Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
In light of recent discussions about „dancing for Jesus”, I like the translation of the 5th stanza.
Superb.
Mai relaxant si mai binefacator decit o doftorie de migrena, ce ma necajeste in ultimul timp :).
Ca muzica e si un excelent terapeutic, o stim toti, de la David si Saul incoace.
Thanks for this wonderful pill!
P.S. Nu ne-ati spus cine cinta.
Maestrul Lorinczi cîntă dar nu vrea să ştim asta, era afară în curte şi l-am prins pe nepregătite, deci el cîntă, dar noi nu ştim 🙂
Atat de simpla si atat de minuntata .
Mesajul este puternic, si intr-adevar aceasta melodie iti ofera o pace in inima.
Melodia aceasta ar tebui luata drept exemplu.
„Pe veci cu Isus să trăieşti!”
Amin!
Domnul sa fie slavit prin multe cantari de genu!
Multumim frate Marius pentru aceasta postare.
cu drag, mă bucur că foloseşte
de ce e Isus cu accent pe „I” si nu pe „sus”?
Îmi pre rău că răspund doar acum… Crezi că e vreo problemă dacă accentul e aşa? Mi-ar fi imposibil să cânt cu accentul propus de tine. Cum ar suna „Vin la Isuuus”. „U” e o vocală mai închisă şi mai greu sustenabilă în forţă decât „I”. Sper că nu e chiar aşa de deranjant! Of, detaliile astea! 😉
Nu e accentul pe care il propun eu, e accentul natural al cuvantului. Pai daca as vorbi asa ar fi ok ? Cred ca as fi considerat ungur de multi. Nu dau in dumneavoastra, apreciez melodia, doar ca problemele astea apar de fiecare data cand se traduce.
S-ar putea folosi Domnul si atunci accentul ar fi in regula.
Pentru mine e deranjant mai ales ca nu apare doar odata ci e laitmotivul intregii cantari
P.S. Detaliile fac diferenta:)
Dragul meu, nu m-au deranjat observaţiile şi n-am considerat deloc că dai în mine, crede-mă. Scuze că am înţeles ca propunere ceea ce spuneai, dar formularea întrebării „de ce cu accent pe I şi nu pe sus?”. E ok. Oricum pronunţia ungurească pentru Jézus (fonetic „Iezuş”) diferă destul de mult de Isus, aşa că nu te va confunda nimeni 🙂
Cât priveşte folosirea cuvântului „Domnul”, m-am gândit la varianta asta, dar cum textul e un apel care se dorea a se adresa şi celor care sunt mai familiarizaţi cu numele Isus şi mai puţin cu numele de „Domnul” am considerat că nu va fi chiar aşa mare problemă.
Da, e adevărat ca detaliile fac diferenţa, numai că uneori tot detaliile duc la a nu vedea pădurea din cauza copacilor 🙂 Evident, nu e cazul tău, care ai văzut „pădurea” şi chiar ai spus ca o apreciezi! Acum, fapta am comis-o… am să fiu mai atent la traducerile textelor…
In asteptarea unei… (inca unei operatii) pe care fata mea mai mica o va avea, sint in cautare de „terapie spirituala”.
Am inchis ochii si m-am lasat dusa de melodie …la Isus. Blessings !
Frate Marinel,
Iata ca ce spuneam mai demult intr-o poezie, se confirma:
„Cântecele ? O deşănţare
Cântată pe corzi de fier !
Sunt o gravă profanare
Sub mâna lui Lucifer !
Noi avem cântări in rugă
Şi-avem ruga în cântare !
Demonii-i punem pe fugă,
I-alungăm din Adunare !
N-avem genuri muzicale,
Trupe de hip-hop sau regae;
Înălţăm doar Osanale
Dar cu sufletul de veghe !
Cântul nostru-i respirare,
E-un suspin după Hristos !
Nu-l cântăm în gura mare,
Spart, şi să-l trăim pe dos…”
Fiecare dintre noi avem suficiente experiente cu Domnul si datorita acestora suntem indemnati sa ne marturisim experienta si prin cantare care este starea inimii in recunostinta fata de Domnul.
Ma gandesc numai la Balthasar Hubmayer care atunci cand era dus spre locul supliciului intr-un car si asezat pe carbuni aprinsi, a inceput sa cante:
„Vindeca a mea-ndoiala
Ce m-apasa uneori;
Cand ma aflu dat uitarii
Si prin suflet trec fiori…”
Asta da cantare ! Asta da experienta cu Domnul !
Am ascultata grupul de frati din Arad, a lui Nelu Mot; cintari la fel de minunate, vechi: Moisescu, Moldoveanu; nicio nota „peste” Minunat.
Fr.Marinel cred ca ii cunoasteti;
am intrebat de la dvstra, ca nu cumva sa fiti printre ei aici la Brasov si sa va scap”. 🙂
Sigur că mă cunosc cu grupul lui Nelu Moţ. L-am cunoscut şi pe tatăl lui…
Am cântat o singură dată în acelaşi spectacol de muzică gospel cu ei, în rest nu. Nu sunt eu la nivelul lor artistic ca să-mi permit „să-i încurc”… Sunt prea profesionişti faţă de mine! Dar apreciez nu doar calitatea muzicii pe care o fac, cât mai ales dedicarea lor, în special a lui Nelu! Domnul să-i binecuvânteze!
Superba cantarea, superb cantata si acompaniata.
Ce minune ne da Domnul in frumesetea unei cantari.
Ce har!
Domnul sa va binecuvinteze!
Nu trebuie sa fie performanti;
ma mir ca au un repertoriu atit de curat.(asta e termenul care imi vine in minte)
aici nu veneau grupuri pina acum;
nu stiu cum stau cu prioritatile.:)
dar cu alegerea cintarilor, nota 10.
Stiu ca faceti parte dintr-o familie de muzicieni. 🙂
si ca Domnul v-a trecut prin zdrobire; de aceea apreciez mult felul in care „tineti” ritmul(aici). 🙂
De unde ştiţi, soră Elisa, că fac parte dintr-o familie de muzicieni? Iar cât priveşte zdrobirea… cunoaşteţi doar „o felie”, credeţi-mă! Dar mulţumesc Domnului pentru tot!
Vă amintiţi ce spune în Proverbe 25:4? „Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales”… O, şi câtă zgură mai are de scos!
Frate Marinel…cine este ca aurul curat aici pe pamint?. 😦
eu nu, vai mie. 😦
Ma bucur ca Domnul a lucrat la vasul dvstra si ca azi Ii puteti multumi; El sa va binecuvinteze;
sa aiba mila si indurare de noi toti.
Mă bucur şi-I mulţumesc Domnului ca am putut aduce bucurie şi mângâiere cu această piesă! Fie ca dragostea Lui să treacă dincolo de ea, dinspre inima mea spre a voastră, a tuturor! Mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Am transmis Domnului toate aprecierile primite! El le merită! 🙂
Extraordinar.