„Netrebnicia pe internet” Andrei Cornea

Aduc în atenţia dumneavoastră un articol mai vechi al lui Andrei Cornea. Nu prea sînt de acord cu titlul. Netrebnicie, etimologeşte vorbind, înseamnă lene. Diavolul, prin lucrarea sa, este orice, numai netrebnic nu. La fel şi urmaşii lui, dar şi urmaşii lui Cristos ispitiţi.

În facerea răului sîntem oricum, numai netrebnici nu. În primirea harului, nemernici! Am pus mai multe aici sau mai degrabă AICI.

Spuneam însă, la început, că am opinii împărţite privitoare la „postări“ şi „forumuri“ de discuţii. Dacă, până acum, am spus ce nu-mi place la ele, trebuie să spun şi ce îmi place. Îmi place un singur lucru: că aflăm astfel adevărul – crud, mizerabil, dar nu mai puţin adevăr. Nu-mi place acest adevăr, îmi place cunoaşterea lui.

O fi virtual mediul Internetului, dar adevărul său e prea real. Cred într-adevăr că majoritatea celor care postează anonim pe Internet (fie bune, dar mai ales rele) sunt imaturi psihic, care nu au curajul să trimită scrisori semnate. Dar se pare că ei formează majoritatea omenirii. E un adevăr trist, dar un adevăr ce merită ştiut, că o mare parte a naţiunii pretinde că înţelege ordinea mondială, dar sabotează ordinea gramaticii şi a ortografiei limbii române. Să nu ne facem iluzii: şi înaintea Internetului existau frustrare şi laşitate ale „omului mărunt“, iar toate acestea explodau şi incendiau lumea în momente de cumpănă – războaie şi revoluţii. Nu sunt convins că Internetul e instrumentul care ne-a deresponsabilizat cel mai mult. Mai curând, el a revelat ceea ce exista dintotdeauna: netrebnicia celui mărunt la fire, care n-are curajul să lovească sau să laude în nume propriu, ca „să nu o încaseze cândva“! Şi revelaţia asta continuă nu-i tocmai un lucru rău! Acum, graţie Internetului, aflăm ceva mai mult despre numărul şi frustrările acestor suflete de slugă şi măcar ştim că trăim pe o uriaşă cloacă de ură, de acreală resentimentară şi, mai ales, de violenţă disperată să se manifeste. Deocamdată, ea se manifestă mai ales în „nick-names“-uri ridicole şi în violurile asupra logicii şi ortografiei. Deocamdată…

Sursa articolului AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Citate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

124 de răspunsuri la „Netrebnicia pe internet” Andrei Cornea

  1. naomi zice:

    Nu poate fi toata lumea perfecta, mai sunt si inmaturi psihici, lasi. marunti pentru care noi avem datoria sfanta sa ne rugam.
    Nu suntem cu nimic mai buni daca ii etichetam fara sa-i cunoastem, fara sa le cunoastem frustrarile. Daca ne-am expus unui loc public, sa acceptam tot ce poate oferi acest loc.
    Prin critica si lovituri nu facem alceva decat sa-i intaratam mai rau iar noi sa devenim mai acri decat ei.
    Lumea virtuala este exact lumea reala, sa facem ceva util sa o schimbam nu doar sa o criticam. Aviz „Mesterul Manole”- el a facut ceva ce a ramas peste veacuri.

    • Otniel Veres zice:

      @ Naomi

      Nu, lumea virtuala nu este exact lumea reala. (daca vreti sa incepeti sa o schimbati, ce ar fi daca v-ati da numele? ar fi un inceput).

      in lumea reala atitia viteji cu adevarul in gura care taie in stinga si-n dreapta, care stiu ei cum e si cu lucrarea si cu biserica, „stie” ei cum functioneaza, cine e in spate, etc. nu ar avea curajul sa spuna in fata acele lucruri sau daca ar sti ca ajung la urechile mai marilor.

    • naomi zice:

      Exact Otniel, ne legam de lucrurile marunte pentru ca cele mari ne depasesc.
      Oare asa ne invata Dumnezeu, sa doboram pe cei slabi, sa-i decapitam pe cei gresiti, sa uitam sa actionam in dragoste.
      E foarte usor sa acuzi – in lumea virtuala- dar sa nu uitam ca Dumnezeu vede si aici si El vede totul. Stie si de ce Naomi si nu numele meu.

      Asa cum eu m-am ascuns dupa un pseudonim, asa se ascunde fiecare dupa ceva, sa nu fim impocriti- scuzati cuvantul, dar nu am gasit unul mai bun.
      Nu am facut-o cu intentie rea sau vicleana, am motivele mele, dar nici intr-un caz rea intentie sau lasitate.

