Să ne rugăm în fund

Azi îmi scrie un prieten revoltat tare şi pe bună dreptate. Membru într-o biserică de oraş se revoltă că „lumea din biserică” s-a obişnuit deja să se frece la sprîncene stînd în poziţie de defecaţie cînd „liderul” de închinare îi conduce în rugăciune.

Ei, se poate o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, dar să stai hopa în faţa Celui care l-a dus în leşin pe cel care I-a stat la piept şi a făcut să amuţească profeţii, parcă e prea mult.

Înţeleg, trebuie să scăpăm de ritualism, dar oare tocmai această familiaritate cu Dumnezeu, pretenarul nostru de fiecare zi, pe care îl tragem de brăcinari la o cafeluţă, oare nu tocmai asta poate deven o altă formă de ritualism? O altă faţă a aceleaşi monede.

Sîntem la fel de farisei, cînd, luminaţi fiind şi „rebelanţi” nevoie mare, îi judecăm cu ochi răi pe cei care se ridică la rugăciune, manifestîndu-şi neputinţa de a mai şedea jos „în faţa Tronului de sus”.

Fariseismul şi ipocrizia au multe forme, împietrirea inimii şi pietrificarea liturgică au şi ele multe culori. Unele dintre ele au aer de intelectălău destupat sau moft de mironosiţă cultivată.
Sîntem la fel de răi în judecată şi cu inelul în deget dar şi cu petecul cîrpit în genunchi.

Poate că ar trebui ca în fiecare zi să ne rugăm altfel, uneori proşternîndu-ne precum un cîine în faţa stăpînului, că aşa-i în greacă…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

95 de răspunsuri la Să ne rugăm în fund

  1. kim zice:

    Ai (un) câine ?

  2. Oricat m-am straduit, nu am inteles care e problema cu rugatul din genunchi? De ce e atat de „ritualic”?

    • Camix zice:

      Nici eu nu înţeleg… Nu se pomeneşte explicit decât de rugatul în picioare ca fiind între cele ritualice. Dar, din câte am înţeles eu, aici „ritualic” nu era un adjectiv denigrator, ci doar neutru-descriptiv şi comparativ ca să facă o diferenţă între ceea ce se obişnuia până „mai ieri” şi ceea ce se poartă „mai nou”. Însă toate astea nu construiau decât contextul, detaliile pe care se ridică ideea mai importantă.

    • Camix zice:

      Apropo, pe mine mă deranjase altceva. Asocierea rugatului din fund cu poziţia de defecaţie. Hiperbolizare cu intenţie pentru anumit efect (folosesc eufemisme că-i mai elegant 🙂 ).

      • AlinC. zice:

        Asocierea pozitiilor m-a deranjat si pe mine. In aceasi pozitie stam si la masa, si la cursuri, si atunci cand superiorul nostru ne invita sa luam loc pe scaunul din fata biroului sau, si chiar cand ascultam mesajele pe care Dumnezeu ni le da prin pastorii nostri. Or eu, asociez acest obicei (preluat din occident, intalnit la multi pastori si teologi admirabili) cu aplecarea capului si petrecerea unor momente linistite in prezenta Domnului. Pericolul acestei pozitii e tolaneala, pericolul pozitiei in picioare e formalismul „sa ma ridic ca se ridica toata lumea si sa nu fiu luat in ochi rai”, iar pericolul rugaciunii pe genunchi e…praful:) Probabil n-ar strica sa le practicam pe toate trei, atragand atentia asupra atitudinii inimii. Pozitia care spune mai multe despre noi e pozitia in care ne rugam cand suntem singuri acasa, doar noi si Domnul…

        • Marius David zice:

          Alin, am avut o întîmplare cidudată în urmă cu vreo 25 de ani, eram tineri în credinţă, studiam biblia tolăniţi care pe unde şi răscrăcăraţi cum se poate.
          – Bă, voi vă daţi seama… Isus este cu noi, prezent acilea în mijlocul nostru
          După cîteva minute de derută… ce crezi că s-a întîmplat..
          am început să ne adunăm membrele pe lîngă noi, să ne încheiem la nastruri, să ne re-aşezăm…
          Oare de ce, fariseii de noi?

          • Camix zice:

            Aha, exact!, s-a pornit de la conştientizarea în suflet, inimă etc., nu prin deprecierea unui fapt extern, care – la urma urmei – poate foarte bine să ascundă o trăire smerită. Degeaba trezeşti scârba, de exemplu, pentru o anumită poziţie (care nu e prin definiţie răscrăcănată); problema de fond ar trebui să fie interiorul omului, pentru că, dacă interiorul e conştient de Prezenţa de lângă el, poziţia merge după trăire.

            • Marius David zice:

              draga Camix, tensiunea care s-a creat nu era pentru oameni ca tine, cu sensibilitate spirituală, ci pentru aceia care s-au obişuit cu un anumit tip de lene şi de sedentarism spiritual, pentru cei neglijenţi în închinare, şi „slava Bogu” avem destui, pentru acei tineri care joacă jocuri pe mobil în timpul orelor de stăruinţă, pentru aceia care îşi fac emailurile în timp ce alţii se roagă cu lacrimi epntru vindecare..

              îmi pare rău pentru „scîrbă”, poate că şi Dumnezeu simte acelaşi lucru cînd spune că-i varsă pe căldicei din gura Lui

              • alaxandra zice:

                Pozitia naturala pentru defecare nu este cea asezat. Ci cea „ciuci”, pe vine. E si mai sanatoasa. Serios. Cum schimbam metafora sa fie reala?

        • benjamin micorescu zice:

          cum iti faci rugaciunea in camaruta ta? in ce pozitie? cand esti zdrobit si poate despodobit, cum vi inaintea D-lui sa-i ceri implorare??? In ce pozitie este cainta si smerenia?? Unde-i sacul si cenusa???!Adevarata prosternare, when you long for God,nu are nici opozitie indecenta! Inchuiete in camaruta ta si varsa-ti focul inimi tale,DOMNULUI! benhamin,pacatosul!

      • Marius David zice:

        Da, ai intuit bine, a fost o hiperbolizare cu intenţia de sălbăticire a expresiei…
        există poziţii care nasc anumite reflexe. Am putea să dedicăm (să punem de o parte, să sfinţim… că asta înseamă a sfinţi) anumite aşezări pentru anumite lucruri?

  3. Ciprian Simut zice:

    deci si relatia lui Dumnezeu cu noi are mai multe fatete: e in acelasi timp Creatorul, iar noi creatia, e Razboinicul iar noi armata, e Mantuitorul iar noi rezultatul puterii Sale, e Stapanul iar noi robi netrebnici, e Fratele nostru iar noi fratii Sai, e Prietenul nostru care ne descopera planurile Sale iar noi suntem prietenii Lui.

    e interesanta flexibilitatea relatiei cu Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul: teoretic, o constientizare a realitatii lui Dumnezeu, ar trebui sa duca la o flexibilitate in relatia cu Dumnezeu. In functie de situatia de viata in care ne aflam ne apropiem de El in diferite moduri: amical „la o cafea” (o rugaciune relaxata, linistita, poate un popas cu Dumnezeu – fara sa fii ireverentios), intins pe pamant (rupt de durere, de remuscari, de durerile sufletului, de durerile trupului -cerand iertare), in genunchi (rugandu-te inaintea Regelui, Stapanului, Domnului), inainte de culcare, intins in asternut (multumitor pentru tot ce iti da).

