Paharele euharistice de la Aleşd

Astăzi este prima Cină a Domnului din întreg anul. Vom lua Paharul Domnului din aceste păhăruţe. Sînt realizate la Pădurea Neagră în urmă cu vreo 20 de ani.

Am avut şi alte pahare. Într-un an, cînd m-am întors din Statele Unite, am adus un set nou de păhăruţe standard din plastic, de unică folosinţă. Am vrut să vin în ajutorul sorei noastre în Cristos, sora Butuc, atît de credincioasă şi plină de credincioşie… şi i-am adus acele pahare.

Cu multă blîndeţe, aşa cum ne-o amintim, că acum este la Domnul, la Marea şi Preaminunata Cină, m-a refuzat şi le-a pus tot pe acestea.

Acum am înţeles-o! Sînt atît de frumoase! Dacă vreodată se vor schimba, le voi lua la mine acasă pentru a-mi aminti de toţi cei care vor fi băut din ele, fraţi şi surori în Domnul.

Priviţi-le! Sînt extraordinare! Nu-i aşa că reflectă frumuseţea Bisericii? Unitate în diversitate! Acelaşi sînge în atît de diferite suflete.

La predică astăzi vom avea ultimele capitole din Apocalipsa, cele citite pe 31 decembrie. Vom medita la ideea de noutate, estetică şi comunitate… succes .. plus….

Mi se pare mie că Apocalipsa 21 şi 22 ne spun că Noul Ierusalim nu este destul, că Mireasa gătită şi frumoasă nu-i ajunsă, că o cetate şi cort plin cu oameni trebuie să mai încapă ceva…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Gînduri, Meditaţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

101 răspunsuri la Paharele euharistice de la Aleşd

  1. Un pacatos zice:

    Nu va suparati, dar Domnul Iisus si apostolii n-au baut dintr-un singur pahar? Ca in Scriptura zice: ” Si luand PAHARUL, multumind, a zis: Luati ACESTA si impartiti-l intre voi;” ( Luca 22, 17).

    • naomi zice:

      Da, a luat paharul cel mare si l-a impartit intre noi – in fiecare paharel-

    • Pomisor zice:

      Din motive igienice (transmiterea unor boli, „a pus altul buza lui pe el” 🙂 , etc.) in multe biserici neoprotestante se practica ori fiecare cu paharutul lui propriu si personal ori ca in acest exemplu cate un mic pahar pentru fiecare.

      Biserica ortodoxa foloseste pahare de argint din cate stiu care se autodezintecteaza (argintul are acest efect).

      • Pomisor zice:

        autodezinfecteaza* Scuze… 😦

      • Pomisor zice:

        Desi informandu-ma acum am observat ca in ultima vreme, s-au modernizat si ei…

      • Raul Vasile But zice:

        Dragul meu, pe zi ce trece observ cât de „mult” cunosc toţi Biserica Ortodoxă! Eşti prost informat! În Biserica Ortodoxă se folosesc pahare obişnuite, pentru că Sângele Domnului „dezinfecteaza” ! Acolo unde este sfintenie nu exista boli si virusi, crede asta!

        • Ciprian Simut zice:

          prin ultima dvs afirmatie va apropiati de doctrina penticostala, dar la nivelul manifestarilor microbiologice. interesanta perspectiva.

          credeti ca daca beau dintr-un pahar euharistic, sa zicem undeva in africa, si din greseala acel pahar e infectat cu ceva virus, nu am sanse sa ma imbolnavesc? aici nu ma refer la faptul ca exista sansa sa nu ma inbolnavesc ci la faptul ca printr-un miracol, sangele, adica vinul, curata paharul?

          daca intr-adevar credeti astfel, as dori sa va intreb cum explicati situatia lui Iov. nu are legatura cu euharistia, dar are legatura cu neprihanirea. Iov a fost numit de Dumnezeu, ca marturie cosmica, un om neprihanit cum nu mai este altul pe pamant. ce parere aveti despre faptul ca Dumnezeu a ingaduit ca Iov sa se imbolnaveasca in ciuda neprihanirii sale?

          este o chestiune teologica importanta.

          • un oarecare zice:

            Intre Iov si Isus nu se observa mare diferenta daca nu era si Iov incercat la un anumit nivel (timp in care Iov se indreptateste si face niste afirmatii despre ziua in care s-a nascut).
            Ganditi-va cum era ca in momentul venirii lui Isus sa mai fie pe pamant un om la acelas nivel de neprihanire.
            Nu totdeuna o boala este consecinta unui pacat.
            In privinta paharului infectat din Africa depinde daca ceea ce crezi este o realitate (inpartasirea) si daca esti om al credintei.Daca crezi ca inpartasirea este un simbol si nu o realitate ai toate sansele sa te infectezi (si chiar daca ai paharele se poate intampla 1Cor 11:29,30).
            Daca viata noastra nu este ce actul denota inpartasim o minciuna.

        • Pomisor zice:

          Da acum asa este, se folosesc pahare obisnuite, a fost o vreme cand se foloseau pahare din metale pretioase sau poleite.
          Nu va grabiti sa spuneti ca unde este sfintenie nu exista virusi. Aceasta fraza poate fi interpretata si in felul: ca acolo unde se cauta sfintirea se respecta si regulile de igiena asa ca virusii nu au ce cauta. Dar a spune ca un om sfant nu se poate imbolnavi este o eroare dovedita rapid de realitate si biblie. (In biblie si profetul Elisei desi avea o parte dubla din Duhul lui Ilie a murit din cauza unei boli. Chiar bolnav fiind a facut o profetie adevarata…)

    • Asaf zice:

      Ei erau in total 13 persoane. Ce ar insemna, intr-o biserica cu 3000 de membrii sa fie un singur pahar?

    • vesteabună zice:

      ”Am fost făcuți UNA cu El.” Vestim moartea Lui și moartea noastră împreună cu El.
      Ne-a lăsat ”Paharul mulțumirii”, nu păhărelele mulțumirii.
      O pâine, nu cubulețe.

  2. naomi zice:

    „Mi se pare mie că Apocalipsa 21 şi 22 ne spun că Noul Ierusalim nu este destul, că Mireasa gătită şi frumoasă nu-i ajunsă, că o cetate şi cort plin cu oameni trebuie să mai încapă ceva…”
    Ce?

  3. tani zice:

    mirele iubit si vinul ce-i curge prin vine…o golgota crunta si viata cea noua din mine!

  4. un oarecare zice:

    Eu cred din toata inima ca dupa cum scrie aici doar painea se frange paharul NU se imparte.

    Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? (1Cor.10:16)

    Si dupa cum a spus vocea lui Isus:
    Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati PAHARUL acesta si IMPARTITI-L INTRE VOI; (Luc.22:17)

    „Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el.”
    veti bea -plural , din el -singular

    Eu cred ca daca ne temem de bolile care le-am putea lua de la fratii nostri cand bem dintr-un singur pahar nu meritam partasia lor. In rugaciunea lui Isus din Ioan 17 Isus se roaga Tatalui sa ne tina in unitate (aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una. -si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. 21. Ma rog ca toti sa fie una. -le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una).
    Dimpotriva in timpul cinei au fost multe vindecari dar noi ne temem de boala si culmea chiar la masa Creiatorului universului, dar noi ne luam dupa catolici si renuntam la ceea ce ne-au lasat fratii nostri de la care am primit credinta si care au fost mult mai credinciosi decat noi (atentie! credinciosi nu cunoscatori sau interpreti).
    S-ar putea chiar la masa Domnului sa nu fim una alimentandu-ne dintr-o singura sursa? Da! AICI ESTE INSELACIUNEA DIAVOLULUI. Imi este scarba sa iau paharul din mana unui frate mai prost imbracat. Ne meritam osanda! Este si acesta un chip nevrednic. 1Cor 11 25-31

    • Deci, concluzia ar fi ca nu sunteti de acord cu bisericile mari? (sa zicem… peste 50 de oameni)

    • Ia mai ganditi-va odata. Painea se frange, paharul se imparte. Cand zice paine la ce se refera? Dar cand zice pahar?

    • Cand zice sa luam paharul sa-l impartim intre noi nu se interpreteaza la fel ca si cu painea, cand se ia si se frange. Motivul este relativ simplu – noi impartim continutul paharului, nu paharul. Deci, propuneti versetele acestea numai asa, sa dati niste versete. Nu vreau sa par eu mai bun, dar, ierati-ma, haideti sa mai si cautam sa intelegem ceea ce citim.

      Evident ca nu impartim paharul, nu ne apucam sa-l facem bucati bucati… De asemenea, nu paharul este legamantul in sensul propriu. Legamantul este paharul, dar nu acela de sticla, plastic sau lemn.

      Ceea ce este esential este faptul ca avem paine si vin. Melhisedec a venit cu paine si cu vin in mana. Cristos a venit cu paine si vin in Sine. Biserica este Trupul Sau, care nu poate sa fie decat in El, cand exista impartasirea pe care noi o avem la Cina Domnului conteaza unitatea, apartenenta, identitatea. O hrana pentru toti, o viata in toti.

      Cina implica viata. Viata o avem prin faptul ca sangele duce hrana la fiecare celula. Prin jertfa lui Cristos noi Il primi pe El prin legamantul cel nou, in Sangele Sau.

      Slavit sa fie Domnul pentru ca ne da viata prin Sine. Dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine. Si Fiul o da cui voieste, ca noi sa traim prin El.

    • Marius David zice:

      Un oarecare, este absolut nerelevantă discuţia despre un pahar versus mai multe pahare…
      absolut nerelevantă.

  5. Ady zice:

    intr-o biserica mare e greu sa iei cina cum au luat o mana de oamenii prima oara cand s-a impartit ea.E doar o problema de interpretare daca sa fie 1,2,5 pahare sau cate cosuri de paine…
    Poate ar trebui sa dezbatem cu ar trebui sa fie inima cu care luam acea cina.Ar fi o discutie mult mai ziditoare.

  6. Ady zice:

    *cum ar trebui sa fie inima(tastatura nou nu sunt obisnuit cu ea ;)) )

  7. Sanyi zice:

    un oarecare, ce judeci de usor fara sa gandesti un pic mai departe.
    Tu probabil faci parte dintr-o biserica cu un numar de membri mai limitat, va ajunge o paine peste care este chemat Numele Domnului, va ajunge un pahar mare din care sa beti toti, insa tu vrei sa ramai numai la acel pahar si la aceea paine, dar nu ti cont de o biserica sau adunare unde sunt peste o mie de membrii, as vrea ca sa te vad impartind o singura paine si band dintr-un singur pahar cu totii.
    Imprejurarile schimba modul de a bea si de a manca sangele si trupul lui Isus, important este ca painea si vinul care reprezinta trupul si sangele lui Isus sa o luam spre mantuirea noastra si nu spre osanda noastra.

  8. nistor zice:

    Pahar sau paharele. Fiecare cu traditia lui mai mult sau mai putin septica.
    Totusi se bea bine la cina la baptisti. E cam mult vin pentru penticostal, ca mine care bea din acelasi pahar cu fratii. Sper totusi ca nu-l beti pe tot.

  9. Mai bine n-am mai judecat atat de mult, daca se ia cina intr-o biserica mai mare in paharele de unica folosinta sau cum sunt, la mn in biserica se ia dintr-un singur pahar pentru ca nu suntem asa multi, aproximativ 250 membri, dar ideea este daca te impartasesi spre viata vesnica sau spre osanda….asadar deci cercetati-va si lasati ca Domnul sa isi faca lucrarea Sa.

  10. elisa zice:

    Intr-un timp pe peretele bisericii erau expuse paharutele; am intrebat pe tinarul care se ocupa cu acesta de ce a pus tocmai paharele pe perete, ca sa nu uitam ca e Cina? eu le-am pus asa ca mi-a placut.
    700 de membrii priveau la ele si ….nimic…
    Nu cred ca are importanta din ce bem; avem dreptul sa nu ne placa sa bem unii dupa altii; copiii mei nu au baut niciodat dupam mine, eu da.
    Daca am invatat de mici sa fim mai igenici, nu e suparare.
    In mod normal fiecare trebuie sa aiba tacimul personal;
    paharutele sunt atit de mici, ca nu -ti ramine „dulcea-amaraela a vinului”;
    la fel piinea, la acre se scoate coja,incit nu prea ai ce mesteca ca s ate gindesti la framintarea Trupului pe Cruce;
    de aceea eu iau doua bucatele minuscule;
    nu inteleg de ce s-au facut paharutele tot mai mici? economie sau grija sa nu ne imbatam?
    Cred ca apostolii nu aveau „mostre” ci pahare.
    Sa raminem mai bine la inima. 🙂
    Ea sa fie Mare. 🙂

  11. alex zice:

    Nu apare la uniunea baptista motivele si subiectele pentru saptamana mondiala de rugaciune. Cand vor fi afisate?

  12. Andreea zice:

    Ce lichid este in acele pahare?

  13. Highlander zice:

    Bineinteles ca nu aceste discutii puerile avea autorul postului in minte, dar vorba aceea.. unde dai si unde crapa… Nu pot sa cred despre ce discuta oamenii si in ce nimicuri se pierd. Se mira si Domnul in ceruri ca se discuta daca sa fie un singur Paharoi, sau mai multe paharelute. Of of mai mai. De parca nu ar fi destul de evident ca ceea ce e important e vinul dinauntru, nu paharul. Si acum hai…incepeti o alta discutie: dar ar trebui fie vin sau must? =) Nu va bateti capul prea tare. Evident ca vin. A propos, poate cineva sa sfatuiasca in dragoste pe cei de la Emanuel, ca exista si vin dezalcolizat daca trebuie, as they are very much in the wrong cu mustul (sau siropul ala, ce-o fi)

    • Apropos de crapat si alcool…

      Ca se tot vorbea de faptul ca Bodo s-a pocait, cineva intreba cum se vor numi cei de la Bere Gratis daca se vor pocai? „Bere fara alcool”… 🙂

    • Ciprian Simut zice:

      vinul conteaza? esti sigur?
      bine. de care? cat de rosu?
      banuiesc ca vrei sa fie fara alcool?
      dar, Domnul a baut fara alcool?

      in contextul istoriei bisericii baptiste (nu sunt sigur, dar sa ma corecteze cineva) a introduce vin … pur, in pahare, nu e tocmai un gest intelept.

      deci, vinul conteaza nu paharul.
      dar pe Fiul unde il pastram? sau pentru ce Il pastram?
      cu El ce ne facem la Cina?