  2. Sanyi zice:

    Cuvantul „netrebnic” are si o alta conotatie, autorul are dreptate.
    Nu am intentia sa va contrazic, vreau doar o precizare, in zona noastra se mai foloseste acest cuvant si in alt sens, in sensul in care ne explica si dictionarul, fapte de care se foloseste si Diavolul NETRÉBNIC ~că (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; josnic; abject; infam; nemernic; ticălos.)
    Niciodata nu mi-a placut anonimatul, nici pe internet si nici la telefon, insa unii se folosesc de acest anonimat pentru a arunca cu noroi in adversarul sau, netinind cont nici macar de persoana lui ca astfel poti deveni unul sau una dintre categoriile care sunt mentionate mai sus de dictionar.
    Este frumos si corect si nu in ultimul rand crestinesc ca or ce nedreptate sa fie rezolvat pe cai omenesti, care pot fi rezolvate la o masa si cu vorbe omenesti sau in cel mai rau caz prin instantele judecatoresti, care instranta este neindicat pentru copii lui Dumnezeu.

  3. Otniel Veres zice:

    culmea ar fi ca majoritatea celor care comenteaza la acest post sa fie anonimi!

    • naomi zice:

      Nu sunt toti, dv nu sunteti 🙂

    • Marius David zice:

      cine ne face o statistică, acum că am ajuns aproape de 100 de comentarii?Este uşor de făcut un pro-centaj!

      • Sper ca am numarat bine:

        Sunt mai multi anonimi (vreo 8 comentatori care-si dau numele inclusi Marius Cruceru; vreo 12 care nu si-l dau).

        Totusi, cei care au cele mai multe comentarii sunt persoane care-si dau numele real.

        Vreo 47 comentarii anonime, vreo 64 de autori care-si dau numele real. Probabil se vor mai scrie comentarii, numaratoarea este aproximativa si nu va fi relevanta prea mult timp.

        Ideea este ca ati avut dreptate, Otniel Veres. 🙂

        • Ciprian Simut zice:

          oare va veni vremea cand, pentru a putea posta, ti se va cere:

          nume, prenume, varstsa, sex, nr. la pantof, circumferinta craniului, distanta dintre ochi …

          mai tineti minte (m)irc-ul? era celebru: asl pls.

          ce vremuri.

          • Eu l-am prins. Aveam o colega care batea tastatura doar cu cate un deget de la fiecare mana, ca la masina de scris. Stiam toti cand e pe mirc la ore fiindca numai tastatura ei se auzea 🙂 In ultimul an batea deja cu cate 3 degete de la fiecare mana. 🙂

            Pe mirc erau si concursurile alea cu intrebari, hint-uri, puncte. Cine raspundea mai repede. Acum pe mes ce e? Pe facebook? Piata da si ea ce se cere, deaia are si atat de mult succes. Pacat, ca incultura creste ca buruiana pe mormantul timpului pierdut pe aceste „saituri de socializare”.

          • Poate sub protectia mamei China.

            Tehnologia permite stocarea tuturor detaliilor pe un suport, sa nu mai trebuiasca introduse de fiecare data. E suficient o scanare de retina, un cod, cine stie… un scan de funte, de mana dreapta…

        • elisa zice:

          ascultareacredintei,
          unde te incadrezi?
          elisa L

  4. Anonimi este mult spus, indentificarea se poate face usor. Anonimatul, nick-nameurile astea, sunt necesare din alt motiv; culegerea de date de anumite persoane si firme, exista un imens scandal pe aceasta tema in toata lumea. In spatiu românesc cunosc multe asociati ce nu depasesc gaina si purcelul ca numar de membri insa au cules date, creat un site ajungând la 14.000 membrii, iar unul din acei baieti desptepti ajunsa pâna si-n guvernul României, in calitate de reprezentant al disaporei respective. Sa nu mai vorbim de borfasi de profesie care iti urmaresc pasi pâna ce ajung in casa si te lasa si fara ea, Ro este plina si de asemena elemente. Situl dl Cruceru este urmarit de catre foarte multi inclusiv borfasi, de persoane care vâneaza date spre ale comercializa , se fac bani frumosi cu aceste date, ca sa nu mai spun ca iti poti trage un CV, un ONG, partid, firma si ce nu se pot face. Prin urmare; anonimatul este un rau necesar altfel nu se permitea navigarea sub nick-name, de mult ar fi fost obligatorie online declinarea identitati, va fi impusa si ea când vor putea tine sub control fraudele, asigura sigurnata navigatorului.

    Mârlania aratata cu atâta curaj sub anonimat este netrebnicie, pe care moderatori responsabili o sanctioneaza, multi, foarte multi exagereaza, ajung considera militeni, sefi de post la Cucuietii din Deal.

