„Ce v-a plăcut cel mai mult la biserică la noi?” 3 lucruri

Aceasta a fost întrebarea pe care unul dintre colegii mei a pus-o unei perechi de intelectuali cunoscuți și respectați, după ce i-a convins în sfîrșit să vină la o biserică evanghelică. (iată un dialog nu tocmai imaginar, vorba unui prieten)

Își pregătise cea mai bună predică, a consultat dicționarul de neologisme, s-a documentat serios să nu facă vreo greșeală, a căutat să fie totul cît mai bine, mai bine ca în alte ocazii, ca să-i convingă pe cei doi că și pocăiții sînt oameni care lucrează cu intelectul.

Cei doi au venit și la finalul slujbei religioase erau deja cu ochii în lacrimi.

Colegul pastor s-a dus direct spre ei pentru a-i întreba ce anume i-a impresionat cel mai mult din program și, eventual, din predica sa.

– Puteți cumva să ne spuneți trei lucruri care v-au impresionat la închinarea noastră?

Soțul și soția i-au răspuns:

– Da, sigur! Primul lucru care ne-a impresionat profund este faptul că aici oameni fără educație muzicală au cîntat cu toții într-un cor care ni s-a părut desăvîrșit. Din spate, din față, din stînga și din dreapta ne-a învăluit cîntecul. Fascinant, emoționant!

– Ah, da, deci cîntarea comună!

– Precum spuneți!

– Al doilea lucru este faptul că oameni fără diplome de teologie sau hirotonisire s-au exprimat liber înaintea lui Dumnezeu, direct. Din stînga, din dreapta, din față și din spate ne-au învăluit rugăciunile simple, în cuvinte frumoase, cu emoție, cu lacrimi chiar. Mai ales mama aceea care s-a rugat pentru copilul ei..

– Deci… rugăciunea comună? Nu vi s-a părut plictisitoare pentru că tocmai ne gîndeam să modificăm puțin timpul acesta … știți…. obositor …

Apoi a așteptat al treilea lucru ziditor sufletește , sperînd să fie cumva legat și de predica sa, atît de bine pregătită..

– Al treilea lucru care ne-a impresionat a spus soția, încercînd să să-și sistematizeze trăirile așa cum i s-a cerut, al treilea lucru a fost partea de anunțuri.

– Anunțurile???

– Da, anunțurile. Amîndurora ne-ar fi pe plac să fim partea unei asemenea comunități în care se anunță cine ce probleme are și pentru cine trebuie să vă rugați. Aceea a fost partea la care n-am mai rezistat. Ne-au dat lacrimile: ați anunțat cine este în spital, unde poate fi vizitat, cine are o problemă de familie și cum poate fi ajutat. Incredibil!

Prietenul meu pastor și-a dat seama atunci cît de greșit înțelegem noi, ba, nu înțelegem deloc uneori, așteptările celor ce vin în bisericile noastre. Le oferim un spectacol jalnic, pseudo-artistic, pe care îl credem relevant, le oferim mult zgomot, bătăi din pălmi, tot felul de măscări pentru a nu-i plictisi, zicem noi, predici care seamănă mia degrabă a triste conferințe wikipedizate sau o retorică isterică bogată în decibeli și săracă în idei.

Poate că acest dialog, relatat de un cunoscut și respectat pastor din România, ne va fi cu ajutorul pentru a înțelege bine un lucru pe care îl sesizam și în trecut: cei care sînt mîncați mai mult de grija pentru felul în care cei din afara mediului nostru ne înțeleg slujbele sînt cei care au cel mai puțin contact cu aceștia, cei care fac cel mai puțin evanghelizare personală și, în consecință, cel mai puțin habar de așteptările lor. În excese de egoism liturgic, ne pregătim slujbe convenabile pentru noi, plictisiți de slubele bătrînilor, care au părut eficiente pînă mai ieri.

Oamenii vin în bisericile noastre pentru a-și liniști sufletele, pentru a medita, nu pentru a asculta muzică cu ficatul și pancreasul, cînd deja le vom fi distrus timpanele. Oamenii vin în bisericile noastre pentru a se ruga, nu pentru trupele noastre de fraudă și întinare, care oricum în multe cazuri cîntă jalnic. Vin pentru a-și pune pe masă sufletul, nu pentru grupurile artistice de genul Cîntarea României care se perindă prin față cîteodată numai pentru o defilare de rochii, coafuri și orgolii de copchii alintați, cărora li s-a băgat deja în cap că vor fi mari vedete.

