Ziua lu mă-ta (mare)

Disclaimer (avertizare): citiţi pînă la capăt cu răbdare, înainte de a trage „confuziile” cu privire la expresie.

Aseară mă întrebam cum s-ar putea numi această zi: este ziua femeii, este ziua mamelor? Ziua mamei? Este oare ziua internaţională a femeii? Au şi musulmanii aceeaşi părere ca şi noi?

O doamnă răspundea în dreptul întrebării mele:

sîntem aşa dornice de atenţie încît ar trebui să păstraţi neapărat ambele denumiri. Dacă nu sîntem mame, sîntem sigur femei…

Mi-am adus aminte de tataia. A avut 12 copii, 3 i-au murit de mici.

Cînd ne trimitea să îi spunem ceva lui mamaie se răstea oarecum aşa:

Spune-i lu mă-ta mare… Vezi că-i la mă-ta mare…Spune-i lu mă-ta să vină să vă ia…

Spunea acestea referindu-se la soţie şi la fiică. Mă-ta era mama, mă-ta mare era mamaia, nevasta lui.

Am văzut tot timpul o oarecare distanţă încruntată şi faţă de nevastă-sa şi faţă de copii. Eram la masă şi spunea:

Făi, femeie, lasă-i, fă, să se joace, fi-mi-ar drag de ei, că-s copii…Fă, Lenuţo (asta-i mama), lasă-i, fă, la noi pînă trece vacanţa, pupa-i-ar tataia pă ei…

În triunghiul relaţional tataia ne aşeza întotdeauna pe noi în relaţie cu bunica şi mama, ele erau mă-ta şi mă-ta mare. Se autoexcludea şi poza rece faţă de mama copiilor lui şi faţă de fiicele-mame. Mi s-a părut la fel de fascinantă acestă aşezare ca şi cea în care David împăratul vorbeşte la persoana a III-a despre împăratul, adică despre sine. Curios lucru, nu am considerat o clipă că ar fi vorba de răceală, lipsă de iubire sau lipsă de respect din partea soţului şi tatălui. Am priceput-o mai degrabă ca o formă de timiditate, de ascundere a relaţiei de dragoste faţă de nepoţii care oricum n-ar fi înţeles cum stau lucrurile.

Nu i-am văzut pe bătrîni pupîndu-se teatral şi giugiulindu-se ca hulubii, dar s-au iubit cu sobrietate şi asprime. În lumea în care femeile nu şi-ar fi arătat părul despletit altcuiva în afară de bărbatul lor, în lumea în care femeia nu stătea la masă, dacă la masă ar fi mîncat numai bărbaţi, în lumea în care înţelegeau altfel decît noi.. temerea de bărbat, iubirea era tainică şi ascunsă chiar şi ochii fiilor sau nepoţilor. Aceştia vor fi descoperit la vremea lor cele dragoste.

Bătrînii noştri nu s-au alintat cu iubita mea soţie în public, nu s-au sărutat faţă cu noi nici măcar la aniversări, nici nu ne-au spus nouă mergi la binecuvîntata mea nevastă şi cere-i sarea, dar s-au iubit aşa de mult că au murit unul după altul. Mureau chiar unul după altul, a murit tataia şi mamaia i-a urmat, a murit bunicuţul şi mamăica s-a dus…

Erau încurcaţi bătrînii în vorbe de amor şi nu li se potriveau drăgălăşeniile de faţadă, dar s-au iubit cîte 72 de ani şi s-au lipit, făcînd-se cu adevărat una, aproape fiziologic, biologic.

Generaţia noastră a învăţat declaraţia uşuratecă, spunem te iubesc în loc de pa, şi draga mea ţine loc de particulă onomatopeică, fii risipitori de lexeme.

Mi-e dor de sobritatea aproape acră a bătrînilor noştri în astfel de zile în care dăm urări generalizate şi feisbucizate la toate femeile din lume …. tuturor doamnelor şi domnişoarelor…

Vă rog, dragii mei, păstraţi-vă cuvintele de drag pentru mă-sa copiilor voştri…de mă-sa copiilor mei mă ocup eu în fiecare zi şi nu numai de 8 martie.

Sper să ajung ziua în care să-i spun fiului fiului meu,

Spune-i, bă, la mulţi ani lu mă-ta mare… fi-mi-ar drag de tine, tu, să-mi fii…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Ziua lu mă-ta (mare)

  1. Emil zice:

    Asa este. Bine spus. Abrupt dar bine.

