Mituri despre căsnicie – partea a III-a

Urmare de AICI.

6. Frumuseţea fizică nu contează, numai cea spirituală, să fie pocăită şi atît. Nu trebuie să îţi placă din punct de vedere fizic, numai bărbaţii nespirituali îşi iau ca punct de reper frumuseaţea fizică. Mit! sau… depinde… unii bărbaţi sînt mai pocăiţi ca alţii, alţii doar mai miopi… sau … depinde…

7. Viaţa sexuală nu contează, dimpotrivă… . „Alea e păcate, noi cu misiunea şi cu rugăciunea”. Împreunarea fizică este numai pentru făcut copii, plăcerea este vinovată. Pot să mă repet? Prostii! sau… depinde…

8. Ele nu se bucură de viaţa intimă. Noi vrem şi ele acceptă. Nouă ne place şi ele suportă. N-au ce face! Depinde…. Aici, vă rog… fără confesiuni.

9. Intimitatea (pentru el) şi cadourile scumpe (pentru ea) repară relaţia. Dacă avem crize, mergem într-o nouă lună de miere sau într-un miniconcediu. Conflictele se rezolvă oricum în pat sau prin cadouri scumpe. Nu! Comunicarea rezolvă sau … depinde….

10. Copiii îi leagă mai mult pe cei doi. Aveţi probleme, faceţi un copil, scăpaţi de divorţ. Fals! sau… depinde…

Urmăriţi şi AICI.

La grupul de ucenicie Fbrica de bărbaţi vom continua să discutăm pe îndelete şi alte mituri şi legende despre prietenie şi căsătorie.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Mituri despre căsnicie – partea a III-a

  1. valeria zice:

    hahahaha … toate conteaza . restu’s povesti urbane .

  2. Pingback: Mituri despre căsnicie, de Marius Cruceru « Life Mission

  3. Toate conteaza! cu citeva mentiuni:

    10. Copiii, daca cuplul e varza un copil ii desparte clar! Copiii au menirea sa puna la incercare grea unitatea cuplului, de asta stiu ce vorbesc 🙂

    6. nu poti sa fii atras de o femeie pe care nu o placi fiziz, las-o incolo cu frumusetea spirituala doar 🙂 si aia conteaza dar nu se poate fara aia fizica

    9. crizele nu prea se pot rezolva in 2 doar, ci trebe sa se apeleze la un alt cuplu care sa fie o autoritate pentru cei 2, altfel fiecare e convins ca are dreptate. si da intimitatea e importanta pt el dar daca nu sunt rezolvate si alte probleme de atitudine si comunicare, intimitatea nu alina durerile alea…

    • Marius David zice:

      Putinstiutorule,
      aşa cum spui, da, copiii ne încearcă podul relaţiei,
      fiecare copil îţi mănîncă ceva sute de ore de somn, asta înseamnă că sîntem mai iritabili, mai predispuşi la certuri.

      corect, ce anume te face să fii interesat ŞI de parteaspirituală? Nu trebuie să fie Miss Cluj-Napoca (Evanghelica) :), dar să nu-ţi fie urît să te întorci acasă, nu? Îţi aminteşti de Irinuca din amintiri din copilărie..
      să vedem cine ştie ce înseamnă „balcîză şi lălîie” 🙂

      Ba, cele mai multe crize se pot rezolva în doi, dacă cei doi pot îndoi genunchii repede.

  4. Marius David zice:

    Da, mulţumim, l-am sesizat şi l-am semnalat pe facebook şi twitter.

  5. ACIDUZZU zice:

    „8. Ele nu se bucură de viaţa intimă. Noi vrem şi ele acceptă. Nouă ne place şi ele suportă. N-au ce face! Depinde…. Aici, vă rog… fără confesiuni.”

    O intrebare:
    Ni vi se pare ca seamana aceasta stipulatie de la punctul 8, cu un…viol domestic, conjugal ?