    Cu toate aceste inconveniente, un lucru bun tot a fost facut, s-a spart in bucati monopolul informatiei, iar in spectru religios s-a produs cutremur de grad foarte ridicat, cca 9.8 pe richter, cel putin in România unde colaborationsimul, perfidia a atins cote halucinante, datorita internetului fosti colaboratori, pungasi nu-si mai pot pune masca pioseniei, sunt la urgenta demascati de enoriasi. Motiv pentru care internetul (implicit libertatea de exprimare) este cel mai abitir suduit de lideri religiosi , deoarece nu mai pot tine oitele legate de parul dânsilor. In spectru crestin românesc s-a produs o adevarata revolutie, lipsesc doar lideri cu viziune capabili strânge in jurul lor aceasta imensa masa inca debusolata careia vechi lideri nu-i mai raspunde asteptarilor, provocarilor cu care se confrunta, din pacate sunt depasiti de situatie. De aici vine si ura contra liderilor manifestata sub anonimat, excludem din discutie rau voitori, pe cei cu agende precise. Trebie sa recunoastem faptul ca intr-un anumit sens s-a dat o lovitura de gratie si biserici, luata pe nepregatite ea inca nu sa dezmeticit, totusi vad ceva pasi timizi dar destul de pozitivi ce duc spre redresarea situatiei. Sa luam un exemplu;

    Dupa 89 colaboratori nu s-au sinchisit da la o parte, lumea -i vorbea, îi stia ce le poate pielea, odata cu aparitia internetului multi au fost fortati retrage, avem cazuri recente, de nume sonore. Enoriasi, masa a probagat informatia cu viteza lumini, ceea ce nu era cu putinta in urma cu 10 ani, motiv ce a avantajat aceste elemente. Este bine ca si lideri (de toate categoriile), sa aibe o maciuca deasupra capului de care sa se teama, ca de Dumnezeu nu se mai tem de multa vreme. Asa ca; mai bine ca internetul sa ramâna asa cum este cu toate relele lui generate de anonimat si alte materiale murdare, dezinformare , s.a.m.d

  5. Pomisor zice:

    Lucrurile acestea se practicau de mult. Un exemplu care se incadreaza perfect in subiect este folosirea de pseudonime de catre scriitori…

    • Ciprian Simut zice:

      aceea este o situatie diferita.

      cei care scriu pe bloguri nu intra in categoria aceea sau cel putin nu au nick-uri din aceleasi motive.

      … sa fim seriosi …

    • mai ales (tooot scriitori) ai securitati.. si ce pesudonime isi lua astia…

      Ce sa mai vorbim, supara rau de tot libertatea oferita de internet.

      Daca ne uitam atenti cel putin in segmentul crestin observam lejer ca cele mai pertiente mesaje sunt venite de la anonimi, ataca problemele frontal nu le escamoteaza ceea ce este si firesc sa supere pe ceei vizati.

      Am vazut multe predici pe internet ce suduia netul de mama focului, aud mai ales pe astia din USA cum recomanda cu patos ca oitele sa adopte programele lor de autocontrol, am auzit si pe un român predicând asa nazdravanie… Adica, oita este legata de gardul pastorului care -i controleaza orce miscare, na.. mai ceva ca la securitate, ori mai pe sleau la Pitesti, da multe mai vor astia controla mai fratilor… pe vremuri prin securitate azi prin internet.

      Inca nu am auzit o predica in care sa se zica ca anonimatul pe internet este pacat de moarte, insa nu cred ca nu-a fost rostita chair de nimeni, iar daca nu-a fost, mai mult ca sigur va fi si ea rostita, repetata pâna baga frica in oasele bietelor oi.

      • Ciprian Simut zice:

        asta e geniala:

        „Daca ne uitam atenti cel putin in segmentul crestin observam lejer ca cele mai pertiente mesaje sunt venite de la anonimi, ataca problemele frontal nu le escamoteaza”

        sper ca e o gluma sau macar o ironie.

        nu indraznesc sa continui pana nu o confirmi.

        • Nu, nu este ironie stimate dle Simut, nu va banuiesc de naivitate cel putin mesajele dvs stau dovada ca orce puteti fi numai naiv NU.

          Dubla personalitate a devenit a doua natura a omului, cu precadere cel agatat de un sistem, de paradigme ce pâna mai ieri erau solide, azi se clatina din toate incheieturile, iar cel mai teribil vizat segment este cel religios indiferent de religie. Crestini anonimi ce spun lucurilor pe nume, nu se feresc de nimeni si nimic (din sistem, sub protectia anonimatului), cauta da masca jos, acest component va declansa si marea reforma crestina, am deja piste serioase in acest sens din alte ograzi , care bag seama au si dat pe piata vreo doi teologi pe masura ce ofera raspuns adecvat, viitorul este al acestei miscari, celelate ermetizate, blocate in paradigme ce se clatina serios in care includ si baptismul nu mai au sanse rezista pe piata multa vreme. Observati va rog;

          Acesti anonimi ce ataca frontal problemele nu au teama de Dumnezeu ca-i pedepseste pentruca critica mai mari, tarele din biserica ci de mecanismele diabolice a oamenilor prin care-i distrug, de „preasfânta mânie proletara” („crestina”) . Internetul abunda de exemple dramatice (toate cultele), a celor care au actionat fatis, sunt si vreo doi baptisti , ba de nu ma insel chiar din UNiv Oradea , ce i-a ajuns presfânta mânie crestina( proletara). Si in USA se opereaza identic, nu doar in Ro, Ru, BU, s.am.d.

