapti vs lute vs etc;
        Etnic: romani vs maghiari vs rusi, sau transilvanean vs moldovean vs oltean,
        De virsta: copii vs tinar vs tinar adult vs adult de virsta medie, etc.

        #4 ALINIEREA TRAIRII CU CUNOASTEREA:
        Cit de mult stim noi! (nu, nu este o intrebare, este o exclamatie!).
        Si cit punem in practica?
        Un predicator intreba:
        esti adept sau admirator a Domnului Isus Christos? (are you a Fan of Jesus or a Follower of Jesus?
        Vii sa te inchini in sanctuar sau te crezi in stadion? (when you go to church, do you see it as a stadium or a sanctuary)
        Un alt gind: Oare citi dintre noi vedem fariseismul care este in NOI? Cind citim cuvintarile Domnului nu ne apuca frica? Nu suntem NOI despre care vorbeste Domnul? Vad o atitudine ca altii sunt fariseii, alte etnii, alte miscari religioase, de alta virsta. Dar nu vedem aluatul fariseilor in noi. De departe il cunoastem pe Domnul Isus Christos, fara ca aceasta cunostiinta sa ne schimbe.

      • Marius David zice:

        da, mulţumim pentru contribuţie. Sper să interacţioneze alţii. Cam lung pentrumine înainte de o şedinţă de comitet.

  3. Pingback: Ia te uită (3) « Blogul lui David Iach

  4. ancagherman zice:

    „O pastila de tratat cutremure de pamant!” (O. Chambers)… asa sunt astfel de biserici pentru lumea bolnava care are nevoie de viata si vindecare pentru suflet. Fantani crapate, surogate, kitch-uri sau oricum am vrea sa le numim. Suntem infometati dupa Christos, nu dupa forme.

    • ancagherman zice:

      Am uitat sa mentionez in comentariul precedent: si eu sunt penticostala sau „plicticostala” … ca m-am nascut in familie de penticostali (rezonabili) si nu m-a prins obiceiul mutatului de la o biserica la alta. Singura mutare (deocamdata) e ca am emigrat de la Baia Mare la Kitchener. Si, cu ajutorul Domnului, invat multe din experienta asta.

      • Anca, poti sa definesti te rog mai bine cuvintul „plicticostala”?
        Suna un pic a batjocura.

        • ancagherman zice:

          Crini: Sigur… „Obosita de traditia” care nu e necesara si care nu poate sa ne satisfaca sufletele insetate. Si nu este numai la penticostali… este cam peste tot. Dar fiecare le stie mai bine pe cele din casa lui.

          • Sunt curios: cum arata o biserica fara traditie?

            • ancagherman zice:

              Bine trebuie sa arate o biserica fara „traditia care nu este necesara”. Nu tot ce este traditie este rau. Binele si raul sunt adesea intalnite impreuna. Daca ar fi rau pur, ne-amestecat cu bine, ar fi mai usor de starpit.

              • Eu mi-am coborat asteptarile si in acest cadru. Cei din biserica trebui sa fie constienti de cateva lucruri:

                1.in biserica vor fi mereu maturi si imaturi spiritual (dar nu numai in acest cadru), deci vor fi mereu probleme
                2.biserica reactioneaza la contextul cultural prin membrii ei
                3.vor exista INTOTDEAUNA tendinte, mai mult sau mai putin dure, pentru a integra chestii in biserica
                4.traditia, chiar si cea minimala, asigura un grad de ordine. problema e: care sunt traditiile bune?

              • Marius David zice:

                cred că ai şanse să fii mai puţin dezamăgit, dacă îţi fixezi aşteptările corecte.
                1. corect, da, conflictul dintre generaţii va exista tot timpul. Soluţia nu este despărţirea bisericii pe două servicii, primul rserviciu pentru babe şi moşi, al doilea pentru tineri, cum am văzut că se întîmplă în Statele Unite, fenomen pe care l-am mai discutat aici.
                2. corect. Şi ea trebuie să fie relevantă cultural. Să nu uităm că noi sîntem totuşi într-o cultură majoritar ortodoxă. Ce presupune asta?Că anumite chestii împrumutate din contextul evanghelic de dincolo de ocean sună ca nuca în perete pentru conaţionalii noştri. Soluţia nu este americanizarea slujbelor evanghelice. Apreciez ce face un grup din Iaşi care încearcă să ofere o altfel de muzică, relevantă pentru contextul în care ne aflăm.
                3. da, punctul pe rană sau rana pe punct: nu putem fără tradiţii şi Tradiţie, fie adceastă ethică (legată de ethos), fie teologică.

            • Marius David zice:

              îngrozitor. Este biserica în care eu aş alege să fac tumbe pînă în faţă şi să vin îmbrăcat la amvon în arlechin.
              După care aş face roata ţiganului pînă la uşă, iar la Cina Domnului aş da cu biscuiţi şi Cola.

        • Marius David zice:

          cînd vine din partea cuiva care este penticostal … mai degrabă este o autoironie, ceea ce este pe deplin acceptabil.

          • ancagherman zice:

            M-am mai gandit la comentariul asta in ultimele zile si cu toate ca situatia e trista de tot la noi, am credinta in Dumnezeu, nu neaparat la scara larga (desi ar fi frumos), ci la nivel de individ (madular) si familie. Vorbesc din postura uneia care, impreuna cu sotul meu, am avut harul sa locuim impreuna cu socrii si cumnatul meu pentru o buna bucata de vreme. Pot sa spun cel putin un lucru: Este incredibil ceea ce poate sa faca Dumnezeu in si cu 2 sau 3 oameni care vor sa se lase in mana Lui… incredibil!!!
            Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu. Chiar in contextul acestei triste stari, Dumnezeu este acelasi si lucreaza, dar nu poate sa o faca decat cu ce ce vor si accepta voia Lui. God bless everyone with a heart like this! Amen.

    • Marin zice:

      intrebarea (una din intrebari) este daca chiar suntem infometati dupa Hristos!

  5. ilie sutu zice:

    Pina la urma ceea ce scrie Frank Viola nu i chiar de neluat in seama.Ce ziceti , n ar fi asta o posibila solutie?

