A sfîrşit Adrian Păunescu… iar începe

Iar începe isteria naţională. Adrian Păunescu a murit. Îmi pare rău pentru el, pentru familia lui. Îmi pare rău şi pentru noi ca neam.

Un căpitan ne-a spus în armată: „Bă, neamul prost se vede la întuneric şi la înghesuială”… şi la înmormîntări aş adăuga eu.

Ce va urma?

Detractorii vor lăcrima. Criticii îl vor declara mare poet. Vom auzi: „genial”, „poet naţional”, „un al doilea Vieru”, „un al treilea Eminescu”, „s-a dus la Nichita” etc. Punem pariu că „Enigmatici şi cuminţi” va fi hruşcuită în abuz zilele astea? Ne vom sătura de ea şi toate izvoarele ochilor şi nasului vor fi secate.

Talk-show-urile vor ploua peste noi saliva încălzită a comentatorilor de pripas. Poetaşi, politruci, poligloabe, toţi îşi vor da cu părerea în baltă, prea puţini îi vor fi şi cititi proza versificată păunesciană.

Vadim Tudor a fost cel mai pregătit pentru momentul de azi. A stat ca un corb lîngă muribund, gata să ia prima halcă. S-a declarat zilele trecute frate siamez cu Adrian Păunescu. „Eh, ne-am mai şi scris una alta, dar am rămas prieteni”. Parcă îl văd şi pe Dinescu … alt versificator, că poeţii nu stau pe la tembeliziuni, dîndu-se în stambă.

Închideţi televizoarele, vă rog, avem încă un motiv de ceartă peste sicriu. Cred că domnul Pleşu a scris un text, dacă nu mă înşel, despre modul în care polonezii şi-au plîns preşedintele. Demn, silenţios, onorabil.

Noi nu sîntem români cu totul dacă nu ne dăm cu fundul de pămînt şi nu leşinăm teatral cu ţipete şi urlete. Acestea se vor traduce în spectacole penibile de poezie, actoraşii nu vor scăpa ocazia de a recita contra cost sau pentru vreun postişor la vreun teatru de provincie, acum e momentul, politicienii nu vor rata oportunitatea de a-şi face cruci la îngropăciune, acum e momentul şi pentru rîme, cînd plouă cu lacrimi peste pămîntul reavăn, acum ies la iveală viermuind anonimii care nu trăiesc decît prin agăţarea de cîte un nume destul de cunoscut să-i scoată din întunericul în care îşi digeră rămăşiţele victimei precedente.

Nu ştiu, poate că un personaj ca Adrian Păunescu, aşa colorat cum a fost, poate că îşi merită zgomotul din jurul sicriului… dar mă tem că oricine va urma, românia va continua să în-circuiască orice astfel de eveniment. Atît ne-a mai rămas: circul, demnă moştenire de la Rîm, că pîinea ne-o coc dăcoaicele. Tragedia, tristeţea, lacrimile devin în acest spaţiu prilej de colivă, ocazie de-o băută şi o mică bîrfă peste gard.

Despre Cenaclul Flacăra? … cum se spune… despre morţi şi moarte… numai de bine.

Ca fost cardiac (probabil şi actual cardiac) subscriu la unele dintre gîndurile de mai jos:

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.

Sursa

Se pare că penultima rugăciune a versificatorului nu a fost ascultată. Am o premoniţie că nici a doua nu va fi.

PS. Bună întrebarea care încheie acest articol despre un om care a slăvit comunişti după ce tatăl său fusese dat afară din învăţămînt pentru acţiuni anticomuniste:

Probabil ca mii de oameni vor participa la inmormantarea poetului, dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

148 de răspunsuri la A sfîrşit Adrian Păunescu… iar începe

  1. Alin zice:

    daca nu ma insel, imparatul Nero o zis ca daca dai poporului paine si circ il poti conduce mult mai usor; la noi cu circu ii foarte usor si se transmite non-stop de ani de zile, iar cu painea inca ne descurcam.

  2. fosile zice:

    Te-ar fi durut daca ai fi fost, astazi, polonez?

    • Marius David zice:

      da, așa cum m-a durut pînă la lacrimi de polonezi cînd s-a prăbușit avionul lor.
      Eram pe drum, conduceam spre nea costache de la merișani, cavalistul.
      Am auzit știrea pe drum.
      Am văzut un tirist polonez care conducea greu și timid. Probabil și el aflase știrea, era cu avariile aprinse, mergea cu 40 km la oră și era prăbușit peste volan.
      Atunci mi-au dat lacrimile.

      Dar … se compară situațiile ?

      • fosile zice:

        Ziceam ca sa fi fost,macar astazi,mai retinut.
        E corect ce-ai spus in articol,dar nu te include?
        Mult bine,
        Alexandru.

      • eLioR. zice:

        Glumiti? Ca nu-mi dau seama.

        Mie mi-a placut AP. Cum a scris, cum a recitat si cum a vorbit. Din putinele dati in care l-am auzit.

        Nu prea inteleg de ce unii vor sa-i murdareasca memoria.

        • Putinstiutoru' zice:

          @eLioR…eu nu glumesc in ceea ce ma priveste. poa’ sa fie omul cit de bun o fi ca poet, caracterul lui insa ma impiedica sa merg mai departe de cine era ca om. iar ca om sa ridici in slavi regimul comunist si pe ceausescu, care a facut sute de mii de victime, si sa ramai pe aceleasi pozitii, mi se pare impardonabil.

          • eLioR. zice:

            Pe dl Cruceru il intrebam daca glumeste.

            Lasa ca si amicul tau Basescu a spus ca Ceausescu ar fi fost un mare presedinte daca ar fi condus Romania numai 10 ani.

          • catalin zice:

            poate nu ai retinut, dar A.P. a fost unul dintre putinii oameni, care a indraznit sa se opuna lui Ceausescu, in fata. Sunt foarte putini neoprotestanti care au facut asta.

            • Marius David zice:

              s-a opus pînă i-a picat în genunchi din nou. Povestea este tristă şi este relatată de apropiaţi în cuvinte nu tocmai măgulitoare, oricum amintiri care nu trebuie amintite acum cînd este întins pe catafalc.

          • Dyo zice:

            Catalin … nu vorbim despre un erou. Nu i sa opus lui Ceausescu ci a stiut cum sa traiasca in regimul lui; chiar cazut in dizgratie avea inca multe sfori la getelul lui mic … L-am intalnit personal intr-o situatie in care mi-a dovedit acest lucru asa ca stiu ce vorbesc…

        • Marius David zice:

          Cine glumeşte lîngă un cadavru?
          Eh, eLioR, dacă ţi-a plăcut ŢIE cum a scris, asta nu înseamnă că e neapărat poezie de mare calitate.
          Dacă a recitat bine, asta nu înseamnă că a trebuit neapărat ascultat.
          Dacă a vorbit, asta nu înseamnă că vorbirea lui carismatică legitimează o viaţă întreagă. Lucrurile sînt un pic mai complexe decît crezi.

          S-a întîmplat să fi fost la Cenaclu pe viu, de două ori deşi eram prea tînăr pentru a avea acces acolo. Noroc că am avut „pile şi relaţii” la Cenaclul Junimea Mică din Iaşi, cenaclu condus la vremea aceea de scriitorul Constantin Parascan la Casa Pogor,
          ei, uite aşa, am nimerit într-un anturaj din care ştiu mai multe despre memorii pe care tu nu le ai,

          Cine vrea să îi murdărească memoria lui A.P. pe blogul ăsta? Arată-mi-l să fug după el? A.P. şi -a făcut deserviciul acesta singur, din păcate.
          Există oameni care nu au nevoie de duşmani.

  3. Putinstiutoru' zice:

    Mda, ce sa zic. Nu stiu de ce, dar nu ma pot detasa de imaginea lui Paunescu ca si lingusitor al fostului regim si ca si emanator al unor discursuri foarte badarane de dupa anii 90, sau ma inseala memoria.

    Poate ca sunt inca necopt, dar eu nu pot desparti imaginea de geniu de imaginea de badaran. Pentru mine poti si Einstein ca si capacitati intelectuale, dar daca vorbesti ca un badaran, badaran vei ramine. Oare gresesc?

    Oare omul si a cerut pe undeva iertare pentru trecutul lui de dinainte de 90? Ca io nu tin minte.

    • Marius David zice:

      la noi se spune… despre morți numai de bine..
      eu zic.. despre bine… de la morți învățăm.
      Scriptura ne spune să ne uităm la sfîrșitul lor de viețuire și să le urmăm sau nu exemplul.
      Nu cred că moartea ne absolvă automat și trebuie dat drumu la robinetul cu aghiazmă spre pururea aghezmuire.

      de asta am scris acest post, să ne gîndim puțin cum reacționăm la moarte în general, la moartea unui personaj atît de controversat în particular…
      Și la moartea lui Stalin s-a bocit!

      • Chiar şi pentru Isus, moartea a fost mai importantă decât naşterea (într-un sens limitat, desigur). Cu atât mai mult pentru noi oamenii e mai important felul în care sfârşim decât felul în care începem. Nu ştiu unde a am auzit vorba următoare (s-ar putea să citez chiar vreunul dintre persoanele din blogosferă-dacă e aşa, nu am intenţionat): unui bătrân i s-a urat „happy birthday”. La aceasta, el le-a spus urătorilor că mai important este cum sfârşim şi de aceea le-a cerut să-i ureze happy deathday.
        A fost o happy deathday pentru Păunescu?

        • Marius David zice:

          de reţinut.. HAPPY DEATHDAY!
          asta este cea mai bună urare pe care am auzit-o,
          asta ar trebui să ne urăm la fiecare aniversare, ştiind că sîntem mai aproape cu un an de moarte.
          şi cît conteayă sfîrşitul nostru de vieţuire.

  4. Marius David zice:

    DA, DE CITAT

    Dizidentul Dorin Tudoran, in tinerete apropiat de Paunescu, rezuma in cateva cuvinte marea greseala a fostului sau prieten: “Exista oameni care nu vor recunoaste nimic din prostiile pe care le-au facut. Si, prin asta, nu mai au nevoie de dusmani. Sunt ei cei mai mari dusmani ai lor”.

    este din asta

    se pare că tocmai asta va rata Paunescu, eternizarea.
    MAre diferenţă între un poet şi un versificator.
    Poate că A. P. are maxim 50 de poezii bune, nicicum 50 de volume,
    se pare că asta este marele păcat narcisoman care ne paşte pe toţi: să nu ştii să arunci la coş ceea ce nu merită publicat.

  5. Nicu Oros zice:

    Ne numea „sectanti”….nu ne prea iubea pe noi. Pe romanii neoprotestanti.
    L-am auzit cu ale mele urechi:(
    In rest, Domnul cu mila. ” Cine are pe Fiul are viata, cine nu ….”

