Azi, patru ani exact de cînd am avut ultima dată fibrilaţii!!! … şi o vindecare miraculoasă… fără ulei.

Scormonind punţin în urmă, mi-am amintit că astăzi sînt exact patru ani de cînd am avut ultima oară fibrilaţii. Pe la ora 12.00 s-a oprit.

Iată de ce merită să ţii jurnal. Dacă vă mai amintiţi, dragi prieteni, era cît pe ce să mor în urmă cu vreo patru ani. Dumnezeu a avut milă de familia mea. De mine nu era pagubă. Sînt curios … „de mor” din fire. Abia aştept să văd cum e … dincolo. Oricum.. om muri … ş-om vedea.

Apoi mi-am încheiat tinereţea. Brusc şi dintr-o dată, fără pregătire şi tam-tam. Am prins ziua de joi.

După aceste momente, fibrilaţiile au trecut, dar am rămas cu extrasistolele acelea care prevesteau tot ce e mai rău. Uneori, cîteva sute pe zi. Am învăţat să le ocolesc.

Apoi… minune…. Astăzi, în ciuda faptului că am rămas supraponderal (cu mai puţine kilograme decît atunci şi tot în scădere… )

Dumnezeu m-a vindecat în mod minunat!!!

Îmi face plăcere să îmi aduc aminte aceste lucruri acum, de cînd am intrat odată cu această vară într-o altă etapă a vieţii (Oh, cîte lucruri s-au întîmplat în acestă vară… a fost o vară care a avut un macaz chiar în mijlocul zilelor ei).

Îmi aduc aminte acum de aceste lucruri în contextul mărturiei lui Silvian şi cînd număr binecuvîntările pe care Dumnezeu le-a dăruit bisericii noastre prin vindecări absolut miraculoase, dar fără circ şi strigături, fără falşi profeţi şi pseudovraci.

Dumnezeu este suveran şi drept în tot ce face. A inventa „proceduri de vindecare”, interpretînd Scripturile într-un mod voit simplist şi deformat, duce la mîndrie spirituală. A gîndi că putem să dăm asigurări de genul „nu se poate să nu meargă, mărturiseşti, te dăm cu untdelemn şi te faci bine, este sigur!” aduce mai degrabă a gîndire tehnologică decît ne duce spre cea spirituală. Avem tehnologia şi îi apăsăm butonul de vindecări în serie de cîte ori dorim.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru vindecarea mea minunată. Ar fi putut la fel de bine să nu mă vindece. I-aş fi mulţumit la fel de mult şi cu buzunarul plin de pastile de tensiune şi ritmonorm.

Iată povestea:

Cum m-am vindecat în mod miraculos 1

Cum m-am vindecat în mod miraculos 2

Cum m-am vindecat în mod miraculos 3

Cum m-am vindecat în mod miraculos 4

Slava Bogu!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Lauta, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Azi, patru ani exact de cînd am avut ultima dată fibrilaţii!!! … şi o vindecare miraculoasă… fără ulei.

  1. Vorbiţi de un jurnal. Ce fel de jurnal ţineţi?

    • Marius David zice:

      Păi acesta ce este? Eu nu sînt blogăr, îmi ţin un jurnal … este un fel de a gîndi cu voce tare.

      Blogging? Nu ştiu ce-i aia. N-am făcut niciodată!

      De Jurnal ştiu… asta am făcut de cînd am învăţat să scriu. Înainte de a învăţa să scriu …. l-am desenat.

      • Păi dacă nu știți ce-i ăla blogging și nici n-ați făcut așa ceva niciodată, cine o să vă ia de bun manualul pe despre blogging pe care-l promiteți de atîta timp? Mai bine citim la cei care știu ce-i ăla blogging.

        Încă ceva: partea cu „… fără ulei” nu mi-a plăcut, chiar dacă vindecarea a fost fără ulei.