  2. Pomisor zice:

    Vorba este… o moneda… Singura moneda pe care cu adevarat o ai ca fiinta umana…
    Si la fel ca orice moneda daca nu are acoperire in viata nu are mare valoare.
    Aici se vede marea deosebire dintre multele declaratii, frumoase ca sunet dar goale de continut prezente si vorbele descrise in articol care colturoase cum erau aveau o acoperire mai substantiala.

  3. Mike L zice:

    Chiar ca mi-a plăcut fr. Marius! Dar cred că pe „astea” ar trebui să le facem şi pe „alea” să nu le lăsăm nefăcute!

  4. „Sunt trei lucruri pe care un bărbat le poate face cu femeile: să le iubească, să sufere pentru ele, sau să le transforme în literatură.” grăia Stephen Stills zâmbind în colțul gurii mângâind sârmele de bronz ale chitării de sub braț.

    Cred că există o măsură în orice, atât în degajarea momentelor de afecțiune, dar și în aciditatea cu care vrem să părem mai stâncoși decât suntem uneori. Dulcegăriile zaharoase: pot trezi simțurile câteva clipe, dar la fel de bine excesul pot în diabet.

    De ziua femeilor, îmi doresc nouă bărbaților și băieților să știm să pensulăm în portretul mamelor și fiicelor de mamă un zâmbet care să nuanțeze conturul inimii noastre.
    Le mai doresc lor, celor care ne-au dat viață, să poată să citească dincolo de iscăliturile noastre strâmbe uneori și să ne ierte dacă tremurul mâinii le vor așterne câteodată poate nedeslușit.

    Sunt trei lucruri pe care un bărbat poate să facă pentru o femeie. Dar niciunul din ele nu este să o uite.

    La mulți ani!

  5. Mi-a plăcut ideea dvs.
    Însă până vom ajunge să spunem nepoţilor zicerile moşilor noştrii, generaţia decreţeilor (şi nu numai) ar trebui să stea mai aproape de mămăiţele României şi de mamele ‘mnealor…
    Fugozitatea vieţii cotidiene ne împinge să trăim un regim de fast-food, o întâlnire instant cu cele ce ne-au crescut pe braţe. Uneori, zile sau săptămâni întregi nu le auzim glasul, deşi telefoanele noastre au multe minute gratuite. Ne petrecm timpul sporovăind cu prieteni plictisiţi, iar mamelor noastre nu le mai spunem de mult nici o poveste, deşi urechile lor bătrâne, sunt deschise să audă glasurile copiilor iubiţi. Intrăm pe atâtea uşi în fiecare zi, dar pragul mamei dragi nu l-am mai trecut de multă vreme…
    continuare pe nickbags

  6. AlexB zice:

    „Spune-i lu mă-ta mare… Vezi că-i la mă-ta mare…Spune-i lu mă-ta să vină să vă ia…”

    Nu era „Spune-i lu mă-ta… Vezi că-i la mă-ta mare…Spune-i lu mă-ta să vină să vă ia…”?

  7. BenO zice:

    Nu imi place deloc limbajul acesta. Imi pare rau de asa ceva nu imi este dor. Prefer „Te iubesc” cu acoperire si dragalasenii in public. Tot respectul pentru batranii nostri, dar ar fi altele de copiat de la ei decat asa ceva

    • Nu cred că ideea articolului a fost să revenim la aceste exprimări. Ele aparțin unor generații de oameni care au apus odată cu stilul lor de viață. Provocarea stă în faptul că astăzi, când am renunțat la ”mă-ta” și tac-tu” (mici sau mari), îl avem pe ”lugu-lugu” vreo doi, trei ani, după care iar ”lugu-lugu” cu alta/altul și tot așa…
      Decât așa ”lugu” mai bine ”mă-ta” cu una pe viață!
      Asta este morala.

      • Marius David zice:

        în sfîrşit cineva care mă înţelege.
        Mulţumesc, Cristian Ionescu.

      • eLioR. zice:

        : ))))

        mami cand intreba pe cineva de ma-sa zice: ce mai face ma-ta? fara intentia de-a jigni, asa cum li se pare… tinerilor : )) din ziua de azi. nu mai zic de buna…

        ps si eu am inteles.