    • Marius David zice:

      și ce dacă nu ne iubea… asta nu îl face mai puțin poet decît Ioan Alexandru care ne iubea în felul lui..
      cînd ajungem la caracter lucrurile se schimbă în dreptul fiecăruia.
      Scriptura ne spune să ne uităm la sfîrșitul fiecăruia de viețuire. Este un exercițiu didactic la care ne îndeamnă chiar Biblia.

    • catalin zice:

      nu ne prea iubea si ptr ca suntem greu de iubit. Bisericile Baptiste, ca despre altele, sa vorbeasca altii, transmit un mesaj al urii si al dezbinarii, ce este de iubit in asta. Uita-te cum se cearta si cum stau dezbinati, ex si actualul presedinte al uniunii. Ce este de iubit la sectanti?

  6. Neinsemnatul zice:

    Stiti ce e deranjant ? Ca pentru a va evidentia si a va diferentia de toti ceilalti „isterici”, sunteti dispus sa renuntati la orice scrupule. Riscati sa va stirbiti onoarea de om de onoare atunci cand incercati sa umbriti lumina pe care acest om a lasat-o in inimile multor romani. Si nu ma refer aici neaparat la poezia sa, ma refer la oamenii in care a investit, la geniile pe care le-a creat prin inspiratie personala, la aportul cultural si academic. La sinceritatea si sacrificiul depus. N-a spus nimeni c-a fost un inger sau fara pacate. N-a spus nimeni c-a fost mereu adevar in gura sa, dar a fost omul care multa vreme s-a luptat pentru adevar si l-a insuflat in viata milioanelor de romani . Vi se pare putin lucrul acesta ? Nu vi se pare nedrept si inechitabil sa necinstiti un astfel de om la finalul vietii lui doar pentru ca PUTETI ? Motivele sau argumentele dumneavoastra sunt caraceristice unui jurnalism amatoricesc – si acesta nu in sensul etimologic preferat de dumneavoastra. Imi iertati incisivitatea. Nu am darul manevrarii cuvintelor in sensul dorit si nu in cel simtit.
    E inadmisibil, draga frate Marius Cruceru, sa scrieti de rau (caci a nu scrie de bine si a vorbi nedrept uneori inseamna a scrie de rau) cand puteti sa scrieti de bine. Dar e la moda sa fim impotriva astazi. Sa taiem si sa spanzuram pentru ca este usor. Este usor sa calcam in picioare o creatie, este usor sa desconsideram un nume, este usor sa gandim si sa vorbim in mod usuratic. Este ceea ce resimt in multe din articolele dumneavoastra din ultima perioada. Incercati sa scoateti la iveala cu orice pret partile negative ale unui personaj sau ale unei intamplari, doar pentru ca PUTETI si aveti inteligenta (si nu intelepciunea) sa purtati o dezbatere cu argumente si contraargumente pe baza subiectului in cauza. Uneori se cade si se cere, dumneavoastra o stiti mai bine ca mine. Dar alteori nu se cade, frate Marius.
    Acesta e unul din acele momente.

    Iertati-mi indrazneala, v-am adresat aceste cuvinte dintr-un respect mare. Si cand respecti pe cineva astepti de la el sa ofere respect, sa reprezinte respectul. Am simtit ca ati scris acest articol fara respect, de aceea am reactionat. Sunteti un invatator in acest spatiu si am invatat mult din cuvintele dumneavoastra, de aceea va rog, nu iscati o cearta si nici nu va lasati mahnit din pricina comentariului meu. Fiti bland si chiar daca sunteti 100 % sigur ca aveti dreptate, va rog, mai treceti odata peste ce v-am scris si intrebati-va daca ati procedat etic si crestineste cu acest articol.

    Cu multumire si iertare,

    Un tanar.

    „Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.”

    • Marius David zice:

      stimate Neînsemnatule,
      accept criticile, dar semnate.
      Te-aș ruga să te deconsipiri, ca să putem avea un dialog productiv.

    • Marius David zice:

      Neînsemnatu, înainte de a continua discuția, te rog să vezi un articol despre care cred că este cît de cît lucid.
      dacă tu crezi că eu mi-am pierdut orice scrupule…

      http://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/

    • Marius David zice:

      draga Neînsemnatule,

      1. la ce scrupule am renunţat? Ai citit articolul domnului Tismăneanu? Mie mi se pare mult mai dur, dar foarte lucid. Nu putem amesteca Coposu, Voiculescu, Steinhardt cu Păunescu.
      2. n-am încercat să umbresc lumina nimănui… în cazul în care dvs. presupuneţi că ar fi avut-o. Eu discutam despre cu totul altceva, eu discutam aici despre vii-morţi, adică cei are fac un eveniment personal dintr-o tragedie, nu despre morţii-morţi. De aceea am făcut link şi la articolul despre Paler, aceeaşi discutie am avut şi atunci.
      3. la care genii vă referiţi, în cine a investit? Chiar aşa de jos am ajuns cu termenul GENIU? Hruşcă şi Gheorghiu sînt genii? Nici măcar Anda Călugăreanu nu era genială, nici n-a pretins vreodată. Numai Ceauşescu a fost făcut genial de actulalul defunct. Mai uşor cu termenul „geniu” pe scări.
      4. Sinceritate şi sacrificiu? IErtaţi-mă, nu le pot aşeza în aceeaşi frază cu Adrian Păunescu. S-ar putea să ştiu mai multe decît dvs. devreme ce am fost apropiat unora care au organizat doua ediţii ale Cenaclului Flacăra în Iaşi. Ştiu bine ce s-a întîmplat la hotel după aceea. Aşa cum spuneam… nu mă stîrniţi, despre morţi numai de bine. Vorbiţi despre Maica TEreza sau am greşit amîndoi subiectul?
      5. repet şi întreb şi pe alţii care îmi aşează în gură şi pe tastatură ce nu am spus: arătaţi-mi unde în articolul meu întinez memoria acestui om la finalul vieţii lui. Vă rog!
      6. jurnalism amatoricesc… nici n-am pretins vreodată că fac altceva, ba mai puţin de atît.. nici măcar blogging nu fac. pur şi simplu gîndesc cu voce tare, aşa că vă rog să mă scutiţi de standardele jurnalismului de orice fel. Jurnalist chiar nu nmi-am visat să ajung. Cred că pot mai mult de-atît, deşi never say never.
      7. despre bine şi de bine scriu alţii. Eu nici măcar n-am scris despre Adrian Păunescu, am scris despre isteria naţională şi despre oameni ca Dinescu care acum sînt împăcaţi cu el.
      8. Eu zic să citiţi totuşi blogul meu din ultima perioadă, înainte de a face afirmaţii de genul „Este ceea ce resimt in multe din articolele dumneavoastra din ultima perioada. Incercati sa scoateti la iveala cu orice pret partile negative ale unui personaj sau ale unei intamplari, doar pentru ca PUTETI si aveti inteligenta (si nu intelepciunea) sa purtati o dezbatere cu argumente si contraargumente pe baza subiectului in cauza.”
      9. nu tot ceea ce simţim noi este şi adevărat.. spuneţi că aţi scris cum aţi simţit. Eu nu cred că aţi simţit bine ce aţi simţit.

      Am dat drumul acestui comentariu în ciuda faptului că prefer critici oneste şi directe din gura unor oameni care au şi nume reale şi feţe pentru că aceeaşi problematică au mai ridicat-o şi alţi comentatori.

      în rest,
      nicio supărare,
      mc

    • Putinstiutoru' zice:

      Draga Neinsemntale,

      am 37 de ani, si am fost chiar si la un cenaclu Flacara la Bistrita.

      Nu-mi pare rau si nu regret moartea domnului Paunescu. Am mai zis-o si o mai zic: nu pot sa pling dupa un om care a adus osanale si ode lui Ceausescu, exponentul unui regim totalitar, si ca nu numai ca nu si-a cerut scuze pentru asta dar a continuat si dupa revolutie sa continue intr-o forma sau alta acea miscare.
      Voribiti despre modul in care Paunescu a influentat milioane de oameni. V-ati gindit cite zeci de milioane ar fi influentat intelectualii omoriti de comunisti in inchisori?
      Memoria ne-o scriem noi insine atit timp cit traim. Nu cred ca moartea in sine de face mai buni si spala 50% din pacate. Luati exemplul lui Corneliu Coposu? Pina si dusmanii politici au fost prezenti la inmormintare pentru ca omul acela a trait demn si oameni care nu-l apreciau si poate ca il dispretuiau cu citiva ani inainte, i-au cinstit memoria, pentru ca aveau ce cinsti.
      Pot oare citeva zeci de volume sa contrabalanseze carentele de caracter ale marelui Paunescu? Influentarea (in bine sau rau) a milioane de oameni, pot oare sa contrabalanseze odele aduse regimului comunist? Sa fim seriosi!

      Spunea Paunescu ca ar dori sa i se scrie pe cruce, „el a iubit valorile”? Care valori? Linguseala si datul bine pe linga un regim totalitar? Consecventa de dupa 90 in a promova un altfel de comunism, cu fata mai umana? Imi pare rau, dar faptele astea imi tiuie asa de tare in urechi incit nu pot sa vad altceva. Mega-egoul de a nu catadicsi sa-si ceara scuze pentr gafele din trecut?

      Toti putem facem alegeri gresite, dar se pare ca putini avem curajul sa recunoastem asta si sa ne cerem scuze public. Era mare lucru sa fi facut aceasta?

  7. Dyo zice:

    Un maestru al cuvintelor dar si un om greu de inteles in multe dintre ciudatele sale manifestari … peste timp vor fi uitate multe si va ramane doar poetul … asta mi se pare lectia, veche dar parca vesnic noua pentru noi, istoriei culturii noastre … poate va ajunge chiar „sfant” odata …

    • Marius David zice:

      hmmm, da, maestru al cuvintelor… în stilul Coşbuc şi Bolintineanu. Deocamdată daţi-mi voie ca filolog ce sînt să fac distincţia între poet şi versificator. Sînt foarte puţine poezii de reţinut cu metafore realmente puternice şi cu măestrie realizate (poeziile). Păunescu a fost un versificator de o energie nestăvilită, un fenomen al naturii, vorba lui Dinescu. Poate că, dacă nu ar fi luat-o pe drumurile pe care a luat-o ar fi devenit cu adevărat poet. Dorin Tudoran ştie cel mai bine.

      • Dyo zice:

        Am citit comentariul lui … pentru unii va fi poet, pentru altii nu … conteaza mai putin etichetarile noastre.
        Pentru mine, faptul ca a scris poezii imi este suficient. Calitatea acestora … e alta mancare de peste …

        • Marius David zice:

          ei tocmai asta este: a scris CÎTEVA POEZII (aşa cum spuneam cuiva … să nu abuzăm totuşi cuvintele, cum ar fi „geniu” şi „poezie”) şi în rest foarte multă proză VERSIFICATĂ. Cu tehnică.

