Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Recomand de asemenea (pt raportul maestru/ucenic) cartea lui Hermann Hesse, “Jocul cu margelele de sticla”.
una dintre cărţile mele de căpătîi
una dintre cartile mele preferate, de citit, recitit si rascitit…
Eu citesc ” Procesul” lui Kafka. Si cred ca asta a fost roman, ca prea se potrivesc Romaniei multe din carte.
“Castelul” mi se pare si mai aproape de Romania…
Crestinii pot face ceva de Doamne-ajuta. “Urmasi” de-ai lui C.S. Lewis sunt implicati in productia seriei The Chronicles of Narnia, este un grup de rugaciune pentru filmele din serie si sunt si romani in grupul asta, care s-au intalnit cu producatorii in Irlanda si au discutat despre impactul filmelor.
Doar ca in cazul asta nu e vorba de un efort al crestinilor 100%, mare parte din productia efectiva nu e realizata de crestini – probabil asta e cel mai greu – sa aduni crestini profesionisti in toate domeniile ca sa pui cap la cap un proiect asa de mare ca si un film.
da,
QED
Cu asa maestri , asa ucenici!
Chiar ma intreb , oare ce gasiti de valoare intr-un astfel de film?
Am dat voie copiilor sa-mi stea prin preajma si i-am speriat.
Nu ne putem astepta la ceva bun atat timp cat confundam valorile lumii cu valorile crestine. Scara de valori a lumii este diferita de cea a Domnului. De exemplu, prefacatoria care este valoarea nr 1 intr-un film, crestinii ar trebui sa o priveasca intotdeauna cu sens negativ, dispretuind-o.
draga Dorin,
voi pune un dislaimer de genul: acest post nu este pentru copii, fără glumă.
Îmi pare rău pentru copiii dvs.
Imi place faza cu floarea, care la sfarisit prinde radacini.