  6. Sergiu zice:

    Nu-mi explic cum ați ajuns la următoarea concluzie supra-generalizată: „Este incredibil cît de puţin creativă este natura umană.” Oare? Cred că vă referiți mai degrabă la „natura omului religios”. Așa da. Cât despre „problema unei reforme în bisericile evanghelice”, aceasta nici măcar nu a fost pusă, darămite abandonată… Iar dacă „problema” a fost pusă (deși mă îndoiesc), atunci nu a fost luată în calcul.

    Așteptăm eventualele soluții.

    • Marius David zice:

      draga Sergiu,
      nu, mă refer la natura umană. Dacă citeşti cartea lui David DeWitt Cartea Bărbatului MAtur, are o demonstraţie excelentă asupra faptului că a noastră cădere în păcat înseamnă şi pierderea creativităţii.
      Mîntuirea ar tregbui să aducă în viaţ omului religios, în viaţa creştiniului, mai exact, şi recuperarea capacităţii de a crea lucruri noi.
      Deci nu este numai problema omului religios.
      Problema a fost pusă. dar prost!

      • Sergiu zice:

        Da, mântuirea „ar trebui” (!) să învioreze spiritul creator din om, dar știți foarte bine că la mulți dintre creștini se întâmplă tocmai invers. Cunosc și bănuiesc că și dvs. cunoașteți la fel de bine motivele care stau la baza acestui proces. Am văzut „reprezentații” ale unora dintre acești creștini de o lipsă de creativitate înfiorătoare. Totuși, cum rămâne cu faptul că unii dintre cei mai creativi oameni care au existat (cel puțin în domeniul artelor, dar nu numai) nu au fost creștini născuți din nou?

        • Marius David zice:

          amscris despre asta anul trecut,
          este şi o chestiune de statistică,
          am scris despre pictură, sculptură, film,
          muzica a fost punctul meu de atac,
          de ce avem cîntăreţi atît de mediocri.
          trebuie să caut postarea.
          o prietenă care lucreaztă în media mi-a spus:dragă MArius, n-aveţi şanse să ne ajungeţi, nu aveţi cum, noi alegemun cîntăreţ din 20 milioane, voi alegeţi din 500.000 de oameni.
          Şansele statistice sînt împotriva voastră.
          ŞI De asta nu avem chitarişti buni, pictori buni, pianişti geniali etc.
          Asta este o cauză.
          MAI SÎNT ŞI ALTELE.
          alta?
          Atitudinea anti-intelectuală a pocăiţilor în generel. Chiar acum am discuţie distractivă pe facebook, pornind de la o glumă. Dacă vrei urmăreşte ce se întîmpla discuţia din jurul articolulu pe care l-am recomandat pe statutus meu de facebook „Patriarhul recomandă evitarea înjurăturilor cu carne în timpul postului mare”. Se vor folosi numai înjurăturile de post. Adică, se vor evita cele cu organe şi se va înjura numai de cruci, candele, aghiazmă şi parastas.
          Vezi acolo cît de lipsiţi de umor sînt unii, iar umorul este un semn al inteligenţei. Strigă după salvarea naţiuniii şi ne afurisesc pe noi, pastorii, care sîntem „miştocari”. Adică ironici. Aşa este, recunosc, dar nu mai ironic decît apostolul Pavel sau Dumnezeu Însuşi.

          • Sergiu zice:

            Nu chestiunea cu statistica primează, ci mai degrabă atitudinea anti-intelectuală și interpretarea defectuoasă a Cuvântului. Mi-a spus cineva, odată, o vorbă pe care am reținut-o: „lucrurile se vor schimba când vom trece de la ‘eh, merge și așa’ la ‘eh, așa mai merge’”.

            Am citit foarte multe din articolele dvs., dar nu am simțit nevoia să comentez. Calitatea scriiturii, (auto)ironia și faptul că scrieți (și) despre artă, astea sunt doar câteva din motivele pentru care urmăresc blogul acesta.

            • Marius David zice:

              multumesc de aprecieri, poate ridicăm puţin nivelul, dacă tot este vorba de atitudinea anti-intelectuală.

              • Ioana G. zice:

                Atitudinea anti-intelectuala in bisericile evenghelice… asta da subiect! Nu am auzit pana acuma o „predica” daca pot sa-i spun asa despre acest fenomen. Mi-ar place sa stiu cum vedeti dumneavoastra aceasta problema, poate veti deschide acest subiect candva..

              • Marius David zice:

                Da, se poate discuta! Numai că trebuie să venim cu soluţii implementabile, altele decît „citiţi, băieţi”!

        • Marius David zice:

          pentru asta am făcut tot felul de iniţiative şi am participat la iniţiative de stimulare a creativităţii. Cristia de acum doi sau trei ani în timpul verii pentru asta a fost, compoziţii, cursurile, alea alea cu ce mă mai ocup eu, inclusiv acest blog este o provocare pentru mine la creativitate, sper că şi epntru voi.

  7. calin zice:

    O poveste, despre o fantana. Era o fantana, in mijlocul desertului, stricata pe dinafara, cu caramizile cazute, desfacute si apa putea. Nimeni nu mai putea folosi apa. A venit unul si a umplut golurile din ziditura cu flori frumos mirositoare, si apa parca nu mai putea asa de tare. Dar tot nu era de baut. Apoi a venit unul si a facut fantana asa cum era de la inceput. A aruncat florile, a caror petale incepeau sa cada chiar in apa, facand-o si mai greu de baut. Dupa ce a facut o buna zidire a pietrelor, caramizilor, a scos toata apa afara pana ce a dat de malul depus de multa vreme. A fost cel mai greu lucru. Murdar din cap si pana in picioare. Dar la sfarsit apa era curata. S-a spalat de mal, si a baut insetat apa curata dupa o zi de munca asudata.
    Trebuie sa invatam a fi ziditori si nu daramatori …

  8. Calin zice:

    Vorbesti de parca bisericile traditionale nu ar fitot pe modelul fratilor americani. Singura diferenta e ca ele copiaza modelul bisericilor americane din anii 70-90. Si da bisericile traditionale sunt foarte imprevizibile. Ne tin in suspans ca uneori canta Alinuta solo alteori Corina alteori Alinuta si Corina. Nu cred ca acesta este criteriul dupa care trebuie catalogate bisericile sanatoase in functie de cat de previzibile sunt nu? Sau chiar nu exista biserica contemporana si sanatoasa? Pe bune, chiar consideri ca este imposibil pentru o biserica contemporana sa fie si sanatoasa? Chiar nu crezi ca exista biserici contemporane in care predicarea Cuvantului sa fie una buna biblica? Este imperativ ca o biserica sanatoasa trebuie sa fie si traditionala sau trebuie sa fie dupa chipul si asemanarea ta?