    • Marius David zice:

      da, tocmai ca să îşi ascundă celebritatea şi ca să-şi dea pe faţă ideile 🙂

  6. Otniel Veres zice:

    ce frumos este sa ne ascundem in spatele marilor exemple ale istoriei, nu?

  7. Ciprian Simut zice:

    evident.

    nu ni se pare corect sa ne expunem numele real cu ideile pe care le expunem. ne asumam consecintele.

    pe cand cei care nu isi dau numele, pot scrie orice fara a suporta nici o consecinta.

    ar trebui sa existe un acord prin care fie ne dam toti numele real fie scriem toti cu nick-uri.

    • Estera zice:

      Si daca nu au toti comentarii la fel de reusite ca ale celor cu numele real, o vor „incasa”? Daca spun prostii si apoi primesc suturi, pseudonimul e ca un amortizor.;)

      • Ciprian Simut zice:

        ce va da impresia ca noi, cei cu numele real, avem comentarii impecabile si adevarate pana in maduva? noi de ce nu am putea incasa niste suturi? nu avem nici noi dreptate intotdeauna! 🙂

        deci, daca cei cu nick-uri NU spun prostii si noi, cei nu nick-uri reale spunem prostii? tot nu e corect fata de noi. 🙂

        avem si noi pareri, care pot fi gresite. e eliberator sa sa iti asumi propriile idei cu identitatea adevarata in vazul tuturor. te face mai responsabil cu cuvintele, cu ideile …

        dar de ce va e frica sa luati suturi? si eu iau suturi. nu ne-am nascut infailibili! suturile sunt binefacatoare daca le vezi ca niste trepte spre aprofundarea adevarului si a intelepciunii. asa scrie in proverbe … aproape.

  8. Estera zice:

    Si ce daca exista „imaginea mea”. Important este sa nu fie mai „inalta decat se cuvine”.

  9. Ciprian Simut zice:

    mai inalta decat trebuie? da’ cat trebuie sa fie?

  10. Ciprian Simut zice:

    asta, cred eu, e cu totul diferit. dar e o idee cruciala.

  11. naomi zice:

    Nu inteleg, care-i deranjul? Nu ne cunoastem personal, ne cunoastem dupa cum ne percepem din comentarii, din ceea ce spunem, din felul cum gandim cum ne exprimam si atunci ce conteaza daca imi spuneti „fita” sau „paiata”. Eu sunt aceeasi chiar daca-s anonimul-bata-l vina sau „realul”. Daca mi-as pune numele real v-ati schimba atitudinea fata de mine? V-ati mai indulci un pic? Nu cred.

    • Ciprian Simut zice:

      nu, dar ar fi frumos sa cunosc „fatza” cuiva intr-o sala de bal mascat in care sunt printre putinii participanti fara masca. de fapt, nu cei cu masca sunt „ciudati” la un bal mascat ci cei fara masca. totusi, nu cred ca blogul acesta este un bal mascat … deci, se aplica reversul.

  12. Conteaza? zice:

    Am un singur motiv pt care folosesc nick-ul aceasta: poate deveni riscant sa te expui pe internet (vorbesc din proprie experienta – negativa!)

  13. Ciprian Simut zice:

    ip-ul descopera … totul … buhuhuuuuu

    • adrian zice:

      daca trec printr-un proxy server nu mai descopera nimic (va avea IP-ul serverului proxy).
      IP-ul poate fi falsificat prin mai multe „tehnici”. Poti chiar sa iei identitatea (IP-ul) cuiva si sa trimiti mesaje care par ca vin de la el. TCP/IP nu este un protocol securizat, cine vrea siguranta are la dispozitie protocole securizate.
      Unii folosesc identificarea dupa MAC-ul placii de retea dar si asta poate fi falsificat. 🙂
      Raman „urme”, dar uneori e nevoie de un adevarat Sherlock Holmes al Internetului ca sa descoperi cine a „comis-o”.
      In internet, oricine poate fi oricine. 🙂

  14. Otniel Veres zice:

    Si totusi, nimeni nu spune nimic de articolul lui Cornea?

    • Marius David zice:

      nu-i fascinant că toată lumea a creat de fapt o temă nouă, fără a ne referi la textul citat?
      asta mi se pare mie demn de studiat pentru manualul de blogging.

      • adrian zice:

        un comportament tipic de sistem complex, in care interdependenta, conectivitatea, diversitatea si adaptivitatea agentilor produc noutate! Este, intra-devar, uimitor.
        O paine buna de mancat pentru sociologi.

        • Marius David zice:

          şi pentru psihologi.
          Oricum în cele zeci de mii de comentarii mi-a fost dat să văd o parte din manifestarea naturii umane.
          Patru ani de zile pe blog sînt cît o facultate. Realmente cred că am văzut cam de toate, aproape toate tipurile de manifestări imaginabile la o persoană cdare stă şi comentează în faţa unui monitor, cu braţele întinse pe tastatură, fără să vizualizeze persoana căreia îi „vorbeşte”.
          Ar trebui scrise teze de doctorat, făcute studii, taxonomii, statistici.
          Probabil că atunci cînd voi muri îmi voi dona blogurile spre autopsie şcolilor de jurnalism.