        • Marius David zice:

          drag Andrei,
          1. am spus că „nu ştiu ce-i ăla blogging” în sesnul că NU FAC blogging. Ceea ce fac eu se numeşte altceva, dar ceilalţi din jurul meu se încăpăţînează să îi spună blogging.
          Se pare că am destul de mult succes în CEEA CE FAC (atît de mult că am născut ceva invidii 🙂 după cum se vede) şi eu voiam să vă spun cam cum fac, mai ales literaţilor.
          Dacă nu este nimeni interesat, nu-i bai, oricum fac asta de ceva timp la cursul de retorică pe care îl predau de cîţiva ani de zile.
          Deci vreţi să ştiţi cum se face blogging gen „Alin Cristea”, autointitulatul mogul al blegosferei parangelice sau cum se scriu texte citibile şi citite? „blogging”. Ce fac eu este altceva.

          2. Nimici mie nu-mi place mîncare de carfofi fără carne şi tot n-am argumente pentru asta, la fel ca tine.

          3. Cînd vii data viitoare pe acilea ne spui şi ce îţi place? CE nu-ţi place am aflat deja!

          Cheers!!

          • Nu ați aflat nimic altceva decît ce nu-mi place la acest articol, nimic mai mult. Ce-mi place? Îmi place „mood-ul” general din articol, retorica și istorisirea. Dar cel mai mult îmi place că v-ați vindecat și sunteți bine.

            Există multe lucruri care îmi plac, dar există și lucruri care îmi displac. Nu încerc niciodată să mă aflu în treabă așa, aiurea. Însă hotărîți-vă: nu știți ce-i ăla blogging sau nu faceți blogging? (de aici să înțeleg că știți ce înseamnă blogging, dar nu practicați). Atunci vă întreb: cum puteți ști un lucru fără a-l practica? Se poate să dai lecții de șah fără să practici (sau să fi practicat cîndva) șahul? Cu siguranță nu se poate.

            La urma urmei, v-ați schimbat subiectul manualului. Am înțeles. N-o să scrieți despre blogging, ci să scrieți despre ceea ce faceți. Iar ceea ce faceți, din explicațiile date unui alt comentator, este să țineți un jurnal. Acum sunt lucrurile clare. Veți scrie un manual despre cum să ții un jurnal.

            Încă ceva: eu n-am amintit nimic de Alin Cristea, nu face parte din discuție. Cu ce folos l-ați adus sub reflector?

            • elisa zice:

              Andrei, daca tot nu e cu folos, pentru ce sublinierea?. 🙂
              a, ca sa fie amintit de doua ori. 🙂
              Imi pare numai mie, sau ai un cu totul alt aer..asa mai de sus…?. 🙂
              parca te „stiam” mai smerit..de…blogaritul asta ne mai schimba. 🙂

              • @elisa, cum să nu fie cu folos întrebarea din sublinierea mea? Dv. v-ați lăsa pe mîinile unui neexperimentat în orice domeniu? Să presupunem că doriți să zburați cu avionul. Ați urca într-un avion care o să fie pilotat de un tip care nu practică pilotajul? V-ați lăsa gura pe mîna unui inginer care nu face stomatologie, sau pe un medic specialist stomatolog. Este foarte importantă sublinierea mea.

                De a doua partea a comentariului dv. nu doresc să mă ocup în detaliu, pentru că fiecare are dreptul să creadă ce vrea. Dacă simplul fapt că am îndrăznit să atrag atenția asupra unui aspect mă face să am un „cu totul alt aer”, atunci nu știu ce să mai zic.

                Pentru dv. ce înseamnă smerenia? Să arătați altora cît de „ne-smeriți” sunt? Sau smerenia înseamnă să bagi coada între picioare, să pleci capul și să fie un băiat de treabă?