    • Marius David zice:

      asta este o observaţie bună, da, parte din manifestările din bisericile tradiţionale au fost copiate din vest, dar greşeşti necunoscînd istoria, nu după americani.
      mie tocmai chetia cu Alinuţa şi Corina mi se pare „atitudine batjocoritaore”, draga CAlin, tocmai asta mă suprinde la unii dintre comentatorii mei (slşavă Domnului că soiul ăsta nu stă mult pe aici… ). Faci infracţiunea logică şi de bun simţ şi după aceea sari la jugulară. Aşa-i?

      Unde vezi tu catalogorea bisericilor după PREVIZIBILTATE????
      mă citezi?
      nu-mi pune cuvinte în tastatură, te rog!
      Biserica în care mă închin este contemporană şi nu este după chipul şi asemănarea mea, eu m-am făcut după chipul şi asemănarea ei, chiar pastor fiind.

      În rest, te rog să îţi mai moderezi discursul. Thymoticii nu prea au ce căuta pe aici.

  9. Inchinarea in biserica a mers in paralel cu contextul social si politic al vremii. Istoria inchinarii descrie smereniile si opulentele bisericilor istorice si moderne, dar si motivele pentru care au ales sa faca ce au facut.

    Dupa 20 de ani de libertate religioasa, poate este vremea cufundarii in simplitate la serviciile divine, iar tot ceea ce inseamna cor si program de poezii, scenete, etc. sa aiba loc in alta zi sau macar nu la ambele programe de duminica.

    Poate ca e nevoie sa ne concentram strict asupra lui Dumnezeu timp de 1 ora si 30 de minute la programul de biserica urmarind: invatatura apostolilor (explicarea scripturii in contextul in care a fost scrisa si apoi aplicata invatatura contextului modern, fara a altera adevarul biblic), in legatura frateasca (de ce nu a canta in COMUN cateva imnuri biblice sau psalmi -transpunerea psalmilor pe note muzicale usor de invatat ar putea fi o provocare pentru scolile de muzica), în frângerea pâinii (asta presupune o explicare repetata a importantei marturiei prin acest gest a mortii si invierii si a revenirii lui Cristos) și în rugaciuni (scurte pe text…asta presupune exercitiu si intelegerea motivatiei pentru rugaciuni scurte).

    Un program din trei pe saptamana fara cor, fara poezii, fara nici un fel de program, decat cu inchinare in rugaciune impreuna cu tot trupul lui Cristos. Un program in care cei din cor sa stea impreuna cu sotiile sau sotii si cu copii unii langa altii, in biserica.

    • Marius David zice:

      amin, dar numai de două ori, nu de trei ori.
      Corul, poeziile, meditaţiile personale, toate au rostul lor.
      nu aş fi victima efetului de pendul, de la spontainetate totală şi necontrolată spre liturgie sau de la liturgicul plictisitor la improvizaţie.
      trebuie găsit echilibrul dintre cele două extreme.

      • sunt de acord cu gasirea echilibrului, dar echilibrul se bazeaza pe o informare corecta, pe o explicare a doctrinei biblice…cateva generatii.
        dar, daca contextul permite, o atintire completa, in partasie frateasca, adica a tuturor fratilor, o data pe saptamana poate ar fi de folos.

  10. Calin zice:

    Inca ceva, surprinde atitudinea batjocoritiare pe care o exprimi fata de anumite biserici. Nu cred ca este nici biblic si nici principial. De asemenea cred dai dovada de mandrie si aroganta exagerata.

    • Marius David zice:

      Calin.
      1. bine ai venit!
      2. dacă tot eşti nou pe aici şi/sau nu prea activ, nu ţi se pare că ai sărit la jugulară cu cricile cam devreme? Mie aşa mi se pare!
      3. Nu sînt critic faţă de „anumite biserici”. am spus precis faţă de care. Sînt nişte simple cluburi religioase, dragul meu, după mine. Full stop!
      4. Eu mîndru? Eu arogant???? Vai! Da, recunosc! 🙂 „nu pot fi mai smerit decît talentel şi calităţile mi-o permit”.
      Deci, care-i totuşi ideea care ne va face să gîndim seminal din tot ce ai spus?
      Ai doar vorbe sau vii şi cu idei?
      Idei aşteptăm!
      De vorbărie sînt sătul.
      De teologhisire avem nevoie, teologargariseală am avut destul.

  11. Remus zice:

    Problemele bisericilor de azi, nu este dansul, cum nu a fost nici in cele amintite in Apocalipsa. Problemele Bisericilor de azi sant la fel de grave cum erau in cele amintite in Apoc. si nu un banal dans. Sant impotriva celor care confunda Biserica cu discoteca si cu o sala de spectacole, dar sa nu uitam ca daca un pastor de biserica oficiaza o casatorie ilegala, si doi oameni ajung sa traiasca in preacurvie pentru tot restul vietii pina la moartea unuia dintre parteneri, asta este un lucru mai grav ca 5 minute de, dans, de 100 de ori.

  12. Viorel zice:

    ,,Poate că revin şi cu partea de soluţii, dacă putem purta o discuţie consistentă pornind de la aceste fenomene.”
    Poate? Eu cred ca sunteti indatorat sa veniti si cu solutii sau cel putin sa creati un cadru in care sa se poata ajunge si la solutii, altfel e doar o constatare deprimanta. Domnul cand vede o problema are si solutia…Cred ca asta e tiparul corect cand vrem sa demolam ceva! Ce punem in schimb, fie ca este vorba de biserici traditionale fie contemporane ? Cum arata esenta si unde sunt modelele? Nu vreau sa fiu critic dar am citit atatea ,,constatari” in ultima vreme, oameni care doar stiu sa ia temperatura dar cand vine vorba de ceva practic, de pus in loc, pauza…Nu cred ca sunteti dintre ei dar astept cu interes continuarea…

    • Marius David zice:

      dacă te uiţi în urmă cu un an, deja am început o serie de articole despre criza evanghelicilor în care am început să propun şi soluţii. Dacă trebuie, le reiau.
      Ce punem în schimb
      De vreo 25 şi 17 ani încerc să gîndesc o alternativă. Din păcate unii aleg să facă reforma la chestiunile periferice, în loc să ne ocupăm de cele centrale.
      tocmai acest blog este o parte (mică, este adevărat) din constituirea soluţiei. Faptul că noi comunicăm, schimbăm idei, articulăm soluţii, punem de dărdălaş cu Putinstiutorul… nu ţi se pare că sînt paşi mici, dar totuşi înainte?