  15. dorinmuresan zice:

    In mod ciudat, nu am simtit niciodata nevoia de a folosi un nick. M-as simti tradat. De ce, adica, sa arunc in anonimat tot ce am asimilat de-a lungul vietii mele, din toate punctele de vedere? Nu sunt profesor, desi am vocatie de profesor si chiar studii in acest sens, insa as prefera de departe ca unul dintre elevii mei sa intre in discutii care (crede el, doar!) l-ar putea ridiculiza, decat sa se ascunda dupa un amarat de nick. Anyway, internetul ne face sa alunecam fie catre duplicitate, fie catre un soi de individualism hiperbolizat (a fost si cazul sub/sussemnatului), in sensul exhibarii personalitatii proprii. Nu e de mirare ca unii se intreaba pe acest blog, la acest subiect, de ce sunt crestini care se ascund dupa un nick (eu, care inca nu m-am instalat complet in credinta, ma intreb si mai mult), desi ei ar trebui sa fie exemplu in acest sens (adica tocmai echilibrul, calea de mijloc intre extremele amintite). A fost bun exemplul cu mastile si balul. Aici nu este bal, pe acest blog este viata, nu o viata virtuala, ci o viata adevarata, care DOAR se lasa transmisa pe cai virtuale.

    • Otniel Veres zice:

      ma bucur sa vad inca o persoana cu care sint „in acelasi duh”.

      si dupa mine nefolosirea nickului este ceva ce tine de simtul elementar al crestinismului din noi. (in afara de situatii cu adevarat intemeiate, bineinteles. nu stiu, nu fac cazuistica, dar ma gindesc sa nu absolutizez)

      • un crestin zice:

        Stimate Domnule drd Otniel Veres, nu va faceti griji in ce va priveste.
        Dumneavoastra aveti un verb inconfundabil. Cu nick sau cu nume, chiar lasand spatiul alb la rubrica ‘nume” cititorul va recunoaste dupa scris.

        In ce ma priveste , un amarat anonim in generaL, socotesc ca anonimatul este un drept castigat democratic si, voila, ma folosesc de el pana la decizia Adminului de a obliga prezentarea buletinului la intrare.
        cu respect,
        har si pace

        • Otniel Veres zice:

          domnule crestin

          cred ca ratati sensul articolului si asta mai ales daca il trecem prin filtrul valorilor crestine.
          nimeni nu pune la indoiala dreptul dvs. democratic de a va pastra anonimatul.

          dar o etica crestina v-ar da dreptul sa va comportati netrebnic cu cineva sub protectia anonimatului? sa ii vorbiti urit? imi aduc aminte de un comentariu de la primul post cu Iosif Ton: „sinteti prosti toti cei care-l criticati pe Iosif Ton”.
          democratic era in regula, ce spuneti daca si moral?

          democratic poate sint in regula, crestineste poate sint fatarnic, las sau amindoua.

          cu respect

          • un crestin zice:

            O, nuuu! Nici anonimul, nici persoana care-si scrie numele nu are dreptul sa se comporte netrebnic pe net sau aevea. Dar daca anonimului i se mai trece cu vederea, celui care-si da numele si gradul de noblete nu i se iarta nimic. Nobletea il obliga.

            Ar mai fi o motivatie a anonimatului. Anonimul chiar se considera un anonim, fara nume cunoscut sau cu rezonanta. Este si cazul meu, un crestinut oarecare,modest, timid, nesigur ca ar rezista unui tir de mitraliera cum se mai poarta cateodat’ pe bloguri.
            Altfel, sa fim sanatosi si bucurosi fiecare in starea in care ne-a asezat Domnul. Mai sus sau mai jos.

            • Marius David zice:

              da, iată timiditatea sau teama, protecţia de genul „mă văd copiii scriind pe net, luat pe sus de alţii, îmi pierd autoritatea în faţa lor etc.”.
              chiar mi-a fsot dat să văd pe Patratosu o chestie absolut super dulce: o mamă sub anonimat care a intrat în dialog în contradictoriu cu fiul ei sub anonimat, îi cunosşteam şi pe mamă şi pe fiu. A fost finalmente o discuţie încheiată cu bine.

          • Ciprian Simut zice:

            Tot lasitate si mandrie e.