  8. Neinsemnatul zice:

    Stimate frate Marius Cruceru,

    Puteti sa nu publicati comentariul. Marturisesc ca ma simt mustrat in cugetul meu pentru comentariul lasat, desi cred toate lucrurile pe care le-am afirmat. Imi dau seama ca e poate prea dur avand in vedere ca e adresat unui om mare al lui Dumnezeu, asa cum va consider pe dumneavoastra. Nu vad rostul publicarii unui nume real: nu ma ascund dupa un ecran dar publicarea numelui meu poate aduce dupa sine nefaste consecinte. Ati mai acceptat publicarea comentariilor cu pseudonime, deci nu vad de ce ar fi acum nevoie sa-mi dezvalui identitatea. Repet, nu solicit publicarea comentariului in mod deosebit. Am creat azi adresa de EDITAT DE MODERATOR daca doriti puteti sa-mi raspundeti acolo.

    Va multumesc.

    • Marius David zice:

      Draga Neînseamnatule,
      am lăsat comentariul tău on line şi am explicat de ce. Ridici o problematică care înfoaie societatea românească acum, excact la ce mă aşteptam: extremele. E poet, e geniu versus …a fost un politruc talentat. Cred că trebuie să evităm amble extreme.
      nu, nu sînt un om mare, deloc. Sînt cu greşeli şi căderi şi accept criticile şi nu înţeleg de ce fel de consecinţe te temi. Niciodată n-am folosit funcţiile mele, dar niciodată ca să amendez pe cineva care m-a luat pe blog în vreun fel sau altul, deşi aş fi putut face asta.
      Au fost cazuri în care studenţi sau foşti studenţi, enoriaşi din biserica pe cvare o păstoresc m-au luat la trei păzeşte şi n-am folosit nici funcţiile eclesiale, nici funcţiile academice, nici funcţiile adminstrative pe linie de comunitate pentru blog.
      Uneori s-a întîmplat ca anumite persoane să fie deconspirate de ip-ul folosit.
      Am trecut cu vederea şi am mers mai departe.

      prefer să nu începem un dialog şi prin email cu cineva fără faţă şi nume.

  9. Claudiu zice:

    Adrian Paunescu a fost doar un comunist convins cu talent poetic, un securist spalat.

  10. CNI zice:

    Sa-l ierte Dumnezeu si sa-l odihneasca:
    „Cu adevarat desertaciune sint toate si viata aceasta umbra este si vis cum zice Scriptura…”
    „Care desfatare lumeasca este lipsita de intristare, care marire sta pe pamant neschimbata; toate sint mai trecatoare decat umbra si mai inselatoare decat visurile; ca intr-o lipa pe toate le cuprinde moartea.”

    • Marius David zice:

      de acord .. în cea mai mare parte.
      noi, baptiştii, nu spunem Dumnezeu să-l ierte pentru că toată tragedia iertării se petrece aici, pe pămînt în viziunea noastră. S-ar putea să fie adevărat, nu credeţi?

      • CNI zice:

        Noi nu stim ,si de aceea e mai bine si avem si datoria sa ne rugam. Rugaciunea nu strica .
        „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, si nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-si ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-si, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, să -i cerem adormitului odihna de la Hristos si sufletelor noastre mare milă.”

        • Marius David zice:

          eu cred că putem afla. Biblia ne lasă să întrezărim. Spre exemplu: Pilda cu bogatul şi Lazăr.
          Există, chiar există trenuri pierdute.
          Există alegeri definitive şi irevocabile.
          În viaţă nu este ca la Piticot, ne întoarcem trei căsuţe, dacă nu dăm bine cu zarul.
          Lecţia din Matei 13, din tot capitolul şi din pilda mai sus amintită este că cei vii nu pot face nimic pentru cei morţi şi cei morţi nimic pentru cei vii, cei vii neapărat trec dincolo, cei morţi nu trebuie invitaţi dincoace.

          În rest, frumosă rugăciunea şi apreciez consecvenţa ta.

  11. guitarschizofrenic zice:

    pe pamant avem de toate
    si mai bune si mai rele,
    bune, rele,
    si nchisori si libertate
    si a putea si nu se poate
    si noroi si stele.

  12. carevasazica zice:

    Nu ai cum sa creezi ceva in afara culturii, asta e valul care te poarta si daca te nimeresti pe el, ai sansa sa iti aduci aportul in contextul acelei viziuni pe care ti-o confera valul respectiv, la momentul respectiv. In acei ani, pentru acele vremuri, Paunescu a reprezentat o valoare invaluita in cultura timpului.
    Lumea la ora asta e confuza tocmai pentru ca nu intelege acest decalaj, pe de-o parte suntem prea aproape de jegul comunist ca sa uitam ca Paunescu a fost in avangarda marketingului acelui regim, pe de alta parte suntem prea departe ca sa intelegem contextul acelor vremuri si sa putem evalua setea de orice a romanilor din anii 80-85.

    • Marius David zice:

      bună observaţie, mai ales cu distanţa..faţă de comunism.
      eu cred că înţeleg destul de bine anii 80 -85, am trăit acele vremuri,
      ştiu cum m-am opus cu ajutorul şi călăuzirea unuii prieten acelei spălări de creieri operată de Cenaclu şi cum a trebuit să selectez ce era bun dintr-o troacă.

  13. Rodica Botan zice:

    La ora asta parerile noastre conteaza mai mult pentru noi – si deloc pentru el. Nu cred ca-i preocupat cu drumul parcurs…ci cu destinatia care si-a ales-o…

  14. mariuspetric zice:

    „De la un cardiac, cordial

    De-aicea, de pe patul de spital,
    Pe care mă găsesc de vreme lungă,
    Consider ca e-un gest profund moral
    Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
    Mă monitorizează paznici minimi,
    Din maxima profesorului grijă,
    În jurul obositei mele inimi
    Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
    Aud o ambulanţă revenind,
    Cu cine ştie ce bolnav aicea,
    Alarma mi se pare un colind
    Cu care se tratează cicatricea.
    Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
    Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
    De nu doriţi să vină anii grei,
    Spitalul de urgenţă implorându-l.
    Eu vă salut de-a dreptul cordial,
    De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
    Recunoscând că patul de spital
    Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
    Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
    Eu însumi sunt mai omenos în toate,
    Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
    Şi ţării mele minimă dreptate.”
    Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă

    Sursa – http://www.revistaperformanta.ro/2010/11/03/ultima-poezie-poetului-adrian-paunescu/

    Despre cei morti vorbim numai de bine.
    Patriot inflacarat, poet genial, lider carismatic, microbist inrait.
    Ca orice muribund, Adrian Paunescu sintetizeaza in ultimele cuvinte credinta, valorile, perceptia despre lume, viata si Dumnezeu, ultimul gand si ultima dorinta.
    Fiecare poate intelege ce il anima, ce ii mistuia sufletul.
    Dumnezeu este pentru el, Cel ce prelungeste zilele si imparte dreptatea.
    Pentru el vrea numai zile. Cativa ani. Numai atat?
    Pentru tara vrea dreptate. E riscant sa ceri dreptate de la Dumnezeu. Eu as cere mila.
    Era devorat de propria-i importanta, de valoarea cuvantului lui pentru cei multi: „Consider ca e-un gest profund moral, Cuvântul meu la voi să mai ajungă.”
    Inceputul anilor ’80 a fost apogeul lui ca formator de opinie si poet cand cutreiera tara cu Cenaclul Flacara.
    Sutele si miile de tineri vibrau la unison ascultandu-i poeziile si cantecele.
    Probabil ca nu s-a mai putut desprinde de acest rol niciodata de atunci incoace.
    Impresionant. Trist.

    • Marius David zice:

      interesant, acest articol a disparut de pe hotnews..

      Impostorul moare, impostura continua
      from Hotnews.ro
      Poate ca m-as fi abtinut sa scriu acest articol, daca, la nici 6 ore dupa moartea lui Adrian Paunescu, nu as fi vazut o desantata si oribila parada a imposturii si a falsului intelectual pe care televiziunile au afisat-o, atat prin proprii realizatori, cat si prin vocile unor indivizi care nu au nici o legatura cu cultura romana, sau cultura, in general… Adrian Paunescu – poet national, Adrian Paunescu – disident anti-comunist, Adrian Paunescu – erou si geniu, iata vorbe care m-au facut sa-mi fie greata de ingrozitoarea lipsa de valori in care se scalda acest popor. Doua afirmatii m-au facut sa cred ca ma aflu intr-un film absurd. Prima, aceea ca, citez, „chiar daca a scris ode lui Ceausescu, Paunescu a scris impotriva regimului comunist”. Daca generalul care a ordonat sa se traga la Timisoara a ajuns ministrul Apararii, mai apoi, ce ne mira?

    • Marius David zice:

      ei, da?
      Despre Dumnezeu vorbim întotdeauna numai de bine, nu despre morţi,
      încearcă să vorbeşti de bine şi despre Hitler, Mengele şi Stalin. Asta este o lozincă fără acoperire… despre morţi numai de bine… anume am folosit-o la sfîrşit.

      Cenaclul Flacăra a fsot unul dintre cele mai sumbre experimente ale sociologilor securităţii din acea vreme, de ei a fost inventat, de ei a fost oprit. Unul ditnre cele mai reuşite experimente de manipulare de masă.
      Vorbesc ca unul care am fost la Cenaclul de la Iaşi.

      • adrian zice:

        Am fost si eu la vreo 8 spectacole (la 3 in Buzau).
        Nu m-am simtit manipulat ascultand Hrusca, Seicaru sau „Mistretul cu colti de argint”… Daca asta a fost manipulare, mai vreau! Daca am fost manipulat cu Frederico Garci Lorca si cu sonete din Shakespeare, atunci prefer sa fiu manipulat astfel tot timpul.
        Mai sumbra mi se pare atmosfera de acum.
        Sumbru pe strada, sumbru in guvern si parlament, extrem de sumbru cand vrei sa castigi (corect) o licitatie, sumbru cand vrei sa traiesti si sa muncesti corect, sumbru cand afli cum fura (si te fura) unii, sumbru cand afli cum isi plateste oamenii un anticomunist care dadea apele catre lichele, sumbru cand vezi ca oamenii au „printipuri”, dar pana la bani, sumbru cand constati pe viu in ce consta actul de justitie…
        Sumbru cand vezi ca liberalismul unora este de fapt un socialism pentru cei cu bani.
        Sumbru cand vezi ca si in biserica e sumbru.

        Totul este destul de sumbru azi, incat am hotarat sa nu mai discut politichie cu prietenii. Daca dupa astfel de discutii as pierde un prieten, ar fi si mai sumbru.
        Ergo, Paunescu a fost tot ce ziceti ca fost, si mai mult decat atat.