              • Marius David zice:

                Andrei, chiar şi tu poţi recunoaşte faptul că în domeniul „bloggingului”, adicătelea în domeniul în care tocmai sîntem acum şi pe acest gen de teritoriu pe care scrii şi tu şi eu… am ceva experienţă şi expertiză, nu-i aşa?
                comparaţia cu pilotul care învaţă pilotajul fără să fi pilotat… este cel puţin deplasată.
                Cred că după 5 ani de scris on line şi după „performanţele” monitorizate de „mogulator” am ceva de spus despre aceste chestiuni.
                Ca să nu spun că dacă adun accesările Pătrătosului şi cu cele ale acestui blog, chiar şi site-uri populare încă stau la coadă în spatele meu.

                Am făcut o groază de experimente pe care mi le-am notat cu acribie ştiinţifică, am făcut capturi de ecran, am inventiariat, indexact, am făcut statistici, cu alte cuvinte am făcut ştiinţific ceea ce am făcut.
                Asta explică şi faptul că am dus a doua oară, după ce am început de la 0 un alt blog la o vizibilitate pe care alţii doar o visează sau imaginează.

                Vorba lui Churchil, mi-am pregătit îndelung discursul spontan, aşa că pot preda altora metologia.
                Stai două săptămîni cu mine şi te învăţ cum să faci chestia asta. Am metoda, uneltele, experienţa…. abilităţile şi talentul ţin de fiecare. Aici chiar nu pot ajuta pe nimeni.

                De aceea… puţin respect, te rog!

            • Marius David zice:

              Mulţumesc, asta îţi doresc şi ţie.
              Dragă Andrei.. despre blogging, îţi spun ce i-am spus lui Syme,
              dacă îţi spun „n-am făcut niciodată sex cu soţia mea”, tu ce faci, sari să îmi arăţi copiii, cauţi certificatele de naştere… sau te gîndeşti că poate am vrut să creez o tensiune (măcar tu să mă înţelegi că eşti filolog, că la doftorul Syme nu mai am speranţe) între SEX şi DRAGOSTE. .deşi copiii sînt lîngă noi, o evidenţă greu de ascuns?

              O doamnă spune: „n-am citit niciodată, tot timpul am privit imaginile”. Cucoană, eşti nebună? Păi cartea ta n-are poze. E adevărat, dar cucoana vedea imagiile din spatele rîndurilro, s-a creat o tensiune între citit , pur şi simplu, şi citit cu imaginaţie..

              Cam asta este ideea.

              Cum a ajuns Alin Cristea în discuţie? La fel cum la ora de anatomie folosim scheletul cu scop didactic. Dînsul şi-a donat corpul spre exemplificări.

              Deci… n-am făcut niciodată blogging, dar am ţinut un jurnal în care am gîndit cu voce tare… este clar?

        • Marius David zice:

          draga Andrei, uită-te la răspunsul către Syme, acolo spun ce am făcut şi care sînt argumentele mele, o parte

    • Marius David zice:

      ce se vede. Acesta este numit blog de alţii, de fapt este un jurnal în care gîndesc cu voce tare.

  2. Radu Pol zice:

    daca L-ai desena, cum L-ai desena ?

  3. Radu Pol zice:

    sub ce forma geometrica ?

  4. Marinel zice:

    Frate Marius, ca unul mai nou intrat în… Jurnalul dumneavoastră (era să scriu blog :D) nu pot decât să mă bucur citind istoricul acestei vindecări. Spun că mă bucur, nu mă mir, deşi la orice minune a lui Dumnezeu ar trebui să ne mirăm în sensul de a ne minuna…
    Nici pentru Mihai n-am apelat la altceva decât la rugăciune (nu că n-aş crede în ungerea cu untdelemn). Şi a fost destul. Restul a fost dragostea lui Dumnezeu…
    Cât despre îmbătrânit… nu vă grăbiţi. Mai lăsaţi-ne să ne bucurăm de tinereţea spiritului pe care îl aveţi! Oricum s-ar putea ca îmbătrânirea să fie o tentativă nereuşită, oricât ar trece anii. Unii oameni nu îmbătrânesc niciodată… 😉

    • Marius David zice:

      şi eu care tot sper la îmbătrînire… abia aştept să răsară firele albe. sper că va veni înţelepciunea odată cu ele.
      multţumesc de aprecieri.
      sper să mai stau pe aici vreo 20 de ani,
      chiar azi discutam cu Natalie,
      ei îi trebuie grădină,
      mie, atelier de lutierie,
      mai avem vreo 20 de ani şi gata.. cu voia Lui.