    Chiar daca Dumnezeu e totul in orice situatie din viata noastra, e Rege, Prieten, Stapan, Frate in oricare din evenimentele vietii noastre, ne ofera imaginile variate despre Sine pentru ca noi sa invatam sa vorbim cu El.

    Cert e ca, in biserica, indiferent de modul in care te rogi, indiferent cat de sincer ai fi in gestul si in profunzimea rugaciunii, tot se vor gasi indivizi cu degete intinse care vor acuza fatarnicia. Ce ramane de facut? Sa fii sincer cu Dumnezeu.

    • Marius David zice:

      Draga Ciprian, m-am rugat de multe ori şi stînd hopa… eu sînt pentru alternanţă, uneori, dacă starea sufletească o cere… proskynew sau dacă El mi-o cere…

      • ciprian mustata zice:

        Imi place articolul. Eu cred ca la rugaciune nu poti sa stai tolanit cum vrei, in orice pozitie. Rugaciunea este o cerere si nu te adresezi pretenarului, Dumnezeu cu care ai iesit la o cafea. Cel putin cei 24de batrani din apocalipsa cap 4 ne erau tolaniti cand stateau in prrezenta celui de 3 ori SFANT. Si poate mai glimeau putin pe seama…

  4. 2nan zice:

    Care-i problema?
    „Dumnezeu se uită la inimă, la atitudinea interioară.” şi „Nu trebuie să ne formalizăm!” etc.

    Ce e rău dacă te rogi, cu biserica în plen, stând în fund?

    Ba chiar ne-am putea gândi că viaţa noastră e ca şi cum am naviga cu „arca” noastră modernă, biserica secolului 21: ce, nu am putea să ne rugăm din culcat pe spate, dacă tot e să navigăm spre… Cer?! – mai ales dacă mergem cu viteza… gândului!

    • Gabriel Dinca zice:

      numai ca o sa mergem cu viteza gandului spre iad poate

    • Dar in gradina de ce nu sapi culcat pe spate? Sau cand esti portar la fotbal de ce nu stai in cap, iti raman 4 membre in aer, mult mai usor de miscat si poti apara mai bine? Sau, de ce alegem anumite optiuni in anumite conditii? Relativizarea excesiva conduce la prorpia relativizare, adica la nimic…

      • 2nan zice:

        Păi, tocmai asta-i ironia din spatele rândurilor mele!
        Păcat că nu ai sesizat-o.
        Acum ştii!

        • Gabriel Dinca zice:

          doar ca am venit eu cu erata. mi-am dat seama dupa semnul ? de la Cer

          • 2nan zice:

            Problema serioasă este că AŞA se gândeşte, cum am scris mai sus: „“Dumnezeu se uită la inimă, la atitudinea interioară.” şi “Nu trebuie să ne formalizăm!” şi altele asemenea, precum „La Dumnezeu nu contează poziţia, pe El nu îl interesează poziţia corpului, ci inima omului, sufletul!” – tot atâtea scuze pentru a ne justifica comoditatea, lenea, nesimţirea, nevolnicia…

            Trist, e puţin spus!
            Greţos şi scandalos de-a dreptul…

            L-aţi văzut vreodată pe Isus – adică pe Fiul – să stea de vorbă cu TATĂL aşa, într-o rână? (v. Mat.26:39 şi Mar.14:25 – „s-a aruncat cu faţa la pământ”!)
            În faţa primarului, la audienţă, sau în faţa directorului întreprinderii unde lucrăm nu am îndrăzni să ne aruncăm pe un fotoliu şi să le vorbim aşa, la per tu, dar cu DUMNEZEU, adică cu Stăpânul ne permitem, că cică EL e „de treabă”, ha?!

            De ce nu ne-am ruga stând în cot? – că tot în cot ne şi doare!
            (notă: am folosit pluralul la persoana întâia numai ca pe un procedeu strict literar menit să atragă atenţia acelora care încă nu s-au ticăloşit de tot şi mai au o fărâmă de bun simţ, ca să se mobilizeze şi să treacă de partea „noastră”, a „demodaţilor”, „tradiţionaliştilor”, „legaliştilor” şi „fanaticilor” irecuperabili – Halleluiah!)

    • ACIDUZZU zice:

      @2nan,
      „Pozitia” in rugaciune nu trebuie sa fie doar una „ritualica”, caracterizata de formalism sau de…”ambalajul” inchinarii religioase.
      POZITIA in rugaciune, nu este determinata de NEVOIE ci de RESPECTUL pe care-l datorezi Dumnezeului celui Atotputernic si Sfant. EL, DUMNEZEU, iti aduce la „indemana” doar IMPREJURARILE in care sa te rogi, sa te inchini, nu dupa un tipar, nu dupa un sablon impus ci dupa RESPECTUL DATORAT CHIAR IN IMPREJURAREA IVITA. Starea inimii este totul in in inchinare. Daca starea inimii este buna, atunci ea se va manifesta printr-un respect izvorat din aceasta stare a inimii: nicidecum dintr-un efort initiatic sau dand…”copy-past” pe inchinarea celui de alaturi. Rugaciunea este o inchinare care merge mana in mana cu legamantul si cu jertfa. Doar cu Legamantul si cu Jertfa ! Jertfirea de sine, adica !( Romani 12:1–3).