        • Dyo zice:

          Intr-un fel ai dreptate, viata era mult mai usoara atunci. Nu aveam curent si paine dar ce ne pasa noua? Eram fericiti sa putem asculta pe fata Cenaclul, si pe ascuns Europa Libera si discuri unguresti cu formatii de care nu auzeai pe la noi …
          Soiul acesta de nostalgie nu-mi miroase a bine. Problema noastra este ca, indiferent de sistemul politic, oamenii sunt aceiasi: furau atunci – fura si acum, minteau atunci – mint si acum, prostul gust are cam aceleasi valente – pe atunci se numea Azur / Generic, astazi este Guta si Copilu’ Minune, tradau atunci cum o fac si astazi … de ce sa jelim vremuri apuse cand cei ce dam aroma acestor vremuri suntem chiar noi? Si eu gasesc ca e trist ca nu o sa mai auzim vreodata un sonet de Shakespeare rostit pe un stadion plin de oameni si ca ne complacem in scandaluri mediatice care dau rating – chestia a ca pana si Paunescu, indiferent cum l-am privi, inger sau demon, a fost invins de sistem. Totusi iubirea a fost un esec si a demonstrat ca el n-a fost croit pentru vremuri de competitivitate artistica dupa modelul occidental, unul pacatos de altfel … Sa lasam mortii sa-si ingroape mortii si sa ne vedem de drum inainte … suntem condamnati la asta.

          • adrian zice:

            recunosc ca am nostalgii… Nu stiu cat de bine miros.Am insa in nari mirosul de azi.
            Modelul „occidental” de competitivitate artistica este un model excelent pentru promovarea manelistilor si disparitia cartii de poezie, pentru inchiderea unor filarmonici si deschiderea unor maneloteci. Periferia s-a mutat la centru, vorba lui Andrei Plesu.

        • Marius David zice:

          Ce trist este, Adrian, că trebuia să înghiţim la pachet, precum cumpăram cărţile la vremea aceea… Dicţionarul Guţu Latin -Român sau Balzac cu raportu la Al nu ştiu cîtelea congres şi protecţia muncii la nu ştiu ce intreprindere… trebuia să înghiţim lozincile şi cîntecele şovine la pachet cu puţine versuri de calitate şi cîteva bucăţi cu adevărat strălucite, în loc să fie normalitate în Cenaclurile Literare de prin ţară.

  15. coramica zice:

    Pentru mine, Paunescu a insemnat un iubitor de cultura, un poet deosebit. Ca i-a cantat lui Ceausescu? Dar si Ana Blandiana a scris „Slava vesnica lui Lenin”, care-i problema? Paunescu macar a recunoscut ca a fost comunist. A avut curajul sa adune oamenii si sa cante intr-o perioada in care nimeni nu ar fi facut asa ceva. A descoperit talente. Cine-i obliga pe tineri sa mearga la Cenaclu? Nimeni. Si eu am fost si nu m-a obligat nimeni sa cant si sa ma distrez cu tinerii mei colegi. Si acel EU(a se vedea poezia lui Blaga, EU nu strivesc corola de minuni a lumii) nu inseamna EU, PAUNESCU, ci EU, POETUL, care vorbeste oamenilor. Imi cer scuze daca deranjez cu acest comentariu, e doar o parere.

      • Frate Marius,
        Dumneavoastră aveţi o amplă cultură muzicală şi o ureche fină…
        Eu nu sunt atât de dotat tehnic în ceea ce înseamnă muzică, dar nu-mi aduc aminte de o melodie pe versurile poetului Adrian Păunescu care să sune măcar acceptabil… Tot ce am auzit mi-a tăiat inima şi nu mi-a străpuns-o.
        Că dumnealui a încercat să promoveze, că a dat şanse la mulţi asta e altceva…o fi fost nu zic ba.
        Apoi, nu ştiu de ce am sentimentul că Cenaclul era o modalitate de control a ceea ce însemna poezie şi muzică. Desigur nu are rost să spun cine făcea controlul…
        Ştim foarte bine că poeţii, scriitorii, muzicienii şi actorii aveau un impact major asupra societăţii, trebuiau scanaţi ca nu cumva…

  16. Marius David zice:

    draga Ro-personale
    nu pot publica acele versuri pe blogul meu.
    mult prea multa imagerie scabroasă,
    am prins ideea, dar cred că se poate exprima și altefl și tot cu talent

  17. vioricaO zice:

    Viata trebuie traita cu demnitate ,in demnitate si cu convingerea ca are un sfarsit aici pe pamant…e singurul eveniment sigur si egal pentru toti….problema este ,(sau fericirea) e dupa ce-si da omul ultima suflare…prin care poarta trece?
    Si moartea si inmormantarea isi are demnitatea ei…

  18. Antisistem zice:

    Foarte frumos scris articolul, felicitari.
    P.S: Vad ca este o isterie in jurul comunismului (care defapt a fost doar socialism)si a faptului ca A. Paunescu a scris poezie propagandista… ce influenta au avut poeziile lui si ce influenta au avut actiunile lui Iliescu, Roman etc… nici macar nu stiti pe cine sa acuzati… romani, ce sa ceri… Bine ca ne este bine in capitalism, avem spitale ultradotate, scoli impecabile, in general totu-i roz. Priviti faptele, nu vorbele!

    • Putinstiutoru' zice:

      @Antisistem…nici in capitalism nu crapam de bine ce ne e, dar sa ne para foarte rau de moartea unui om care a ridicat ode si osanale unui exponent al unui regim care ucis zeci de mii de intelectuali (poate unii mai desptepti decit Paunescu) mi se pare complicitate morala la treaba asta.

  19. Cristi B zice:

    Am citit pe un blog despre A.P. că a fost coleg cu poetul Ioan Alexandru, cu care ar fi fost chiar colegi de cameră în căminul studențesc, iar la un moment dat, A. P. l-ar fi sfătuit pe Ioan Alexandru să se apropie și el, în faptă și în scris de partid. Desigur este greu să ne pronunțăm asupra veridicității acestei afirmații, însă este de știut faptul că la un moment dat, Ioan Alexandru s-a orientat spre Biserică, pe cînd A.P. spre politica partidului.
    Mie mi se pare că A.P. a fost în primulrînd un oportunist politic, pentrucă a început să cocheteze cu comuniștii, cînd știa că tatăl lui a fost deținut politic, închis pentru 15 ani, datorită afiliației politice(PNL), fiind mai întîi secretar UTC la uniunea scriitorilor, apoi din 1968 – 1989, membru de partid și nu unul oarecare, ci unul care țintea sus de tot. În tot acest timp, nu a făcut altceva decît să se folosească de masele de tineri și adulți pentru a-și ajunge țelul, acela de a se cățăra. În 85 la Ploiești a trăit prima mare decepție, la revoluție cea de-a doua, cînd comunismul și lianele cățărării lui s-au rupt. Însă nu s-a dat bătut, cînd a văzut că multe partide de guvernămînt din Europa erau de orientare socialistă, n- a pregetat să continue pe același drum, cu alți lesne crezători, cu certitudinea victoriei. De data aceasta a achimbat tactica, a început cariera de politician de unde șansele i-ar fi surîs mai repede. Culmea tupeului a fost cînd a candidat la președenția României, experimentînd însă eșecul și de această dată.
    În al doilea rînd a fost un afemeiat și aceasta a spus-o chiar el într-un interviu din 2009 la revista Tango, unde declara că a avut trei mari iubiri, poeta Constanţa Buzea, Carmen Antal și Carmen Bogorodea și iată citatul din Tango „Într-un interviu acordat revistei Tango în primăvara anului trecut, Păunescu dezvăluia, aproape surprinzător, anumite detalii ale vieţii lui de bărbat însurat. Dar şi ale iubirilor lui, în general. Astfel, referindu- se la numărul acestora, poetul mărturisea: “Nu cred că ştiu să număr, nu în sensul că ar fi foarte multe. Cred că trei. Deşi consider că sunt nedrept. Trei şi 14 – pi (n.r. – valoarea numărului 3,14, considerat «număr iraţional», nu poate fi calculată exact, şirul cifrelor de după virgulă fiind infinit). Aproape că n-aş putea hotărî. E ceţos totul”. Cred că orice comentariu este de prisos.

  20. A.P. a fost așezat într-un sicriu frumos totuși. Pardon – trupul său neînsuflețit. Model American! 2 capace. Gen ”Boston”. Un model extrem de greu de potrivit la o înmormântare românească.
    Sufletul lui?

    Ce mi-a plăcut la A.P. a fost faptul că a reușit să aducă în discuție pe buzele maselor de oameni problematici extrem de semnificative: iubirea, dreptatea, respectul. Bunăoară, cântecul Rugă pentru părinți – a făcut ca mulți români să-și pună întrebări în legătura cu relația față de părinți (respectul și considerația pe care copiii ar trebui să o dăruiască părinților). Acest lucru este ceva cred, poate a avut vreun efect pozitiv în viața mai multor copii și părinți.

    • Marius David zice:

      draga pompe,
      te cred, este domeniul tău 🙂
      auzi? Ieri am trecut prin cimitir, cum se cumpără locurile alea?
      vreau şi eu unul.
      deja vreau să mă duc să îl vizitez săptămînal sau lunar, ca să îmi intre bine în cap destinaţia temporară: Rulikowsky.
      la sicriu vă las pe voi să alegeţi, numai să nu fie mahon sau paltin sau alt lemn de rezonanţă, săse foolosească pentru instrumente alea.
      Găsiţi, vă rog, ceva potrivit cu iarna şi … la îmbălsămare, atenţie: fără cravată, ca să nu mă strîngă.

  21. marinica zice:

    As vrea sa scrieti la fel de onest si despre un comunist-securit care ne-a bagat in rahat pana-n gat fara sa scrie poezii. Ci doar vorbind ca un golan batran badaran si needucat. Macar Paunescu direct n-a facut cel mai mult rau romanilor. Nici eu nu-l iubeam in timpul comunismului, nici acum de fapt dar n-am crezut c-am sa traiesc mizeria poporului roman pentru unii amarati mai rea decat in timpul in care Paunescu a facut atata rau cum spuneti dumeavoastra. Paunescu ramane un poet talentat. Ceilalti securisti care activeaza cu mare glorie si fara rusine in prezent ce vor lasa in urma?

  22. Daniela Tone zice:

    Audienta anumitor emisiuni va creste. Vor fi chemate nu doar rudele dar si unii apropriati. Multa lume va avea ceva de spus. Si cred ca pentru o perioada nu voi mai auzi dezbateri pe tema Madalina Manole. Mi-ar fi placut sa discutam despre acesti oameni atunci cand erau in viata. Pacat ca nu ii apreciem atunci cand sunt in viata. Sunt atat de multe bloguri care scriu despre Adrian Paunescu acum cand nu mai este de ce nu au scris si atunci cand el traia? Cred ca s-ar fi bucurat sa vada ca este apreciat.
    Uneori creem un adevarat circ in jurul unui subiect care nu ne priveste de fiecare data pentru a le ignora pe cele importante carora nu le facem fata. Nu cred ca vom evolua daca ne uitam mereu in curtea vecinului si suntem interesati dor daca ii merge rau, daca nu ii merge rau nu prezinta prea mult interes.
    Iar unele emisiuni le aseman cu o zi de duminica, cand la tara babele ies la poarta.

