Ce facem cu nemţii? Mauthausen 2 (P)

Acum scările morţii şi zidul paraşutiştilor sînt pline de lumină…

zidul-parasutistilor.jpg

…poate şi pentru că acest neam atît de ciudat, germanii, fac cîte ceva să înveţe o lecţie a istoriei…

Cred că avem de învăţat cîte ceva de la ei.
Cele cîteva milioane de euro investite în prezervarea acestor locuri nu pot compensa durerea, dar .. este o posibilă lecţie de tratare a trecutului.

„Prin soarta morţilor să înveţe cei vii”…mortuorum sorte discant viventes, asta scrie pe sarcofagul din mijlocul lagărului..

Nu există uitare fără stîlpi de aducere aminte.

Nu există iertare fără recunoaşterea trecutului.

Nu există memorie fără rememorare.

Nemţii încearcă să îşi amintească şi să ne reamintească ce-au făcut…

Nemţii au curaj, un curaj de care ne-a lipsit pe noi istoria.

Nemţii au îndrăzneala de a privi în trecut şi de a ispăşi uitîndu-se în ochii noştri cu o umilinţă demnă.

În 1999 am întîlnit în Oxford un tînăr, un copilandru, era german. Studia pentru a deveni pastor în Germania natală.

Unul dintre primele subiecte pe care le-a abordat chiar el însuşi a fost ….lagărele de concentrare.

Bunicii i-au povestit.

M-a întrebat imediat de ce naţionalitate sînt şi a vorbit despre răul care s-a făcut atunci.

Am fost mai satifsfăcut de această abordare decît dacă şi-ar fi cerut iertare isteric pentru toate crimele părinţilor lui.

Totul a fost atît de natural, atît de normal.

Am cîntat împreună, un foarte bun pianist…

Mi-a plăcut acel tînăr şi am rămas prieteni.

Cînd am plecat mi-a făcut o surpriză care m-a făcut să lăcrimez ca o fată nemăritată, care pleacă pentru prima dată de acasă.

Trebuia să plec la ora 3 noaptea.

Ne-am luat rămas bun seara şi ne-am dus fiecare în dormitoarele noastre, nădăjduind la un şir de scrisori prin email.

La 3 noaptea pe cînd îmi tîram singur bagajul pe hol, aud o engleză cu un r dur… era M., prietenul meu,

Venise în toiul nopţii să mă conducă la staţia de autobuz.

Eroic, nu-i aşa că există un eroism al gesturilor mărunte…?

Băiatul ăsta ispăşeşte firimituri din Mauthausen prin felul în care îşi arată curajul de a aborda trecutul, istoria şi prin felul natural şi simplu în care înţelege prezentul relaţiei cu „suboamenii”.

Probabil de asta cînd întîlnesc vreun coleg german nu simt nevoia să mă duc la el şi să îi amintesc de lagărele de concentrare şi de evrei… şi de Hitler

Cred că Auschwitz, Buchenwald, Mauthhausen, pot fi modele de la care să învăţăm că „harul este gratuit, dar nu este ieftin”.

Poate oare felul în care se raportează nemţii la trecut să se constituie într-o lecţie şi pentru noi?

Numai că ne trebuie ceva mi mult decît sentimentalisme ieftine, ne trebuie acea formă de curaj şi dîrzenie pe care germanii au cultivat-o de-a lungul istoriei.

Deci, ce facem cu germanii?

Ce facem cu Hitler?

hitler-muzeul-figurilor-de-ceara.jpg

Să nu uităm însă că atunci cînd strîmbăm gratiile, stricăm şi crucea… strîmbăm şi lumina.

Cînd ne amintim amintim strîmb suferinţa, mîngîierea ei este împuţinată.

gratiile-strimbe-si-lumina-strimba.jpg

Click pe dunga asta neagră să vezi ce vezi…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în intrebările lui Naum, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Ce facem cu nemţii? Mauthausen 2 (P)

  1. tani zice:

    …nu toti germanii au curajul sa recunoasca,nu toti isi iau responsabilitatea genocidului in masa…mai sunt inca nazisti moderni,din pacate si printre acestia si aceia care se considera de credinta protestanta!

  2. horvathliviu zice:

    Minunat! si dupa 2 ture de 12 h am placerea sa va citesc. De vazut documentarul Al doilea razboi mondial in culori.

  3. Andrei zice:

    Bonhoeffer spune: „Acest har este bogat și costisitor fiindcă a fost scump pentru Dumnezeu, fiindcă l-a costat pe Dumnezeu viața Fiului Său și fiindcă ceea ce la costat scump pe Dumnezeu nu poate fi eftin pentru noi.”

  4. Pingback: Străinii, Ce facem cu nemţii? Previziuni: provocări pentru următorii ani? Scara Scărarului, « La patratosu

  5. Pingback: Cu bicicleta în pelerinaj la Auschwitz – exercițiu de ucenicie peripatetică pentru generația Facebook | Marius Cruceru

  6. Pingback: Un nou pelerinaj cu bicicletele – in memoriam Dietrich Bonhoeffer: Viena – Lagărul Mauthausen – Lagărul Flossenburg (și retur?) | Marius Cruceru

  7. Pingback: NOUTĂȚI cu privire la pelerinajul de anul acesta: in memoriam Dietrich Bonhoeffer – Viena – Mauthausen – Flossenburg | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s