      Avem astfel, in Istoria Biblica, suficiente si elocvente exemple de rugaciune:
      1. Abel si Cain :rugaciunea ca inchinare si jertfa si…copierea ei ! (Genesa 4:3-8);
      2. Set: inchinare si rugaciunea de invocare. (Genesa 4:16 b);
      3. Iacov; rugaciune si inchinare in vederea unui legamant. (Genesa 28:10-22)( Parerea mea personala poate fi subiectiva dar imi place sa cred ca acolo, in locul in care Iacov si-a plecat capul pe…”perna”, chiar in locul acela deci, s-a si rugat, uimit de limpezimea revelatiei. (versetul 11 si 16).
      4. Rugaciunea israelitilor din casa robiei (Egipt), doar gemete. (Exodul 2:23-25); (Lot, neprihanitul ce-si chinuia sufletul in Sodoma…2 Petru 2:8); (Plangerile lui ieremia 2:19: „Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi care mor de foame la toate colţurile uliţelor! – ( Ps 119.147; Ps 62.8; Isa 51.20; Pl; Nah 3.10;)
      5. Moise si rugaciunea omului…”descaltat” de firea pamanteasca. (Exodul 3:5); (Eclesiastul 5:1);
      6. Moise si rugaciunea de mijlocire: (Exodul 32:31-32) Spre deosebire de Moise „intors la Domnul”, Domnul Isus se ruga pe cruce: „Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac !”
      7. Iefta si rugaciunea insotita de o juruinta: (judecatorii 11:29 -39). Biblia nu ne da detalii despre cum si-a implinit Iefta juruinta, dar si-a implinit-o; si cu siguranta ca nici nu s-a rugat stand „in fund”!
      8. Rugaciunea lui Manoah, tatal lui Samson, sau despre rugaciunea facuta cu credinta in lucrurile nedajduite: (Judecatorii 13:8-25) O dubla jertfa: iedul si Samson !(versetele 5 si 15-20). „Au cazut cu fata la pamant” nu „in fund” ! (versetul 20) ;
      9. Chiar Samson, rugandu-se intre cei doi stalpi de batjocura: (judecatorii 16:28-31)
      10. Ana, mama lui Samuel sau despre rugaciunea soptita (1 Samuel 1:10-17) Obiceiul evreilor era de a-si rosti cu glas tare si in auzul tuturor rugaciunile. Era ceva neobisnuit, chiar si pentru Marele Preot Eli, ca sa vada pe cineva doar soptindu-si rugaciunea. „Este beata, nu-i asa ?” .
      11. Imparatul Ezechia, boala si rugaciunea lui „intors cu fata la perete”(Isaia 38:1-8), a fost ascultata nu pentru ca s-a intorsc cu fata la perete ci pentru ca Dumnezeu „a vazut si auzit…”(„caci inaintea Lui, totul este gol si descoperit…”(Evrei 4:13; Iacov 5:15-18 si este dat exemplul profetului Ilie.)
      12.Profetii si rugaciunile lor de mijlocire pentru popor.
      a) – Cum s-a rugat Iona in pantecele chitului ?(Iona 2:1-10) Cu siguranta ca nu a stat „in fund” ci doar in adancul balenei si al marii (versetele 2-3,6-7) si rugaciunea lui a fost insotita de promisiuni pentru aducere de jertfe !
      b) – Ce POZITIE a avut profetul Ezechiel stand un an de zile culcat pe o parte si cu…nasul aproape de o balega ? (Ezechiel cap.4:4,12-15) Asa-i ca a avut o POZITIE CONFORTABILA ?
      c) – Daniel in groapa cu lei, ce POZITIE COMODA a avut ?(Daniel 6:16-27);
      d) – Cei trei tineri, tovarasii lui Daniel, in cuptorul cu foc, oare CE POZITIE COMODA PENTRU RUGACIUNE au „adoptat „?(Danie 3:20-29).
      Atat in situatia lui Daniel cat si a celor trei tineri, pronca imparatului a fost ca fiecare om sa-L recunosca pe Dumnezeul Cel Adevarat ca Suveran, doar Lui sa I se inchine si de El sa se teama fiecare !
      e) – Ultima „POZITIE…COMODA” in rugaciune pe care „a ales-o” Domnul Isus, a fost CEA DE PE CRUCE !
      Ce ziceti, ne mai arde de…comoditate in rugaciune ?
      13. Domnul Isus: „si-a ridicat ochii spre cer…”(Ioan 17:1); sau in Ghetsemani cand a ingenunchiat si S-a rugat pana a „ajuns intr-un chin ca de moarte” (luca 22:41-45. „Dupa ce S-a rugat, S-a sculat (de pe genunchi, nu „din fund” – versetul 45);
      El i-a invatat cum sa se roage, atat ca si CONTINUT cat si ca POZITIE si ca STARE A INIMII !(Matei 6:7-15;Marcu 11:25-26);
      14. Tot Domnul Isus avertizeaza asupra comportamentului paganesc in rugaciune (Matei 6:5-6), sau asupra comportamentului fariseic in rugaciune (Luca 18:9-14) catalogand aceasta manifestare ca fatarnicie si „aluat al fariseilor”.
      Mai tarziu, apostolul Pavel accentueaza sincera manifestare in inchinare (rugaciune si traire): 1 Corinteni 5:6-8).
      15.La mormantul lui Lazar: (Ioan 11:41-42) precum si in alte imprejurari similare.
      16. Inainte de inaltarea Sa la cer, „si-a ridicat mainile in sus” si i-a binecuvantat ! (Luca 24: 50-53);
      17. Ucenicii, dupa Inaltarea Domnului Isus la cer, in Fapte 1:13-14. In Ziua Cincizecimii, niciunul dintre cei adunati la un loc, nu „stateau in fund” (Fapte 2:1-4). Faptul ca evanghelistul Luca relateaza cum ca „s-a umplut toata casa unde SEDEAU EI”, nu ne permite sa consideram ca se rugau stand pe sezuturile lor !
      18: Pentru si Ioan in temnita, dar biserica era adunata la rugaciune (Fapte 12:12-17. N-avem nicio referinta biblica despre COMODITATEA IN RUGACIUN !
      19. Pavel si Sila, traiau o imprejurare speciala de rugaciune „cu picioarele in butuci”, in Fapte 16:23-26.
      20. O rugaciune CONSTIENTA, LUCIDA si indiferent de POZITIA ALEASA (1 Corinteni 14:1-20).
      21. O rugaciune in care „INAINTEA LUI CAD IN LESIN DUHURILE” !: (Isaia 57:15: „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” – vezi si referintele :Iov 6.10; Luc 1.49; Ps 68.4; Zah 2.13; Ps 34.18; Ps 51.17; Ps 138.6; Isa 66.2; Ps 147.3; Isa 61.1; )
      In Apocalipsa 1:10 -17 a, apostolul Ioan relateaza ce implica POZITIA si STAREA INIMII de a STA INAINTEA DOMNULUI; apoi, in capitolul 19:10 ” Si m-am aruncat la picioarele lui ca sa ma inchin lui…” arata chiar apostolul POSIBILITATEA DE A TE INCHINA” FAPTURII in locul CREATORULUI” (Romani 1:25; Matei 4:10)

      INCHINAREA, RUGACIUNEA si „efectul „kundalini”:
      a) In binecuvantarea pe care batranul patriarh Iacov o da fiilor sai inainte de moartea sa, in Genesa 49:17 el rosteste o binecuvantare profetica de avertizare despre ceea ce va insemna FALSA INCHINARE:
      „Dan, va fi un sarpe pe drum, o naparca pe carare, muscand calcaiele calului. Facand SA DEA CALARETUL PE SPATE !” (Judecatorii 18:11-31, ne arata ce fel de INCHINARE iubeau fii lui Dan si CAROR DUMNEZEI SE INCHINAU acestia !)
      2) Preotul Eli, in ultima sa inchinare a „dat pe spate !” (1 Samuel 2:12-17; 27-36; 4:18) de ce ? O spune chiar Domnul Dumnezeu, in 1 Samuel 2:35-36a:”EU IMI VOI PUNE UN PREOT CREDINCIOS CARE VA LUCRA DUPA INIMA MEA SI DUPA SUFLETUL MEU; II VOI ZIDI O CASA STATATOARE SI VA UMBLA TOTDEAUNA INAINTEA UNSULUI MEU. SI ORICINE VA MAI RAMANEA DIN CASA TA, SA SE ARUNCE (inchine) CU FATA LA PAMANT (nu pe spate) INAINTEA LUI !”
      Asta vrea satana, sa te inchini, (sa te faci doar ca te inchini) inaintea lui Dumnezeu, dar nu cu fata la pamant sau pe genunchi (pentru ca de pe genunchi nu poti „da pe spate”) ci pe spate. Asta este o inchinare falsa. Rugaciunea „din fund…”, stand pe sezut, este confotabila dar ESTE PRIMUL PAS INAINTE DE A DA PE SPATE !

      c) Si acum, in final, referinta despre…procedeul „KUNDALINI”:

      „Cuvântul Kundalini (कुण्डलिनी, kuṇḍalinī), este derivat din cuvântul sanskrit kundal care înseamnă răsucire, buclă. Reprezintă energia primordială prezentă sub forma a trei bucle şi jumătate care se învârt sub formă de spirală la baza osului triunghiular de la baza coloanei vertebrale numit osul sacru (sacrum).
      Numele latin os sacru sugerează că acesta ar fi o parte sacră a corpului. Vechii greci cunoşteau acest lucru şi de aceea ei l-au numit hieron osteon, deoarece acest os era ultimul care putea fi distrus când corpul era ars, şi de asemenea i se atribuiau puteri supranaturale.
      Şi egiptenii cunoşteau acest os ca fiind foarte important şi îl considerau locul unei puteri speciale.
      În vest Sacrum este simbolizat prin semnul lui Aquarius şi prin Sfântul Graal, care conţine apa vieţii.”