    • Radu zice:

      Daniela, babele care ies la poartă la ţară au totuşi o anumită decenţă, multe emisiuni tv nu o au din păcate aşa că aş prefera să stau de vorbă cu unele din acele babe…

  23. dumnezeueateu zice:

    Pe mine Paunescu m-a lasat intotdeauna rece. N-am varsta sa fi stiut ce-i aia Flacara in persoana insa vad nostalgici prin jur. O fi fost fain.
    Dar omul, omul Paunescu era un nimic. Se spune ca e bine sa ai multe pareri si putine certitudini. El avea certitudini. Ba chiar imi amintesc ca atunci cand pontifica din autoritatea proprie si i s-a spus „acest argument este gresit” s-a inflamat tot, de parca nu putea sa greseasca vreodata.
    Intolerant si lipsit de dorinta de a invata asa mi s-a parut intotdeauna si l-am dispretuit instinctiv ani de-a randul.

    Nu ma bucur ca a murit pentru ca ar fi gretos, dar ma bucur ca nu va mai aparea la televizor.
    Pacat ca a trebuit sa moara inainte sa-si dea seama de cand trebuia sa dispara din viata publica.

  24. calin zice:

    tot ceea ce nu ne aduce mai aproape de Isus, tot ceea ce ne departeaza sa iubim, iubirea lui Hristos, este desertaciune, nu are valoare in ochii lui Dumnezeu. Noi nu suntem, si nici nu putem fi judecatorii lui Adrian Paunescu, si nici a altor oameni. Marele nostru roman, wurmbrand spunea in niste meditatii ca va fi pentru multi dintre noi o surpriza sa vedem in cer alaturi de noi oameni pe care nu i-am considerat vrednici si pe altii care i-am considerat vrednici de vesnicie, sa traiasca o vesnica strigare catre Lazar. Parerile noastre chiar nu conteaza. Daca Adrian Paunescu a cunoscut mantuirea sufletului in coma in care a intrat? O stie doar Dumnezeu.

  25. Cristina zice:

    Perfect de acord cu prima parte a articolului, probabil se va ajunge la suprasaturatie(desigur cei care ne vom lasa contaminati psihologic de subiect), dar nu pot sa nu remarc subiectivismul d-voastra comparand reactiile pe blog dupa moartea lui A.P si dupa cea a unui cunoscut, despre cel de-al doilea aveti doar cuvinte de lauda desi unii stiu foarte bine ce viata promiscua a dus…
    P.S. Am inteles bine reactia Neinsemnatului si m-a uimit de asemenea vehementa cu care i-ati raspuns, ca si cum ati fi lasat deoparte pentru cateva minute valorile crestine in care credeti cu tarie.

    • Putinstiutoru' zice:

      @Cristina…ma gindesc ca poate comentariul tau imi suna si mie putin, chiar daca l a adresat lui Marius. Asa cum spunea si altcineva in alta parte, sa tacem? Sa spunem minciunii adevar si adevarului minciuna.
      Eu cred ca pina nu le curatam trecutul ca si natiune nu vom avea niciun viitor. Ce sa le spun copiilor mei cind vor fi mari, ca e ok sa fii poet de curte, sa continui sa promovezi comunisumul si dupa ’90, sa nu ti ceri scuze pentru asta si vei fi inmormintat cu onoruri militare. Asta-i calea de urmat in viata?

      • Cristina zice:

        In comentariu am facut in principal referire la diferenta cu care s-a abordat pe blog moartea lui AP versus moartea unui cunoscut al domnului Cruceru, in rest sunt de acord ca AP a putut avea o influenta negativa asupra multora si nu e un exemplu de urmat in multe privinte.

    • Marius David zice:

      draga Cristina,
      1. nu am scris despre A.P. Te rog citeşte încă o dată!
      2. nu ştiu la cine te referi. Cine a dus viaţă promiscuă şi eu am avut doar cuvinte de laudă? n-am idee la ce şi cine te referi.
      3. Una dintre valorile creştine pe care le apăr şi în care cred este Adevărul.

      • Cristina zice:

        1. no comment…
        2. EDITAT DE MODERATOR
        3. da am gresit…mai acurat era „unele valori crestine”

        • Marius David zice:

          Draga Cristina,
          chiar nu stiu de ce ai pus numele pe care l-ai pus acolo.
          L-am cunoscut pe respectivul. Chiar destul de bine, spun eu. Mi-ar fi greu să îi pun numele în aceeaşi frază cu termenul compromis, iar paralela cu Păunescu în contxtul dat este chiar greţoasă. Ţi se pare că prietenul mort în accident în urmă cu un an a adunat atîtea mizerii cît să îl compari cu poetul?
          Ar trebui dat un anunţ de genul: Pierdut simţul măsurii. Îl declar nul.

          • Cristina zice:

            Am scris comentariul la cald, mintea mea incerca disperata sa rezolve disonanta dintre cele doua planuri, adevarul e una dintre valorile mele centrale. Nici unul dintre personaje n-a insemnat mai mult pentru mine decat oricare alta persoana obisnuita sau publica, doar ca din intamplare aveam informatiile respective si citind aticolul d-voastra mi s-au activat in modul impartasit mai sus.
            Nu-s in masura sa „mi se para” ca unul ar fi mai bun ca altul, nici nu aveam in minte o comparatie, am simtit doar sa scriu respectivul comentariu poate din dorinta de a va semnala ca o analiza putin mai atenta este binevenita, in necunostinta de cauza putem gresi. Acesta este motivul pentru care n-am dat nume decat in momentul in care d-voastra ati cerut asta.
            In timp ce reactia la moartea poetului mi-am explicat-o citind trista poveste, cea de la moartea prietenului nu mi-o pot explica decat admitand ca erati in necunostinta de cauza… alminteri as simti si eu aceeasi greata pomenita mai sus.
            In final concluzionez ca probabil era mai cuminte din partea mea sa imi rezolv singura disonantele cognitive…apropo de nulitatea simtului masurii.

            • Marius David zice:

              Să îi lăsăm pe ambii în plata Domnului. Mi se pare mai bine aşa.
              Oricum nu înţeleg reacţia ta şi amestecarea celor două planuri, celor două vieţi.
              În sfîrşit… nu cred că are rost să batem prea multă tastatură aici, pentru cei doi şi aşa nu mai contează.

  26. Antisistem zice:

    @ Putinstiutoru’ – Oamenilor, mai intelegeti odata ca Ceausescu nu a omorat pe nimeni mah, nici intelectuali, nici crestin-ortodoxi cum i-am mai auzit pe unii…
    http://ceausescunicolae.wordpress.com la adresa asta ai sa gasesti scrisoare trimisa de A. Paunescu catre N. Ceausescu, sper ca ai sa intelegi cu a fost si cu Paunescu, si cu Ceausescu, si cu socialismul etc

    • Putinstiutoru' zice:

      @Antisistem….ar fi fost culmea ca Ceausescu sa fi omorit pe cineva… dar a fost liderul unui regim absolut devastator pentru Romania ceea ce-l face autor moral si poate chiar mai mult decit atit.
      Interesant linkul pe wordpress.

    • dumnezeueateu zice:

      Ba chiar se spune ca a impuscat pe cineva, nu sunt sigur daca e dovedita, dar sigur a facut puscarie.

      • naomi zice:

        Deea, tatal lui AP a fost inchis 15 ani pentru „activitati anti-comnuniste”

        • adrian zice:

          Sunt foarte apropiat de cineva care a fost consatean cu tatal lui Paunescu si l-a cunoscut bine. Inca din vremea lui Antonescu, tatal lui Paunescu (invatator in Barca), destul de vocal din fire, umbla prin sat si spunea ce s-a vorbit la Radio Londra sau alte posturi straine (antigermane). De la el au aflat toti de catastrofa de la Stalingrad, cu mult inainte de declaratiile oficiale. Jandarmii i-au creat ceva probleme, l-au chemat de multe ori pe la post, dar l-au lasat in pace pana la urma.
          Cand au venit comunistii, si-a pastrat obiceiul de a-si anunta consatenii ce mai spun posturile straine de radio. Comunistii insa au fost mult mai rai decat jandarmii din vremea lui Antonescu. Asa a ajuns in puscarie.

          • naomi zice:

            AP isi iubea foarte mult tata si am inteles ca ar fi avut cateva probleme din cauza ca tatal lui a facut puscarie, impiedicandu-l sa-si termine o anumita facultate. Va dati seama ca „frica” de a nu ajunge ca tatal lui l-a putut impinge la acele „lingareli” sa poata sa se realizeze in viata. Eu stiu parinti care erau anti-comunisti dar de frica de a nu pati ceva copii lor au preferat sa se supuna comunismului . Si de fapt nici nu erau prea multe de facut in acea vreme de catre un om de rand.

          • adrian zice:

            nu am auzit sa fi avut probleme in facultate. Unii oameni au tendinta de a-si mitologiza biografia. AP nu-si putea reprima impulsul de a transforma orice detaliu autobiografic intr-o fresca renascentista.

          • naomi zice:

            Este posibil sa fie asa.
            Cat traia se plangea de venitul mic care il are ca apoi sa se afle ca averea lui este imensa si nu numai …. se pare ca pe unde a trecut cu Cenaclu a tot presarat la prunci care acum isi cer drepturile.

  27. elisa zice:

    Oare nu e birfa ca vorbim de cineva care nu e de fata?
    De ce n-am vorbit de el cind traia?
    Cred ca nu e bine ales momentul; a fost si el un om ca atitia altii,
    exact cum avem si noi prin biserici; exact!
    au turnat ani de zile si azi fac pe sfintii pe la amvoane;
    iar cind primesc vreo pedeapsa de sus , in loc sa se pocaisaca arunca vina pe altii.
    E mai rau Paunescu decit ei? Avem curajul sa scriem asa si despre ei?
    Mie imi placea grozav cenaclul Flacara; adunase acolo pe Ducu Berti, Hrusca,Seicaru
    era singura sursa de ozon pe vremea aceea; eram in lume atunci.
    „Viata noastra unde e?” se cinta peste tot.
    Astazi nu se mai cinta; iar unde se cinta se cinta prost.
    Imi uruie capul de la chitara bas si tobele in care s-a desfasurat ultima inchinare.
    >..dar oricum…cred ca gresim vorbind de un om care nu mai este ; in acest moment.
    Regret ca s-a folosit momentul acesta in care poate un om s-a dus in iad.