  6. ACIDUZZU zice:

    „Împreunarea fizică este numai pentru făcut copii, plăcerea este vinovată. Pot să mă repet? Prostii! sau… depinde…”

    „Cine are urechi de auzit, sa auda…”, spune Cuvantul Domnului !
    Simt aici o urma de…usoara persiflare justificata cum ca fiecare act sexula trebuie sa fie „incununat” de o sarcina, de o nastere…
    a) Cum ne deosebim atunci de animalele care „o fac” doar instinctual si cand le vine…sorocul si cu un singur scop: reproducerea ?
    b) Unde este sentimentul care innobileaza cu iubire cuplul, chiar in timpul acestei intimitati ? Fara iubire, din actul in sine nu ramane decat o descarcare de energie, o…frecare mecanica in doi…
    c) Cum de ignoram adevarul biblic care incheaga un cuplu, adica „un singur trup” din punct de vedere spiritual, fizic si sentimental ?
    d) Cum ramane cu I Corinteni 7:5 „Sa nu va lipsiti unul de altul decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana din pricina neinfranarii voastre”. Niciun copil, rezultat din urma impreunarii. „Impreunarea” in cadrul legitim al cuplului, nu este un pacat in sine ci o implinire „cu buna invoiala” Vezi ce parere au chiar….
    http://www.crestinortodox.ro/morala/barbatul-femeia-casatorie-70909.html

  7. ACIDUZZU zice:

    Ca o completare la punctul 8… as dori sa subliniez lipsa manierelor tinerilor barbati in relatiile lor cu partenerele (bineinteles, legitime…)

    Cu multi ani in urma ma aflam la o intrunire „de comitet” pe teme delicate…
    Incercam sa „solutionam” cazul unui cuplu tanar, casatoriti de aproape doi ani de zile…
    Din cauza lipsei de maniere si de educatie, tanarul curat si credincios de altfel, dar abrutizat in manifestari si lipsit de tandrete (caci este valabila si reciproca din Proverbe 5:19: „…fii imbatat(a) tot timpul de dragalasiile ei (lui)…”), determinase o stare de tensiune a carei destramare conjugala era iminenta… Desi trecusera aproape doi ani de casnicie, viata lor intima esuase lamentabil. Nu avusesera nicio relatie sexuala, nici macar de…debut ! Sotia era terorizata doar de gandul apropierii sotului de ea…
    Incercam, ca oameni maturi si cu experienta, sa gasim modalitatea de restaurare amiabila si cu suport biblic, dar ne loveam de refuzul ei categoric, pe deoparte, iar de cealalta parte de…”nerabdarea” inca neconsumata a sotului, care, pe principiul „scopul scuza mijloacele” dorea astfel sa-si dovedeasca „barbatia” in familie, ignorand orice sfat dat.
    Colac peste pupaza, aveam si noi in comitet cativa frati cu idei preconcepute, ceva de genul: „Nevasta sa se teama de barbat !”
    Dupa mai multe infatisari, dupa ore prelungi de energie consumata inutil, dupa „vizite la domiciliu” cei doi, se gaseau inca in impas.
    La un moment dat cand, pentru a nu stiu cata oara puneam intrebarea: „Ce-i de facut, fratilor ?”, un frate scump si…dominant (ca un lup alfa…) ne-o reteza scurt:
    „Cum ce-i de facut ? Simplu ! Nu vrea (sotia) ? Trebuie sa vrea ! O „pui” in pat si TREBUIE SA VREA !”(iertati-mi exprimarea redata cuvant cu cuvant)

    Va marturisesc sincer ca acest raspuns mârlanesc ma socheaza si astazi dupa aproape patruzeci de ani…si pentru aceasta imi cer inganuinta de a reda aceasta intamplare care, sunt convins ca se repeta si astazi „cu brio” in unele familii…
    Totodata imi cer iertare si de la posesorul acestui blog, rugandu-l fiebinte sa nu treaca acest comentariu la „spam” chiar daca socheaza prin franchetea relatarii. Unii mai au de invatat, si inca foarte muuuult !

  8. Pingback: Klezmer, Mituri despre căsnicie, Pau, El ultimo cancion, « La patratosu

  9. Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s