      Mai multe, gasiti pe link-ul de mai jos:
      http://ro.wikipedia.org/wiki/Kundalini

      precum si preluari din „tehnica”…kundalini:
      http://christ4ro.com/2010/12/04/pastor-chris-oyakhilome-conferinta-carismatica-de-reinoire/

    • ” in fund” sau „sezand” E o diferenta ,nu ?

      • ACIDUZZU zice:

        Pot fi considerate drept sinonime intr-o exprimare ! In rest sunt expresii diferite. „In fundul gradinii” nu-i sinonima cu…”fundul pantalonilor” si nici „turul pantalonilor” nu trebuie luata ca sinonima cu „turul prin gradina” Nu poti da o…”raita prin turul pantalonilor, nu-i asa ?

      • Marius David zice:

        da, s-ar fi putut spune … stînd hopa, dar nu sîntem copii, nu-i aşa….
        Am urmărit efectul contrastant, sper că nu va trebui să dau explicaţii şi note de subsol la fiecare titlu.

  5. Lucian zice:

    Problema e ca in trecut ,crestinii ,cand venea o trezire spirituala ,deveneau mai seriosi mai evlaviosi si cu o teama sfanta de Domnul.Acum ,cand se vorbeste atat de trezire si apar tot felul de biserici moderne si organizatii parabisericesti ce proclama ca ei declanseaza trezirea,de e atat de multa toleranta la superficialitate,de ce atat de multa lipsa de respect fata de Domnul?
    Ni se spune ca „Domnul se uita la inima”,dar tot Domnul spune ca „Omul se cunoaste dupa fapte”
    Eu cred ca Biserica merge in pas cu Lumea.A disparut din lune respectul si bunul simt ,asa se intampla si in Biserica.
    TRIST…!

  6. Stiti ce e tragic?

    Ca de cele mai multe ori argumentele de acest gen:

    „“Dumnezeu se uită la inimă, la atitudinea interioară.” şi “Nu trebuie să ne formalizăm!” etc.:

    le folosim in favoarea confortului nostru.

    E trist ca in fata unor oameni de rang inalt, ne ridicam in picioare cand vorbim cu ei, iar in fata Celui Mai Mare Imparat stam pe scaun!

    Daca cei trei tineri ar fi aplicat versetul de mai sus: „Dumnezeu se uita la inima” (verset ce noi il scoatem din context ca sa il facem pretext), s-ar fi aplecat la cantarea fanfarelor fara probleme, iar Babilonul nu ar fi stiu in acea zi de ei!

  7. ciprians zice:

    Am foarte frecvent pacienti de religie musulmana, cel mai adesea nord-africani : marocani, algerieni, tunisieni. Au un mod agresiv si deseori impertinent de a se raporta la ceilalti, dar religiozitatea lor merita admirata.

    [ Off-topic : am avut o pacienta care facea baia ritualica inaintea rugaciunilor. Avand interdictie de a se ridica din pat, mima imbaierea cu o piatra adusa de la Mecca si care avea – datorita obarsiei ei – functia de purificare necesara unei inchinari corecte ]

    M-au frapat intotdeauna imaginile din moschei in care vedeam credinciosii inchinandu-se cu fruntea pana la pamant. Legam acest fel de inchinare de plecaciunea facuta de Moise inaintea rugului aprins, de rugaciunile lui Daniel sau de caderea lui Saul in drumul Damascului inaintea lui ISUS Cel Inviat din morti.

    Nu cred ca exista pozitie care sa exprime mai bine neputinta si abandonarea totala inaintea CELUI PREA-INALT decat aceasta sedere in genunchi cu fruntea in praf si mainile intinse in fata cu palmele in sus.

    Ritualuri care sa ne claustreze inchinarea si sa ne reteze inaltarea? Nicidecum ! Dar avem impresia, sper ca subscrieti, ca adesea prin pozitia noastra (care poate exprima starea launtrica si raportarea noastra la DUMNEZEU) IL « tragem in jos » la o cafeluta, spre fotoliul compromisului in care ni s-a cuibarit constiinta patata.

    Cazuti in genunchi cu fruntea in praf – in inchinare, nu se poate sa ne ridicam fara sa fim afectati in chip pozitiv si poate definitiv. Dar pt a ne aseza astfel in rugaciune e nevoie de mai mult decat de o postare, nu-i asa?

    • daca pozitia „cea mai corecta” este cea de a sta in genunchi cu capul plecat, atunci inca ramane ceva demnitate omului, in sensul ca pozitia nu exprima o supunere de gen „rob netrebnic.”

      in urma cu multi ani am vazut un film despre viata lui david. filmul includea si pacatul cu batseba. scena care mi-a ramas in minte a fost cand david isi da seama de pacat, ii moare copilul si se roaga lui Dumnezeu. pozitia?

      pozitia era culcat la pamant, cu fata in praf (literalmente), cu mainile departate. e o pozitie cumplita, dureroasa, nu poti respira bine, simti ca te manjesti cand stai pe jos. noi avem confortul covorului, dar parchetul e necrutator. dupa cateva minute te doare pieptul, tusesti si ti;e frig.

      dar ma intreb daca nu cumva smerenia este si expresie a sinceritatii fata de Dumnezeu. vorbeam cu un prieten despre sinceritate si Iov. a fost o discutie despre cum incercam sa il mintim pe Dumnezeu cu vorbe. Imbracam mania, ranchiuna, necredinta, dubiile pe care le avem fata de Dumnezeu in formule „magice” sau alintatoare la adresa lui Dumnezeu.

      concluzia a fost ca inaintea lui Dumnezeu rugaciunea poate si trebuie sa fie instantanee,a dica daca simti si stii ca ai facut un pacat sau ai facut ceva impotriva legii Lui, daca esti, daca simti invidie, gelozie, etc etc etc etc etc, rugaciune ar trebui sa fie pe loc o recunoastere, o rostire a faptului ca esti pacatos si ca esti: mandru, esti invidios, esti gelos, esti mandru, orgolios. Face minuni, pune lucrurile in perspectiva.

      e dureros cand te face cineva orgolios, dar e cumplit cand iti dai seama pe pielea ta ca esti.
      deci, pozitie? da, dar daca luam exemplul „rugati-va neincetat” atunci eu unul am sa ma rog cat se poate de impacat la o cafea, daca atunci imi vine gandul, si daca atunci trebuie sa rostesc rugaciunea. amanarea e o garantie a uitarii.