    • calin zice:

      elisa tin sa spun ca ai dreptate.
      vezi ca ne intelegem?
      Poate ai citit ce am scris putintel mai sus …

    • adrian zice:

      si mie mi-a placut cenaclul si am curajul sa o spun ca imi mai place inca. O fi o slabiciune, mi-o asum. Din opera lui Paunescu sunt, in general, cunoscute numai celebrele volume cu coperti negre. Eu prefer poezia lui mai veche: ‘Ultrasentimentele’, ‘Mieii puri’, ‘Fantana somnambula’, cate ceva din ‘Istoria unei secunde’. Mi-a placut si ‘Ultima noapte pe Atlantida’.
      Nu ma dau in vant dupa poezia lui sociala.
      Paunescu a alergat dupa prea multi „iepuri”: poezie, pozitie sociala, popularitate… Nu stiu cati dintre ei a prins.
      Nu mi se pare, atat cat inteleg eu, ca ar fi un poet de aruncat la cos, ceva gen Alexandru Toma, candva „cel mai mare poet national” sau Dumitru Theodor Neculuta.
      Orice i se poate imputa lui Paunescu, dar nu i se poate nega inteligenta si talentul.

      • Marius David zice:

        nicicum, nicicum,nu cre d că va avea soarta lui Neculuta, dar o antologie Paunescu va fi între 50 şi 100 de poezii, după părerea mea.
        cum spuneam: ce păcat că inteligenţa şi talentul se îm-pieliţează uneori aşa.

        • adrian zice:

          50-100 e suficient. Prea putin pentru orgoliile lui, suficient pentru un coltisor in literatura romana. Daca se ocupa mai mult de arta si mai putin de politichie, numarul ar fi fost mai mare.
          Dar, ce sa-i faci?, a vrut si glorie literara („sunt un clasic in viata” spunea despre sine), si putere de influenta, si popularitate, si pozitie sociala, si un trai pe vatrai… Nu poti sa le ai pe toate, nu merge si lins pe buze si cu sunca in pod.
          A vrut sa dea pana si mortii sale un aer de opera wagneriana, dar pana la urma totul a capatat accente de vodevil. Omul asta, daca i se oferea posibilitatea, ar fi ales sa moarta „in direct, pe micile dvs. ecrane”…
          Si totusi, acelasi om a putut scrie si versuri memorabile, de genul „Sa-mi rasara moartea-n trunchi/ Si pe ochi sa ma sarute”.
          Un personaj tipic dostoievskian: un inger cu aripile frante sau un demon care care viseaza la aripile de inger?

          • Marius David zice:

            aşa cum spui..un colţişor asigurat are. eu rămîn în continuare destul de rece la creaţia dînsului.
            Cred că viaţa lui este un avertisment pentru noi toţi. Probabil fiecare dintre noi care sîntem persoane publice trecem prin ispitele asemănătoare celor prin care a trecut Păunescu,
            Să vrem şi aia şi aia şi aia…
            Asta m-a intristat cel mai mult, probabil, ultima scrisoare, în care se plîngea de medicamente, de preţul spitalului, de faptul că îi este greu cu pensia mică… faza aia a fost scîrboasă, cînd te gîndeşti că avea patru case şi lasă o avere frumuşică celei mai mici fiice.

            ai spus-o frumos, chestia cu înger şi demon..

  28. costyconsult zice:

    Sunt poeti de stanga sau de dreapta, pe unii ii apreciem, pe altii nu, dupa optiunile fiecaruia. AP a fost un poet, in sensul clasic al cuvantului, poate infractionalitatea ar fi crescut si mai mult fara Cenaclul Flacara, oameni simpli cantau despre dreptate, iubire, etc. Asa cum o simteau, fara sa faca parte din elite. Fara Papa, care era mai marele zilei, Michelangelo nu ar fi pictat Capela Sixtina, fara Basescu domnul Liiceanu nu ar fi publicat pe bani publici, fara licitatie, cartea despre critica comunismulu, etc, apoi Rondul de noapte nu s-ar fi pictat, daca Rembrandt nu ar fi fost prieten cu cei de la putere, etc. Nimeni nu poate face ceva de unul singur, trebuie sa te legi de cei de la putere pentru a face un lucru bun, fara marii preoti in Israel nu se putea face mare lucru, etc…fara biserica patstorul e nimic si mai face si el compromisuri pentru sponsorizari, etc… AP a riscat si a reusit sa dea un suflu poeziei clasice, etc. A recunoscut lucrul acesta, fiecare poate sa precieze dupa vederile sale…Cei multi nu-i inteleg pe Nichita, pe Blaga, pe Barbu ori Sorescu, nu au timp de lecturi, sunt prinsi in falcile zilnice ale existentei.
    Daca citesti cartile fr. Ton sau fr. Dugulescu inlelegi ce relatii aveau cei de la Comunitatea Baptista cu puterea comunista, asta era, traiam in lume, concret, cu povara pe noi. Si fr. Ton e un adevarat crestin…
    Ar fi fost bine ca un baptist sa poata scrie Ruga pentru parinti, sau sa poata aduna atatia oameni sa le vorbeasca de Dumnezeu, ehei, … sau altele…Din pacate in bisericile baptiste nu s-a asimilat cartea noua de cantari, o carte superba, cu versuri minunate, oamenii canta cu accente de misionar german sau maghiar, inca…Tinerii se arunca la cantari americane, sunt un fel de oameni fara patrie, fara pamant, unii in virtutea unui cosmopolitism de prost gust. Pe stadioane vin americanii sa tina misiuni crestine de parca nu am avea masteranzi sau doctoranzi in teologie noi romanii, asta da un sentiment de instrainare…Hai, sa revenim la partea buna din noi, sa ne cunoastem, sa avem relatii intre noi, simplu fapt ca pastorul da mana cu tine usa bisericii nu e o relatie, e o fuga de relatie, si suntem frati…se urca in masina lui straina si isi vede de familie, de masterat, de doctorat in timp ce poporul sufera din lipsa de cunostiinta…Daca e atata coruptie in RO este din cauza ca Bisericile crestine nu isi realizeaza menirea. AP e mai putin important dacat afacerile BOR, care devin un atentat la starea spirituala a poporului, mostenirea preotilor, a pastorilor, a slujitorilor, e Domnul, ori aceste afaceri de miliarde, facilitati care se acorda BOR si nu numai, suventii, etc i-au transformat pe slujitorii crestini in manageri de business, pur si simplu, la fel si unii protestanti, stau cu ochii pe dolarii americanilor si cand vind din America critica crestinismul de acolo cu manie muncitoreasca… sa fim seriosi, adevarul lui Dumnezeu e mai important decat orice si sa fim mai smeriti pentru ca Domnul sa ne inalte…

  29. costyconsult zice:

    INDIVIDUL CARE CUMPĂRĂ HÂRTIE IGIENICĂ

    Există o metodă modernă, igienică, după toate standardele europene, de identificare automata, de recunoaşterea identităţii, prin înmagazinarea şi transmiterea de date, de informaţii adică, utilizând un dispozitiv de emise –
    recepţie pe care specialiştii îl numesc RFID, pornind de la termenul în limba engleză : Radio-frequency Identification- Identificarea prin Radio Frecvenţa.
    Dispozitivul cu RFID se poate lega de ceva, de un om, de un animal, de un obiect, de o obsesie, până la urmă. Astfel, acel ceva poate fi identificat, poate fi sortat, ca fasolea, ca orezul, din mulţime, bob cu bob, ca în
    publicitatea de fiecare zi.
    Există RFID având caracter pasiv (ce nu au nevoie de o sursă internă de energie) si alt tip având caracter activ (cu propria sursa de energie interna). RFID este, practic, un sistem de identificare asemănător tehnologiei cu cod de
    bare, spun specialiştii, ca să o luăm pe scurtătură.
    Specialiştii susţin că tehnologia RFID a fost inventata acum peste 60 de ani, dar a început să fie din ce în ce mai folosită în Europa, pe scară largă, în ultimii ani, atât de firme private, în special pentru etichetarea produselor, dar şi de instituţii care introduc taguri RFID în documentele de identificare, precum paşapoarte, carte de identitate, carduri de tot felul, etc. Enumerarea nu este limitativă, doar exemplificativă ….
    Conform estimărilor Comisiei Europene, peste 600 de milioane de taguri RFID au fost vândute în 2005 în Europa noastră cea de toate zilele, iar estimările arată ca in 2016 ar putea fi vândute de 450 de ori mai multe, pe un continent
    tot mai complex social, poate tensionat politic şi social. Valoarea întregii pieţe a RFID (incluzând sistemele şi serviciile) în UE a fost de 2,2 miliarde de euro si ea ar putea ajunge la 20, 8 miliarde de euro în zece ani, deci o
    piaţă interesantă, aducătoare de profit şi de manipulare în manieră elegantă şi subtilă.
    O identificare în masă, nimeni nu scapă, sunt cu ochii pe tine, se aude un glas, dar neidentificat parcă.
    Specialiştii consideră că în cel mult 48 de ore codurile RFID pot fi sparte, astfel că oricine are acces la persoana ta. Autorităţile nu prea dau informaţii de genul acesta, mai ales în ţările Europene second – hand ca România, care are o tradiţie serioasă, aplicată, venind din comunism şi cei care au informaţia, ştiu că au puterea şi tot ceea ce vine din aceasta…
    Posibilitatea ca oricine, cu un cititor RFID sa identifice persoanele după obiectele pe care le poarta sau le posedă, este recunoscută de specialişti, care au sugerat necesitatea ca tagurile RFID sa fie dezactivate la ieşirea din
    magazine, altfel cititorul de contoare află ce faci ..
    Probleme şi mai serioase sunt puse de implantarea cipurilor RFID la oameni, aşa ca necesitate în economia de piaţă, de mişcarea oamenilor, a capitalurilor, a valorilor. Chiar Autoritatea Americană federală pentru Medicamente şi Alimente a permis încă din anul 2004 implementarea de taguri RFID pasive la unii pacienţi , fiind amplasate sub
    piele. Cipul nu conţine numai date medicale, ci stochează un număr unic care permite identificarea rapida intr-o
    anumita aplicaţie de specialitate de natură medicala. Aceleaşi implanturi sunt folosite şi de cluburile de orice fel, pentru abonaţii care nu mai vor sa stea la coada, grăbiţi să aibă acces la spectacolul sportiv, sau de orice fel.
    Există şi critici din partea grupurilor religioase care consideră ca tagurile RFID vor permite identificarea umana, conform cu Apocalipsa – numărul Diavolului 666.
    Comisia Europeană este preocupată de fenomenul RFID, pentru că există o reală problemă pe continent, una ce ţine de interferenţa dintre ficţiune, servicii de securitate, mister şi multă realitate de fiecare zi, plus directiva
    în domeniu, aplicabilă în statele membre, plus comisii de lucru, atente la prevederile Tratatului Comunităţii, plus dezvăluirea Europei din interiorul gândurilor.
    Dar problema nu se opreşte aici, pe stradă eşti filmat la intersecţia marilor bulevarde, în metrou eşti supravegheat, în mijloacele de transport mişcarea prin oraş este înregistrată de „ portofelul electronic „, la serviciu există televiziune cu circuit închis, pentru paza bunurilor, pe circuitul electronic, pe email eşti supravegheat, dacă mai punem la socoteală faptul că pereţii apartamentelor de bloc permit să se audă vorbele locatarilor şi orgasmul care ţine familia unită, constaţi că nu eşti chiar aşa de singur …