Aceste mofturi liturgice sînt în principal pentru copiii de pocăiți frustrați, care își visează un pic de circ și la ei acasă, o baptistotecă în care să se bîțiie un pic. Cei din afara mediului nostru se simt de obicei incomod, apăsați și fără prea mari ispite să rămînă în combinația noastră de discotecă, sală de conferințe în care conferențiază un fel de disk-jokey plin de glume ca fundul apei mării de nisip, care se autointitulează păstor de suflete.

Să medităm și să vedem încotro ne îndreptăm totuși cu structurile noastre liturgice.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu, atît de multe ori absent de la manifestările noastre spiritualicești.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Dezbatere, Gînduri, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

70 de răspunsuri la „Ce v-a plăcut cel mai mult la biserică la noi?” 3 lucruri

  1. Pingback: Twitted by MariusCruceru

  2. evedyahu zice:

    Faina. Mi-a placut f mult!
    (Si totusi – nu uita sa-ti pregatesti bine predica de duminica, ca de obicei!)

  3. eLioR. zice:

    No fix ce-mi place si mie. Nah bine ca apreciez si-o predica buna. : )

  4. romuluss zice:

    de acord cu a intelege viziunea celor dinafara. totusi exista cateva pericole :

    – esantionul de persoane de la care se primeste feedbackul sa nu fie relevant. in cazul de fata era un singur cuplu, a face o generalizare vizavi de perceptie si dorintele celor din jur pornind de la un singur cuplu este extrem de subiectiv. mai mult, a face generalizari de la o opinie izolata a oamenilor este grav, iar daca vrem sa continuam cu lantul deciziilor grave, putem merge spre …. a face modificicari, sau a utiliza opinia celor doi ca validare a deciziilor luate de noi vizavi de structura programului – acest lucru este ultra-grav. mie mi se pare ca opinia celor doi ai prezentat-o ca un element de validare a propriei pareri si nu ca pe un argument analizat obiectiv – am I wrong? 🙂

    – pentru a avea o parere corecta vizavi de preferintele si perceptia celor din jur esantionul de persoane care furnizeaza feedback trebuie sa fie mult mai mare si sa existe persoane care provin din culturi si subculturi diferite.

    pana in prezent programul din biserici s-a realizat dupa „democratia” : – „cei din pozitiile clerice decid si decreteaza in functie de ….. atentie ……preferintele lor si punct”.

    nu cred ca biserica trebuie sa fie ca si program extrem de flexibila la schimbari cum defapt si prezentai intr-un articol anterior, dar nici cei din conducerea bisericii(eu ii numesc clerici, din considerente nu de definitie a cuvantului, ci din considerente de atitudine manifestata a celor sus numiti) sa nu fie dictatori. in general daca esti o persoana din anturajul privat al clericilor atunci este posibil ca opinia ta sa fie luata in considerare fie este competenta fie ca nu, altfel nu conteaza gradul de competenta opinia ta este luata gresita din start(si sa mai predicam despre partinire….. 😀 ) .

    pana cand nu vom iesi din carapacea – inflexibilitatii patologice a clerului, a partinirii pacatoase de intensitate maxima, pana nu vom cauta cu dorinta sincera si competenta a ajusta ce anume este biblic infailibil si ce este flexibil si dependent de cultura nu vom putea avea o biserica relevanta, despre emergenta sa nu mai discutam.

    de ce nu suntem relevanti in ceea ce facem la biserica si cum organizam intalnirile saptamanale? pentru ca nu exista empatie, predicam despre dragoste si nu stam 2 minute sa empatizam cu cel de langa noi, nu incercam o empatie reala, mai mult habar nu avem ce inseamna a empatiza, a te pune in rolul celuilalt si sa gandesti ca celalalt ca sa il poti intelege. predicam despre dragoste, pocainta, etc si nu empatizam deloc – nu este oare aceasta un fariseism acut?