      • Marius David zice:

        nici nu aveţi idee cîte obiceiuri, tradiţii, supersitiţii sînt …
        cînd NU trebuie luată cina… nu aveţi idee… ce complicat este.
        cum NU trebuie luată, cum nu trebuie frîntă.
        azi am avut, la texte controversate, o discuţie foarte interesantă cu studenţii de anul III pe chestiune.

  14. tudor zice:

    Cu paharute mai multe sau cu un singur pahar luam cina chiar daca fratele nostru nu mai vine la biserica de cateva zile, sau saptamani ..luni.
    Nimanui nu-i pasa , nimeni nu are treaba lui….toti cu ochii la vesela nu la cei ce se impartasesc care si ei sunt mai multi nu …Un singur trup.(unitate in diversitate…ce poezie frumoasa)

  15. vesteabună zice:

    E interesant la baptiști că sunt foarte ”după Cuvânt” în ce privește FORMA botezului: scufundarea în apă. Simbolul fiind evident SCUFUNDAREA în apă, nu doar apa sub orice formă.
    Însă la cină, deși atât interpretarea simbolului cât și mesajul Domnului Isus ne obligă la O SINGURA PÂINE, UN SINGUR PAHAR, baptiștii devin dintr-o dată ortodocși în interpretare și fac cum le taie capul. Agreez cu argumentele lui ”un oarecare”: Cina Domnului trebuie să se ia dintr-un pahar dacă nu vrem să stricăm simbolul. Peste tot scrie:”acest pahar”, nu ”acest vin” și nici ”aceste păhărele”. E foarte clar: ”beți toți din el”.
    Totuși chiar dacă stăpânul acestui blog sau vre-un pastor râvnitor, într-un elan utopic ar vrea să se întoarcă la Scriptură, să înceapă să ia cina dintr-un singur pahar, eu îl invit să n-o facă, din două motive:
    1. Și-ar ridica mulți dușmani, iar spiritul martiric nu mai e la modă printre baptiști, a murit cu ultimii martiri uciși…tot de baptiști.
    2. Ar strica ”frumusețe” de realitate. Realitatea e că ”mai multe păhărele” reflectă exact situația ”unității” de duh a membrilor cultului baptist. E o babilonie cu un singur numitor comun acolo: membralitatea. Nu neg că pe ici pe colo mai sunt scânteieri ale cerului, ca în Sardes, sau poate mai puțin. Zic să lăsați păhărelele în pace, ”vorbesc bine”.
    Nu pot să nu trec peste grija lui ”ascultareacredinței” față de ”ce s-ar face cei dintr-o biserică de 1000 de membrii dacă ar trebui să ia cina dintr-un pahar?” Probabil Celui ce a zis ”Acest Pahar” nu i-a trecut prin minte că unii vor fi atât de fără minte să se adune atâția la un loc. Nici nu s-a gândit că ”Bătrânii Adunărilor Lui” vor trebui să fie atât de puțini, și Adunările atât de numeroase încât să le facă de-un salariu.
    Am scris despre mărimea unei adunări aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2009/04/18/masura-marimii-unei-adunari-lucrarea-fiecarei-parti/
    Citez: ” Mega-churchul, worshipul, marșurile, catedralele și fastul, sunt lucruri pe care bunicii noștrii le-au lepădat cu oroare. De ce să ne condamnăm nepoții la un primitivism de tip sud-american, al unei religii de fațadă, fără implicare, fără pocăință, fără Hristos, fără Har. O religie plină de acțiune umană, fără credință și fără Cuvânt, cel mult cu filosofii înșelătoare ale unor bieți maeștrii care sunt disperați în găsirea de soluții pentru a atrage oamenii in temple.
    Nu observați ce val de înșelatorie perfidă țese diavolul prin religia închinării carnale? Muzică, fast, spectacol, temple și atotputernicul:…el, clericul, persoana care face tot, fără masura darului lui Hristos, dar și fără Harul măsurat….”
    Mărit să fie Domnul!

  16. Ciprian Simut zice:

    bun: o singura paine, un singur pahar. Nu am sa va spun despre bisericile mari de oras din romania, ci de cele enorme din statele unite. Cat de mare trebuie sa fie painea impartita celor 5000 sau 7000 sau 10000 de oameni? Si cat de mare trebuie sa fie paharul dat acestora. Sa presupunem ca paharul e unul normal, un pocal, mai mare, de argint, din care se va termina vinul. intr-o biserica enorma, adica cu multi enoriasi, se va umple mereu dintr-un alt recipient, un bidon, probabil. Asta vi se pare corect?

    • crestin zice:

      Pai exact raspunsul s-a dat mai sus: Nu cred ca modelul bisericii primare era cel de megabiserica. Poate pentru conducatori da bine sa te ridici si sa predici ( sau sa simti ca domini) o biserica de sute si sute de oameni, dar eu cred ca adevarata partasie se face intr-o adunare de maxim 100 de membri ( la care e arhisuficient un pastor). Intr-o asemenea biserica se pot cunoaste foarte bine toti oamenii intre ei, si chiar si pastorul isi cunoaste bine turma. Intr-o biserica de la 100 de membri in sus incep sa nu se mai cunoasca bine unul pe altul si nici pastorul nu isi cunoaste cum trebuie turma.
      Daca conducatorii nostri ar promova interesul BISERICII si nu cel personal ar incuraja aceasta plafonare la maxim 100 de membri intr-o biserica.

      • Ciprian Simut zice:

        corect, deci, desfiintam bisericile mari. asta ar insemna, intr-adevar, mai multe slujbe de pastor, dar si o investitie enorma in cladiri.

        nici eu nu sunt adeptul bisericilor foarte mari, dar din moment ce ele exista, trebuie rezolvata problema.

        in plus, nu cred ca putem lua din noul testament un model de biserica, mare sau mica. la rusalii au fost 3000 convertiti intr-o singura zi.

        • „Adevarul” este ca prima Biserica locala nici nu a fost mare…

          Ce sa mai zic de intentia apostolului Pavel de a avea o Biserica locala in fiecare cetate pe unde mergea.

          Daca facem eclesiologia pe forma cinei chiar ca ajungem departe. Vom fi mai treziti chiar decat strajerii.

          • Ciprian Simut zice:

            nu strica nici o astfel de discutie.

            unul dintre pastorii care ne-a predat la cursuri ne-a povestit despre prima lui Cina pe care urma sa o dea intr-o biserica mica. Pastorul este american, si acolo se intampla multe chestii interesante…de exemplu, omul nostru s-a dus la un magazin de obiecte bisericesti si a cumparat o cutie cu paine taiata cuburi. Cand a ajuns dimineata in biserica, o sora venea de acasa cu o paine coapta la ea acasa. Cand pastorul i-a pus ca nu e nevoie de acea paine, ca o are deja feliata si impartita pe cea din pachet, sora i-a raspuns: frate pastor, de unde stiti ca bucatelele acelea sunt dintr-o singura paine?

            dragutz, nu?