      • BenO zice:

        Nu stiu ce inseamna „lugu-lugu”, dar banuiesc. Ei, acum si in generatia e, sau „dintre sticle”, ca sa folosesc expresiile gazdei, mai sunt oameni care sunt altfel educati cu privire la relatii. Eu unul recunosc ca sunt influentat mult de lucrurile pe care le-am invatat la Fabrica de barbati.
        Dar nu ma refeream doar la limbaj. Uitandu-ma la bunicii mei, mi s-a parut mereu ca vorbind in felul asta sunt de fapt distanti unul de celalalt, oarecum reci. Ma intreb, cand erau singuri vorbeau altfel?
        Nu ma refeream la mangaiat cand ziceam dragalasenii in public. Dar si modul in care vorbesti in public cu sotia spune foarte multe.Prea multe exemple de felul acesta am intalnit, cand sotii fac pe durii cu sotiile lor, in public. Si acasa sunt ca mieii:)
        De gusturi nu discutam

        • Marius David zice:

          nu, Beni, tocmai asta este ideea, aveau o sfîntă a sfintelor iubirii lor, cînd erau singuri se raportau diferit unul la celălalt, aşa cum patriarhii se jucau cu nevestele lor cînd credeau că nu sînt văzuţi.
          Mie mi se pare scabros să ne mozolim în public numai ca lumea să vadă cît ne iubim. De asemenea, mărturisesc că mă simt foarte incomod cînd un cuplu care îmi stă în faţă începe să se strîngă pe canapea de faţă cu noi şi cu alţii.
          La fel, am o oarecare senzaţie de disconfort cînd predic în biserici în care stau pe aceeaşi bancă familii sau pretena cu pretenul şi stau răsturnaţi unul peste altul.
          Mă gîndesc eu în mintea mea „slabă” vorba lui nea Racu (că grasă nu-i 😉 ) că bărbătuşul cu pricina nu se gîndeşte fix la predica mea. Pur egoism şi mîndrie neruşinată din partea-mi!

          • BenO zice:

            Bine ca nu suntem toti pastori 🙂
            Unii alearga de dimneata pana seara dupa desertaciune, o saptamana intreaga si duminica, cand vin la biserica impreuna, stau tot despartiti. N-am inteles niciodata chestia cu partea fratilor si partea surorilor. Nu vorbesc despre prietene si prieteni, dar mi se pare normal si natural ca in biserica sotii sa stea impreuna cu sotiile. Doar sunt una si se afla in aceasta relatie in cadrul randuit de Dumnezeu.
            Doar pastorului i-ar fi mai greu 🙂

          • alina c zice:

            Ha, ha! Mi-a placut postarea, mi-a placut si acest raspuns. Si mai ales „fii risipitori de lexeme”. Sinteti talentat, ce sa mai spunem…
            Mda, ne asortam si in privinta asta (cu prea multe vorbe dulci si dragalasenii in public)

          • Silvia zice:

            prea tare comentul asta!!!!!
            frumos articolul!!!!!

    • Marius David zice:

      Ei, chestie de gusturi, Beni.
      Euprefer fără drăgălăşenii în public şi fără pipăieli în faţa copiilor.
      mai ales cînd ai copii adolescenţi.

  8. Pingback: Din seria “un grup de cercetători”: cravata nu e bună! | Marius Cruceru

  9. Boanerghes zice:

    Pentru cei care au vazut prea multe filme „cheek flick” cred ca i-ai lovit la sentiment.

    atata gingashie in asprimea cuvintelor tale Marius.

    Multumesc pt delectare.

  10. elisa zice:

    Dragalaseniile in public deobicei sunt false(afara de primele luni de dupa casatorie, cind nu te poti abtine. :))

  11. „Erau încurcaţi bătrînii în vorbe de amor şi nu li se potriveau drăgălăşeniile de faţadă, dar s-au iubit cîte 72 de ani şi s-au lipit, făcînd-se cu adevărat una, aproape fiziologic, biologic.”
    Ce frumos!
    Bunicii mei din Moldova (din Tansa, mai exact, o comuna aflată la 20 km de Roman) (bunicii din Transilvania au murit, chiar dacă nu unul după altul) au amândoi peste 85 de ani (bunicul peste 90). Încă trăiesc, deşi abia se mai mişcă. Eu le zic tataia şi mamaia. Sunt aproape sigur că moartea unuia va provoca în foarte scurt timp moartea celuilalt. E şi vârsta la mijloc. Mi-au spus (fiecare în particular) că „fără tatai-to/mamai-ta” nu ar fi ajuns la vârsta la care au ajuns. Dar nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată arătându-şi afecţiunea măcar printr-un gest. Se ceartă însă într-un mod de-a dreptul hilar. Probabil că e şi asta o formă de a-ţi arăta afecţiunea. În tot cazul, atunci când nepoţii lor se întorceau în Cluj (adică eu şi fratele) plângeau de parcă urma să nu ne mai vadă vreodată.