  5. elisa zice:

    Acum o saptamina , la noi in Adunare un frate a marturist cum a fost vindecat de cancer la pencreas.
    Desi este slabit fizic, (27kg a dat jos) a marturisit, cum in noptile in care nu putea dormi in spital, Domnul l-a cercetat , aratindu-i pacatele, mici compromisuri ;
    dupa ce s-a pocait de acestea , nu l-a mai interesat deloc daca va mai trai sau nu.
    Nu stia ca Domnul il si vindecase, nici doctorii care se uitau cu mila la el, vazind ca are o stare psihica atit de buna.
    S-a rugat biserica, familia; iar Domnul a VINDECAT>
    Ce bucurie.
    Zilele ne sunt numarate orice am face noi; dar ne umplem inimile cind auzim vesti bune.

  6. La mult mai mulți ani, Marius!
    Spor la minimalizări care maximează! (ponderabile).

  7. Livius zice:

    Frate Marius, nu credeti ca suna putin a aroganta spirituala expresia „…vindecare miraculoasa fara…ulei” ? Fiecare dintre noi are o anumita credinta, functie de cunostinta si experienta pe care am adunat-o in timp, iar a directiona (a forma opinie) pentru cei ce ne urmeaza, bazat numai pe cunostinta noastra, mie mi se pare gresit. Experienta vietii cu Dumnezeu mi-a aratat de multe ori ca Dumnezeu lucreaza (vindeca) cu cine vrea, cum vrea si cand vrea. Nimic nu imi da dreptul sa il pun intr-un sablon al gandirii sau credintei mele.
    Cu ani in urma am fost solicitat de o sora in varsta, membra intr-o biserica baptista, sa merg sa ma rog pentru dansa si sa-i fac ungere cu untdelemn. Am rugat-o sa solicite aceasta lucrare pastorului si presbiterilor bisericii unde era membra, ca sa nu intru eu intr-o holda ce nu-i a mea. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-a spus ca a solicitat acest lucru, dar a fost refuzata pe motiv ca in acea biserica nu se practica ungerea cu untdelemn. M-am dus. Acum ce sa inteleg, ce i-a produs vindecarea, ungerea pe care i-am administrt-o, credinta mea, sau credinta ei. Eu o spun cu toata taria, credinta acelei femei a lucrat vindecarea lui Dumnezeu. Cred ca ar fi foarte intelept sa nu inchidem usa oamenilor, pentru ca nu stapanim noi peste ei, dar nici pe Dumnezeu nu il ingradim noi sa-si faca lucrarile dupa vrerea noastra. Binenteles ca acest lucru il vad valabil si pentru o extrema, dar si pentru cealalta. Eu sunt beneficiarul unei vindecari de cancer, savarsita in mod miraculos, prin puterea lui Dumnezeu, dar in sirul rugaciunilor, postului, lucrarea credintei, a intrat si marturisirea, urmata de ungere cu untdelemn.
    Aceasta-i parerea mea.