          • Da, de acord ca e folositoare o astfel de discutie. Numai ca, abordarea e problema.

            E una sa inteleg esentialul, principiul si sa caut cu sinceritate si intelepciune forma cea mai potrivita. E altceva sa cred ca o forma e ceea ce conteaza si sa deduc „esentialul” de aici. Vor iesi cele mai mari ciudatenii.

            As discuta despre modul in care luam cina, dar plecand de la esenta. Altfel discutia este vara putere. Acesta este motivul pentru care am reactionat asa – nu cred ca discutia va ajunge undeva cand incepe de la forma, incercandu-se formarea doctrinei pe baza intelegerii formei care este prin definitie subiectiva (propunandu-se o doctrina obiectiva, chiar… e ca si cum ai spune ca omul il poate gasi pe Dumnezeu prin propriul efort intelectual sau de alta natura, in cazul nostru… mai putin intelectual).

            In ce priveste cina si discutia: mi-ar placea ca painea sa fie rupta in fata noastra. Am prins vremea aceea. Acum se invoca igiena si altele. Dar, se poate rupe painea si intr-un mod igienic. Mi-ar placea fiindca as vizualiza mai bine frangerea lui Cristos.

    • naomi zice:

      Ciprian, eu cred ca mai important decat cum impartim painea si vinul este cum sa le luam, conteaza mai mult cum imi este paharul inimi si curatia cujetului meu.
      Asta deja intra la traditii sa bem din acelasi pahar este pe undeva o dovada a iubirii si o dovada a acceptarii unul pe altul asa cun suntem, dar stim ca Biserica Domnului Isus este imprastiata pe tot pamantul, ce ne facem atunci daca ar trebui sa bem toti crestini, de pe intreg pamantul din acelasi pahar, sau nu suntem frati numai din aceasta adunare, din care facem parte. Ucenicii erau doar 12.

      • Ciprian Simut zice:

        ei, da, si asta e important.

        avusesem o discutie cu un coleg cu ceva vreme in urma, si omul imi spunea ca el a hotarat sa ia intotdeauna cina, cu exceptia situatiilor in care este pus sub disciplina, pentru ca Biblia spune sa ne judecam singuri si ASA sa luam cina.

        un punct de vedere interesant.

        • naomi zice:

          Daca Cuvantul ne da libertatea sa ne cercetam singuri atunci inseamna ca o putem face si nu este nevoie de interventia celor din jur.
          Pot de ochii lumii sa-mi cer iertare de la cel impotriva caruia am pacatuit si sa par ok pe dinafara, dar launtrul meu este cunoscut doar de mine si de Dumnezeu. Daca resentimentul inca mai este in inima mea, pacea Duhului Sfant nu este in mine. Trebuie sa am o eliberare totala, sa pot vedea in fiecare frate/sora pe domnul Isus si in fiecare dusman un posibil frate, sa am libertatea sa-L slavesc pe Dumnezeu in mijlocul Adunarii, sa nu ma apese nimic, sa simt ca daca in clipa aceea ar venii Domnul m-ar putea rapi.
          De multe ori indreptam relatiile noastre cu oamenii si uitam ca acelasi lucru il datoram si fata de Dumnezeu.
          Mi S-a intamplat ca in aceea saptamana din-naintea cinei sa am unele stari si conflicte si desi nu am suparat pe nimeni, lasandu-ma umilita, nu aveam pacea si starea necesara de a sta la cina. Dar in momentul in care am inteles ca problema este intre mine si Dumnezeu, mi-am cerut iertare si la o fractiune de secunda situatia s-a schimbat si am putut sa stau la cina.

          Cel care se incapataneaza sa ia cina fara sa se cerceteze, spune Biblia ca isi mananca osanda insasi si iar cei din afara nu pot face nmic.

          Este la noi o sora care nu poate lua cina de multe ori pentru ca se uita la unu’ si la altu’ considerandu-i pacatosi din cale-n afara si totusi iau cina. Iese din adunare in momentul in care se pune pe genunchi „pacatosul” Si asta este o capcana a vrasmasului, ori sora se crede prea neprihanita sa stea la masa cu toti pacatosi.

        • Marius David zice:

          da, Biblia spune să ne cercetăm şi apoi SĂ LUĂM,

  17. un oarecare zice:

    23. Caci am primit de la Domnul ce v-am invatat; si anume, ca Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a luat o paine.
    24. Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si a zis: „Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
    25. Tot astfel, dupa Cina, a luat paharul si a zis: „Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el.”
    Atentie! spune :am primit de la Domnul ce v-am invatat,acest pahar este legamantul (nu aceste pahare sunt legamintele) beti toti din el (as completa) pentru ca ati facut legamant cu Unul singur, (sau cu mai multi clerici ale caror invataturi sunt cat de impartite si paharele cat de multe).

    Problema cred ca se poate rezolva si in bisericile mari cum se facea candva in biserica nr2 de pe Barnutiu erau pahare mai mari si fiecare pahar era pentru un numar mare de frati. Eu cred ca aici se pune accentul pe partasie (multi din unul).
    Dupa cum scriu Crestin si Vesteabuna nici eu nu cred in Mega-church pentru ca nici pe vremea cand era Isus pe pamant nu se intamplau lucruri bune la templu. Azi fratii nostri sunt consumatori de programe si inactivi in ce priveste rugaciunea si alte activitati din timpul intalnirii (nu ma refer la ce fac dupa aceea) nu participa sau daca participa au emotii gandindu-se la ce vor zice ceilalti daca vor gresi. De multe ori se aduce jertfa nebunilor.Multimile ne inpiedica sa slujim activ unui Dumnezeu viu si de multe ori e greu sa spui pacatului pacat ca te gandesti de unde vei plati impozitul si factura de curent daca ramai singur.

    Cum ar fi fost daca Isus ar fi spus Spalati-va fiecare picioarele.
    Vocea lui Isus a spus: „Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
    Incercam variante pentru un pahar:
    – Nu avea Isus suficient vin sa le puna in pahare de pune intr-un singur pahar? (Isus a fost cel care a facut din apa vin)
    – Nu avea suficiente pahare ? (erau in timpul cinei)
    – Erau toti curati? („Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac.”)
    Accentul se pune pe „a avea parte cu El” si bineinteles a te cerceta.
    Ar trebui sa ne dam seama ca este o porunca si sa nu trecem peste ce este scris (Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi daca le faceti).

    • Deci daca paharele sunt mai mari nu mai conteaza ca-s mai multe? 🙂

      • un oarecare zice:

        Nu conteaza marimea paharului ci ceea ce conteaza este sa nu am eu partasie cu mine ci sa fie mai multi cei cu care am partasie.Suntem datori ca si noi sa facem cum a facut El.

        • Stimate „un oarecare”, părtășirea cu frații o avem de fiecare dată, prin cântare, rugăciune etc. Cina Domnului este împărtășirea cu trupul și sângele Domnului Isus. Deci, în acest caz, nu părtășia cu frații e importantă, ci părtășia cu Isus. Direcția în care împingeți discuția e nerelevantă pentru că nu forma ritualului contează. Contează semnificația, de ce o faci și cum e inima ta cânt o faci.

          • un oarecare zice:

            Florin Puscas says: Deci, în acest caz, nu părtășia cu frații e importantă, ci părtășia cu Isus.

            Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos?
            Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam o parte din aceeasi paine.

            Deci, in acest caz,este ipartasirea trupului lui Hristos care este biserica cu Hristos.
            Nu unul singur cu Isus.

          • Pai si cine e trupul lui Cristos? Vedeti, trebuie sa luam toata Scriptura ca sa-L putem lua pe Cristosul intreg.

        • Sanyi zice:

          Tu tot vorbesti dar nu ai dat nici o solutie ca procedeu la o biserica cu o mie de membri.
          Sa te aud pe tine cum rezolvi cina cu un pahar si cu o paine.

          • un oarecare zice:

            pentru ascultareacredintei:

            Daca admitem ca trupul lui Hristos este cuvantul atunci luam pentru omul din launtru cuvantul si deja suntem inpartasiti.
            Isus nu a spus doar cititi cuvantul si inpliniti-l. El a aratat fizic o inpartasire si atunci nu a spus cititi ci faceti lucrul acesta.

          • Un Oarecare,

            Eu ma refeream la Biserica. Cristos e Cuvantul, nu Trupul e Cuvantul. Exista si notiunea de „Cuvant intrupat”, dar in alt sens.

            Ce vroiam eu sa sugerez este ca exista mai multe acceptiuni pentru o serie de notiuni si ca acestea sunt toate in aceeasi Scriptura, deci, e nevoie sa fie puse intr-un sistem comun de intelegere/interpretare.

  18. vesteabună zice:

    Ascultarea… te rog să aplici aceleași gânduri asupra cinei, ca asupra botezului. Ce e esențial la botez, apa sau scufundarea în ea? Dacă spui că apa, atunci contează udarea, nu scufundarea, deci si stropirea ortodocșilor e valabilă. Sau mai rău, se scoate in evidență capacitatea botezătorului de a da har ritualic.
    Tu ai scris:”E una sa inteleg esentialul, principiul si sa caut cu sinceritate si intelepciune forma cea mai potrivita. E altceva sa cred ca o forma e ceea ce conteaza si sa deduc “esentialul” de aici. Vor iesi cele mai mari ciudatenii.
    As discuta despre modul in care luam cina, dar plecand de la esenta. ”
    Eu văd și la botez, și la cină că ”esențialul” stă tocmai în forma în care sunt administrate.
    Sau altfel, cum se citește acuma Biblia? ”Aceste păhărele sunt legămintele cele noi…..”??
    Sau: ”noi care suntem mulți suntem ….cubulețe de pâine?”
    E bine cum se face, oamenii au distrus simbolul nu din alt motiv, ci tocmai pentru că nu l-au înțeles. E foarte bine, exprimă perfect starea de derută spirituală, despotism, plafonare și infantilism a celor ce apară un obicei format fără judecată.
    Mărit să fie Domnul!

    • Nu pot sa aplic fiindca sunt chestiuni diferite. Fiecare se intelege intr-un anumit fel. Botezul e un act-eveniment care arata la randul sau spre un eveniment unic, petrecut la un alt nivel. Cina Domnului, pe de alta parte, se adreseaza unei realitati care se repeta.

      In alta ordine de idei, daca o teorie exprimata intr-un cadru foarte bine delimitat functioneaza altfel (sau nu functioneaza) in alt cadrul distinct de primul, nu rezult de aici ca teoria este general gresita. Ca sa-mi combateti argumentul este nevoie sa parasiti acest tip de argument si sa va indreptati spre ceva mai coerent. Multumesc.

      Cum am spus deja, sunt impotriva deducerii doctrinei dintr-o intelegere subiectiva a formei liturgice. Motivul este lesne de inteles.

      @”Eu văd și la botez, și la cină că ”esențialul” stă tocmai în forma în care sunt administrate.” Nu stiu exact la ce va referiti. Explic la ce ma refer eu. Esenta o consider ca fiind transformarea omului prin nasterea din nou (in cazul botezului) si ramanerea in Cristos printr-o impartasire cu Sine in cotidian, in asa fel incat traim (in cazul cinei, vezi si pasajul din Ioan despre adevarata paine care se coboara din cer). Esentialul este, asadar, ceea ce se intampla la nivel tainic, in Cristos, in relatia noastra cu El, dar care se intampla efectiv, prin puterea lui Dumnezeu.

      Acum, desigur, avem elemente esentiale si in exprimarea formelor.

      Nu, nu citesc altfel Biblia. Sunt de acord sa se bea dintr-un singur pahar, dar nu si pe teritoriul absurdului. S-au dat suficiente exemple.

      Multumesc pentru cuvintele frumoase. Chiar daca le accept, din instinct secundar, astept si argumentatie.

    • Ciprian Simut zice:

      de aia e bine sa gandesti Cina si botezul ca simboluri, pentru ca astfel nu forma e esenta ci realitatea spre care arata.

      • eLioR. zice:

        si daca cina e doar un simbol, de ce nu ajunge s-o iei o data la 10 ani? ca sa nu zic o singura data.

        • Ciprian Simut zice:

          pentru ca omul uita des.

          de ce nu luam cina in fiecare zi?

          • eLioR. zice:

            ce uita?

            dar mai bine, ia zi tu ce inseamna cina pt tine? de ce trebuie luata?

          • Ciprian Simut zice:

            cina intra in aceeasi categorie cu sarbatorile: este o aducere aminte a unui eveniment. Dumnezeu nu le-a spus evreilor sa tina sarbatorile degeaba, ci ca sa isi aduca aminte si sa pastreze gustul evenimentului: verdeturi amare, locuit in cort, etc.

            Cina este tot o aducere aminte, dar are un scop mai inalt decat celelate sarbatori. Este o aducere aminte a unui eveniment tragic. Evenimentul este unic si irepetabil in esenta sa. Moartea Domnului are loc o singura data pentru totdeauna.

            Credinciosul, cand se impartaseste cu paine si vin, face o marturie pentru sine, pentru biserica, in fata celor vazute si nevazute, adica duhuri, domnii, tronuri ceresti. Marturia este personala, adica fiecare credincios in parte, dar si comunala (asta e termenul, sper!) adica toata biserica.

            Marturia este a unui cuget care s-a judecat pe sine inaintea lui Dumnezeu si a concluzionat ca este pacatos si ca are nevoie de moartea lui Cristos pentru a putea fi mantuit. In momentul in care ia painea si vinul, isi pecetluieste binecuvantarea sau condamnarea. Adica, daca nu se cerceteaza, Domnul tine cont ca marturiseste stramb, dar daca se cerceteaza drept si asa ia, atunci va avea parte de binecuvantare. Si de ce nu?

            e bine elior? sa mai dau si alte detalii?

          • eLioR. zice:

            e bine. : ) merci.

          • Ciprian Simut zice:

            cu pla. 🙂

      • Aici sunt trei chestiuni distincte. In primul rand este esentialul euharistic, apoi este esenta cinei in sine (care simbolizeaza dar si lucreaza, ofera ceva, nefiind pur neutra) si apoi este forma formei, sa zic asa, adica exista mai multe posibilitati de a lua cina. Am fost la o intalnire foarte mare, unde vinul era intr-un vas mare. Veneau cate doi presbiteri, unul cu vasul de vin si unul cu o paine mai mare, intreaga. Fiecare lua din paine o bucatica, dupa cum rupea din ea, apoi muia in vin si manca.

