Despre Pogrom personal şi faţă către faţă

Am fost în Iaşi. Am făcut o călătorie de suflet.
Înainte de a ajunge acolo, m-am oprit la Botoşani, unde am avut bucuria de a participa la un botez. Mărturia unuia dintre candidaţi m-a încurajat să continui să predic Evanghelia. Sînt rare cazurile în care participi la botezul cuiva care s-a convertit la vreo predică pe care vei fi ţinut-o cu luni sau ani în urmă. Cea mai mare bucurie de acest fel am avut-o la botezul fiicei nostre, Neriah, care a mărturisit că s-a convertit la „predica fr. Cruceru”. Ciudat, prima dată n-am ştiut despre ce este vorba.

Apoi am plecat spre Iaşi.

Am participat la două momente emoţionante cumulate: reînfiinţarea orchestrei din Iaşi, după 30 de ani şi rememorarea evenimentelor din urmă cu 70 de ani.

Ambele evenimente au avut loc în cadrul Bisericii Baptiste nr. 1 din Iaşi, de pe Sărărie, biserică în care tatăl meu a fost pastor, pînă cînd a fost ucis, biserică în care am crescut.

Voi reveni pe rînd asupra ambelor pomenite, dar vreau să fac o precizare legată de plecarea mea spre Oradea imediat înainte de ziua cea mare, a marşului tăcut pe străzile Iaşului.

Pe lîngă îndatoririle legate de Universitatea Emanuel, licenţe, disertaţii etc., mai este ceva care m-a determinat să abordez un pic diferit călătoria mea spre Iaşi şi dinspre Iaşi.

Cred că ce s-a întîmplat la Iaşi este excelent. Îi felicit pe organizatori. Unul dintre momentele extraordinare la care am participat duminică a fost faptul că unul dintre urmaşii naziştilor din Germania a venit pînă la Iaşi, unde a acţionat bunicul său, să îşi ceară iertare celor 9 supravieţuitori ai Pogromului şi nepoţilor acestora.

Sper că marşul tăcerii a ieşit bine.

Dar.. eu am făcut un drum pînă la Bucureşti pentru a sta de vorbă cu doamna prof. dr. Lucia Wald, care a trăit zilele Pogromului în groază. Cu permisiunea dînsei, vă voi relata discuţia.
Am preferat o întîlnire faţă în faţă între un român, crescut în Iaşi, şi o evreică, care a locuit peste drum de Chestură.

Am făcut ceea ce am considerat şi în alte cazuri că ar trebui făcut.

Voi reveni cu cele relatate de doamna Wald.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre Pogrom personal şi faţă către faţă

  1. naomi zice:

    Un subiect fierbinte, proaspat, abia asteptam.

  2. Pingback: “De ce Duminica, domnule Cruceru, de ce de Sfinţii Apostoli?” prof. dr. Lucia Wald sau cum mi-am petrecut eu Pogromul | Marius Cruceru

  3. Apostu Eduard zice:

    Am participat la evenimentul de comemorare de la Iasi, marsul nu a mai avut loc.Fiecare s-a deplasat la gara pe cont propriu.

  4. Luminita Smantana zice:

    …Da, noua ne pare rau ca nu ati acceptat invitatia noastra. Nu ma refer numai la mars, care s-a dorit a fi doar un semn pentru prietenii nostri – acum, evrei, de simpatie si de dragoste. Ma refer la celelalte intalniri, care nu au fost publice, si in care am putut auzi relatari din gura unui supravietuitor al unuia din trenurile mortii. Ma refer la seara in care am petrecut 4 ore cu acest om, fata de care ne-am putut pleca si cere iertare, ca romani, de la el, si de la presedintele comunitatii evreiesti din Iasi si sotia acestuia, de la ceilalti doi supravietuitori ai pogromului care mai sunt in Iasi etc.
    Un alt moment extraordinar la care am fi dorit sa fiti prezent, a fost cel de duminica dimineata, cand o intreaga biserica – literalmente – s-a ridicat si a mers sa isi ceara iertare de la domnul Finchelstein, unul din supravietuitorii pogromului…
    Au fost momente care nu se pot descrie in cuvinte, pentru ca puterea Duhului nu se poate descrie.
    Puteti urmari aceste momente – va dau aici linkul: http://www.livestream.com/filocalia/video?clipId=pla_b471c098-6c4a-41cd-8ac9-24d7117df1ac&utm_source=lslibrary&utm_medium=ui-thumb
    ( puteti urmari incepand cu 02:09)
    Din pacate, pe Sararie nu s-a putut face nimic…cei doi fosti rabini prezenti acolo au spus:” Am simtit privirile celor din sala asa de ostile…parca ar fi vrut sa ma scoata afara de acolo….” Pacat…

    P.S. Daca doriti sa stiti mai multe, va putem povesti cum de cateva luni, am inceput o relatie de prietenie practica si concreta cu cei din comunitatea evreiasca din Iasi, si care nu s-a incheiat odata cu comemorarea celor 70 de ani, ci dimpotriva!
    Luminita Smantana, Iasi

    • Marius David zice:

      Stimata Luminita Smantana, am dorit sa fiu la toate manifestarile, dar nu am putut fi în toate locurile.
      am ales o varianta mai personala. Chiar nu am vrut sa fiu in poze intr-un astfel de moment.
      Nu cred că în Sărărie a fost intentia de a comunica acel lucru, senzaţiile pot fi subiective.
      Realmente s-a depăşit timpul, care era alocat pentru un alt eveniment pentru care Biserica era pregătita, iar pentru celălalt nu era pregătita.
      De asemenea, nu era pregătita ca introducerea unei cîntari să dureze 12 minute.
      Acestea au fost cauzele aparentei ostilităţi.
      Dacă s-ar fi anunţat din timp intenţiile celor doi rabini şi ideea cu filmuleţul … atunci ar fi fost cu totul altceva.
      Concentrarea serii a fost pe orchestra.

  5. Pingback: Constantin Georgescu – “Manual de greacă biblică” (Mitraliera cu cărţi) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.