    cred ca dereglarile prezente din biserici se datoreaza unui fariseism acut creionat prin autosuficienta teologica si epoletica( ne sunt suficienti epoletii de pastor, cantaret, diacon de pe umeri ca sa stim ca doar noi avem dreptate) , lipsa de dragoste, judecatorism si aici as detalia putin :
    – (predicam ca a judeca nu este biblic, dar dam cu pietre in oameni care au cazut in pacat si vor sa revina – ii punem la respect, judecam cuplurile divortate, chiar daca fiecare vrea sa se reabiliteze, ii lovim cu pietrele atitudinii de judecatori care fac legea … le ofera respingere, venim cu programe de reabilitare care in fond nu sunt decat programe de tortura prin respingere si separatisme practicate in trecut fata de leprosi, ascundem profitorii din biserica si ii acoperim cu imunitatea functiilor din cler desi sunt (nu putini) niste scorpii veninoase egoiste, narcisiste si lista poate continua zeci de pagini)

    in concluzie trebuie sa intelegem diferenta dintre elementele transcendente spatio-temporal si sa avem o atitudine deschisa obiectiva de empatie, totodata sa eliminam privatizarea din biserici in care cativa vad biserica un srl personal aducator de bani si confort, abia apoi putem cauta voia Domnului fara partinire. sintetizat totul intr-o expresie ar suna cam asa – sa ne pocaim cu totii de la mic la mare si sa cautam literalmente voia Domnului.

    • naomi zice:

      Cu anumite probleme pe care le-ati ridicat sunt de acord cu dv, dar in privinta „clerului” eu cred ca au o responsabilitate si nu pot sa trateze cu usurinta anumite „scapari” spre pacat pentru ca odata va trebui sa dea socoteala de fiecare enorias inaintea lui Dumnezeu.
      Eu zic ca nu au o sarcina usoara si de aceea nu trebuie sa-i judecam ci sa ne rugam pentru ei.

    • Pavel S zice:

      Spune-mi cit de implicat esti in slujire in biserica si iti voi spune apoi cit de mult se va tine cont de parerea ta…
      Daca ceea ce afirmi e adevarat, e grav. Nepotisme sunt doar in politica. Apropo: verificati DEX-ul ce ne da la cuvantul politician.
      Esantioane si alte expresii statistice nu pot fi puse alaturi de simtamintele umane. Ceea ce s-a intimplat in cazul de fat anu e singular. Am auzit multe marturii similare. Oameni strapunsi de o mana calda intinsa la intrare si un zambet in spatele salutului de bun venit, oameni cu ochii in lacrimi de la cantari si rugaciunei. Pe „esantionul” meu sunt multi mai putin strapunsi de o predica. Oare cine din noi va predica in cer?… de cintat sunt sigur cine. Hai sa exersam de pe acum cerul pe pamint.

      • romuluss zice:

        cum spune si Cristian mai jos, am trecut prin ambele faze, consider ca cel mai intelept lucru in multe din bisericile noastre este sa ramai un madular care utilizeaza harul in rugaciune si studiu individual, eventual in grupuri de studiu, altfel daca predica expusa hraneste bine biserica(asta bazat pe feedback), dar umbreste slava celor din cler, vei fi eliminat.

        credem ca multi clerici iau responsabilitatea divina in serios? daca da, atunci de ce nu pleaca urechea smerita la feedbackul bisericii, de ce nu cauta sfatul Duhului sa vada de ce predicile creaza doar fani de program de cor?(a nu se intelege ca nu prefer lauda si inchinarea, dimpotriva, dar nu ca unic element al programului, ci intr-un procent mai mic decat expunerea Cuvantului) .

        sunt si biserici bune, dar sunt putine, cele bune sunt intotdeauna conduse de oameni dezinteresati de venit, pozitie, slava, ci sunt foarte constienti de o intimitate reala cu Hristos, lucru dupa care alearga cu adevarat.

        de ce zic de esantioane? este o expresie utilizata mult in psihologie, probabil jargonul deranjeaza nu? raspunsul e simplu – daca intreb 2 persoane si generalizez acea opinie risc ca in 99% din situatii sa gresesc.

        as intui ca provii dintr-o biserica echilibrata, lucru care ma bucura, dar sa fim si obiectivi si sa intelegem ca daca undeva totul este ok nu rezulta im mod implicit ca pretutindeni este la fel 🙂

    • CRISTIAN zice:

      Subscriu, ca unul care am trait ambele variante descrise: anturaj de cler si plebe prin alegere personala. . . acestea fiind spuse, stiu ca nu se va schimba nimic, nu inca, nu cu noi – ca sa nu mai vorbesc de ei.