      • un oarecare zice:

        Impartasirea nu este un simbol ,este o realitate.
        Daca nu este o realitate ne jucam si orice punem in gura e pentru osanda.
        Ioan 6:55 Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.
        Isus nu promite ca ne va da un simbol El spune ca ne va da trupul Lui. Ioan 6:56 si Ioan 6:54
        Cine mananca trupul Meu (nu ceva ce simbolizeza) si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el.
        Daca vom duce la o analiza de laborator vinul si painea (si inainte si dupa rugaciune) e normal ca nu va spune ca-i sange si carne dar cum spune Pavel: noi nu ne uitam la ce se vede ci la ce nu se vede pentru ca noi traim prin credinta si o viata de credinta.
        Impartasim nu trupul nostru ci omul dinauntru si nu cu ce se vede ci cu ce nu se vede si devine o realitate prin trairea de zi cu zi. Daca viata noastra nu este ceea ce actul denota atunci inpartasirea e o minciuna si o iau spre osanda.

        • Pai nu e un simbol, normal ca e o realitate. Ceea ce facem e real, nu fictiv. Textele pe care le dati nu se refera la trup si sange in sens fizic.

          La ce trimite acest pasaj? La intelegerea (in context) faptului ca viata este, de fapt, in Cristos. El o are prin Sine Insusi. Noua ni s-a dat. Daca-L avem pe El, avem viata. Daca ne hranim cu El, avem viata si ramanem in El si El ramane in noi. Cina, intr-un anumit sens, nu are de-a face cu intrarea in Cristos, ci cu ramanerea in El sau cu faptul de a fi in El si acum (presupune, asadar, ca cineva este in El deja).

          Evident ca vom interpreta in acelasi sens in care interpretam si faptul ca suntem in Cristos, ramanem sau nu in El.

          Nu, nu painea si vinul e impartasirea cu Cristos, fiindca painea e trupul si vinul sangele. Dar, nu-i trupul de carne si nu-i sangele, ci ceea ce inseamna acestea: viata. E si o imagine aici: trupul s-a frant ca o paine, sangele a curs ca un vin cand strugurii au fost calcati in picioare.

          Daca dvs. ati fi consecvent, ati avea vin si paine ca atunci. Sunt curios: ce paine a frant Domnul, cu era, din ce era facuta, reteta; ce vin a baut El (ati rezolva si o alta problema, cu bautul vinului daca ati da solutia aici)?

          In rest suntem de acord si nu vad de ce interpretati diferit. Asa este – exista o realitate dincolo de a noastra, de unde nevoia de a folosi un termen precum cel de „simbol”.

  19. dani zice:

    Dupa Petru, botezul este „marturia unui cuget curat”. De aici si pana la „act-eveniment care arata la randul sau spre un eveniment UNIC, petrecut la un alt nivel”, mi se pare ca exista o distanta considerabila.
    Poate cineva sa argumenteze (poate „ascultareacredintei” fiindca te-am citat) cum s-a ajuns aici. Intreb asta fiindca cel putin in Petru nu vad exprimata aceasta unicitate, nici a actului si nici a semnificatiei lui.

    IN ce priveste „cercetarea inaintea cinei” cred ca s-au amestecat doua concepte:

    – cel din 1Corinteni;
    – si unul care nu stiu exact textul din care provine, dar continutul este vechi-testamental: atunci cand vii la altar cu darul tau si ai o problema cu un frate, lasa-ti darul la altar si impacate cu fratele tau.

    Cel din 1 Corinteni este destul de specific si nu cred ca-l contine pe al doilea. Si cred ca in esenta primul se refera la a „deosebii trupul Domnului”, la a face diferenta intre Eklesia si orice alt tip de adunatura de oameni si intre masa Domnului si o alta masa.

    Stie cineva cum si de ce a ajuns cel de-al doilea concept la cina Domnului? Nu spun ca e rau sa iti rezolvi problema cu fratele, dar, de ce inainte de Cina? La Cina nu aduci nici un dar, ci vestim moartea Domnului, faptul ca mantuirea noastra este din EL, prin El si pentru EL. Mi-e greu sa vad legatura dintre cina si rezolvarea pacatelor, decat daca fortez o asociere pe care nici Domnul, nici apostolii nu au facut-o.
    Nici nu vreau sa pomenesc de conceptia ca, daca mi-am sarutat frantzuzeste prietena, sau i-am atins sanii, drept „pedeapsa” nu i-au Cina Domnului trei sau sase luni.(tocmai am pomenit-o 🙂 :))
    Sau, daca cineva este pus sub disciplina, ii este „luat” tocmai dreptul de a se impartasii cu Domnului si trupul Lui in felul acesta.

  20. Paul Pantea zice:

    Propun sa nu se mai faca trimiteri de genul: pai biserica primara… Biserica primara a fost ceea ce ii spune numele: primara. A fost prima. Multe din ce ne invata Biblia trebuie extrapolate la vremurile noastre. Modelul bisericii primare nu mai poate exista astazi din incredibil de multe motive. Dar ne-a dat Dumnezeu cap exact d-aia, sa ne dam seama ce sa facem in astfel de vremuri, cand lumea s-a schimbat. Evident ca era mult mai simplu pe-atunci, cand ori erai crestin ori nu. Dar acum a trecut, vremurile s-au schimbat… Vremuri grele…

    „Sa facei asta spre pomenirea Mea.” Deci daca luam cina spre pomenirea lui Isus Hristos, apoi s-o facem cat mai des. Si cat mai multi odata, sa fie pomenirea mai ferice.

    • „Multe din ce ne invata Biblia trebuie extrapolate la vremurile noastre.”

      Multe, dar nu toate. Trimiteri la Biserica primara trebuie facute.

      • Ciprian Simut zice:

        trebuie, dar cu grija, pentru ca biserica primara nu era nici pe departe perfecta!

        • Biserica primara nu are avantajul perfectiunii, dar are alte avantaje. Faptul ca apostolii au trait in vremea aceea si au condus Biserica la inceput (cel putin) e un avantaj major. Darul apostoliei a fost esential atunci.

          Mai este apoi avantajul ca a fost, cum ii spune si numele, prima. Alt avantaj este legat de contemporaneitatea cu Cristos (context era clar pentru ei, se putea axa pe alte probleme).

          Poate se merita o discutie separata pe aceasta idee – avantajele Bisericii primare.

  21. elisa zice:

    dar exista vreo biserica perfecta? din moment ce numai citiva din ficare biserica formeaza Biserica?