    Nu eşti singur nici la bancă, acolo card-ul spune multe despre tine, la mall, la tarabă adică, se poate afla multe despre individul care cumpără hârtie igienică …
    Chiar şi CNP, codul acela numeric personal te descoperă rapid, eşti numărul care te deosebeşte de ceilalţi …, eşti un număr în istoria lumii …
    Colegul de lângă tine se luptă şi el pentru un post, iar patronul e disponibil la bârfa care aduce profit şi îi dă senzaţia că averea lui este în siguranţă, avem astfel inventarul relaţiilor dintre oameni, la sfârşi de vremuri, cu sau fără Apocalipsa necesară.
    Interesant că termenul de apocalipsa în Noul Testament, cuvânt provenind din greaca veche, înseamnă descoperire, revelaţie şi nu ceva catastrofal în sine cum încearcă să ne înveţe literatura foarte populară …
    Cu alte cuvinte, te poţi ascunde doar în cuvinte …, acolo poţi fii sigur că lumea nu te află, dar cititul pare a nu fi la modă …

    Credeti ca am scapat? In zilele acestea, PD-L indemna oamenii sa toarne pe cei care muncesc la negru, ce deosebire este intre asta si comunism, pe sit-ul Minsiterului Justitiei este un telefon la care sa torni pe cel de langa tine, la fel la Ministerul de Intere, etc…

    • Pomisor zice:

      Si dumneavoastra faceti publicitate la asemenea lucruri?… Nu este rau sa fie stiute.

      Totusi eu unul voi cauta sa ies din sistemul acesta chiar daca pentru decizia mea voi muri de foame decat sa fiu purtator de cipuri in momentul in care nu voi mai putea trai ca om normal. Consider ca este sub demnitatea umana sa port un cip sau orice alt obiect de indentificare in corpul meu (inclusiv tatuaje). Si nu fug de cip pentru ca fug de adevar si dreptate, vorbesc adevarul si practic dreptatea indiferent ca imi place sau nu, ci pentru ca nu vreau sa fac parte dintr-un sistem care are in centru (ca Dumnezeu) o masina….

    • calin zice:

      Deja suntem urmariti de prea mult timp. EXISTA un sistem de scanare globala prin satelitii militari. acestia scaneaza cardurile. corelat cu sistem de operare video stil google earth, dar la o rezolutie foarte mare, daca ai un card la tine imediat deasupra ta apare un box cu datele tale personale. se mai fenteaza ei cand dai cardul la sotie.

  30. Ioana Blaga zice:

    Bună ziua!
    Păunescu mâna dreaptă a lui Ceauşescu nu are ce căuta pe Aleea Scriitorilor la Bellu. Punct. Sau atunci românii cu toţii şi-au pierdut capul şi nu mai ştiu ce valori apără. Să nu ne mirăm de viitorul pe care-l avem. Auzi! cu onoruri militare! Asta deoarece tovarăşul Iliescu i-a dat ordinul Cavaler Înalt grad în 2003. El cu Vadim strigau în Parlament când se condamnau crimele comunismului.

    • adrian zice:

      Pe Aleea Scriitorilor sunt mai multi colaboratori ai regimului comunist: Sadoveanu, Calinescu, Zaharia Stanca… Ii dezhumam si pe ei?! Sau poate ei erau doar maini stangi… Ce facem cu Labis, il ducem la crematoriu? Si Arghezi a mai dat-o in laturi (dupa ce l-a reabilitat Gheorghiu Dej a dat produs texte in care lauda regimul)…
      Si cu cei care au colaborat cu Regele Carol II sau Antonescu ce facem?! Numai colaborarea cu regimul Ceausescu se pedepseste?!
      Apropo de scriitori care au scris tampenii… Ati citit vreun articol antisemit scris de Octavian Goga? Comparat cu ceea ce scria Goga, antisemitismul legionar pare o joaca de copii.
      Lista poate continua.
      Nu-l apar pe Paunescu. A facut destule de nefacut. Nu e un model moral. Dar ar trebui sa-i judecam pe toti la fel. Cati scriitori sunt un model moral?!
      Mai usor cu punctele, incercati si „punct si virgula”.

      • Marius David zice:

        dintre toţi, pe Arghezi îl iert cu cel mai mare entuziasm.
        Corectă întrebarea: numai colaborarea cu comuniştii?
        Citit Goga, de asta nu pot să-i vizitez castelul, mă tem să nu mă apuce greaţa.

        • Goga… după ce-am aflat ce ne-a făcut când era ministru…greu să-l mai citești.

          • adrian zice:

            Tocmai asta este. Trebuie sa facem un efort si sa-i citim textele care merita citite.
            Cum ar fi sa nu-l mai citesc pe Chomsky pentru aberatiile din articolele politice?! Sau pe Bernard Shaw pentru tampeniile prostaliniste debitate?!
            Cum ramane cu Karajan?! Spargem CD-urile pentru ca 3430 914 a fost numarul carnetului sau de mebru al partidului nazist?! La Bucuresti, in timpul razboiului, a dirijat in uniforma de ofiter german…
            Simion Mehedinti ramane un geograf de valoare, cu lucrari stiintifice de necontestat, in ciuda faptului ca a scris si destule de aberatii in lucrarile sale geopolitice (de pilda, prin 1941 spunea ca „evreii, ungurii si tiganii sunt un gunoi social”).
            Si lista este extrem de lunga. Nu stiu ce mai ramane din cultura si din stiinta daca ii judecam pe artisti si pe savanti dupa profilul moral. Putini au avut o statura onesta.

          • Putinstiutoru' zice:

            @Adrian…asta-i provocarea, sa stim sa delimitam titlurile gen „om mare” doar pentru ca a scris ceva bun. Om Mare esti cind ai un caracter ok, chiar daca nu ai scris nimic la viata ta.
            E o adevarata provocare intelectuala sa poti citi ceva de un autor controversat si sa incerci sa extragi doze de intelepciune de acolo. Doze de frumusete e cam greu sa extragi daca nu ti a placut omul.

          • A fost unul din cei mai aprigi persecutant al baptiştilor români. Se trăgea din familie de preoţi ortodocşi.

          • Marius David zice:

            şi nu numai neoprotestanţilor şi protestanţilor.

        • Puteţi da articole din care să rezulte antisemitismul lui Goga? Aş dori să citesc…

    • Marius David zice:

      Ce-i nou, Ioana! Spui că românii şi-au pierdut capul? Dar cînd l-au avut?

  31. naomi zice:

    Lasati bietul om in pace.
    Adevarul este ca a fost un mare poet, a avut un caracter puternic si a dovedit ca poate sa manipulezi multimi de oameni. A fost un as al cuvintelor si a stiut sa le foloseasca exact acolo unde era nevoie ca sa-si atinga scopul. Avem multe de invatat de la el si merita respect Punct 🙂

    • adrian zice:

      Accept ca era „om”, dar „biet” nu prea… Nu-l injur, dar nici nu-i plang de mila.

    • Cornel zice:

      Cand a fost in culmea succesului a fost un manipulator de cuvinte si de oamenii, a fost un agitator… atat si nimic mai mult. Cu timpul s-a mai schimbat in ale poeziei, dar nu in caracter. In ultimul interviu cu un reporter era chiar vulgar de tot.

      • naomi zice:

        Admir la acest om puterea de manipulare, usuratatea versificari gandurilor lui, marele har de a manui cuvintele, dragostea pentru ai lui si abilitatea de a trai in orice circumstante, partea vulgara o dispretuiesc si eu si traiul in pacat, dar nu pot sa nu-i admir calitatile, cu un zambet amar.Putem spune despre fiecare om ceva rau si este asa de usor, dar este foarte greu sa scoti in evidenta calitatile si talentul. In fiecare om eu vad o opera de arta in devenire a lui Dumnezeu, pacat ca pentru AP este tarziu sa mai sper ca va ajunge finalizata.

  32. naomi zice:

    Sa nu fim ipocriti. Eram constransi sa iesim la mitinguri si sa racnim cat ne tineau puterile „Ceausescu PCR” etc, daca nu am fost filmati sau trecuti intr-un registru nu putem spune ca nu am „lins” si noi din palma lui, sa fim seriosi. Toti am „netezit perna”pe care dormeam bine mersi, pentru un salar mai mare sau o functie mai buna.

    • naomi zice:

      Bine v-am gasit si mie mi-a fost dor de voi. 🙂

    • Cornel zice:

      Nu este adevarat Naomi, nu toti doar uni, poate majoritatea, dar nu toti. Niciodata…

      • naomi zice:

        Toti eram contra dar putini, f putin au avut curajul sa se razvrateasca fatis.
        Am fost generatia „decreteilor”, cum ne spune fratele Marius, care nici macar nu am putut bine discerne ce inseamna a trai in comunism si ce inseamna a trai in democratie – uni nici acum nu stiu- Era singurul mod de viata pe care il stiam. Asta se poate condamna?

        • Marius David zice:

          ba, lumină era şi atunci, cum spune Psalmistul, prin lumina Ta vedem lumina, cine a vrut să fie liber, vorba lui Tutea, a fost şi în închisoare liber.

          • naomi zice:

            Lumina era pentru cei ferice carora li s-a descoperit in aceea vreme.
            Frate Marius, m-am pus in pielea celui nemantuit. In vremea aia nici eu nu cunosteam Lumina. Este groaznic sa traiesti fara Dumnezeu, acum stiu, dar atunci nu. „Interesul poarta fesul” era sloganul din aceea vreme. Asa am fost crescuta si nu numai eu. Este bine sa ne amintim putin cum eram inainte de a ne pocai, asa am intelege mai bine comportamentul celor nemantuiti.

    • elisa zice:

      Naomi a gresit.. astat o vreme in tacere…si a revenit….
      Cine nu greseste in vorbire e desavirsit!
      Domnul sa ne ajute sa ne pocaim de cele rele.

  33. Andrei Sun zice:

    Am ramas uimit sa ma trezesc luand pranzul cu diferiti colegi, care „in veac” nu i-am vazut citind (nici liceu, nici facultate) sa inceapa sa-mi vorbeasca despre Paunescu. Tot ce stiu despre el e ce mi-au spus parintii (am 22 de ani) si o piesa de-a lui cantata de Vali Sterian… Atat. Parintii mi-au spus multe despre discursurile lui pro-ceausescu lui si chiar am citit in cateva numere din Scanteia (reeditate de Ac. Catavencu).
    Inca o data sunt uimit de cum tineretul, care foarte vag a auzit de Paunescu, acum plange dupa „marele artist” si face tam tam. Of, mass media, cum speli creiere… cum ziceati dle Cruceru: paine si circ!

