Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Am vizionat întreaga emisiune.
Nici nu ştiu cum să zic eu…
Mie mi se pare a fi una dintre cele mai dificile situaţii atunci cînd o persoană este invitată la o emisiune TV , unde , instant , trebuie să formuleze coerent , cu suficienţă şi erudiţie , în propoziţii şi fraze , conţinutul unor idei (fără a deţine măcar nişte notiţe scrise ).
Mi se zbîrleşte părul numai cînd mă gîndesc la o astfel de situaţie !
Din partea mea aveţi toată buna şi aleasa consideraţie ! şi aş reformula zicerea aceea latină în : „Mens potens et fervidus in corpore sana” !
da, nu-i uşor…. dar să nu exagerăm… am fost mai mult decît submediocru…
multţmesc de aprecieri
Nu.
Problema aceasta chiar este una foarte grea , e planetară. E domeniu vast , actual şi planetar.
Greutatea domeniului informaţional o dă tocmai actualitatea şi intensitatea formei sale complexe inedite.
Nu ştiu cîţi au reuşit să facă sinteze valide , atotcuprinzătoare, sau cîte tratate s-or fi scris pe această temă diversă ! Cazuistica , pe actualitatea domeniului , cred că e aproape inexistentă ; sau cum se moare ( fizic şi spiritual-moral) prin obosirea ochiului , auzului şi creierului cu toate aceste mijloace de informare.
Şi care ar fi partea dătătoare de viaţă a acestui sistem informaţional , adică , cum poţi , totuşi , să te alegi cu „nişte plus de viaţă” prin intermediul acesta actual informaţional.
Cei mai mulţi ar fi tăcut în emisiune ! Ar fi fost ca la un priveghi informaţional în formă televizată !
Aşa că , atingerea ideii Lui Cristos a fost INFORMAŢIA care se impunea a fi adusă în emisiune , ceea ce aţi şi făcut , în stil filo-teologic , cu abilă îndemînare
[ Îmi aduc aminte de o fază tristo-hazlie , pe care am păţit-o la examenul de medicină legală - susţinut verbal - atunci cînd , fiindu-mi destul de greu ca , într-un timp relativ scurt (materie de semestru) , să-mi însuşesc şi să adopt un fel de combinaţie de limbaj juridico-medical , am început să cosmetizez la propoziţii şi fraze , după care , doar la cîteva momente , îmi spune profesorul , parcă cu învinovăţire : „Aaaaa , dumneata eşti din-ăla de la filo , cu bla-bla... , carnetul !” îmi ceruse carnetul de note. Cred că era şi un pic băut. Vibrînd eu de emoţie , i l-am dat spăşit şi mi-a trîntit un 7 ! Nota era , cumva, sancţionatorie în mintea lui , fiindcă o stabilise în comparaţie cu celelalte note mai mari , însă n-a ştiut nimic de mulţumirea mea CĂ MĂ LIBERASEM de povara grea atît a examenului cu limbă încîlcită cît şi a locului corelativ de tortură !
]
multumesc încă o dată pentru cuvintele generoase. Nu le merit. Stiu eu prea bine.
am zîmbit la păţania cu examenul
Vlad Musatescu parafraza dictonul latin de mai sus:”Mens sana in corpore sano” cu…
“Mentosan in corpore, sano !”
Are o farama de adevar, musatismul asta !