          • Otniel Veres zice:

            Nu cred ca este o noblete sa-ti dai numele, e ceva absolut normal, la fel cum nu cred ca anonimatul scade din gravitatea netrebniciei. poate o amplifica, deoarece e insotita si de lipsa curajului.

            in rest, asa cum spuneti sa raminem in starea in care ne-a pus Domnul

          • naomi zice:

            @un crestin, comentul tau m-a dus cu gandul la semnificatia numelui. Nu am inteles niciodata cum era posibil ca un om sa fie caracterizat de numele care i se pune, de alti. Ma gandeam ca poate Dumnezeu ii inspira pe parinti sa le dea numele potrivit, dar acum imi dau seama ca daca mi se repeta de zeci de ori pe zi „Placuta Domnului” mi se intipareste in minte, in suflet aceasta expresie si tind sa o adopt, sa ma comport asa cum imi dicteaza numele, „Placuta Domnului”.
            Poate ca „nike-names”-urile noastre nu sunt tocmai anonime, o spun cu „modestie” 🙂

          • Ciprian Simut zice:

            pe blog fiecare isi asuma o anumita responsabilitate pentru ce spune. aceasta este mai mare sau mai mica … sau inexistenta.

            eu, care ma invart in jurul anumitor oameni in contextul in care traiesc, voi fi intrebat de ce am scris asa si de ce am scris invers. unii se vor supara, altii vor fi de acord cu mine, altii poate vor face lucrui destul de neplacute, altii vor fi si mai prieteni decat pana acum pentru ca vor fi descoperit ceva bun in ce am spus.

            toata responsabilitatea si riscul de a lua suturi dispare cu un nick. de exemplu, sa presupunem ca am un prieten cu care ma inteleg bine. intra pe blog cu un nick, iar eu habar nu am cine e. ma iau cu el in idei si la urma ies eu sifonat rau de tot. ma intalnesc cu el la biserica si ma ia ca si cum nu ar sti nimic de incident. eu ii spun de netrebnicul care m-a judecat nedrept, si ii mai si spun ca daca l-as cunoaste i-as spune in fata cat de josnic e! la care prietenul meu nu marturiseste nimic. ba mai mult, imi ia apararea.

            pe langa lasitate si iresponsabilitate, mai adaug si minciuna si fatarnicia.

            🙂

            • Marius David zice:

              foarte aproape de realitate situaţia imaginată de tine şi nu se întîmplă rar.
              Pe de altă parte … dacă oamenii se ascund şi spun lucruri trăznite… există posibilitatea moderării, spămuirii, interdicţiilor, restricţiilor, filtrării.

              oricum foarte bună observaţie şi exemplul este foarte potrivit.

      • Marius David zice:

        Dorin şi Otniel, gîndiţi-vă şi la o altă posibilitate, nediscutată aici şi nediscutată nici de autorul articolului, domnul Andrei Cornea,

        S-ar putea ca cineva să se ascundă după un nick-name nu pentru protejarea lui, ci pentru protecţia auditoriului sau, mai interesant, ca discuţia să meargă nestingherită înainte.
        Au fost trei situaţii în care eu însumi i-am rugat pe trei conlocutori pe Patratosu să îşi ascundă identitatea pentru a nu intimida.
        dacă şi-ar fi dat numele adevărat, autoritaea ştiinţifică în cazul unuia, autoritatea eclesială, în cazul altuia şi popularitatea artistică în cazul celuilalt ar fi distrus discuţia din prima.
        Ne-am fi oprit din pricina argumentului „magister dixit” sau, dimpotrivă, discuţia s-ar fi orientat spre atacul la persoană împotriva celui cu autoritatea eclesială (Nu este vorba nici de Marele Inchizitor, nici de Păpuşarul Şef 🙂 ).
        Gîndiţi-vă şi la acestă variantă.

    • elisa zice:

      Numai ca nu toti cei ce vin aici sunt interesati de Viata, vin sa sicaneze, facind din asta un mod de trai ; este trist ca nu cautam sa invatam de la cei care au ce da.
      Daca as fi proprietraul blogului as cere niste date la inscriere; de ce sa ne pierdem vremea cu anonimii care fug de minima raspundere.
      Pe mine m-a uimt cu cita siguranta unii au vorbit despre fratele Negrut;
      poate ca unora le-a retezat vreo fantezie, sau i-a mustrat pentru un pacat,
      dar un om credincios se cerceteaza pe sine, merge la fratele sau, apoi la comitet; apoi cind il considera un pagin sa-l de pe net.
      Roadele acestui pastor sunt cunoscute; a stat neclintit pe vremea cind altii
      lucrau la greu cu securitatea; Unversitatea Emanuel este singura conservatoare din Europa, sigur ca isi baga dracul coada; dar de ce sa te lasi folosit de Celrau?

    • Marius David zice:

      ce mai pot comenta la un asemenea, comentariu, Dorin?

  16. elisa zice:

    Otniel Veres,
    nu spune nimeni nimic pentru ca cei avizati au un moment de cercetare.
    Am observat ca marii anonimi sunt cei care au prostul obicei de a spune lucruri neadevarate despre fratii care cirmuiesc cu credinta turma.
    Da, bine spus, ei au gura cea mai mare tot atit cit lasitatea.
    Multumesc Domnului pentru cei care apara credinta, adevarul.
    Acesi care sunt credinciosi au frica sa spuna ceva care nu e adevarat.
    Cei fara frica de Dumezeu nu-i sunt placuti Lui.
    Persoanele care jignesc usor sunt cele anonime;
    de multe ori imi pare rau de cei care se expun batjocoritorilor;
    in loc sa invatam ceva bun aici de la cei care se ofera cu dragoste,
    se ia bata si poc!
    Poate invatam din acest articol ceva; numai daca vrem si nu intram aici
    doar pentru a lovi si a vorbi dispretuitor, ca si cind am ajuns in virful pomlui; numai ca, cu cit te ridici singur mai sus, cu atit caderea iti va fi mai mare.