    • 2nan zice:

      Eu mă rog şi pe wc. Nu o spun în ironie sau în bătaie de joc.
      Când eşti zob pe dinăuntru – după ce te-a mâncat bine o boală lyme şi tratamentul antibiotic ţi-a făcut măruntaiele praf, când abia te târăşti până la toaletă o dată-n zi ca să faci „treabă mare” (că pe aia „mică” ţi-o duc copiii, cu plosca, în timp ce tu zaci la pat urlând de durere), atunci e chiar indicat să te rogi oriunde îţi vine gândul. (Notă pentru tineri: mai ales la baie, când eşti singur cu fantezia ta e bine să te rogi. Sau când eşti la un click distanţă de extazul pe care ţi-l poate oferi domnul internetului).

      Să ne rugăm neîncetat, da (v. Istorisirile unui pelerin rus şi Filocaliile), oriunde şi oricând (mai ales la televizor, seara).

      Dar când vine vorba de CASA de ADUNARE, lucrurile parcă stau un pic altfel, nu?
      Ca să nu o transformăm într-o peşteră de tâlhari sau de puturoşi – măcar acolo ne putem folosi poziţia bipedă! (că rugăciunea în genunchi oricum a dispărut de prin bisericile mari de la oraş – nu cadrează cu „merţanul” care te aşteaptă în stradă!).

      • exista un aspect al relationarii fata de cei din afara. e drept: slujim numai lui Dumnezeu, dar avem responsabilitate si fata de cei din afara. Apostolul Pavel ne indeamna sa avem o oranduire pe care cei din afara sa o poata cataloga drept „normalitate.”

        Exista un limbaj al trupului, dar si al mediului in care traim, pe care mai toata lumea il poate cataloga drept „bun simt.”

        Apostolul Pavel ii avertizeaza pe credinciosi sa se inchine in oranduiala, cu bun simt dar si cu grija fata de cei care ar putea veni la locul lor de inchinare.

        Evident: nu ne facem socoteala dupa mersul lumii, nu ne inchinam pentru a fi relevanti, dar ne inchinam cu responsabilitate si cu grija fata de slabiciunile celor din afara.

        De aceea, cand intra cineva in biserica, in mod normal, ar trebui sa isi dea seama ca e biserica. A fost o vreme in arhitectura bisericeasca in care cine intra in biserici era uimit de fastul, maretia, grozavia arhitecturii si a ornarii. Azi, din fericire, putem schimba mirarea aceea de la cladire la om. Exemplul ar trebui dat de noi, de inchinatorii. Cand intra cineva sa isi dea seama ca e biserica.

        Ce inseamna asta? Sunt curios sa aflu pareri. Eu sunt adeptul blandetii, a linistii, a cercetarii launtrice, a linistii, a inchinarii in comun, a educarii rugatorilor pentru a se ruga sincer (nu elevat), a sfaturilor din Scriptura relationate la cotidian, la probleme actuale.

      • ACIDUZZU zice:

        Da, asa cum ati spus:
        „Eu mă rog şi pe wc. Nu o spun în ironie sau în bătaie de joc.”
        Dar nu toti din cei ce se roaga sunt imobilizati pe un pat de suferinta sau paralizati, neputinciosi, intr-un carucior !
        Oare DOMNUL SE UITA NUMAI LA INIMA ?
        Ce-i zicea Domnul Isus lui Natanael ? „Te-am vazut inainte ca sa te cheme Filip cand erai sub smochin !” (Ioan 2:48) iar pe ex-rabinul Saul din Tars, il arata lui Anania in Damasc, cum se ruga undeva intr-o casa de pe strada Dreapta” : Iata ca el se roaga !” (Fapte 9:10-11). L-a vazut si pe Iona cum se ruga in pantecele chitului si, cu siguranta ca…I-A SCUZAT POZITIA IN RUGACIUNE !
        Dar cand stam pe banci tapitate, confortabile din Biserica, oare ne va scuza lenevia ?

        • ar fi un inceput sa fim multumitori ca nu trebuie sa stam prin catacombe.

          • ACIDUZZU zice:

            @Ciprian Simut,
            Prea multa libertate si democratie prost inteleasa si interpretata, strica. Aminteam nu demult undeva, tot intr-un comentariu, de un text din Deuteronom 32:15-18: ” Israel s-a îngrăşat, şi a asvârlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mântuirii lui,
            L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urîciuni;
            Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.
            Ai părăsit Stânca cea care te-a născut, şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit.”
            Asta-i libertatea prost inteleasa de care vorbeam. Istoria se repeta… Pe cand, insa, din nou…catacombele ? Sa vedem atunci, cine, cum, cat, unde si de ce se roaga ! Si mai ales CUI se roaga ?

            • Ciprian Simut zice:

              Eu sper sa nu ajungem la catacombe, dar nu depinde de mine.
              Oricum, Israel a fost zdrobit nu pentru ca era bogat ci pentru ca in bogatie a uitat de Datator, de Dumnezeul care le purta de grija. Din cate tin minte Dumnezeu este cel care promite belsug si bunastare. Evident, nu inseamna ca trebuie sa fim cu ochii bulbucati de grasime si lati cati continentele.

              Totusi, cred ca e la fel de mare fatarnicie si lipsa de respect fata de Dumnezeu sa nu iti arati aprecierea si multumirea pentru belsug. Daca Dumnezeu ingaduie vremuri de prosperitate si credinciosului ii rodeste tarina, de ce sa creada ca nu e bine. Atunci pentru ce munceste?

              Deci, intelepciunea face casa buna si cu bunastarea si cu lipsurile. Consider ca este o nebunie curata ca atunci cand ai sa te comporti ca si cand nu ai avea, si cand nu ai sa te comporti ca si cand ai avea. Toate au o vreme. Bunastarea si lipsurile isi au vremurile lor.

              Bucurati-va si fiti multumitori! A fi drept inseamna si a fi multumitor.

              • ACIDUZZU zice:

                Chiar binevenita explicatia ! Pentru cine vrea sa inteleaga…necesitatea rugaciunii impletita cu respectul fata de Dumnezeu in vremuri de bunastare si belsug !
                Dar exceptia intareste regula ! Prea multi zic in vremuri ca acestea: „Bea, suflete, mananca si te veseleste !”
                Astfel de oameni se inchina doar siesi. Pentruca, iarasi trebuie s-o spun: „Dumnezeul lor este pantecele !” (Pantecele si…haznaua ! Doar atat.) Doar pentru atat le…”prieste” rugaciunea !
                „Caci daca ne-am pus nadejdea in Hristos numai pentru viata aceasta (lumea aceasta) suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1 Corinteni 15:19).
                „…Nenorociti, saraci orbi si goi !” (Apocalipsa 3:17).

              • Ciprian Simut zice:

                @aciduzzu
                Cristos nu a venit sa ii vindece pe sanatosi ci pe bolnavi. daca in biserica exista, si exista, astfel de oameni, vor da si ei si noi socoteala.

                Dar, iata ca beneficiul studiului istoriei bisericii ajuta la conturarea unei perspective mult mai largi despre binecuvantare in belsug si in lipsuri.