      • romuluss zice:

        exact Cristian,

        sunt multi care nu au trecut prin asemenea experiente sau stau in acel context fara sa priveasca out of the box si atunci considera ca daca ei nu au trecut prin asa ceva, nu exista acel lucru, un fel de a spune :”eu nu am trecut printr-un accident de masina, deci nu exista!!!!!”

        • Marius David zice:

          dragilor, eu cred că am trecut prin mai multe experienţe decît aţi trecut amîndoi la un loc cu viaţa eclesială şi cu enoriaşii cşi cu ceea ce voi numiţi cler şi încă nu mi-am pierdut nădejdea… nu vă pierdeţi speranţa.
          Deşi e balcîză şi lălîie uneori, Dumnezeu ne promite că îşi va primi Mireasa fără pată şi fără zbîrcitură.

          • romuluss zice:

            mersi Marius – acesta a fost un raspuns sensibil de persoana care intelege ca lumea se vede nu doar de la amvon spre usa, ci si de la usa spre amvon. putini au paradigma biunivoca – asta eu o numesc empatie – ceva ce lipseste cu desavarsire la ceea ce eu (impropriu by dictionary) numesc cler 🙂

    • evedyahu zice:

      Some good points la Romuluss. Desi mi-a placut ce au zis cei 2 participanti de la biserica, imi amintesc ce observa David Wells in ultima lui carte (in care critica the seeker-sensitive churches). O problema a celor ‘seeker sensitive’ e ca-i intreaba pe cei din lume ce ar dori sa gaseasca in biserica etc.

      Era mai bine sa-i intrebe pe cei din biserica care au venit din lume si au ramas in biserica. La fel si cu cei 2 de mai sus. Opinia lor ar conta si mai mult daca au ramas in biserica si au ajuns oameni maturi…nu daca au fost doar niste turisti induiosati f trecator de cantarea comuna etc…

    • Marius David zice:

      da, romuluss, sigur, există pericolul de a fi seeker sensitive în orice situaţie.
      nu cred că pastorul respectiv a încercat să facă statistică, este doar un exemplu că EXISTĂ şi oameni care apreciază lucruri pe care noi le considerăm banale. Atît am vrut să subliniez prin această istorie.
      oricum … a face programul, slujba după o verificare statistică mi se pare o eroare. Atunci George BArna devine cel mai mare specialist în liturgică, dacă apelăm la dînsul.
      care clerici? Noi nu avem clerici? Despre cine şi ce vorbeşti?
      Inflexibilitatea clerului? Ba mie mi se pare că unii dintre pastori sînt prea dispuşi să negocieze absolut tot într-un dezmăţ decizional prin care doresc să-şi păstreze cu orice preţ tinerii în bisrică sau să atragă alţii.
      Eu am cîteva idei prin care ar putea să atragă cît mai mulţi la biserică. Să dea bere gratis sîmbăta!

  5. Homo Baptisticus zice:

    Este foarte corect tot ceea ce ati scris si rezonez perfect la morala intamplarii. Un singur caveat: sper sa nu inteleaga cineva (gresit) ca predicarea Cuvantului nu este esentiala in desfasurarea serviciului divin. Daca se fraudeaza undeva inchinarea in ultima vreme, cred ca aici se intampla. Am ajuns, intr-adevar, sa wikipedizam si sa discoveryzam mesajele intr-un efort jalnic de a atinge seekerii si tocmai aceasta compromitere a adevarului propozitional al lui Dumnezeu ne impinge precipitat pe toboganul irelevantei.
    Cuvantul a inceput sa dispara si a aparut, in schimb, cuvantarea.