  17. naomi zice:

    Doamna Elisa cred ca bata este acum in mana dv si nu numai.

  18. elisa zice:

    Naomi draga, atunci bita este si in mina fratelui Marius care a pus acest articol.
    In cine lovesc eu?
    NU trebuie sa te simti avizata, pentru ca tu nu esti anonima care jigneste; tu te-ai smerit si ai vrut sa-ti cotectezi ceea ce ai gresit cind a fost cazul.
    Eu lovesc in cei care nu vor niciodata sa invete nimic, nu vreau sa dau niknamele respective; tocmai ca sa nu dau cu bita direct, ci atit cit sa inteleaga.
    Citeste te rog mai atent, nu trebuie sa te simti pusa in acel loc.
    Deci , nu ma supar. 🙂
    ca nu ai dreptate.Ai spus ca ai un motiv, nu?
    Ai observat ce ma doare? deci mai citeste odata.
    Noroiul care se arunca de la etajele suparioare ale anonimatului in fratii pastori, fata de care ar trebui sa aiba macar respectul ca fata de orice frate sau sora in credinta; ca doar nu vine nimeni din afara confesiunii si din lasitate sa arunce cu epitete foarte nelalocul lor.
    Crezi ca am gresit?
    daca da, mai spune-mi odata si ce anume, ca sa ma indrept.

  19. Swan zice:

    E interesant articolul, dar cred ca se adreseaza mai degraba celor care fac afirmatii cu tinta. Eu am preferat „anonimatul” (il pun intre ghilimele pt ca pt cel putin 5 pers care scriu sau citesc acest blog nu sunt anonima, cu atat mai putin pt domnul Cruceru care are IP-ul meu cu care ma poate localiza, plus e-mailul meu real la care ma poate contacta) pt ca numele meu e absolut irelevant. Probabil ca la un moment dat voi scrie cu numele meu real, desi va asigur ca el e chiar mai anonim decat „nick-ul”, pt ca eu chiar sunt o anonima. Nu ma feresc de pastorul meu (de ex.) pt ca pastorul meu nu stie deloc romaneste, deci nu citeste acest blog, eu nu vorbesc aici despre el si daca am ceva sa-i spun ii spun in privat (si asta s-a intamplat de multe ori). In momentul in care voi face afirmatii cu tinta, cu siguranta voi scrie cu numele meu (si asa ar trebui sa faca toti cei care lanseaza diverse „gloante virtuale”). De exemplu: Daca Swan ar spune: „L-am vazut pe domnul Cruceru intr-o carciuma beat mort si intr-o companie dubioasa” (domnule Cruceru, va rog nu va suparati, e doar un exemplu) atunci Swan ar trebui sa scrie cu numele ei real, pt ca altfel afirmatia ei este la fel de virtuala ca si nick-ul ei. Asta numesc eu afirmatii cu tinta. Dar atata timp cat Swan spune ca-i place cutare film/carte/muzica, sau ca e sau nu de acord cu o anumita teologie „recenta”, sau isi expune propriile convingeri teologice… nu vad ce relevanta are numele ei real. In plus, cine e interesat de adevarata mea identitate, nu trebuie decat sa-mi ceara permisiunea si se rezolva (sau nu 🙂 )

    E adevarat ca pe net suntem cine vrem sa fim si nu cine suntem in realitate, desi acest lucru poate fi destul de relativ. De ex: In realitate sunt o pers. „smerita”, dar aici imi dau drumul la „limba”. Care e adevaratul meu „eu”? Sau invers, in realitate sunt o pers. iute la manie, iar aici ma dau balsam pe rana. Care e adevaratul meu „eu”?

    Apoi, daca nu mai postez cu Swan, ci cu Maria Popescu, cine are certitudinea ca asta e numele meu real? Si tot asa. Asa ca va rog, nu bagati toti „anonimii” in aceeasi oala… cu presiune. 🙂 Cred ca, atata timp cat comentariile sunt in limita bunului simt, si nu mincinoase, calomniatoare, insultatoare, obraznice, etc, „anonimatul” nu e chiar asa de rau. Oricum, e complexa problema. Ma amuza cei care au cate un „anonimat” pe zi, si domnul Cruceru le atrage atentia (de ex: X, de ce ai acelasi IP cu Y?)… sau au „ticuri” care ii dau de gol de la prima virgula. 🙂

    • Otniel Veres zice:

      ma bucur de reactia dvs pentru ca imi confirma ce am spus intr-un comentariu la un post anterior, unde am ridicat problema asta si am trimis linkul acestui articol.
      cei care nu intra in categoria celor vizati nu au de ce sa fie jigniti.

      pina una alta sa inteleg ca va cheama Maria Popescu; v-ati folosit de un tertip, dar eu m-am prins 🙂 🙂