  8. Ioel Licu zice:

    Am citit postatul dumneatale Frate Marius si ma bucur sincer ca Dumnezeu v-a vindecat.
    Totodata sunt putin trist de niste cuvinte care l-e folositi, stiind bine ca produceti prin acestea durere in sufletele altora. Este vorba despre afirmatia ca ati fost vindecat fara multe strigate si ulei. Ei bine, Dumnezeu poate vindeca in multe masuri.
    In Biblie scrie de nenumarate ori ca poporul Israel a strigat catre Domnul. Imi imaginez cum Dumnezeu si-a astupat urechile si nu ia ascultat, pana intro zi cand Fratele Marius a facut o rugaciune in liniste si tainica si atunci Dumnezeu in sfarsit si-a deschis urechile si a zis: In sfarsit o rugaciune dupa placul meu. Fara strigate si ulei!….(scuza-ti sarcasmul)
    Va apreciez foarte mult pentru ca santeti un om foarte cultivat si calculat, totusi sunt dezamagit de dumneavoastra cand pretindeti prin afirmatiile care le faceti ca Dumnezeu ar trebui redus sa asculte rugaciuni doar in modul cum credeti dumneavoastra ca e bine. Aici as fi asteptat mai multa clasa din partea dumneavoastra.
    Imi cer scuze daca v-am pus intr-o stare neplacuta prin comentariul meu si doresc ca Dumnezeu sa va caluzeasca mai departe!

    • Dumnezeu nu vindeca doar daca aude strigate. De multe ori sunt false. Daniel se ruga de trei ori pe zi si nu striga. De aceea tot a fost ridicat in imparatie. Din moment ce ati spus ca Dumnezeu vindeca in multe feluri, de ce nu ar vindeca dupa o rugaciune tacuta, linistita, impacata.

      A striga nu inseamna a fi sincer, si nu inseamna pocainta. A fi sincer inseamna pocainta. A recunoaste inseamna pocainta. Deci, daca ma rog sincer, si in acord cu invataturile Scripturii, deci, dupa voia lui Dumnezeu, tot nu exista garantie de vindecare. Pavel nu a fost videncat de boala sa desi s-a rugat de trei ori. S-ai fi lipsit untdelemnul? Ma indoiesc ca acesta ar fi fost motivul. Se pare ca Dumnezeu i-a aratat ca desi el, Pavel, era un om slab in trup si supus slabiciunii fizice, Dumnezeu este Cel care da putere si face ca slava Sa sa fie facuta cunoscuta prin om.

      Deci, vindecarea e in mana lui Dumnezeu, nu in obiceiurile mecanice ale oamenilor.

      • Dyo zice:

        Este in mana lui Dumnezeu, de acord, dar nu se exclud nicidecum rugaciunea si postul, de ce nu ? o ungere etc. Si nu ungerea, uleiul, vaietul ,strigatul sau soapta vindeca, ci Domnul, care are mila.Noi suntem cei traim intr-un univers determinist, Dumnezeu insa nu poate fi supus nici unei necesitati de felul celor care alcatuiesc categoriile noastre prin care definim termeni ca libertate, constrangere, vointa …

        • Marius David zice:

          Booon,
          ungere.
          să facem!
          cu ce?
          ulei de care? măsline, porumb, floarea soarelui? unei de maşină de cusut, e mai fin? mineral de maşină?
          sfinţit?
          dus la biserică?
          de la Ierusalim?
          fiert?
          nefiert?
          stors la rece?
          vă daţi seama în ce intrăm dacă interpretăm textul acela aşa?
          e o nebunie!

    • Marius David zice:

      ştiu că anumite cuvinte pot produce disconfort, durere este prea mult, dar ce să facem… uneori adevărul mai şi înţeapă.
      Putem discuta, dacă doriţi, dar aştept argumente biblice şi teologice.

  9. Dyo zice:

    Exista pe undeva, prin doctrina si practica poporului lui Dumnezeu peste secole si milenii, vreo experienta de vindecare mai „tehnologica” decat cea a lui Naaman Sirianul?

    • Marius David zice:

      „tehnologie” înseamnă că se poate repeta, aşa mi-a spus un inginer. Nu, în adest sens nu este deloc „tehnologică”, nu s-a mai repetat.