    • vio zice:

      POsibil ca fratele amintit sa fi studiat mai mult dictionarele decat sa-si puna increderea in Puterea pe care o are CUVANTUL,care nu se intoarce fara rod.
      (sigur de dragul vizitatorilor)

      • Pavel S zice:

        Cine subestimeaza puterea Cuvantului este… nepriceput (ca sa fiu elegant). Dar de ce oare in urma multor predici, roadele sunt nule??
        Interesant ca Ap. Pavel, Petru…. mai mult au predicat decat au cintat, iar rezultatele erau extraordinare. Oamenii erau strapunsi si deveneau gata sa moara pentru Cel a murit pentru ei….
        Acelasi Duh doreste sa ne calauzeasca si azi, doreste sa aduca oameni la mantuire la fel ca pe vremuri, dar noi nu mai suntem cum erau cei din vechime.
        Nu neg si nu dimineuz deloc marea valoare a Cuvantului. Insa cuvintele vorbitorilor de multe ori sunt ale lor, nu ale LUI, si rezultatele sunt nule.
        Nu se poate pune pe locul 1 sau 2 predica sau muzica. Domnul vorbeste si prin una si prin alta. Insa putem clasifica dedicarea noastra, dorinta si motivatia slujiri noastre. Roadele vin in urma acestora.
        Ajuta-ne Doamne sa vedem Biserica asa cum o vedea apostolul Pavel „…trupul LUI, plinatatea Celui ce plineste totul in toti”

    • Marius David zice:

      da, corect! Nu aceasta este intenţia, nu acesta este obiectivul acestei relatări.
      Nu vom compune slujba din cîntări, anunţuri şi colectă.

  6. Rodica Botan zice:

    Am auzit adesea pastori spunind ca s-au pregatit dintr-un anume text dar Duhul Domnului le-a schimbat textul chiar inainte de predica…si ei ascultatori au lasat ca Duhul Lui Dumnezeu sa isi faca lucrarea nestingherit. Banuiesc ca nu totul in biserica depinde de educatia si iscusinta celor care sustin lucrarea, ca de fapt una este iscusinta si educatia, pe care trebuie si e bine sa o aiba…si alta este cind dau aceste lucruri Lui Dumnezeu sa lucreze El cu ele dupa bunul Sau plac.
    Am auzit de multe ori predici perfecte care nu m-au hranit de loc …si am intrat in case de rugaciune decorate superb, unde totul era pus la punct dar unde te lua cu frig…
    Eu cred ca oamenii sint afectati in functie si de nevoile lor. Cei doi de pilda, ca intelectuali au mai auzit cuvintari frumoase…dar sufletul lor alt dor avea…si i-a cucerit ambianta calda din biserica.
    Domnul Isus se adresa diferitelor nevoi ale oamenilor inainte de a le impartasi din Cuvint. Unii flaminzi, altii bolnavi…
    La noi in Biserica , duminica dimineata intr-un colt in spate este cafea si ceva de mincare. Mi s-a parut atit de aiurea…pina cind pastorul odata a mentionat intr-o conversatie ca stie citiva oameni care beneficiaza de acest „lux” de duminica dimineata si ca indepartind gindul foamei face ascultarea Cuvintului mai eficace pentru ei.
    Biserica este asa un loc unde toti avem de lucru. Si dovada textul de mai sus. Oamenii din fata, din spate, din dreapta , din stinga…toti avem ceva de facut in casa Domnului, numai sa vrem…

    • Marius David zice:

      Da, mi s-a întîmplat şi mie, am schimbat predica după ace am ajuns şi am văzut sala.
      Atunci Duhul mi-a spus… asta nu asta. deşi aveam toate schiţele în Biblie.
      Mi s-a întîmplat adesea asă predic fără schiţă.

      • romuluss zice:

        ca un flow alternativ al actiunii, Duhul Sfant nu stia de la inceputul vietii pe pamant ca in ziua x, la data y, in biserica z – vor fi persoanele a, b, c ,…. a caror nevoie va fi ….., iar pt ca va predica fratele respectiv(in cazul de fata Marius) si ca atare sa pregateasca predica anticipat? era oare necesara constatarea de moment ca sa schimbe predica?

  7. Frate Marius Cruceru,

    Iertati-ma ca intreb aici, la alt subiect, dar e cel mai recent post: ce parere aveti despre ce se intampla acum in cultul penticostal, generate de cartea Rascumpararea Memoriei (sau care au legatura cu asta), reactia comunitatilor penticostale din SUA, reactiile din tara, premiul primit de carte recent?