      Aragorn 🙂

    • Marius David zice:

      Swan, tocmai am încercat să punem problema şi dintr-o altă perspectivă, la fel cum cu „netrebnicia”
      Dacă cineva se ascunde numai epntru a nu intimida sau pentru a nu se folosi de autoritatea cîştigată în alte domenii într-un spaţiu în care vrea să comenteze relaxat şi fără cravată? 🙂

      • Swan zice:

        Da, am vazut. Interesanta perspectiva. Adevarul e ca daca ar aparea aici un comentator numit Otniel Bunaciu (de ex.) cred ca lumea s-ar cenzura f mult (sau nu. ce credeti? 🙂 )… Sau, ce ziceti de un comentator Iosif Ton? :)) Apoi, numele de familie mai poate starni si linguseli sau atacuri gratuite, evident daca acesta se bucura o oarecare notorietate. Repet: e complexa problema. Eu am comentat doar perspectiva mea. Articolul mi se pare oarecum Teologia minciunii reloaded 🙂

  20. elisa zice:

    Swan,
    si eu am scris la inceput sub pseudonim, am crezut ca asa se face; eram incepatoare in ale intrnetului; baietii mei erau plecati in Spania si Grecia, si ca scutesc niste bani, am invatat pe calculator, pe net; ma duceam la club si-i siciam pe baietii de acolo.
    Cind am avut baieti in gazda, crestini si ei, am invatat mai multe, ei mi-au facut si adresa de mail si asa a ramas; cum au zis ei elisasafir; e aiurea, dar ei ziceau ca e bine sa mai adaugi ceva ca sa te distingi de altii cu acelas nume.
    Cind a venit fiul cel mic acasa, mi-a spus ca nu e frumos pentru o crestina sa nu-si dea numele, ca e minciuna.
    Gata!
    dar acum nu de mult mi -am pus iarasi nikname; fratele Marius mi -a taiat comentariul; stia ca mai de mult am hotarit altceva; ii scrisesm pe mail ca nu mai vreau sa-mi vad numele;
    dar ce rusine mi-a fost…!
    Fiecare face cum crede; suparatoare sunt cele amintite de tine; a jigni sub pseudonim e ca si cind „lovesti si fugi” ca nu te stie nimeni; cind te mai stie careva, nu ti-e totuna.
    Bine, la cei de buna credinta nu e acelas lucru; ca doar Dumnezeu ne vede oricum si orice am face.
    Nu ti-am spus La multi ani ! si cele mai frumoase realizari sa le ai cu Domnul in anul 2011; tot ceea ce El vrea sa implinesti.

    • Swan zice:

      Multumesc la fel Elisa. Iti doresc sa primesti tot ce a pregatit Domnul pentru tine in acest an.

      S-ar putea sa ai dreptate. Nu e decat o luna de cand am aterizat in blogosfera. Inca sunt in perioada de „adaptare”. Poate ca atunci cand ma voi adapta de tot… ma las de blogosfera hahaha… nu e rea ideea 😉

  21. Moi zice:

    Probabil ca sunt multi care nu au avut o opotunitate de a se exprima altfel.SI , in definitiv , nu este rau.Iese la iveala si puterea celor neascultati..

  22. Swan zice:

    @ Otniel Veres

    „eu am gasit-o pe avax, dar nu am extensia necesara sa o deschid; nu ma prea pricep.
    poate dvs. reusiti. merita sa incercati.”

    Am gasit-o si eu completa si „deschizibila” pe scridb.com numai ca eu am nevoie de ea in romaneste. 😦 Multumesc oricum ca incercati sa ma ajutati. Si nu am nevoie din ea decat de vreo 2-3 randuri 😦 Mai caut… poate gasesc pe cineva care o are 🙂

  23. alamb zice:

    Cind comentariile anonimului sint pozitive, in esenta laudative, folosirea unui pseudonim nu deranjeaza atit de tare… In definitv, daca oricum nu stiu prea bine cine sint, de ce sa nu ma ascund dupa o masca, deoarece masca respectiva ascunde o alta… Cind stau de vorba cu un oarecare, sa-i spunem Gica, dar nu regele, in fata aceluia sint intr-o aceasi situatie de necunoastere – stiindu-i numele real – ca si in fata unui alt oarecare, al carui nume nu-l stiu. Noi traim prin intermediul aproximatiilor, chiar si in teologie.
    Si la urma urmei, totul este un joc, nu trebuie neglijata dimensiunea ludica a existentei noastre infasurate in umbra.

    • Marius David zice:

      cine a spus că este deranjat de anonimat? Eu? Andrei Cornea.
      dacă eşti atent, Alamb, aici sînt anonimi acceptatţi şi cu unele comentarii foarte acide la adresa mea. Înjurăturile de mamă le-am scos, dar am lăsat multe comentarii deloc laudative.

  24. Pingback: Intelectualitatea băsesciană fidelă | Vultureşti

  25. Pingback: Întrebări, Bibliografie pentru Exegeza NT şi despre netrebnicia pe internet « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.