                Cred ca e sanatos pentru biserica sa ni se aduca aminte de inaintasii nostri.

              • ACIDUZZU zice:

                @Ciprian Simut,
                Foarte binevenita delimitarea celor doua…Biserici -Turme ale lui Hristos.

                „Cristos nu a venit sa ii vindece pe sanatosi ci pe bolnavi. daca in biserica exista, si exista, astfel de oameni, vor da si ei si noi socoteala.”

                a) Prima este cea din Psalmul 23 (alcatuita din „oile” descrise in Psalmul 1:1-3; Psalmul 15:1-5 fara insa a fi inclusi cei dezaprobati de Domnul in Psalmul 50:16-22 (ei fac parte din a doua turma…). In aceasta prima Biserica -Turma, „Domnul este (cu adevarat) Pastor al ei, iar oile „nu duc lipsa de nimic” (nici nu „poftesc” nimic, potrivit versiunii KJV: „I shall not want”) intrucat ele „au totul deplin in El !”. Adica, nu sunt bolnave, nu sunt ratacite (deoarece stau in Casa Domnului, la ape de odihna, la masa intinsa, pasuni verzi si deosebite de lume prin ungere ( 1 Ioan 2:20). Toiagul si nuiaua le sunt atat de familiare, indispensabile !
                b) Cea de-a doua Biserica-Turma, in care Pastorul „are necaz” pe cei care nu pastoresc bine (1 Petru 5:2-4), judecand astfel intre „berbece si berbece”, intre oi si..”oi”, intrucat DOAR in astfel de turma se gasesc oi grase si oi slabe, oi sanatoase si oi bolnave, oi ratacite si oi in staul. (Ezechiel 34:15-26).

    • Marius David zice:

      draga Ciprian, crezi că trupul nostru reacţionează diferit fiziologic în funcţie de poziţiile adoptate, există cumva o memorie internă a corpului care reacţionează reflex la anumite aşezări? Te întreb ca medic, am ascultt o conferinţă despre asta ani în urmă şi vreau să îmi alung ignoranţele

      • apropo: in gimnaziu faceam ore de religie cu o profesoara care ne-a spus despre beneficiile semnului crucii. nu vreau sa fiu pricina de poticnire pentru nici un ortodox, dar dumneaei ne spunea ca daca iti faci semnul crucii inainte de rugaciune, ti se curata mintea, si te poti concentra. din cate tin minte am incercat. nici un efect (am dat vina pe semn, dar nici eu nu eram tocmai sfant).

        totusi, acelasi lucru nu cred ca se aplica la rugaciunea in genunchi.

        • Plecaciunea este semn de smerenie. Smerenia in Crucea Domnului este spre curatenia mintii si a inimii si face loc salasluirii Duhului Sfant. Acolo de unde te dai tu la o parte, nu ramane gol.

          Metania, plecaciunea pana la pamant, inseamna meta-noia, practic o schimbare a mintii spre Dumnezeu.

          Unde este sinceritate, forma potrivita genereaza continutul potrivit si devine manifestare fireasca a continutului castigat.

  8. Cred ca pozitia in rugaciunea publica, tine de ”cultura locului” si nu de spiritualitate.
    Poti fi la fel de sfant sau ipocrit in picioare, pe scaun, pe genunchi, pe burta, etc.

    • Marius David zice:

      în principiu, da, sînt de acord, tocmai de aceea cineva care stă pe scaun şi îl judecă pe cel ce s-a ridica sau invers nu se depăşesc în spiritualitate, contează ÎN PRIMUL rînd atitudinea inimii,
      dar eşti de acord că există şi poziţii în care n-ar merita să încerci rugăciunea? Dacă da, … think!

      • exista „ceva” in inchinarea pe genunchi. e o pozitie pe care omul o interpreteaza ca supunere. daca e ceva in gene sau in memorie, nu stiu, dar cert este ca gestul este semnificativ si cat se poate de bine inteles: inseamna supunere.

        dar, exista gesturi si mai dure decat pogorarea pe genunchi. se poate ca prosternerea de tip musulman sa nu rupa coloana, in cel mai rau caz te dor picioarele daca te lasi pe ele, dar prosternerea ca un „rob netrebnic” e mult mai dura. capul in praful din care ai fost facut, raceala pe care o poti lua in plamani si incapacitatea de a respira, iar daca te chinui sa nu iti cada capul in colb, te doare tot spatele, gafai… iar daca nu mai poti sta cu capul sus in lasi in pamant, in praf…te umileste o pozitie.

        nu cred ca te poti ruga din orice pozitie, si nu cred ca orice pozitie e buna pentru rugaciune. dar, asa, food for thought, daca esti gimnast, ai avut un accident, nu mai poti face spagatul vreo 6 luni, dar apoi din nou reusesti, nu cred ca ar fi o pozitie ireverentioasa sa Ii multumesti lui Dumnezeu ca te-a insanatosit. Eu, unul care nu am nimic in comun cu spagatul, sa ma rog din spagat (tentativa de spagat, mai exact) nu cred ca e tocmai intelept.

        de altfel, capul plecat nu e neaparat un semn al smereniei. cati nu am trecut prin faza de a te ruga, dar nerabdator fiind, necopt, te iei la zambete cu prietenii…dar toti suntem cu capul plecat. e o minciuna, am fost mincinos atunci.

        deci…pozitia este importanta, dar inchinarea tine si de contextul in care te afli.

      • Nu stiu cui se adresa intrebarea dar incerc si eu un raspuns.
        Cind vb despre pozitiile corpului in rugaciunea publica, acestea sunt limitate, conturate si impuse de , asa cum spuneam, ”cultura locului”. Cand vb de pozitiile corpului in rugaciunea privata lucrurile se schimna. Poti incepe rug in picioare si sa o tremini in genunchi; sau 10000 de variante.

        Da exista!(pentru mine:) ) – cand sunt obosit- intins pe spate. Adorm imediat:)
        Daca creezi pozitia (oricare ar fi ea) cu scopul de a te ruga?

        • Marius David zice:

          nu crezi că există şi anumite poziţii „universale”, metaculturale, transetnice? Londra este cel mai bun loc în care poţi testa asta.
          Cred că în momentul în care te-ai aşeza în genunchi într-un loc public în poziţia de care vorbim, cred că toate naţionalităţile conlocuitoare ar cam înţelge despre ce este vorba, nu? Fără traduceri. Şi-ar imagina fiecare că nu stai în poziţia aceea ca să te pregăteşti de o eventuală criză epileptică.

    • Marius David zice:

      OAre n-ar merita din cînd în cînd, măcar cu gîndul la ciei care ar dori să înghenuncheze şi nu pot, să ne rugăm în genunchi? Încercaţi măcar de cîteva ori proşternerea ca musulmanii. Nu se rupe coloana, vă asigur.
      veţi dori să o faceţi altădată, dar nu se va mai putea

      • Ba da. Eu unul cand ma rog prefer modul cel mai smerit. Ca doar sclavi suntem. Sa ne smerim daca vrem sa primim har.

        • Ciprian Simut zice:

          adica intins pe jos, cu fata in pamant, cu sac si cu cenusa?