    Sunt acestea un semn bun? Cum mai stau lucrurile in cultul baptist?

    Multumesc.

    • Marius David zice:

      Draga Ascultarea,
      Părerea mea, deşi nu am citit cartea, dar analizez fenomenul, este că se întîmplă un lucru bun în Cultul Penticostal.
      Despre cultul nostru. La noi nu se va întîmpla! Nimic! Turnătorii noştri sînt mai inteligenţi decît ai lor.

      • Pacat. Daca nu se poate face nimic cu trecutul, nu se va face nici cu prezentul in care radacinile sunt mai adanci si mai puternice. Radacinile celor care prigonesc Biserica din interior.

        Atunci, cam putine sperante pentru mai bine, pentru vreo schimbare cu folos, sau?

      • elisa zice:

        @turnatorii nostrii sunt mai inteligenti…omeneste da…dar nu si duhovniceste…chiar daca au fost pedepsiti de Domnul cu afectarea mintii, sunt atit de putin ineteligenti incit dau vina pe altii,in loc sa se pocaiasca; e vorba de vesnicia lor, daca de altceva nu le mai pasa…
        EDITAT DE MODERATOR
        Apoi cer ajutor de la fostii turnatori cu state vechi din America,acestia actionind prin intimidare si prin lucruri nevrednice.
        Va fi vai si amar.daca o tinem tot asa, in loc sa ne pocaim.

      • evedyahu zice:

        Well said. Mai inteligenti si/sau mai grosi de obraz!?
        The SPIRIT seems to move (as expected?) more in the Pentecostal circles! Praise the Lord!

      • Valentin Licxandru zice:

        @ Marius Cruceru, ascultareacredintei, elisa.

        Doar o observatie: in general, cladirile bisericilor penticostale din Romania sunt mai mari decat cele ale comunitatilor baptiste, deci locuri mai multe…

  8. Ciprian Simut zice:

    Am mai spus-o si alte postari: ceea ce pentru noi, cei din interior, este doar monotonie si plictis, pentru altii este claritate si traire. Am sugerat atunci ideea unui program scurtat, o ora si jumatate, cantari in comun, fara cor…si uite asa…trece si vremea si noi…iar discutiile vor fi cele care au fost si pana acum: dar DACA am face asa si invers. Va ramana la latitudinea fiecarei biserici sa riste sa se inchine intr-un fel sau altul.

    Imi voi apara parerea: program scurtat, cantare in comun, predicare sincera si clara…fara cor, poezii, duete, triplete, viori, instrumentale. 🙂

    • ilie sutu zice:

      Nu stiu daca in tara exista astfel de adunari ,dar in Viena am gasit o adunare care arata exact asa cum spuneti dv.Ramii uimit cite se pot face in 1 1/2 ore si ramine mult timp si pt stat efectif impreuna si cunoastere reciproca .Timpul de inchiare se termina la 11,30 dar nu se dau plecati pina tirziu.Retineti ,nu se balacareste inutil ci fiecare se intereseaza de cum ii merge celuilalti. De la prima noastra vizita ne am simtit doriti si bineveniti .Daca am gasi o astfel de adunare de limba romana ne am alipi fara rezerve ,dar n am gasit inca.

    • Marius David zice:

      BA, Ciprian, toate au locul lor şi solourile şi duetele, trio-urile, cvartele, cvintelele, chiar şi şasiurile 🙂

      • Putinstiutoru' zice:

        De acord cu Marius la faza asta.

      • Ciprian Simut zice:

        …am sa continui sa fiu incapatanat: poate nu ar strica vreo 10 ani sa se cante la unison 4-5 cantari, iar darurile sa fie exercitate in comunitate si in afara ei.

        • Eu zic sa se puna accent pe trairea slujitoare conform cu masura de credinta si har, adica cu darul spiritual, primite de la Domnul.

          Poate ca nu se vor schimba formele, dar poate ca cineva va spune o poezie autentica, scrisa de el, care sa cerceteze si sa zideasca Trupul. Altul va folosi o cantare speciala, scrisa langa Domnul, cu adevarata putere spirituala.