  34. Cristina zice:

    Azi mi s-a confirmat inca odata cat de important este sa privesti lucrurile in context, imi cer scuze domnule Cruceru pentru comentariul anterior care a fost putin prea apasat, am citit ca tatal d-voastra a fost omorat de comunisti, asta explica mult…

  35. elisa zice:

    Calin,
    nu stiu ce sa zic…cred ca judecam inainte de vreme..dar sa se fi pocait cineva in coma nu cred…adica cugetul lui e mort , dar el se pocaieste, nu are logica.
    Eu nu-l preamaresc pe A.P.nu cred ca avea caracter,era si mindru sarac-om; numai ca nu as vorbi ca si credincios acum despre el…trebuia inainte, ca sa-i fie de folos; mi-e teama ca ce spunem noi acum sunt cuvinte nefolositoare.
    Suntem atit de mici….

    • calin zice:

      suntem mici, chiar mici de tot. chestia cu coma, n-am vrut sa sune ceva particular. In general creierul in coma functioneaza. nu intru in amanunte medicale. eu am pus o intrebare. cunosc si eu doar in parte.
      iar a vorbi adevar despre altii, ceea ce ai vazut si ceea ce ai auzit in mod direct nu este judecata. judecata este atunci cand dai un verdict final, irevocabil.
      cum spui si tu prea multe cuvinte neolositoare ce se pierd in neant

  36. elisa zice:

    da, judecata ca si condamnare spui….asa e…
    cit despre coma, daca functiile principale sunt pierdute nu cred ca se mai intimpla ceva,
    mie mi-au palcut unele cintece de ale lui;doar ATIT!
    Oricum peste tot e atit de trist….avem oameni , mii in tara asta, care sunt precum A.P>
    din nefericire ei conduc…
    Ce e de facut?
    Vorba multa saracia omului, imi zicea mama mereu.

  37. Putinstiutoru' zice:

    Dupa zile de „chin” mi-am dat seama unde ni se rupe firul gindirii (sanatoase). A.P. e doar un caz, dar putem sa invatam ceva de aici.

    Deci „facts”:
    – A.P. a scris citeva poezii bune, Marius zicea vreo 50. Merg pe mina lui.
    – acele poezii bune, au miscat inimile romanilor, mai ales prin Cenaclul Flacara
    – A.P. l-a ridicat in slavi pe Ceausescu (intr-un mod libidinos as aminti) si implicit al sau regim. Vezi linkurile de mai sus.
    – dupa `90, A.P a continuat slavirea socialismului si a lui Ceausescu, dedicindu-i chiar un poem, citit in emisiunea lui Turcescu.
    – A.P, nu si-a cerut scuze public pentru tot trecutul lui legat de comunism si mai ales de Ceausescu.

    In mintea majoritatii lucrurile stau asa:

    A.P. a scris poezii bune = A.P este un poet bun = A.P. este un om bun

    In mintea mea lucrurile stau asa:

    A.P a scris poezii bune = A.P este un poet controversat si nu este = A.P. om bun. ( nu am gasit pe tastatura semnul egalului taiat)

    Desigur ca nu sunt Dumnezeu sa pot cataloga oamenii in buni sau rai, dar evaluind persoana dupa toate informatiile disponibile si punind un etalon scriptural, nu pot ajunge la concluzia ca A.P a fost un om bun.

    Miza pina la urma nu este A.P. ci asa cum am vazut din comentariile de mai sus si de prin alte parti, mi se pare ca ne-am pierdut busola morala pe drum, oameni buni. Miza consta in valorile pe care o sa le sadim in copiii nostri.

    Domnul sa aiba mila de noi si de ce nu si de A.P.

    • Marius David zice:

      Ştii ce este interesant, putinstiutorule, ca Dumnezeu ne spune cam cum vom fi judecati,
      ne dezvaluie standardele Lui, dar noi insistăm cu orice pret să îi înghesuim pe oameni în Rai, chiar dacă ei au insistat toată viaţa că nu vor acolo.
      Lasa-l în plata Domnului, la propriu şi la figurat pe A.P.
      Că-l plăteşte şi răsplăteşte Domnul dacă n-a vrut răs-cumpărare! Rămîne la răs-plată!

  38. nistor zice:

    „Cum de nu protestăm împotriva înmormântării acestui suprem manipulator de mase între Eminescu şi Nichita Stănescu? Da, am ajuns iarăşi complici tăcuţi cu Răul, aşa cum ne-a văzut Herta Müller. Da, am rămas în continuare „un popor vegetal“, aşa cum ne-a descris Ana Blandiana. Numai că, spre ruşinea noastră, azi nici măcar frica de represalii de pe timpuri nu o mai avem drept alibi…”

    Un articol din revista 22. Andrei Cornea La moartea marelui pontif al naţional-comunismului. Si o multime de comentarii aiurea..multe patimi.

    http://www.revista22.ro/la-moartea-marelui-pontif-al-na355ional-comunismului-9318.html

  39. michael zice:

    averea lui AP este estimata acum intre 2-4 milioane de euro. asa se moare „cinstit dar sarac” parafrazand o butada devenita celebra.

    stiti care este inca un defect al romanului? este usor de dus cu presul! este suficient sa`l inghesui pe un stadion printre pancarte lozinci si sloganuri sforaitoare…

    este usor sa`l trimiti, momindu`l cu niste promisiuni, la impins cozi kilometrice in cautarea mantuirii…

    • Marius David zice:

      moartea lui Păunescu a venit exact la timp pentru unii. Tocmai au mai cîştigat timp pentru mişmaşăreală. Exact asta voiam să spun cu articolul, facem circ la capu mortului şi ne golim propriile capete de gîndurile necesare.

  40. Pingback: Cum ar fi? (Chomsky, Shaw, Von Karajan, Mehedinţi) | Marius Cruceru

  41. Flavius zice:

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma gandesc la Adrian Paunescu cu bucurie.

    L-am citit initial obligat de parinti… dar l-am descoperit in tot geniul poetic abia in ’99. Parasit de mama la doar 15 ani, iar tata subofiter in timpul zilei si lautar in timpul noptii… oarecum singur, mi-am gasit refugiu in cei 12 saci de hartie plini de carti… Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe… iar dintre ai nostrii scriitori si poeti autohtoni mi-a placut si Paunescu. Intr-o oarecare masura ma identificam cu unele poezi scrise de el… parca erau scrise de mine, si recunosc ca mi-a influentat anii adolescentei.

    In 2006 cand am emigrat, singur, in America la 22 de ani mi-am luat 3 carti cu mine, toate primite cadou… Mircea Cartarescu, Adrian Paunescu si o carte de rugaciuni ortodoxe primite de la cumnatul meu pe atunci student la seminarul ortodox.

    Iar acum, la aflarea vestii am recitit una din poeziile mele favorite: „Pacient la final de veac” Am citit si recitit aceasta poezie de multe ori in trecut, dar niciodata nu-mi canalizam atentia asupra versurilor in particular ci asupra sentimentelor rascolite de plenitudinea poeziei iar fiorul dreptatii si apartenentei neconditionate, umplandu-mi ochii de lacrimi traditionalist-nationaliste pentru tara mama scornite sincer din cunoasterea ce o aveam… azi… copil nascut din nou, versurile ma duc cu gandul la toti cei ce sunt nemantuiti si cred ca sunt bine… o natiune bolnava care nici nu cauta sa mearga la Salvator. Dorind binecuvantari dar incapabili sa faca eforturile corespunzatoare…

    Personal cred ca geniul lui e incontestabil si frumusetea unor poezii e de neegalat. Cat despre alegerile lui fie inainte de 89 fie dupa, cred ca a fost un oportunist genial, care a stiut sa-i ierte pe comunisti si sa lucreze cu ei pentru a-si indeplini viziunea. Cati dintre noi avem calitatile si sclipirea lui de lider? Cati dintre pastorii si misionarii baptisti au mers la Basescu sa-i propuna colaborarea intr-o lucrare de trezire spirituala si sa gaseasca in liderii tarii un aliat? Cate stadioane au fost umplute la refuz dupa 89?
    …stiu… imi veti zice ca nu se poate compara, sunt doua lucruri diferite… asa i-au zis si la Moody!

    • Marius David zice:

      bănuiesc, draga Flavius, că, dacă în sacul tău încăpeau mai multe cărţi, azi te-ai fi gîndit un pic mai rece la versificaţiile păunesciene.

      „Geniul lui incontestabil”? Doamne păzeşte!
      „Frumuseţea unor poezii este de neegalat”?
      eu zic că, dacă mai citeşti un pic, dincolo de cei 12 saci, atunci vei descoperi o cu altă lume, care a depăşit demult proza aceea în versuri, care contiţine nişte teme şi idei cît se poate de comune.

      Cred că acesta este unul dintre lucrurile pe care noi românii trebuie să le cultivăm mai dihai: simţul măsurii.

      • Flavius zice:

        Nu ridic in slavi omul Paunescu si nici macar poezia paunesciana (sau cum o numiti dumneavoastra, versificare)… dar stilul diferit, nu asa de abundent in metafore si epitete notabile imi este pe plac, ba chiar ma incanta. Gusturile diferite ne fac sa avem topuri diferite… pentru mine, el este un genial cordial.

        Slava Domnului ca suntem unici si cu putin mai multa dragoste am putea gasi in diferentele noastre numitorul comun, fie el doar unu. Iar numerele prime care ne dau valori diferite ar trebui cel putin sa le ignoram si nu asa de mult sa le persiflam.

        Va respect punctul de vedere, dar poate l-as respecta mai mult daca ati fi insiruit si vre-o 3-4 nume de poeti geniali (sau versificatori geniali, dupa cum definiti stilul pe care’l admir).

        • Marius David zice:

          „genial cordial”???? Ce înseamnă expresia?
          3 sau 4 nume de poeţi geniali?

          Hmmm, mă tem că folosim prea repede cuvîntul geniu, de aceea ezit.

          • Flavius zice:

            genial cordial… niciodata nu m-am gandit la o definitie si sunt convins ca nici nu voi reusi sa exprim in alte cuvinte… de o inteligenta sclipitoare care porneste din adancul inimii, capabil sa transmita sentimente, emotii, motivand din sinceritate.

            Si totusi, de la… Dante, Shakespeare, Keats pana la Frost, Auden sau chiar vecinul nostru Charles Simic… 3-4 tot au fost geniali 🙂

            Cred ca mai degraba vroiam sa stiu cateva nume de poeti pe care-i indragiti…

            • Marius David zice:

              da, cu Shakeaspeare sînt de acord, şi dintre toţi scriitorii … cel mai genial este Bach 🙂

              Eticheta asta este prea des lipită pe toate frunţile, i s-a cam dus lipiciul, să mai scuipăm o dată, dar pînă atunci puneţi la presat eticheta. Faceţi, vă rog, economie de GENIAL, că şi Nietzche a fost genial, şi Marx.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.