        • Gigi l. zice:

          Nu cred ca are legătura cu sclavia . E chestie de respect . Dau un exemplu : cu mulți ani in urma (20) un amic mi a împrumutat intr o seara bani sa am de o pizza . Iesisem in oraș si nu aveam destui la mine . Prietenul acesta acea card si a mers , a scos si mi i a împrumutat , saptamina următoare am inapoiat suma .
          Încă ne mai intilnim , cu plăcere , chiar dacă nu f des , dar Ami place sa ai aduc aminte si sa ai Multumesc pt fapta sa .Nu cred ca îl deranjează ! Iar eu o fac cu si din respect , recunostiinta .
          Nu cred ca Dumnezeu ne a salvat ca sa fim Robi ! E drept ca a dat ce a avut mai scump !
          Prietenului meu încă mai Multumesc , si datoria totuși am platit – o acum 20 de ani .
          Cum pot , cu care recunostiinta
          Multumesc lui Dumnezeu , care a platit pentru mine , si căruia Ii Sint dator ? In sensul acesta , acceptint jertfa ai Sint sclav , ca nu pot plăti … El vrea sa Ami fie Tata … dar eu tot dator Sint … MA inchin si ai Multumesc in funcție de ce mi a făcut … ?

      • Iata inca un motiv pentru care ar tb sa existe tot felul de biserici, cu ”tot felul” de practici.

        • Gigi l. zice:

          …si banci …:)

        • Marius David zice:

          sigur, pe cînd voi merge din nou în bisericle de rromi le voi da voie să spun Tatăl nostru după ce fac „roata ţiganului” din faţă în spate.
          apoi trei sute de Ioan 3:16 şi 20 de flotări.
          Cu statul în cap acum este mai greu… stătea cînd aveam 56 de kg, acum mi se tasează coloana, dar voi încerca cel puţin un semi flick-flack la rugăciunea pentru masă.

          • ACIDUZZU zice:

            Frate Marius,
            S-ar putea sa le dati idei unora sa „puna de-un…kazaciok ” pe post de rugaciune pentru masa…Imaginatia unora este bogata si neingradita, justificata deci, nevinovata inaintea Domnului, intrucat…”Domnul se uita doar la inima !”
            Ca doar si…”pozitiile” in rugaciune sunt ca si dansul, adica „geometria formelor in miscare !” Adica nu conteaza: „Scopul scuza (si aici) mijloacele !”
            Bietul Florian Pittis…si el se exprima la fel (tousi cu talent):
            „Nu conteaza cat de lung am parul
            Ci conteaza cat si cum gandesc !”
            (Ca „Domnul se uita (doar) la inima !”)

            Expresia apostolului Pavel din 1 Corinteni 11:14 : „Nu va invata chiar si firea …?”, este valabila doar pentru parul lung si…mintea scurta !

  9. elisa zice:

    Trebuie sa ne rugam neincetat, asta presupunind orice pozitie, chiar si in pijama.
    La Casa de Rugaciune a lui Dumezeu insa, unde mergem sa ne rugam cu fratii,
    nu mergem in neglije;
    este un Sanctuar de inchinare, un loc sfint, in care trebuie sa ne pazim piciorul;
    unde trebuie sa ne descultam de orice lucru nelalocul lui; chiar si in mintea noastra;
    unde prezenta Domnului se face simtita daca sunt doi sau trei in Numele Lui.
    Nici macar la teatru nu se duc oamenii oricum si nu stau unii pe scaune, altii pe dedesubt..
    Tozer spune”inchinarea este o problema de bun simt”.

  10. Gigi l. zice:

    Merita !!!
    La noi in biserica se obisnuieste ca rugaciunea sa se facă in picioare . Sintem putini , de obicei bărbații se roaga fiecare la rindul lui .
    Mi sa intimplat sa fiu ASA de coplesit ca sa Ami vina sa mă asez pe genunchi , nu in momentul cind m am rugat eu cu voce tare ; altădată fiind aproape de perete ramin rezemat ; o alta data o sora (prietena) mi a atras atenția ca la rugaciune eram cu mâinile in buzunare.
    Cind credeți ca am fost mai mult sau mai Putin fariseu ?
    Sincer vorbind , Ami plac bancile din bisericile catolice . Făcute anumit sa poti sta in genunchi . Fiecare alege si nimeni nu este privit de rău .
    Sper ca intr o zi sa regăsesc in biserica vechile bănci făcute sa poti si sa ingenunchezi !

  11. Ciprian Mustata zice:

    Nu stiu cum va rugati voi, dar eu… cand ma rog, in mintea mea vine imaginea Dumnezeului dscris de Apostolul Ioan in Apocalipsa.
    Sincer va spun ca nu mai pot sa stau „tolanit” pe fotoliu sau in canapea. Mai sunt si alte exemple in Biblie, Tot apostolul Ioan, in apocalipsa 1:17: cand l-am vazut am cazut la picioarele lui ca mort.El si-a pus mana dreapta peste mine, si a zis: ” Nu te teme! Eu sunt cel dintai si cel de pe urma,”

  12. dadatroll zice:

    Da deceai spus fund pe un blog din asta crestin. Ca parca vad ca daca o iei pe calea astea maine poimaine o sa spui #$%@#$ si #@#$%^&^@!. Sper sa nu ma cenzurezi. Si dupa aia se ajunge la #*&^@&^$ si @#&^*$&*!**# cu #$&#*@&!## si #*&^#*@$&& pe #*#&$^$*@! in $#$^@&!! Ala ultimu era semn de exclamare.

    • Dadatroll ,a mai sesizat cineva problema aceasta dar pe un blog ca acesta cu mare trafic nu se mai tine cont de reguli gramaticale ( sint (sunt ) „i” din „a „………..) expresii cu bun simt (macar in titlul articolului sa fim atenti ) …………….
      Sa nu mi-o luati in nume de rau fr.Marius …
      sunt doar niste sesizari

      si cred ca mai multi sunt de acord cu mine …

      • Marius David zice:

        Stimata Angela … salvată prin har, nu este vorba de faptul că am trafic sau nu, problema discutată de domnul Stelian Dumistrăcel în cartea indicată de mine este independentă de traficul meu, pur şi simplu este o opţiune filologică mai bine argumentată decît î din a. vă reamintesc faptul că aceasta mi-e meseria, adicătelea cu asta mă ocup.
        Eu nu mă bag să vă dau sfaturi şi să vă ironizez sau vă ridiculizez în felul în care vă faceţi meseria, vă rog să nu o faceţi nici dvs.
        despre titlul articolului nu ştiţi cu cine discutaţi. Habar nu aveţi cine este dadatroll. El rîde pe înfundate acum de admirabila dvs. contribuţie.

    • Marius David zice:

      dada, ţi-am lăsat comentariul pentru calitatea umorului,
      trebuie să recunosc că uneori eşti spectaculos. Bravo!