  22. Aldea Sorin zice:

    Pentru cei care inteleg limba engleza,le recomand din toata inima sa urmareasca acest video:The Lord’s Supper: Rehearsal Dinner for the Wedding Banquet of the Lamb http://vimeo.com/5912365

  23. Florin Lăiu zice:

    Îmi cer scuze că intervin. Dacă fiecare detaliu de la Cina Domnească este simbolic şi obligatoriu, atunci înseamnă că sunt importante şi celelalte elemente:
    1. ritualul spălării picioarelor (ceea ce unii practică)
    2. folosirea acelui fel de pâine (azimă) şi de vin (de Paşte, nefermentat), ceea ce, de asemenea, unii practică
    3. pâinea trebuie să fie frântă şi împărţită de oficiant, nu să circule prin sală, ca să rupă fiecare

    În ce priveşte disputa „un pahar sau mai multe pahare?” nu cred că este foarte semnificativ să fie un singur pahar, deşi unii practică această manieră, şi nu fac rău. Este greşit totuşi să privim validitatea acestui ritual sacru doar prin prisma simbolisticii exacte, a repetării exacte a ceea ce s-a petrecut în Camera de Sus. Ar trebui să avem nu un pahar, ci o cană de lut. Iisus a spus „împărţiţi-l [paharul] între voi” (Luca 22:17). Să împartă paharul (făcându-l bucăţi!) sau conţinutul lui? Evident, expresia este metonimică şi foloseşte cuvântul „pahar” referindu-se la conţinutul lui. Scriptura nu precizează CUM avea să se facă această împărţire. La pâine, împărţirea (cel puţin faza de fragmentare) a făcut-o Iisus. Astfel fiecare lua bucăţica lui. În cazul rodului viţei, fiecare trebuia să ia partea lui, de asemenea, dar nu se precizează cum, dacă au folosit toţi aceeaşi cupă, sau i s-a turnat fiecăruia în cupa lui. Faptul că acest sacrament avea loc „ca desert” la cina pascală, şi că acolo exista deja vinul de sărbători, sugerează că trebuie să fi existat mai multe cupe. Aveau obiceiul evreii să bea la masă toţi dintr-o singură cupă? De ce ar fi făcut aşa?
    Un aspect important al simbolismului mi se pare şi modul în care se administrează elementele. Bisericile cu tradiţie veche şi totalitară pun accentul pe autoritatea sacramentală a oficiantului şi pe conceptul de unitate (fără prea multă diversitate). Popa îţi dă în gură cu linguriţa. În Bisericile de tradiţie protestantă, în care libertatea de conştiinţă a individului este importantă, fiecare întinde mâna şi ia bucăţica de pâine sau cupa lui de vin. Simbolul unităţii este păstrat prin fapzul că se mănâncă la aceeaşi masă, se frânge aceeaşi pâine (deşi ar putea să nu ajungă o singură pâine/ turtă, ceea ce nu strică simbolul, dacă este înţeles mai profund), şi se bea din acelaşi rod al viţei. Dar se păstrează şi simbolul individualităţii. Fiecare întinde mâna, fiecare are partea lui din ceea ce este O pâine şi UN pahar în principiu.
    Domnul cu voi !

  24. un oarecare zice:

    Daca ne uitam mai atenti vedem ca nu e Cina Domnească(aceasta este denumirea unui tablou realizat de un pictor celebru sau un subtitlu adaugat ulterior).Biblia relateaza ca se inampla pe cand mancau ei(Marcu 14:22, Matei 26:26) sau in alt loc in timpul cinei (Ioan 13:2) si era inpartasirea din timpul cinei.

    Nu este un simbol ci o relitate (am scris mai sus)

    Daca-i impartasire trebuie sa fie dintr-un pahar si dintr-o paine (nu cred ca must,vin,paine,azima conteaza).

    In Biblie scrie la spalarea picioarelor:
    Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora.
    Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu.(intelegeti ce vreti)
    In Biblia in engleza: I heave set an example for you,so that you will do just what I heave done for you. (atentie la just)

    Oricum eu cred ca pentru unii e greu sa creada asa ceva ,si pe Isus vedem ca Il parasesc peste 80% din ucenici.
    La intelesul impartasirii e viata sau …..( neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm)

    Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva.
    Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.
    Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.
    Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el.

    Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

    Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El.
    Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreti sa va duceti?”

    Interesant e ca 2000 de ani toti au inteles intr-un fel iar noi intelegem diferit …………teologii te ologesc……

  25. Florin Lăiu zice:

    Dragă „un oarecare”
    Intervenţia mea nu fusese o replică personală dată cuiva. De fapt, nici nu citisem toate comentariile. Dacă mi-ai dat o replică, aşa cum reiese din conţinut, trebuie să răspund, cel puţin la unele din afirmaţiile făcute.
    Când am zis Cina Domnească am folosit expresia lui Pavel din 1Coe 11:20 (κυριακὸν δεῖπνον ), tradusă de obicei, mai liber, Cina Domnului. Am contat pe faptul că toată lumea va înţelege.
    Aveţi dreptate că acest sacrament (în sensul de ritual sacru) al Cinei Domneşti a fost instituit de Iisus în timpul Cinei Pascale (cu miel, salată amară şi azimi). Pâinea (azimea, că nu putea fi altceva) era deja acolo, iar vinul de Paşte era deja acolo, ca la orice masă festivă.
    Referitor la semnificaţie, aţi afirmat că sacramentul acesta „nu este un simbol ci o relitate”. Nu ştiu exact la ce aspect vă referiţi. Dacă vă referiţi la actul liturgic în sine, este o realitate, un serviciu divin real, ca toate celelalte, o gustare reală, ca toate celelalte, nu este ceva virtual sau imaginar. Dacă vă referiţi însă la semnificaţia cuvintelor lui Iisus („acesta este trupul Meu”, „Acesta este sângele Meu”), elementele Cinei sunt simbolice, în sensul că pâinea reprezintă (simbolizează) trupul, iar vinul reprezintă sângele lui Iisus. Nu cred că aţi vrut să spuneţi că, în urma rugăciunii oficiantului, elementele servite sunt „în realitate” trupul şi sângele Domnului, ceea ce doar în bisericile catolice şi ortodoxe se crede. Vorbirea lui Iisus era de obicei plină de pilde, rostiri figurate, metaforice, neobişnuite. Expresia lui Iisus are aceeaşi semnificaţie, ca în cazul în care a zis: „Fiule, iată mama ta!”, sau „Eu sunt viţa”.
    Dar există încă un sens al realităţii Cinei. Nu este o masă obişnuită, este în primul rând o masă spirituală. Dacă citirea Cuvântului şi predicarea Evangheliei sunt mai mult decât un discurs, mai mult decât formalitate liturgică, şi anume o realitate spirituală, datorită credinţei care ni se comunică prin Cuvânt şi prin care comunicăm cu Domnul, hrănindu-ne astfel cu cuvântul Lui, Cina Domnului ne aduce acelaşi mesaj, dar într-un limbaj mult mai sensibil decât cel verbal, şi în acelaşi timp însoţit de o mai mare solemnitate. Această experienţă spirituală a binefacerii Evangheliei, care ni se comunică prin simbolurile rânduite de Iisus, este o realitate. Altminteri, Cina Domnului nu ar avea nici un rost. Noi nu credem în eficienţa materialist-mistică (magică) a elementelor.
    Dvs spuneţi că „daca-i impartasire trebuie sa fie dintr-un pahar si dintr-o paine (nu cred ca must,vin,paine,azima conteaza).” Cum poate fi împărtăşire dintr-o singură pâine, într-o adunare de câteva sute de oameni? Sau cum poate fi conţinutul unui singur pahar împărţit la sute de oameni, ca să înţeleagă ceva din el? Atunci elementele ar fi într-adevăr, foarte… simbolice. Când am participat la Cină undeva în California, am primit porţii neobişnuit de mici (simbolice!) şi am început să mă întreb: oare cât de mică poate fi o bucăţică de pâine şi totuşi să simbolizeze belşugul jertfei lui Iisus? Insistenţa asupra unei singure pâini şi asupra unui singur pahar mi se pare exagerată şi am arătat de ce. Pe de altă parte, repet: de ce simbolul unităţii trebuie exacerbat astfel, iar simbolul umilinţei (actul spălării picioarelor) şi simbolul calităţii jertfei lui Iisus, cel fără de păcat (a-zimă = nefermentată; rodul viţei, deasemenea nefermentat) ar fi indiferente?
    Citatul pe care l-aţi dat cu privire la spălarea picioarelor este relevant, cu sau fără acel „just” englezesc, care nu este decât o subliniere făcută de traducător. Experimentarea acestei porunci a lui Iisus este mult mai edificatoare decât orice explicaţie te-ologică sau di-letantă.
    Motivul pentru care o mare parte dintre ucenici (nu din cei 12, nici din cei 70) L-au părăsit pe Iisus, în urma vorbirii din Ioan 6, nu a fost referirea la Cina Domnului (care încă nu era instituită), ci la semnificaţia evanghelică a acestei Cine. Aceşti ucenici iudei care L-au părăsit, au făcut-o din acelaşi motiv pentru care Iuda L-a părăsit definitiv, şi chiar cei doisprezece L-au părăsit pentru câteva zile. Toţi aşteptau un Mesia ca împărat puternic şi izbăvitor, nu ca o victimă care să inaugureze mai întâi o împărăţie spirituală a harului. L-au părăsit nu pentru că n-au înţeles, ci tocmai pentru că au înţeles suficient cât să-şi dea seama că El vrea să fie altceva decât un „Mesia”. (De aceea Iisus evita, pe cât posibil, să fie numit Mesia/Christos, în timpul misiunii Lui –Mt 16:20).
    În această predică Iisus a arătat clar că vorbirea Lui avea un înţeles spiritual, nu trebuia să fie luată trupeşte: „După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine…. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.” (In 6:57.63 CNS). Aşadar, Iisus a vorbit „în pilde” (nu „în dodii”), şi nu în limbaj propriu.
    Aveţi dreptate, dacă Cina Domnului se ia în manieră formală sau mistică/magică, neţinându-se seama de semnificaţiile ei profunde, aduce boală şi letargie spirituală. Dacă nici Evanghelia nu-l mai trezeşte pe cineva din păcat, ce-l mai poate trezi?
    Da, există şi alte apucături „de 2000 de ani” care sunt foarte răspândite. Dar nu Scriptura este vinovată.
    Să aveţi mulţi ani şi sănătate, până la ceva mai bun !