      • Viorel zice:

        Am remarcat framantarea…ceream mai mult decat picaturi ici colo…:) In rest probabil ca ar fi o asteptare falsa sa cred ca voi citi curand ceva concret despre ,,noi forme”… Cred ca daca esenta este definita formele pot diferi. In ce priveste relevanta in contextul cultural ma intreb cat de important mai este acest aspect in contextul globalizarii? Generatiile facebook si messenger care vin din urma, ma indoiesc ca mai au ceva in adn-ul lor vizavi de cultura locala… Oare sa fie din mandatul preotiei noastre sa pastram si cultura locala? 🙂

        • Marius David zice:

          Nu, nu despre noi forme este vorba. Asta este înşelăciunea, să schimbăm forme vechi cu forme noi. Asta se întîmplă în schimbarea „corului” cu „trupa”.
          Reforma evanghelică presupune coborîrea la fundamentele teologice.

          A propos? Ai idee dacă există vreo carte (TEOLOGICĂ) dedicată Euharistiei în limba română? Scrisă de un român, în context românesc, în confruntările cu teologia ortodoxă? Probabil că de pe undeva de pe aici ar trebui să pornim. Ce crezi?
          Din 1998 lucrez la problema Euharistiei, care mi se pare centrală. Dacă înţeleegem euharistia, începem să înţeleggem cam pe ce lume (liturgică) ne aflăm…

          O definire corectă din punct de vedere biblic şi teologic a Mesei Domnului afectează totul împreujurul ei, etica, ethos-ul, melosul, logosul.

          • Viorel zice:

            Pe de alta parte, orice ca sa existe trebuie sa prinda o forma! Ca se invechesc si devin usor traditii asta e parcursul natural. Ideal ar fi sa existe o dinamica si poate o spontaneitate incat sa nu ajungem sa uitam de noi in ritualuri sau mai grav, sa uitam de Sarbatorit in mijlocul sarbatorii…Imi place ideea Euharistiei. Citesc 1 Corinteni zilele astea. Vad ca are de-aface cu Cristos Capul si cu Cristos Trupul…Vertical si orizontal in acelasi timp. Daca mai adaug si Fapte 1: ,,si ei staruiau in”…parca am o teologie cat de cat completa. Cu implementarea mai greu :). Identitatea bisericii tine de a fi ,,Trupul” lui Cristos, strans legata de Capul ei. Fiecare madular la locul lui, strans legat de Cap si de restul Trupului. Ceva viu si legat, coordonat! In acest fel, biserica nu mai este ,,programul de duminica” ci un organism viu cu incheieturi ale Duhului, 24/7. Prea putin mai conteaza atunci daca e cor sau trupa, daca avem solo de chitara electrica sau solo-ul sorei X, atata timp cat Trupul creste prin ce da fiecare incheietura. (si incheietura as defini-o tot pe vertical si orizontal)
            Carte teologica pe aceasta tema?
            Imi amintesc ca am citit in urma cu cativa ani comentariul fratelui Beni Faragau pe 1 Corinteni. Printre altele vorbeste si despre cina daca imi amintesc bine. Cand vine vorba de carti teologice romanesti nu prea ma pot gandi la altcineva inafara de el…inca…:)
            Eu zic sa scrieti una!

            • Marius David zice:

              draga Viorel, Citeşte cap 11 ca fiind climactic după 8, 9, 10. VEzi recursul la istorie, tratarea diacronică a faptelor în vederea setării teologice din 11 pînă în 14. Este fascinant.

              Da, Euharistia este unul dintre pilonii centrali al închinării publice în mediul evanghelice. Celălalt este frîngerea Cuvîntului.Frîngerea Pîinii şi Frîngerea Cuvîntului, între aceşti stîlpi ar trebui să ne poziţionăm închinarea.
              Deocamdată sîntem la un fel de bapstitotecă, un fel de chef mai scurt.

              Da, o carte teologică pe Euharistie, dar la 50 de ani.

  13. Emil zice:

    Am fost de cateva ori la Biserica Baptista din Alejd…. sperand la altceva. Si,….nimic deosebit, nici in bine, nici in rau. Acelasi program…ca peste tot. Nu-i carismatic…asta e bine…

    De ce ne trebuie oare atata program, program si iar program? Chiar e nevoie ca sa transformam Casa de Rugaciune intr-o Sala de Spectacole? Cunoasterea invataturii apostolice de catre credinciosi….Facem un sondaj? Unitatea in doctrina…un vis frumos, cand fiecare are liber la crearea doctrinei proprii ca si cum crestinismul ar incepe cu noi…

    Vedem dezastrul (articolul o demonstreaza) si…. nu facem nimic… Ca mai demult… „Caut printre ei un om care sa înalte un zid, si sa stea în mijlocul sparturii înaintea Mea pentru tara, ca sa n’o nimicesc; dar nu gasesc niciunul!” – Ezechiel 22:30

    • Marius David zice:

      de cîteva ori? Nu prea cred. S-ar putea, poate că este o exagerare pe undeva, altfel nu scăpai, te luau fraţii în primire 🙂
      de ce nu te cred? Pentru că tomai asta nu este la Aleşd, program şi spectacol.
      dacă ai fi fost la noi, ai fi văzut că „programul” este spontan articulat.
      Da, după ce am trecut de 16 prin cîteva cărţi cu biserica îţi garantez că majoritate membrilor ştie în ce credem.
      Nu, facem. de 25 de ani fac. Speak for yourself, please!

      • Emil zice:

        Este Biserica din Alejd un model dupa care s-ar putea reforma si celelalte biserici? Nu are biserica din Alejd „program” daca acesta este spontan articulat? Exista un sistem de evaluare doctrinara a credinciosilor in Biserica din Alejd ?

