„Şcoala ucide creativitatea” ?

M-a întrebat cineva chiar în dialoguile purtate în acest spaţiu despre dorinţa de a scrie, libertatea de improvizaţie şi diversitatea subiectelor etc.

Nu mai continui, că nu vreau să mă laud 🙂
Dar …

Unul dintre lucrurile pe care le-am urît visceral în şcoală a fost dictarea comentariilor. Am avut, din păcate, profesoare de literatură care ne dictau comentariile, pe care trebuia să le memorăm pentru a le „vomita” înapoi pe catedră, intacte, cuvînt după cuvînt.

Dar… în timp ce se dicta, eu m-am apucat să scriu cu totul altceva. Am fost prins. Tot respectul cum şi toată cinstea doamnei Silvia Durnea, doamnei Uţa Păduraru, care m-au înţeles şi m-au lăsat în pace să scriu ce doresc eu în timpul orelor de dictare. Am avut şi alţi profesori cum a fost regretatul domn Puiu de la Liceul de Filologie Istorie din Iaşi, care n-a practicat niciodată metoda dictare-ascultare.

Iată mai jos un documentar care ne dă de gîndit

şi două bonusuri

AICI este toată conferinţa

însă… CREATIVITATEA nu este scopul ultim al formării şi copiii nu se nasc artişti, ci păcătoşi….

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, Pătrăţoşenii, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la „Şcoala ucide creativitatea” ?

  1. Flavius zice:

    …cred ca mai potrivit pe final de articol era Matei 19:14 😉

  2. Andreea zice:

    Sunt acasă de câteva zile. Unul dintre fraţii mei mai mici îmi este apropiat în mod deosebit. Este interesat de „ştiinţă”. Are un microscop mic, telescop (mic cu lentile bune, şi mai mare cu lentile mai slabe după spusele lui), câteva enciclopedii strânse tot de la zilele de naştere, citite atent şi înţelese.. Mereu discutăm, mereu mă surprinde. De această dată încerc să îl iscodesc, ce a mai făcut, nou ce a mai învăţat, însă nu reuşesc şi mă mir. Îmi răspunde aşa cu o oarecare resemnare că i se pare că nu mai are imaginaţie, că desenează lucruri imaginate în trecut (îi place să deseneze lucruri învăţate de prin cărţi, o rachetă rusească, o ateritare pe Marte imaginară). Îl întreb „Ce ai mai scris în carte?” (scrie o carte.. Creaţia lui Dumnezeu, a început cu Universul, Sistemul Solar, Planetele fiecare în parte, a luat Pământul la rând, fauna, flora – în zilele fericite mi-a destăinuit cu luciri în priviri că el scrie lucrurile aşa cum s-au întâmplat, pentru ca să ştie copiii adevărul, şi că la fiecare capitol a pus câte un subtitlu: Dumnezeu e minunat, Dumnezeu e măreţ şi altele. Când mai citeşte despre Bing-Bang, Evoluţie – lucruri care se regăsesc inevitabil în fiecare enciclopedie, se uită la mine cumva milos şi remarcă „..nu e adevărat”.) … îmi răspunde din nou cu gândul în altă parte că nu a mai continuat că.. studiază ce să mai scrie, că are multe pagini caietul până se termină.. explicaţii care nu se cer, ştim amândoi că altceva e la mijloc.

    Îl întreb de şcoală, de ore, le iau pe rând şi îl pun să povestească ce face la una, ce face la alta. Aflu că desenul nu e luat în serios, că desenează mereu aceleaşi lucruri, şi îmi explică „să desenăm ceva imaginar, să desenăm asta sau cealaltă” (şi apoi cu nostalgie „anul trecut era armată la desen!”) . La geografie, din nou schimbări, partea interesantă s-a terminat, au trecut la munţi „şi trebuie să învăţ toate numele acelea”. La biologie a fost invers, primul semetrul au făcut doar celula, ţesuturi, şi era fericit că au trecut la plante, animale. Nu mai reţin cum s-a exprimat referitor la semestrul cu celula, dar s-a înţeles că logic e să ştim despre plante, animale, lucruri palpabile.

    Fratele meu e în clasa a 5-a. Trecerea din şcoala primară se resimte ca un şoc. Deja se vede „sistemul” în ceea ce studiază. Simt că îl pierd(em). Automat în şcoală desenul se consideră o disciplină facultativă, matematica şi româna de bază, celelalte – obiecte ce trebuie făcute. Remarc la fratele meu interese diferite de cele clasice. Preferă desenul, „ştiinţele” (în şcoala primară au avut obiect de studiu Ştiinţe). Doresc să lupt pentru el şi împreună cu el. Mereu a avut visuri MARI. A crezut în ele, de aceea a şi scris, a desenat, a „studiat” şi cerul (mi-a spus într-o zi acum multe luni în urmă că a văzut pe cer roiul de stele M24, i-am propus să îşi facă un caiet de observaţii, ca să folosească datele în viitor). Acum parcă nu mai are pasiuni. Îl surprind cu câte un joc la calculator..

    • Marius David zice:

      Ah, îmi aduc aminte de jocul acela pentru care am muncit o grămadă să o conving pe mama să mi-l ia. Era prin 1981-82 şi apăruse un joc din RDG, era o chestie cu lentile, se puteau monta binoclu, microscop, telescop etc.
      Cred că am făcut toate combinaţiile posibile. Îţi mulţumesc că mi-ai adus aminte de asta.
      Descrii foarte bine chestiunea cu „sistema”

  3. Andreea zice:

    erată:
    ce a mai făcut nou, ce a mai învăţat
    aterizare

  4. Pingback: 1900, Cele 10 porunci ale predicatorului, Brînză în coajă de brad, Sfînta mînie împotriva lui Dumnezeu « La patratosu

Lasă un răspuns la Marius David Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.