    • un oarecare zice:

      Florin Lăiu Va respect pentru ce ati scris. Domnul sa va Binecuvinteze!
      Nu va cunosc dar ma bucur ca tineti la adevarul Biblic si imi place mult cun puneti problema. Avem mare nevoie de oameni ca dumnevoastra .
      Imi pace mult ultima poezie adaugata pe resurse crestine (nu scriu titlu sa nu se inteleaga altceva).
      Multumesc Domnului pentru un asa frate.

  26. ” ‘Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.’ ” (Ioan 6: 51)

    – painea (aceasta) este Cristos;
    – painea este vie, aceasta aduce ideea de viata;
    – painea s-a coborat din cer;
    – painea o da Cristos;
    – painea este Trupul Sau

    Scopul coborarii acesteia: sa fie mancata. Scopul pentru care a fost data: pentru viata lumii. Dar, a fost data si la moarte si pentru viata lumii. S-a coborat si pentru a suferi, a muri, a fi lovita, dar si pentru a alina suferinta, a invia, a vindeca rana omului. De fapt, venirea in lume, intruparea, a dat lumii posibilitatea vietii vesnice in Cristos. Acesta este mesajul, trebuie inteleasa esenta.

    Cum se realizeaza aceasta e o alta discutie. Desigur ca nu se vorbeste despre canibalism. Cristos S-a inaltat la cer in trup. Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura. Viata vesnica nu se detine prin aspectul acesta fizic. Legile fizicii nu au putere asupra a ceea ce a facut Cristos. Nici pacatul nu are, nici moartea.

    Asadar, vorbim despre aflarea vietii, intrarea in Cristos; despre trairea vietii, ramanerea in Cristos cata vreme suntem in trupul acesta supus putrezirii; si despre experienta vietii eterne, cunoasterea deplina si nealterabila a lui Cristos, atunci cand Il vom vedea fata in fata.

    Mancand trupul Sau si sangele Sau avem viata in noi insine. Ba, mai mult, daca nu o facem, nu avem viata in noi insine. Deci, doar asa avem viata. Aceasta ce inseamna? Inseamna sa ramanem in El: „Cine manaca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine si Eu raman in el”. Deci, esentialul mancarii acestei Paini este ramanerea in Cristos, ramanerea Lui in noi, ceea ce inseamna viata vesnica. Desigur, apare problema ce inseamna sa fiu in El si El sa fie in mine? E o intreaga discutie, dar esentiala. Totusi, nu voi intra in ea. Am vrut doar sa-i subliniez importanta.

    La cina noi aratam importanta trairii prin Cristos, ne punem in fata painea si vinul si ne amintim ce a facut Cristos. Alegem sa ramanem in El si El sa ramana in noi, cercetandu-ne. Ne cerem iertare pentru pacatul pe care Duhul il arata imediat in viata noastra, il reparam. Apelam la Cristos ca Mare Preot (dupa randuiala lui Melhisedec, care a venit cu paine si vin), pacatul vrea sa ne dezintegreze, dar Cristos vrea sa ne invieze. Apelam la El cu indrazneala, ne apropiem cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, fiindca vedem bine ca trecem printr-o vreme de nevoie. Avem nevoie de El sa supravietuim, sa ramanem in viata, sa traim. Asa ca, luam Trupul Sau care S-a dat pentru pacatul lumii si-L mancam, luam sangele Lui si-L bem – adica ne folosim de El ca Mare Preot; El fiind Mare Preot, El fiind jertfa preoteasca, El fiind Mijlocitorul.

    Cina Domnului mai are si alte semnificatii, am vrut s-o subliniez pe aceasta.

  27. Florin Lăiu zice:

    @un oarecare
    Mulţumesc pentru aprecieri.

    @ascultarea credinţei
    Aţi înţeles corect. Aşa să trăim. Doamne ajută!

    • Da, exista o diferenta intre a intelege si a trai in conformitate cu adevarul. Pentru ca am primit tot ce priveste viata si evlavia, prin „dumnezeiasca Lui putere”, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat, sa ne dam si noi toate silintele sa unim cu credinta fapta, cu cunostinta infranarea, rabdarea, evlavia, dragostea de frati, iubirea de oameni. (vezi 2 Petru, primele versete)

      Dumnezeu sa va binecuvanteze in vietuirea dupa poruncile Lui. Multumesc de evaluare.

  28. Pingback: Reluări 02.01.2012 – (viitorul baptiştilor, pahare euharistice şi prostirea de sine) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.