      Ungerea cu undelemn presupune reduplicarea de cîte ori este nevoie, numai să ai sticluţa la îndemînă. Am văzut cu ochişorii mei ăştia doi… pastor baptist cu sticluţa, gata de atac la stropire.

      Deci… Duhul sfînt la sticlă, ca în lampa lui Aladin, freci lampa iese duhul, freci fruntea cu ulei, ies duhurile şi astea de cîte ori vrea muşchiuleţii de la antebraţ.

      • Dyo zice:

        In acest caz, in catergoria „tehnologic” trebuie incadrat si reflexul de a ne pune pe genunchi ori de cate ori avem un „caz” inaintea ochilor. Banuesc ca Iacov s-a referit in epistola sa la o persoana anume, cand a pomenit de bolnavul care sa ceara ajutorul bisericii, dupa care, odata indeplinita porunca, pentru a nu tehnologiza, trebuie musai sa parasim metoda si sa cautam alte inginerii …

        • elisa zice:

          Cred ca exista situatii si situatii; depinde de atitea lucruri si nici una nu este ca si cealalta.
          Dumnezeu are un scop in tot ceea ce face, foarte bine definit;
          odata te poate indemna prin Duhul Sau sa faci ungerea cu ulei, daca ai credinta aceasta,
          marturisirea pacatelor;
          alteori poti face mii de rugaciuni cu sute de bisericisi continui sa ramii bolnav; alteori plingi crezind ca Domnul va face si va face.
          Trebuie sa vedem ce vrea Domnul prin boala, altfel degeaba ne chinuim, daca nu avem vreun folos de la aceasta.
          Numai ca , atunci cind e vorba de copii, nu prea intelegem de ce ii lasa Domnul sa sufere .
          Legatura noastra cu Dumnezeu are diverse forme; pe calea aceasta poti intilni tot felul de minuni, credinta, vindecare sau plecarea la Domnul prin boala, Acasa.
          E simplu sa privim si sa ne dam cu parerea de pe margine.
          Numai cind esti in clestele incercarii poti vedea cam cum este cu teoria si cum este cu practica.

        • Marius David zice:

          într-.un fel, da, deşi ai opţiuni… poţi să stai în picioare, să te aşezi, să stai în formă de cruce întins… este iniţiativa TA,
          în cazul lui Naaman a fost iniţiativa LUI
          Şi El nu repetă „tehonologic” cum spui, nici măcar convertirile fraţilor gemeni nu seamănă între ele, apoi vindecările, ce să mai vorbim?
          dacă tot este vorba de ceva repetabil şi de metodă, apoi aceea este mărturisirea şi rugăciunea, pe acelea le regăsim, cu undelemnul şi sticluţa riscăm să facem doctorină dintr-unsingur versetuţ, iată cazul cel mai evident… un versetuţ şi gata … iese o praftică.

      • de de e nevoie pt unii sa se cheme batranii bisericii sa se roage? Atunci cand respectivii sunt bolnavi si sufleteste si trupeste.Cel bolnav sufleteste nu mai poate sa se roage singur.(asa deduc eu)

      • Pomisor zice:

        Domnul Marius acum sincer cine nu ar face la fel daca chiar ar avea rezultate? Din nefericire insa de prea putine ori da rezultate reale… Deci esenta fenomenului trebuie sa fie in alt loc nu in ulei, si daca este in alt loc, functioneaza foarte bine si fara ulei si alte elemente gen batiste etc. Asa ca mai bine fara complicatii 🙂 .

        Dar in fine sa lasam acest subiect. Multumim Domnului nostru Isus de fiecare data cand face o vindecare si mai permite lucrarea pentru El. Ca acum vine vremea sa revina si atunci va rezolva definitiv aceste probleme. Deci si cei care inca au greutati sa nu descurazeje, inca putina rabdare… nu este obligatoriu sa fie vindecati si moartea poate fi o solutie de iesire, ba va veni vremea cand se va zice:
        Apocalipsa 14:13. Si am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!”
        pentru ca viata pe pamant va deveni mai grea…

    • Marius David zice:

      cred că am răspuns la partea cu tehnologia, Dyo, sau nu mai ţin minte

  10. Prince zice:

    Domnul sa fie laudat pentru ca ne vindeca de toate bolile noastre!!! Aleluia!!! Vindecareeste unul din binefacerile Lui!!!