        Am venit la Alejd cu intentia de a te auzi predicand. Nu ma interesau poeziile, solourile, corul, orchestra…. Ar trebui sa fie altceva mai important decat predica ? Oare auzirea si primirea Cuvantului in inima nu este inchinare? Sa aduc lauda cu buzele unui Dumnezeu necunoscut e mai onorabil?

        In ce priveste „facem” – mea culpa: „Eu nu am facut.”

        P.S. Ultima oara cand am fost in Alejd? Duminica dimineata cand a marturisit Silvian Guranda. Cu ce am ramas? La studiu biblic presbiterul bisericii a explicat un text (din Matei parca). Apoi un salut din partea lui Sebastian Vaduva. A citit din Apocalipsa si a spus ceva despre suveranitatea lui Dumnezeu. A cantat familia Vaduva din America. Apoi un scurt recital de pian. In final Silvian Guranda cu marturia. A relatat pe la inceput reactia pe care a avut-o atunci cand fiica dansului i-a comunicat ca vrea sa se boteze. Acum ma crezi ca am fost la Alejd?

        • Viorel zice:

          Scuze de interventie…ma zgarie pe creieri…Se scrie Alesd! Multumesc

        • Marius David zice:

          1. Nu, nu este biserica din Aleşd un model. Nicio biserică locală nu poate fi model epntru o altă biserică locală. Acesta este o axiomă eclesiologică.
          tocmai de asta dau în bară willowcreekismele şi warrenismele, sint imitaţii nefericite ale uei biserici locale.
          de asta avem în scriptură Corint, Tesalonic, Efes, Roma, Filipi

          2. Biserica are un program … dar este spontan, dragul meu.
          3. Da, există un program de evaluare doctrinară. Chiar în seara asta am făcut acest lucru cu un membru.
          4. Da, există şi alte lucruri importante pe lîngă predică.
          5. da, te cred că ai fost la Aleşd, dar nu cunoşti ce se întîmplă la Aleşd dacă ai fost o dată. Cred că şi tu poţi admite asta.

          • ma distreaza incercarile de elaborare a unui program universal valabil. argumentul este ca inchinarea biblica se poate aplica in orice biserica…hm, biiiiiine.

            • Marius David zice:

              nu cred că putem avea ceva universal valabil tocmai din cauza modului în care există şi se ipostaziază Biserica Universală, în biserici locale. De aceea, aşa cum observă Schemann în a sa Euharistia, erau ordo-uri locale, fiecare biserică avea liturghia proprie pînă s-a ajujns la centralizare cu Ioan Gură de Aur.

  14. vasile baies zice:

    citeste Apocalipsa capitolul 2:
    Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

    2. „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

    3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.

    4. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

  15. eu zice:

    De ce azi o critică e luată aşa de des atât de personal şi de ce cei vizaţi nu se bucură de atenţia ce li se acordă şi nu analizeaza în umilinţa cele spuse? Eu cred ca azi avem o mare problema cu relevanta. Un exemplu: nepocaitului i se spune să se locuiască iar el nu înţelege de ce trebuie să se facă baptist. Nu înţelege de ce ortodocşii sunt consideraţi nemantuiti iar pocaitii da.

    • eu zice:

      Locuiască – pocaiasca. scuzaţi vă rog greşeală

      • elisa zice:

        multi ortodocsi cred ca pocainta e o secta,
        de aceea au scuze , nu vor sa fie pocaiti,
        Ioan Botezatorul si Mintuitorul i-a chemat pe toti oamenii la pocainta
        lucru pe care il predica si preotii ortodocsi
        de fapt doar cei care au nasterea din nou vor fi mintuiti si dintre baptisti,
        si dintre ortodocsi

    • Marius David zice:

      da, asta mă miră şi pe mine, e ce sărim în sus ca arşi cînd ne atingem de „sfînta sfintelor”.
      Eu n-am zis nimic cînd predicatorii „relevanţi” batjocoresc fără încetare „mormintele, cavourile, groapa” bisericilor conservatoare. Să mai rabde şi ei un pic de nebunie din partea mea.

      • Sergiu zice:

        Despre asta e vorba? Despre lupta în cuvinte, cu atacuri sub şi peste centură, dintre pastorii „relevanţi” şi cei „elefanţi” (ca să rimeze)? Atunci e foarte trist!

        • Marius David zice:

          dacă de lupte de cuvinte avem chef.. eu, nu!
          De atacurile sub centură nu sînt interesat. Tăierea împrejur se face altfel.
          Trist este cînd înlocuim ideile cu epitete sau claritatea gîndurilor cu încruntări.
          Aşa cum am spus, thymoticii nu au multă viaţă în acest spaţiu.
          Deci…Think, brother!

  16. Calin Valean zice:

    Marius, acum vreo 2-3 ani nu as fi inteles cam jumate din demersul din acest articol, dar acum il inteleg mai mult si cum m-am gindit muuuuult de tot la problematica, prin prisma serilor Tineret Iris, tind sa cred ca ai dreptate. Amu asteptam si solutiile pe care le vezi tu. 🙂 Io vad citeva….

    • Marius David zice:

      draga Calin,
      semn de maturitate 🙂
      îţi aminteşti discuţia noastră despre trupe?
      cînd au cîntat tinerii voştri… n-am mai avut loc în sală. Nu-i aşa?
      au trebuit să plece acasă oamenii. Nu pentru trupe vin oamenii.
      De unde să începem?
      De la teologie. Ştiu că nueste un răspuns plăcut, dar aici este punctul de aplicaţie.
      Hai să începem să gîndim în direcţia asta. Ce spui?
      poate mai facem o întîlnire la Valea Drăganului şi facem un brainstorming, după care edităm un document.
      Cel de-al VIII-lea conciliu al bisericilor.
      Dar… printre altelee, ca de obicei, între ironie şi ludic, vorbesc serios.

  17. naomi zice:

    Ce ne tot ascundem dupa deget, RATACIRE se numeste; ne ratacim pentru ca nu cunoastem scripturile, nu cunoastem scriptura practic nu teoretic.
    Cine ma va putea face sa dansez sau sa copiez pe altcineva cand Domnul Isus imi este modelul meu de urmat? Ce sau cine ma va face sa leapad invatatura sanatoasa (daca o am) pe care am experimentat-o practic (experienta cu Dumnezeu) cand Duhul Domnului inca imi arata ce este bine si ce este gresit?
    Este simplu: sunt copil de Dumnezeu cu acte in regula sau doar pretind ca sunt. Daca da atunci nu se poate sa fac asemenea gafe pentru ca mi se va parea ridicol. Priceput?
    Calea credintei nu este deloc grea daca stau aproape de Mantuitorul meu care ma va trage de maneca ori de cate ori voi avea tendinta sa privesc spre lume si spre atractiile acesteia.