    • Marius David zice:

      Dorin,
      da, ştiu desrpe ce vorbeşti, recunosc „scena”, cine se iubeşte se tachineşte, cum spune proverbul 🙂
      aşa se „certau” cîteodată şi alţi bătrîni pe care i-am întîlnit. era un mod de a schimba vorbe de duh
      – Mă, ce proastă am fost eu că m-am căsătorit cu tine…
      – Proastă, proastă, da ai avut noroc… 🙂

  12. Paul Pantea zice:

    N-oi fi eu familist, da’ cand se cearta batraneii sunt adorabili.

  13. naomi zice:

    „Vă rog, dragii mei, păstraţi-vă cuvintele de drag pentru mă-sa copiilor voştri…de mă-sa copiilor mei mă ocup eu în fiecare zi şi nu numai de 8 martie.”

    Frate Marius, nu sunteti cam … „sobru”?
    Urarea pe care mi-o face sotul are menirea sa-mi intareasca certitudinea ca sunt o sotie iubita; urarea venita din partea copiilor ma face sa ma simt o mama dorita; din partea colegilor, o colega buna; din partea fratiolr o sora draga; din partea unui necunoscut, o fiinta feminina care umple universul acesta si asmd.

    • George zice:

      La multi ani si D-l sa va binecuvinteze sora. Si nu admit in vocabularul meu sau la copii mei mata sau mata mare. este mama sau bunica.!!

      • naomi zice:

        Multumesc de urare si va doresc si dv multa binecuvantare.

        Copii mei o concepeau ca pe-o injuratura; cel mic, cand i-a spus bunicul lui: „du-te si spune-i la ma-ta … ” a zis:”te spun lui mama ca ai injurat”.
        Inca se mai folosesc expresiile si acum, dar nu aici este esentialul postarii ci in dragostea ascunsa si profunda care ii lega pe bunicii nostri. Daca nu la toti gasim aceasta iubire, este alta poveste.

  14. George zice:

    De Ziua mamei?? Ziua sotiei?
    Da sint multe de spus si de dialogat, dar un singur lucru pot spune si arta copiilor mei .
    Pot arata respect si tandrete sotiei mele oridecite ori ma adresez ei, si limbajul sa nu fie unul de pe strada. Vorba aceea tonul face muzica.. nu poti spune urlind sau tipind ” fa toanta nu vezi ca te iubesc” Si copii vazind felul meu de a fi si vorbi cu sotia mama copiilor mei tot asa si ei vor arata rspectul cuvenit mamei si femeii in general.
    „la multi tuturor mamelor si bunicelor” si multe binecuvintari Ceresti de la D-l.

    • Marius David zice:

      „multe binecuvîntări cereşti de la Domnul”, aşa este corect, a propos de limbaj corect şi afectuos.
      cred că cine scrie numele Domului întreg are mai multe şanse să fie răbdător în a-i spune vorbe de amor şi drăgălăşenii şi nevestei 🙂

  15. ACIDUZZU zice:

    In loc sa suspectam pe cineva de exprimare arhaica sau…badarana, mai bine am cugeta unde ne situam cu sentimentele fata de mama care ne-a nascut, fata de sotia careia am uitat sa-i mai acordam o infima atentie sau fata de prietena pe care o „aburim” atat de ieftin cu atentii derizorii (desigur, cu mult mai ieftine decat un tantalau „lugu-lugu”)?
    Unde…levitam cu cinstirea si sincera apreciere ? Mai aproape de…”ma-ta” sau nici nu suntem in stare de un perfid si tranzitoriu „lugu-lugu”…?

    Cred ca Marius Cruceru a intentionat, indiferent de exprimare, sa aduca in atentia vrednicilor purtatori de nadragi, sentimentele in sine pe care le datoram poate de foarte multa vreme celor mai dragi fiinte de langa noi: mame, sotii sau prietene !

  16. Damaris zice:

    Mi-e dor de bunici! Bunicul nu contenea sa scoata poza sotiei lui din portofel si sa spuna : „sapte fete am, nici una nu este ca ea „. Si tot el spunea in barba cand o auzea bombanindu-l :”taci, otrava, ca mi-ai otravit sufletul”. Si tot se iubeau tare. Si cand mosu si-a permis la o reuniune de familie sa o ia in brate si sa o invarta prin casa, baba i-a replicat : ce-ai mosule, te-ai ticnit la cap? hahahaa…
    Si cand el a luat scara de la pod, nestiind ca ea verifica sunca si carnatii pusi la afumat.. si-a luat-o sanatos si cu placere… si tot se iubeau. Si au crescut unusprezece copii.
    Tare grea le-a fost despartirea, pe muteste, cu demnitate. Si mamaia citea doar Daniel 12 ca sa isi aline dorul si durerea.
    Asta este dragostea lui tac-tu mare si ma-ta mare!
    Mi-e dor de bunici!