    • ne vindeca, dar nu de toate bolile noastre fizice. Toti credinciosii mor in trup. Si daca moartea e din aceea buna, adica mori de batranete, si atunci cauza este oprirea treptata a fiecarui organ. Deci, nu ne vindeca de toate bolile. In plus, cati credinciosi nu au murit din boala: cancer, complicatii, accidente, etc.

      Nu vom avea boli acolo sus, in Ceruri, dar aici, toti murim de ceva…iar acel ceva e o boala sau o neputinta.

  11. Livius zice:

    Boala, nu este in sine o pedeapsa a Celui Prea Inalt asupra pacatosului, dar nu este exclusa ca o metoda de indreptare. Boala, apare si la necredinciosi, dar si la credinciosi. Organismul bolnav, oricare ar fi boala, are nevoie de vindecare, si mai toti o cautam prin diferite forme. Apostolul Iacov introduce ca o forma prin care Dumnezeu vindeca, ungerea cu untdelemn, insotita de marturisire, insotita de rugaciunea altora(cu strigate, sau fara), pentru ca „mare putere are rugaciunea celui neprihanit”. Nu ungerea mecanica cu untdelemn ar vindeca pe cineva (neaparat), dar de multe ori Dumnezeu vrea ca bolnavul sa o ceara, potrivit cu credinta lui, manifestata intr-o atitudine de smerenie, dar daca aceasta lipseste (smerirea in fata Celui Prea Inalt), atunci la ce buna ungerea? Ungerea lucreaza impreuna cu credinta bolnavului, impletita cu rugaciunea celorlalti.
    Faptul ca acei ce ar trebui sa administreze ungerea( Presbiterii), sunt necredinciosi, eu consider ca se fac direct raspunzatori in fata Domnului pentru negarea credintei enoriasilor, dar si fata de Cuvantul Scripturilor, pe care il demonteaza cu atata usurinta, de fapt singurul castig este in firea omeneasca nepocaita.

  12. Prince zice:

    Binecuvanteaza suflete pe Domnul, Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale

  13. Pingback: Marius Cruceru nu a făcut niciodată blogging? (Iconsistențe 2) « Surprins de Dumnezeu

    • Marius David zice:

      Stimate domnule,
      sînteţi obositor,
      vorbim limbi (logice) cu totul diferite, aşa cum, dacă voi avea timp, voi demonstra.
      Vă tot chinuiţi să îmi demonstraţi pe de altă parte şi pe de alte colţuri de blog că fac blogging cînd eu spun clar că nu fac. Că îi spun taburetului scaun ca să înţeleagă poporul genul proxim, nu înseamnă că mi-am pierdut cu totul simţul măsurii lexicale şi nici memoria nu m-a lăsat.

      Nu aveţi minima sensibilitate a mutaţiilor semantice. Nu zic că o gîndire fixistă inginerească nu este utilă, dar eu unul nu mă descurc, pe mine m-aţi pierdut demult pentru aşa ceva.
      Am mai întrerupt astfel de dialoguri cu cel puţin trei persoane pînă acum. Nu ajungem nicăieri şi ne pierdem timpul reciporc.

      Dacă cineva afirmă “eu nu am făcut niciodată sex cu soţia mea”, dumneavoastră veţi arăta spre copii şi cu orice preţ veţi face rost de certificatele de naştere ale ţîncilor, evidenţa este acolo. Omul voia să spună că întotdeauna a făcut DRAGOSTE cu soţia lui, dar dvs. nu şi nu… ştiţi mai bine ce a făcut omul în dormitorul lui.