  13. elisa zice:

    Noi nu avem banci pentru a ingenunchia, desi s-a renovat toata biserica.Noi nu „avem nevoie sa stam in genunchi”. 😦
    Aciduzzu,
    oare nu a spus Domnul ca sa avem o comoara pe care nu o maninca moliile?
    nu se subintelge de aici, ca tot ce ai trebuie sa imparti cu cel lipsit?
    Unde a promis Domnul bogatie? Apsotolul Pavel a fost „pedepsit” ca a dus-o atit de greu?
    Dar Domnul, de ce a fost sarac?
    „caci acolo unde e comoara ta, acolo e inima ta”spune Domnul Isus;
    azi ev.prosperitatii spune ca Domnul ne vrea bogati; asta inseamna ca doar aici pe pamint, iar in vesnicie „scrisnirea dintilor”
    „Mai lesne intra camila …decit bogatul”
    Tare ne mai place sa fim bogati;
    a

    • Ciprian Simut zice:

      ne place sa fim bogati, dar a fi biserica nu inseamna ca Domnul nu ofera vremuri de belsug.
      daca tot avem belsug si confort, macar sa fim multumitori. iar daca cartim sau uitam de Cel care a dat, atunci vom da socoteala.

    • Gigi l. zice:

      Dacă in biserica este cineva ,, bogat ,, , adică are mai mult decât ai trebuie ( sau poate sa consume ) Domnul i a dat sa administreze , si va da socoteala de asta !
      Dacă unul se crede bogat , atunci se poate ca si inima sa ai fie acolo . Nu stam aici sa dam definitie bogatiei .
      Un crestin știe ca nu i ar folosi la nimic sa aibă toată lumea dacă si-ar pierde sufletul …
      Dacă Dimnezeu a dat mai mult unuia , i-a dat si intelepciune sa administreze , sa pună la dispoziția comunității din
      Ceea ce a primit . Dar dacă se crede bogat , crede ca are pt ca merita , si nu vine de la Dumnezeu , deci se pune in discuție credinciosia lui !
      Totuși sa nu Judecam , căci judecată nu este a noastră .

  14. Remus zice:

    Dar Biblia sa stea pe scaun unde stam cel mai mult cu fundul, este cuviincios? avind in vedere ca, este o carte sfanta!

  15. Ciprian Simut zice:

    nu cred ca este relevant. daca tot vrem sa o spunem pe sleau, atunci ar trebui sa facem legatura cu functiile biologice ale respectivei zone anatomice. imaginea nu este tocmai magulitoare.

    riscam sa intram in detalii care ne vor baga intr-un cerc vicios. rezultatul ar putea fi bibliolatria.

    totusi, exista o limita a decentei. de exemplu, in facultate am avut cursuri cu un misionar. omul ne spunea cum, ajuns pe Amazon, a trebuit sa predice intr-un sat. Nu aveau cladiri in care sa se poata aduna toti, astfel incat s-au adunat afara. dar, nici scaune nu aveau, deci statea toata lumea pe jos. in timp ce le explica despre Scriptura si cum ea contine adevarul despre mantuire, a ajuns misionarul sa o lase pe jos langa el. Unul dintre bastinasi a alergat langa el, a ridicat Biblia de jos, si a spus ca nu bine ca o astfel de carte sa zaca pe jos.

    interesant.

  16. elisa zice:

    Cipian S.
    vremuri de belsug, inseamna belsug pentru toti cei din biserica?
    sau sunt si multi frati saraci, cu 10-11 copii, care merg toti la scoala, numai masina lor pt.scoala costa 560lei/luna(la cei 11, din care 7 sunt in scoala);
    tatal lor este un frate .foarte credincios.
    „Daca uitam de Cel ce ni le-a dat” oare ce inseamna?
    Nu a ajuta pe fratii Lui?
    A imparti averea saracilor? a aduna o comoara in cer?
    A ajuta pe orfani si pe vaduve?
    „desi n-a avut pacat, mormintul Lui a fost asezat alaturi cu a celor bogati”:
    ce legatura face aici Domnul intre bogat si pacat?
    De ce ne spune ca mai usor va intra camila prin urechile acului decit bogatul in cer?

    • nu, belsug nu inseamna ca toti membrii bisericii o duc bine. inseamna insa ca biserica poate avea resurse mai multe.

      sunt convins de un lucru: nici un copil al lui Dumnezeu nu isi va cersi painea.

    • da, trebuie ajutati saracii dar prioritatea este intotdeauna casa ta, familia ta. asa cum tu, barbat esti preot in casa ta si responsabil, tot asa ar trebui sa fie preot si responsabil orice barbat din casa Domnului. nu?

      deci, daca e sa ii ajutam pe saraci, da, foarte bine, dar pe primul loc e familia.

  17. ciprians zice:

    de dragul rigurozitatii:
    am observat ca s-a efectuat 😀 o confuzie de nume intre CiprianS si Ciprian Simut ( Elisa, Gigi ) . Suntem 2 persoane diferite, eu, Ciprian Sturz – CiprianS, el, dupa cum deja se mentioneaza. Poate pe viitor vom fi obligati sa ne afisam cu perechile de Dr. la inaintare :)) Sper ca nu!

  18. Rares zice:

    Credeti ca Dumnezeu va vede cand mergeti la baie? Cum EL este Omniprezent, dece nu stati in picioare in fata Lui si cand dormiti? Ne concentram la „cum” nu la „CINE”. Va sugerez sa mergeti in Corea de Sud unde este biserica cu cei mai multi membri de pe planeta (un milion) si sa vedeti cu se roaga ei de au ajuns la asa numar. Domnul sa ne lumineze pe toti. Traditia ii duce pe oameni direct in iad. „Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si in Adevar”. Poate sa imi spuna cineva in ce pozitie se face asta?

    • Multi chemati putini alesi…pe Hristos prietene nu-l intereseaza numarul cum il intereseaza pe diavol ci Domnul Isus vrea calitate.

    • Rareş

      în toată Scriptura – adică VT şi NT – nu găsim decât trei mari tipare de rugăciune (mă refer aici la poziţia fizică; condiţiile interioare – sinceritate şi curăţia inimii – nu fac acum obiectul discuţiei noastre):
      1. în picioare
      2. în genunchi
      3. aruncat cu faţa la pământ
      Evident că ne putem ruga şi pe scaun în troleibuz, şi pe scaunul de la wc, şi în cadă, şi în lac sau la mare pe plajă ori în valuri, după cum ne putem ruga şi când suntem la examen, în aparatul de RMN, în pod ori în beci, ori în biroul şefului ş.a.m.d.
      Tiparele de rugăciune folosite de marii oameni ai lui Dumnezeu, de marii eroi ai credinţei, şi pe care le găsim în Scripturi, sunt cele trei de mai sus. O listă de referinţe suficient de lungă o găseşti aici (click pe link)

      p.s. apropo de „închinarea în duh şi în adevăr”: poate adevărul să fie altul decât cel prezentat de Scripturi? şi poate Duhul Adevărului să ne îndemne la altceva decât la ce a consfinţit în Scripturi? Şi, la urma urmei, ce are a face bunul simţ cu neglijenţa, superficialitatea sau chiar nesimţirea? Duhul cam în ce direcţie o fi suflând?

  19. Bine ca Hristos sa rugam in ghetismani in fund pentru noi asai?si fara lacrimi….noi o ducem bine si de asta ne permitem sa ne rugam in fund si vrem rai iar alti au murit in catacombe, sfasiati de fiare si ei stateau pe genunchi…Doamne lumineaza-ne ca ne ducem la fund cu tot cu pocainta noastra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.