  17. Pingback: Facebook (3) - C.T.Daniel

  18. De ziua nevestei mele am primit cel mai frumos cadou.Fetita noastra cea mai mare.

  19. HDaniel zice:

    Si eu imi aduc amite de bunicii mei…. nu stiu daca i-am auzit spunandu-mi te iubesc vreodata dar am simtit sigur sentimentul acesta,,, la fel si parintii mei nu ma iubeau cu cuvinte dar o faceau si o fac si acum atat de bine cu fapta….!
    …. iar cand a venit vremea sa ne despartim de bunici parca nu se mai terminau zilele de doliu, a murit mamaia prima iar la doua saptamani sa stins si tataia, n-au putut trai nici macar doua saptamani unul fara altul…!

  20. mihaela zice:

    Mi-ati amintit de bunicii mei…Cand bunicul a murit , dupa 50 de ani de viata impreuna, bunica a zis ;,,In toti anii astia am fost cea mai fericita femeie de pe pamant”. Cu toate ca , privind din afara , ai zice ca nu a fost chiar asa, a crescut 13 copii, a trait la tara …eu cred ca a fost cu adevarat!Pentru ca s-au iubit cu adevarat si au fost cu adevarat una, lasand o marturie buna copiilor lor! Dumnezeu sa binecuvinteze pe batranii nostrii de la care chiar avem ce invata!

  21. Calin Valean zice:

    Bai Mariuse, fi-ti-ar condeiu’ de isprava ca dragi mi-s slovere tale din postarea asta!

  22. Daniel zice:

    Excelent articol,acelasi lucru cu bunicii mei si totusi am apreciat intodeauna felul lor de a se iubi,amuzant pentru mine uneori,dar si pentru ei chiar daca vroiau sa para seriosi si nu schitau nici un zambet.Intrebarea e: cum se va manifesta iubirea peste 20-30? va mai fi respect pentru cei noi si pentru cei din jurul nostru? Cred ca ar terbui sa-i lasam pe americani si sa ne concentram la iubirea adevarata,macar cu putina doza de „sobrietate si asprime”.

  23. Sorina zice:

    Marius, pe mine m-au lovit in adancul sufletului randurile de mai sus… Pentru ca este un adevar covarsitor cel exprimat de tine, si ai facut-o in stilul mai „grosier” al bunicului tau (care ar fi taaare mandru de nepo-su 😉 ): acei oameni, nu prea „slefuiti” din punct de vedere educational (asa cum multi au impresia, in zilele noastre, ca ar fi), aveau – in schimb – ceva ce oamenilor din jurul nostru le lipseste aproape cu desavarsire: aveau valori morale. Aveau ceva de respectat. Aveau motive frumoase si serioase de a-si desfasura viata intr-un anumit cadru care, pentru ei, era sfant… Ferice de ei!… Multumesc pentru minunata lectie de viata pe care ne-ai oferit-o!

  24. Pingback: Dedicaţii de 8 martie: ziua femeii, o sărbătoare stupidă? « La patratosu

  25. marinelblaj zice:

    Poate că nu-mi voi aminti cu exactitate cuvintele (sunt prea mulţi ani la mijloc!), dar unele dintre cele mai frumoase gânduri exprimate despre femeie, mamă, bunică (fiindcă a fost de toate) le-am citit în finalul cărţii lui Mark Twain, „Jurnalul lui Adam şi al Evei”, unde, după ce o înmormântează pe Eva, pe piatra de căpătâi, Adam scrie: „Şi totuşi, acolo unde era ea era Raiul (Eden)”.

  26. eLioR. zice:

    putin cu intarziere, la multi ani si implinirea dorintelor doamnelor si domnisoarelor care trec si petrec pe-aici! 🙂

  27. Mihai zice:

    Minunat spus, mi-a placut mult si m-a emotionat!

  28. Adam zice:

    2 ani mai tarziu si am avut rabdarea sa citesc si sa asimilez fiecare rand, inclusiv comentariile.
    consider ca femeia/femeile importante din viata ta vor sti cat le pretuiesti in fiecare zi, fara a fi nevoie sa le insiri ca pe acatist in 10 postari virtuale (cea mai simpla si mai lipsita de esență urare)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.