    Imitand pe alti dovedim ca suntem lipsiti de caracter, ca dam dreptate tovarasului Darwin si altora care au vrut sa ne convinga sa ne maimutarim impreuna cu ei.
    Asta se numeste: MAIMUTAREALA 🙂

    • Sergiu zice:

      Naomi, îţi spun eu cine te poate face să salţi de bucurie: Isus. Tu crezi că Duhul Domnului doar asta face pentru tine, adică îţi poate arăta ce este bine şi ce este rău? Înseamnă că nu L-ai cunoscut! Şi un om care nu are Duhul Domnului poate face diferenţa între bine şi rău.
      Mi-ai lăsat impresia că ai o imagine distorsionată a Mântuitorului, care „te trage de mânecă” când „ai tendinţa sa priveşti spre lume şi spre atracţiile acesteia” şi când greşeşti, te plesneşte peste ceafă nu-i aşa?

      Îmi poţi spune care sunt „gafele” despre care vorbeşti?

      • naomi zice:

        1. Sa salt de bucurie, da, dar nu sa dansez . Pot salta de bucurie si in interior fara sa ma manifest lumesc cu miscari care sa atraga privirea.
        Sergiu, Domnul Isus a dansat? Te intreb pentru ca El este modelul nostru si pot sa spun ca El a avut N motive „sa salte de bucurie”.
        2. A avea discernamat in facerea binelui si a face rau este o scara foarte ampla. In ce priveste clasamentul nostru pe acesta scara el trebuie sa fie foarte sus, foarte aproape de desavarsire. Trebuie sa avem simturile foarte fine si bine definite pentru a discerne care este cu adevarat voia lui Dumnezeu, adica binele.
        3. Dumnezeu nu este numai bun, El este si un foc mistuitor si nu vad de ce nu m-ar plesni peste ceafa atunci cand gresesc. Eu am primit bobarnace din partea Lui, tu nu?
        4. Gafa era copierea artificiala a gesturilor celor de langa mine pentru a arata ca sunt credtina.

        • Sergiu zice:

          Nu ştiu dacă Domnul Isus a dansat sau nu a dansat, dar ştiu sigur că „Evanghelia după Ioan” se încheie cu următorul verset: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.” Te las pe tine să tragi concluziile.

          În altă ordine de idei, sunt foarte curios cum salţi de bucurie în interiorul tău. Bănuiesc că ai lungi şi dese solilocvii, plângi, râzi, cânţi şi aplauzi în interiorul tău, nu? Ce tristă ar fi lumea dacă ar fi toţi oamenii la fel!

          La punctul 2 te contrazici. În primul comentariu ai spus că „Duhul Domnului încă îţi arată ce este bine şi ce este greşit”, iar acum spui că „trebuie să ai simţurile foarte fine şi bine definite pentru a discerne care este cu adevărat voia lui Dumnezeu”. Până la urmă, NOI sau EL? Eu zic că nu trebuie „să avem simţurile foarte fine şi foarte bine definite” (nu pentru acest scop), ci că trebuie să credem Cuvântul (vezi 2 Corinteni 5:6-7).

        • naomi zice:

          Sergiu, eu cred ca daca dansul ar fi fost un manifest de credinta, o dovada a mantuirii saU orice altceva ce ne-ar fi apropiat mai mult de Dumnezeu cu siguranta am fi gasit aceasta pe paginile Scripturii. Daca prin gesturi iesite din comun este nevoie sa ne aratam „saltul de bucurie” nu vad de ce sa nu ne facem si cruce?!
          Eu zic ca dansul este un manifest de fatarnicie, asemenea celor din Matei 6:5.
          Nu-i nici o contrazicere la punctul 2, am vrut sa spun ca Duhul Domnului ne umple iar umplerea aceasta depinde de noi cat de ridicat sa fie nivelul discernamantului nostru. Daca umlerea mea este intr-o masura mai mica am totusi bucuria ca Duhul Domnului sa ma „traga de maneca” iar cu cat va fi mai mare masura umplerii mele cu atat simturile vor fi mai fine, mai bine definite.
          Cel care nu are Duhul Domnului poate deosebi binele de rau dar numai Duhul da
          puterea de a alege benefic.
          Credinta, slugirea, lupta, suferinta …. toate acestea ne duc la o „perfectionare”, la o simtire fina (cu privire la pacat), nu crezi?
          Dumnezeu atunci cand mantuieste un om, il schimba din interios in afara dar se pare ca
          la uni este invers.

  18. elisa zice:

    Frate Marius, mi-am descarcat inima grea;
    daca considerati ca nu e bine, nu-l postati.
    O anume biserica face un program special, pt duminica, se dau invitatii.
    Proramul tine 4ore si 30 minute.
    Pe invitatii scrie:
    va invitam la pocainta si cainta, predicare, muzica..etc..
    Cit credeti ca a tinut predica fr pastor D.V.?
    10 minute.
    Cuvintul Domnului a ajuns cenusareasa bisericii.
    El a invitat doua rinduri de cintareti, Ramona si Catalin Lup; fostii Harul..nu stiu cum ii cheama acum; desi fratii din adunare cinta foarte frumos, cintari duhovnicesti.
    Cintaretilor li s eda si o gramada mare de bani, cred ca se cunos sumele in general.
    Biserica de 1200 locuri arhiplina.
    Vineri, ora de rugaciune…pustiu, dupa faimoasa duminica.
    Al doiea pastor , primul fiind plecat, se mira unde sunt toti care au fost duminca?
    Mai e nevoie sa-i spunem?
    daca nu eram in biserica, ii raspundeam eu, daca nu stie.
    La muzici i-a chemat, la muzici au venit.
    Numai nu vreau sa fie nimeni in locul lor la Judecata;
    cind li se va cere singele unui oras intreg din mina lor.
    Nu cred ca mai trebuie sa spun, ca fratii „sanatosi „sunt prea suparati, insa nu stiu, nu inteleg de ce nu au curaj.
    De ce lasa Domnul la indemina unor pastori(le mai da si o gramada de bani, in timp ce fr Gaina are 200lei pensia, dupa apstorirea a 7 biserici de tara;
    2000lei /luna fiecare) , ei confisca totul., nelasindu-ne sa ne bucuram.Bine ca exista si ziua de Vineri, macar atit avem, o zi in care nu-i vezi nici pe tineri, nici pe cintareti(doamne-feri sa mai apara si vinerea)
    NU pot chema pe nimeni la Domnul pe strada, pentruca nu am unde sa-i chem.
    Sincer , ma apuca disperarea.

