Revenire din post de comentarii

Astăzi, zi de post fiind, am încetat postul de comentarii (ar fi trebuit să fac 40 de zile, dar am făcut în vară, în august şi septembrie, dar acum am ajuns la 40.000 de comentarii. TRebuia an-inversată cumva chestiunea) pe care l-am ţinut aproape o săptămînă. Din nou descopăr valoarea terapeutică a postului de orice fel.

Postul poate însemna orice fel de răgaz, întrerupere din alergare, fracturare a unor activităţi în general plăcute, dar nu numai. Ne putem imagina post de muncă, recomandabil muncoholicilor, post de cafea, de chat, de mess, de telefon mobil, de sms-uri, de internet, de blogging, de ce nu … de răspuns la comentarii.

Bucuria mea este că discuţiile au continuat decent şi nimeni nu s-a sesizat de lipsa mea din dialog. Acesta este un semn cît se poate de bun pentru un blog, este semn de sănătate. Dependenţa de moderator poate face parte din patologia bloggingului. „Ce zice naşu?”, „Da moderatoru ce părere are… ” poate fi o marcă de şchiopătare a gîndirii cu propriul neuron.

Între timp m-am ocupat de o teză de doctorat în care am fost numit cu onor în comiţie, o teză foarte interesantă referitoare la creştinism în perioada postmodernă. Nu pot da mai multe detalii despre chestiune, din pricini lesne de înţeles, deşi mă tentează o discuţie mai amplă despre creştinism – decreştinare – laicizare – resacralizare. Oricum, coordonatorul, prof. dr. Aurel Codoban de la Cluj, garantează calitatea tezei prin probitatea sa profesională. Eu, clasicist fiind, rămîn un „amator” amărît (scuzaţi aliteraţia) în domeniul postmodernimsului, dar asta m-a silit să citesc mai mult decît aş fi vrut în domeniu.

Alte îndatoriri profesionale şi cultice m-au ţinut departe de voi, prieteni. Am avut ieri bucuria de a vedea un nou volum în care mi-a apărut un articol despre Augustin, volum în care mi s-a arătat şi mie pagină, ca celui din urmă patristician, dar alăturat de nume care m-au complexat de la bun început.

Pe linie cultică lucrăm de 4 (PATRU) ani la înfiinţarea unor departamente (ABSOLUT INUTILE) şi se lucrează la regulamente…. regulamentele pentru tinereţi şi femei. „Baba arde şi ţara se piaptănă”, vorba unui prieten.

Revenirea din evenimentele cu jaful din vară a fost mai grea decît ne-am imaginat. Casa răscolită a trebuit să suporte ceva „updates”, aşa că abia m-am întors şi dintr-o renovare realizată doar pe jumătate, ca în vremuri de criză.

Putem spune că după cîteva luni de zile lucrurile sînt aproape la locul lor.

Ce va urma în această perioadă pe blog? Hmmmm! A început campania electorală în ţară! A început campania electorală şi la baptişti. Urmează Congresul de anul viitor! Se anunţă o iarnă fierbinte, deşi în case vom tremura de frig cu butoanele caloriferelor rotite spre stînga.

Între timp au mai apărut trei pagini noi:
1. O pagină de Contact, pentru că unii dintre voi s-au plîns că nu ştiu cum să ia legătura direct cu mine.
2. O pagină cu o descriere personală, pentru că aţi întrebat de ce nu pun cîteva rînduri despre mine ca să ştiţi cu cine staţi de vorbă.
3. Şi textul întreg în care este motivarea brandului „fără cravată”, text care apare şi în text-box-ul din dreapta paginii.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Blogroll. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Revenire din post de comentarii

  1. Gabriel Băloi zice:

    Elegie sufletească autumnală.

    „Postesc” absurd. Lipsesc , uneori , din viaţa mea. Lipsesc din locuri şi de la lucruri pe care le iubesc mult , şi , totuşi , simt nevoia să mă depărtez de ele , însă doar pentru a mă putea reapropia , mai apoi , cu o stare sentimentală şi mai adîncă.
    Mi-e dor nu ştiu de cine şi de ce anume , dar mi-e dor !
    Îmi aduc aminte de anii copilăriei cînd simţeam nevoia s-o las pe mama să se îndepărteze de mine pe stradă ( fără ca ea să-şi dea seama ) , iar după ce se crea o anumită distanţă între noi fugeam spre ea cu o aşa mare tensiune sentimentală , încît mi se punea nod în piept şi-n stomac de dorul ei. Apoi retrăiam o mare plăcere s-o apuc din nou de mînă şi să mă las condus de ea în drumul spre casă. În special , sezonul rece crea un astfel de cadru care răspundea necesităţii răscolitrii sentimentelor mele cele mai alese.
    Anotimpul rece – timpul elegiei mele sufleteşti !

    Absenţa nu-i neapărat lucrul cel rău , iar , pe fondul ei , ea nu înseamnă implicit o atitudine de răzvrătire ; dar poate fi înnoire. Duhul nostru se înnoieşte după ce , mai întîi , îngheaţă.