      Zilele trecute am găsit un citat pe care vi-l voi indica cu sursă, dacă găsesc… “eu n-am citit nicio carte niciodată, m-am uitat doar la imagini”. Asta spunea o doamnă vorbind despre citit, adicătelea ea nu a citit? Păi veţi arăta cărţile pe care le are pe masă că ele, adicătelea, nu au poze.
      Nu, domnul meu, doamna spunea că nu acitit niciodată, adică înşiruiri de lexeme, ci a văzut tot timpul imaginile din spatele textelor, adică a citit cu o imaginaţie fulminantă. Deci a citit sau nu acitit? A citit spuneţi dvs. Eu spun că doamna ştie mai bine ce a făcut, numai că o gîndire ipsită de nuanţe, dar aparent “tare” la silogisme, va demonstra exact contrariul. Greşit!

      Exact aşa este şi cu bloggin-ul meu şi cu altele, limbajul trinitar şi pe unde v-aţi mai băgat, neechipat, neformat şi neinformat. Sînt sigur că veţi fi un dianostician excelent, poate chiar un doftor bun. Vă urez succes însă eu limbaj poetic şi metafore şi alea alea cu dvs. nu mai discut şi nici eu nu vă dau lecţii de medicină, cum probabil că aţi vrut să înţelegeţi.
      eu am semnalat o chestie care mi s-a părut interesantă, aşa că lăsaţi-o baltă în zona în care am pus-o. N-am dat prescripţii, n-am manipulat publicul să pască cătină şi nici nu predic vegetarianismul.

      În general mă feresc de diletanţi, dar îmi plac amatorii.
      Pentru dvs. un text pe care l-am citit chiar azi.

      Deja am alergie la “alincristianisme” de genul acesta. Persoanele cu apucături de acest fel sînt genul care au cel mai mare talent la întreruperea dialogului de orice fel tocmai prin fixaţiile aproape patologice pe detalii nesemnificative.

      Serviţi, vă rog,

      Aşa cum spunea cineva, profesionistul uneşte, diletantul dezbină. Cariera diletantului este efemeră. Chiriaş al istoriei, el dispare cînd se schimbă gazda. Nu face casă bună cu durata lungă. Nici nu-şi doreşte asta, întrucît el vine şi pleacă. E în voiaj de carieră. Ocupă musai poziţii care îi asigură vizibilitate, acces la resurse şi un loc călduţ de hibernare. Diletantul e pătimaş, didactic, încăpăţînat, egoist, dominator, lacom şi înfumurat. Deruta sa interioară este generată de expertiza celor din jur. Nu-i poate cuprinde, nu-i poate domina din punct de vedere profesional. Nu e pe tărîmul lui. Ce nu-l avantajează, ignoră pedant. Un diletant învaţă însă repede arta diversiunii. E abil şi stăpîn pe situaţie. Nu discută despre probleme în profunzime, ci alternează cazuistica generalizatoare cu sofismul aluziv. E un fin marcator de detalii ştiute de cînd lumea. Combate sulfuros tezele caduce. Este fatalmente pe lîngă subiect.

      Andrei Muraru

      P.S.
      Ca şi prima dată, cînd aţi făcut actul scabros de a vă bate joc de numele meu, nici astăzi nu înţeleg pentru ce dumnezeu s-a întîmplat asta. sînteţi trecut la spam. Dacă am avut ceva îndoieli asupra bunelor dvs. intenţii şi propensiunii spre dialog, după episoadele de rîsu-plînsu cu bloggingul… şi cu “inconsecvenţele”, acestea mi s-au risipit cu totul.
      E clar. Luaţi legătura cu Alin Cristea. Sper că el vă înţelege. Vorbiţi aceaşi limbă.

  14. Pingback: Rugăciuni pe care le citesc mormăit…. | Marius Cruceru

  15. Pingback: Azi, 5 ani fără fibrilații și pe bicicletă | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.