  19. Sa incerc mai pe scurt (si cu mai putine greseli de ortografie 🙂 ).

    Cum sa facem o adevarata reforma?
    -Instituirea adevaratelor studilor biblice. Sa avem studii de 6-8 ore pe carti (lunar) sau cel putin anual (pentru Penticostali „Fapte” si „Romani”, pentru ceilalti nu pot recommanda…) (See Platt with http://www.radicalthebook.com)

    Cum sa avem traditii atit biblice cit si vii?
    -In a cauta a fii plini de Duhul Sfint si a fii intradevar condusi de El (See Chan)

    Cum incepe aceasta reforma?
    -In a ne unii noi evangelicii in planuri sociale si de evanghelizare

    Cum v-a cunoaste lumea ca suntem ai lui (si ca nu facem lucrurile de forma „traditie”)?
    -Cind ne aliniem cunosterea cu traierea. (see Idleman with http://notafan.com)

    (Nu sustin ca sunt original, fiindca nu sunt 🙂 )

    (Sorry, I am either really short or really long; sorry, y’all)

    • Marius David zice:

      iertaţi-mă, nu cred în reţete, cred în Sfînta Treime.

    • ancagherman zice:

      Crini, eu iti marturisesc sincer, ca am intalnit oameni/biserici care fac mai toate lucrurile nobile si bune pe care le-ai scris tu aici; oameni ocupati cu lucrari pentru Dumnezeu si totusi, viata/biserica lor e departe de ce ar trebui sa fie. Nu stiu din ce motiv, dar nu au relevanta, nu au gust si nu lumineaza. De ce oare? Cum si-au pierdut gustul astfel de vieti/biserici? De unde au cazut, cand au cazut? Nu de alta, dar ca sa stim la ce sa ne intoarcem…

  20. Pingback: “Noua” biserica « Schimb de cuvinte

  21. elisa zice:

    Un frate a predicat ca asa cum a plecat de la ortodocsi, asa va pleca si dela baptisti, daca lucrurile vor merge tot asa!
    ??????
    il inteleg si cred ca va urma si asta in curind!

    • da, si se va opri la budisti sau la adeptii zen. la primii totul e portocaliu si iti faci un trup de fier, traiesti vreo 100 de ani si meditezi mult, faci gradinarit, si mult sport. la cei din a doua categorie…nu prea stiu multe dar probabil ca are a face cu gradinile acelea fenomenale.

      • Ciprian,acum la drept vorbind, fratele respectiv nu este singurul in cauza.Am observat o framantare mare in randul fratilor.Sti cum e treaba. Cum din altii s-au desprins altii, usor se mai pot desprinde inca altii. Si pe buna dreptate se intampla asa. Compromisul cu lumea ne-a adus aici unde suntem.

        • chestia cu compromisul este universal valabila. fiecare isi face un plan filosofic despre ce inseamna compromis. compromis se refera la chestii diferite pentru fiecare om in parte.

          sincer sa fiu, pana la capat: multi dintre acestia sunt lasi. se agita pe loc acuzand asemanarea cu lumea, compromisul cu lumea, dar se plang doar celorlalti din biserica, nu se duce la pastori, nu se ridica in adunarile generale, si nu face nimic pentru a schimba lucrurile. daca i se propune sa se alieze cu un grup care crede la fel, scuza e cea tipica: nu se face nimic oricum, ca nu putem noi schimba lucrurile. pastorii habar nu au de framantari ca nu le zice nimeni nimic si se trezesc ca individul se ia si pleaca din biserica.

          genial.

          nu e o imagine general valabila, nu toti fac asa, dar din experienta din biserica stim ca cele mai multe plangeri sunt doar vaicareli si showuri. daca intr-adevar nu le place cum merg lucrurile, sa faca tot posibilul in cadrul bisericii.

          biserica va fi plina de probleme pana la venirea Domnului, si multi se vor rupe de biserici. ecumenismul din aceasta perspectiva este un demers mort. nu va fi nici o biserica unica mare si misto. e iluzoriu. cel mai probabil este ca biserica sa se faramiteze si mai mult.

          deci, mai intai stai si fii calcat in picioare, apoi pleaca. sau daca vrei sa pleci din astfel de motiva, macar fa-o in liniste.

      • Marius David zice:

        eh, dacă ai şti cît am cochetat eu cu budismul înainte de a alege creştinismul, pardon.. Pe Cristos…

  22. petruburac zice:

    Bun articol pentru gandit.

  23. adrian zice:

    Si totusi, the question still remains: unde mergem duminica dimineata?! Any suggestions are welcomed! 😉

  24. ilie sutu zice:

    Pt.Adrian , cred tot mai cu tarie ca una (sper ca nu unica ) din modalitatile de a ne „pastra sufletul in viata ” (vezi Philip Yancey ) sunt grupurile mici ,daca i posibil biserici de casa.Stiu ,este extrem de greu sa faci oamenii ,in special romanii sa coaguleze ,dar va spun din proprie experienta ca merita.Beneficiile sunt enorme.De citva timp facem din nou parte dintr un astfel de grup de partasie si studiu biblic, pt ca din fericire, adunarea din care facem parte este impartita in grupuri care se intilnesc peste saptamina.Sunt oameni care daca nu am fi venit in contact mai apropiat nu as fi aflat niciodata ce valori poarta in ei. Ziua de intilnire a grupului a devenit pt mine ziua de referinta a saptaminii.Fratii mei scumpi, avem mare nevoie sa l redescoperim pe IMPREUNA .Doar de aici ne vine puterea si viata (exceptindu i pe asceti ) si doar asa vor cunoaste cit mai multi ca suntem ucenicii Lui.Spuneti un NU hotarit izolarii chiar daca decizia de a va izola vine in urma unor experiente negative avute cu fratii. Mi ar lua prea mult timp sa va spun in detaliu cit de mult bine am primit eu de la IMPREUNA cu fratii….Nu lasati nimic si pe nimeni sa ne desparta de cei ce sunt ai Lui.