    Am început încă o şcoală. Defapt , e un fel de continuare ( dar , voluntară ) a studiilor anterioare. Am fost deja la primele cursuri. Încă nu mă simt foarte prezent. Sînt într-un fel de uimire inertă (cică există admiraţie şi la sentiment rece).
    L-am cunoscut pe prof. Augustin Fuerea , un dascăl minunat. Oare de ce o fi întrebat : e vreunul dintre dumneavoastră preot ? În sala de curs eram singurul bărbat ! Deci , nu puteam fi decît eu preot ! Să am eu , oare , aşa , o expresie preoţească ?! M-am amuzat după ce am ieşit de la curs ! M-a ghicit , cumva , că fac parte dintr-o preoţie aleasă şi că aveam o inimă „mai aleasă” , precum iudeii din Berea care aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic ( ca în Fapte 17:10-11) !

    Nu ştiu cît de aleasă era inima lui Adrian Păunescu , dar , cu mai mulţi ani în urmă , într-un oraş universitar mare , la facultatea de litere , s-a afirmat despre poetul A.P. că este un al doilea Eminescu al României. Probabil că o fi aşa. Am un volum de poezie al poetului Adrian P. intitulat „Rezervaţia de Zimbrii” , dar aş prefera să nu fac nici un comentariu la adresa personalităţii sale artistice-scriitoriceşti (şi nici nu am pregătirea necesară). Însă , am trăit încă o dată mîhnirea şi indignarea că un om , care a putut urca pe culmi atît de înalte ale intelectului şi spiritului uman , poate ajunge cu atîta lesniciune într-o altă viaţă , însă pe-ale cărei piscuri spirituale nu le-a putut urca deloc cu mintea şi cu duhul său.
    Pe acele piscuri ale Împărăţiei Lui Dumnezeu poţi ajunge nu printr-un exerciţiu filosofic complicat , ci prin pătrunderea cu mintea în Adevărul pur şi simplu , în maniera „primirii Cuvîntului CU TOATĂ RÎVNA şi cu CERCETAREA SCRIPTURILOR” , aşa cum au făcut-o mulţi dintre locuitorii din Berea şi femeile cu vază ale grecilor , din Fapte 17:11-12.
    Realul nu e întotdeauna posibilitatea şi apanajul unor intelecte mari. Şi acesta e un fel de paradox al existenţei umane.
    Dumnezeirea nu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului ( Fapte 17:29). Dumnezeirea nu se asemuieşte nici cu iscusinţa poeziei , nu-i nici în poezia meşteşugit alcătuită a spiritului uman , dar e ÎN PORUNCĂ (Fapte 17:30) , iar porunca trebuie împlinită.

    Fapte 17: 30 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă , şi PORUNCEŞTE acum tuturor oamenilor de pretutindeni SĂ SE POCĂIASCĂ”.

    Împlinirea poruncii Lui Dumnezeu este semnul unei raţiuni elevate , servite de o inimă nobilă.

    Gîndul meu autumnal este : o inimă nobilă pentru toţi !

  2. vioricaO zice:

    Frate Marius, pentru ca mi-ati amintit acum de scoala si reguli si legi scolare, vreau sa va intreb, care-i parerea dv. ca profesor, dar mai ales parinte despre legea invatamantului ,care ba se schimba, ba se lateste, ba ce azi e obligatoriu, maine e interzis….Eu nu stiu daca cei din minister, colaboreaza si cu parintii, mai ales parinti-profesori…ca asa se elaboreaza legile astea , de parca nu ar fi vorba de copii, in primul rand…
    Credeam ca prioritatea e instruirea academica a tinerilor pentru alegerea unei profesii practicabile, dar ce se vrea cu legea, noua-veche, eu nu inteleg, de nici o culoare:)

    • Marius David zice:

      o lege proastă, un cut and paste din mai multe legi europene, o catastrofă scrisă de nişte oameni care, unii dintre ei, precum actualul ministru, n-au condus în viaţa dînşilor nici măcar o grădiniţă, ce să mai spunem de o universitate.
      M-am convins că domnul ministru, care şi-a învăţat lecţiile precum un premiant sîrguincios, nu pricepe o iotă din felul în care funcţionează învăţămîntul universitar. La celelalte nu mă bag, dar la universitar avem varză, pastă şi un soi de spaghetti de idei.

  3. naomi zice:

    Cate zile ati stat in post? Eu am stat 10 zile in post total de calculator.
    Sunt tare mandra de mine, he, he, he 🙂

    • Marius David zice:

      În post de calculator, de tembelizor dau de mîncare, la care post te referi?

      felicitări pentru post, foloseşte…. la întărirea voinţei.
      În rest… să nu crezi că primeşti un pic de puf în plus la fotoliul din rai pentru o zi de post 🙂

      • naomi zice:

        Adevaratul post este sa traiesti in dragoste.
        Postul alimentar este bun impletit cu rugaciune si facere de bine.
        Cel cu tembelizorul, trebuie sa fie total, definitiv si radical.
        Calculatorul? Uf, Doamne ce pacoste. 🙂 Ma rad curcile.

        Si … de unde stiti dv ca nu o sa primesc mai mult puf in fotoliu meu ceresc? 🙂 Postul impletit cu rugaciune si facere de bine atrage dupa sine o rasplata mare, nu credeti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s