  25. Dan Fizedean zice:

    Fac parte dintr-o biserica/adunare locala cu „trupa de frauda si intinare” (ca sa folosesc limbajul dumneavoastra) si inainte multi ani mi-am trait viata intr-o biserica/adunare locala clasica. Cred si eu ca nu schimbarea formei produce schimbarea inimii. Pe de alta parte nu cred ca atunci cand vorbim de relevanta trebuie sa ne cantonam neaparat la discutia despre forme. Relevanta tine mai mult de modul de comunicare a adevarului Scripturii si aici probabil toti suntem deficitari si ar trebui sa existe o preocupare continua pentru a descoperii modul in care putem fi relevanti (totusi adevarul ce trebuie comunicat ramane acelasi).
    Fiecare biserica ca si comunitate de oameni isi creioneaza „chipul” intr-un anumit fel. Noi am ales un anumit tip de muzica, un anumit tipar de desfasurare a slujbelor, un anumit fel de organizare a studierii Scripturii (in grupuri mici), un anumit mod de slujire a diferitelor categorii din biserica (copii, tineri, pensionari, familii etc) pentru ca asa credem ca e mai bine pentru comunitatea noastra. Nu cred ca e un model perfert si nici singurul viabil; in multe aspecte e „copiat” (folosesc iar limbajul dumneavoastra chiar daca eu as zice mai degraba inspirat) de la altii (nici nu cred ca trebuie sa fii unic totdeauna).
    Noi oamenii avem nevoie avem nevoie de anumite tipare, problema apare atunci cand intr-o biserica tiparul/traditia este pozitionat deasupra mesajului Scripturii (e valabil pentru orice fel de biserica) si cred ca aici e batalia cea mai mare.E foarte usor sa adopti un model crezand ca astfel vei schimba si vieti, dar vietile oamenilor le schimba Dumnezeu nu un anumit model de biserica.
    Discutia e destul de lunga si de obicei ne pierdem timpul aparandu-ne modelul nostru si desconsiderand alte modele (ne place mult sa fim superiori altora).

    • Marius David zice:

      Dan Fizedean,
      1. bine ai venit,
      2. corect, nu schimbarea formei produce schimbarea inimii.
      3. Corect. Da, înţeleg ce vrei să spui.
      4. Corect . pierdem esenţialul.
      5. dar… ce te faci cînd prin adoptarea unui anumit limbaj liturgic îţi fugăreşti mai multe categorii de vîrstă şi profesionale şi rămîi cu „biserica telectălăilor”, „biserica studenţilor”, „biserica tinerilor”. Selectarea unei anume categorii socio-culturalo-etnico-etceterao mi se pare patologică pentru viaţa bisericilor locale.
      SE întmplă mai ales în mediul urban.

      Nu apăr niciun model. Am cîntat, dacă te intereessează şi la chitară bass şi la chitară electrică şi cred că aş putea să mă închin fără probleme şi cu contemporvanţii, dacă ne întoarcem din nou la esenţe.

      • Dan Fizedean zice:

        5. Din fericire cred ca nu se intampla in prea multe locuri din Romania (cel putin deocamdata). Nu cred ca Scriptura ne indeamna sa urmarim selectarea unei anumite categorii de oameni (trebuie sa recunosc ca n-am ascultat argumentele celor care au generat astfel de biserici). In acelasi timp cred ca in cadrul unei biserici trebuie sa slujim diferite categorii (ex: copii, adolescenti, tineri, pensionari, femei, familii etc) in mod diferit.
        Incercsa exemplific: in biserica noastra limbajul muzical este „contemporan” (copiii mei si cei din generatia lor ar fi bucurosi sa cante doar astfel de muzica), dar avem frati si surori care indragesc „imnurile”; de aceea cantam si imnuri. E adevarat ca la intalnirile tinerilor si copiilor nu se canta „imnuri” si nici la conferintele seniorilor nu se canta muzica contemporana. Principiul acesta e valabil si in alte domenii ale vietii de biserica nu doar in cel muzical.
        Cat priveste apararea unui model concluzia mea era una generala. De obicei aparam modelul ce-l cunoastem mai bine. Dupa cum observi in randurile de mai sus si eu fac acelasi lucru. Si aici problemele apar cand desconsideram alte modele fara argumente doar pentru ca noi ne consideram superiori (mie cel putin de multe ori imi da tarcoale acest gand cand ma uit la altii).

        • Marius David zice:

          draga Dan Fizedean,
          eu am ascultat argumentele unor oameni care au înfiinţat astfel de biserici şi chiar am participat la „plantarea uneia”,
          cînd am văzut încotro o ia teologic şi liturgic am fugit cît m-au ţinut cauciucurile.
          Nu, nu cred că în Biserică trebuie să slujim pe categorii.
          VEzi Divided.
          http://mariuscruceru.ro/2011/10/05/divided-din-nou-disponibil-cu-subtitrare-in-limba-romana/
          de ce nu amestecaţi imnurle cu cele contemporane, ca să reflecte viaţa în întregime a bisericii?

          De ce n-am avea curajul să articulăm un model pe care să nu-l cunoaştem aşa de bine, dar să fie consistent, coerent şi consecvent teologic mai degragbă decît o imitaţie proastă a unui alt model prost?

  26. gavril zice:

    Inainter de stabili felul de inchinare trebuie sa-ti cunosti comunitatea ! este diferit inrural fata de urban,nu f. mult dar exista diferente. Cred ca Cuvantul predicat drept si in dragoste aduna oamenii si prietenii.Biserica trebuie sa îi ia şn primire cu discretie dar cu bineprimire.Problema este ca suntem izolati si trebuie sa spargem zidul dintre noi.Biserica se înmulteste prin exemple de traire uitati-va la biserica primara!Uitativa la predica lui Marius de la Iasi din19.12.2010.Pocainta si iar cainta intre frati.Postul din Isa.58 .Asta va aduce multimi in biserici!

  27. Pingback: ÎNCHINAREA, PRICINĂ DE… ÎNVRĂJBIRE? | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.