          Tragedia nu este cantatul si spusul poeziei, ci faptul ca se fac mecanic, cu accent pe interpretare, nota si ritm. Astazi toti spun poezii si toti canta. Dar are cineva ceva de spus? Vorbeste cineva folositor? Aici sa se lucreze.

          Eu propun sa se puna accent pe valoarea spirituala si pe oamenii care o au si care, astfel, sunt valorosi si spirituali. Sunt poeti care au scris in asa fel incat transmit si starea in care au scris si cantarile sau poeziile lor par sacre, inalte, ceresti.

          Dar, creatia valoroasa nu vine din pierdutu vremii pe mess, din cititu in carti de joc, din migratu pe la toate bisericile si altele ce se mai fac astazi sub soarele nostru, care a vazut prea multe, cred eu.

    • dori`s zice:

      eu as fi f. trista sa nu mai fie cor si fanfara la biserica. avem un cor minunat care ne ajuta mult la inchinare. sunt marturii in biserica a unor frati care au fost cercetati in timpul unei cantari a corului. am avut frati pastori invitati care au marturisit ca simt cum lucrarea Domnului se face mai usor si mai bine cand biserica este sensibilizata inainte prin cantare.
      dealtfel este si biblic. Dumnezeu a coborat deseori si a dat izbanda in mijlocul laudelor levitilor.
      decat sa distrugem o lucrare facuta pentru slava Domnului, mai bine ne-am ruga pentru cei care o fac.
      multe binecuvantari.

  9. F.B zice:

    O seara binecuvantata mai pre limba mea ;a-ti fost o antena bine orientata in sus pentru receptie si bine orientata spre biserica pentru emisie ,Dl sa va conduca in pace spre Romania (acasa).

  10. naomi zice:

    Vreti sa vedeti un predicator „tare”?

  11. alexandru zice:

    A inceput moda asta cu copii etalati ai parintilor si la noi?

  12. Imi place articolul dvs. si il consider adevarat de la primul cuvant pana la ultimul.

  13. elisa zice:

    Am ascultat azi cintari frumoase, noi,invatate acum….liniste, ordine , cintari foarte frumoase….la Brasov…si totusi lipsea ceva, desi si predica a fost dupa Cuvint….nu stiu de fapt ce lipsea?
    M-am odihnit dupa frig, drumuri, dureri reumatice…mi-a placut..si totusi lipsea ceva..cred ca Cineva…
    Deci poate fi o atmosfera de biserica buna fara Esenta!

  14. elisa zice:

    o fi….mi s-a parut prea molateca atmosfera, fara foc…dar ma incalzeam totusi…..
    era la B1 unde e fr Corin; oi fi devenit prea suspicioasa…

  15. Mike Lozneanu zice:

    Buna Marius! Mi-a placut articolul ff mult! Stii la noi aici in USA avem o vorba: „nobody cares how much you know until they know how much you care” De foarte multe ori noi uitam sa aratam ca ne pasa (de fapt ma intreb de multe ori: ne pasa de lumea care moare in pacat?) de cei din jur si suntem noi bine mersi pe calea ingusta fara sa cautam pe cei pierduti cu probleme, cu dureri si tot bagajul lor, bagaj de care prin har si noi am fost eliberati! multumesc din nou pentru timpul din Chicago! Fii binecuvantat!

  16. mariuspetric zice:

    Metodele de manipulare emotionala si intelectuala sunt diverse si nu produc decat „neghina” dar metoda lui Dumnezeu ramane aceasi: Evanghelia lui Isus Cristos. Sa fie clara, integrala, in puterea si intelepciunea Duhului si in dragoste, si ea va aduce rod, in functie de „pamantul” in care cade. Slava Domnului.
    Frate Marius, apreciez mult postarile d-stra. Multumesc.

  17. XLucian zice:

    În măsura în care închinarea comună este pusă la loc de cinste, avem motive să credem că impresia a „3 lucruri” va fi „ca la Carte” pentru orice nou venit.
    1 Corinteni 14.24,25 (GBV2001)
    24 Dar dacă toţi profeţesc şi ar intra vreun necredincios sau unul neştiutor, el este convins de toţi, este judecat de toţi,
    25 tainele inimii lui sunt arătate; şi astfel, căzând cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu este cu adevărat între voi.

    De altfel, prea multă slujire singulară/individuală accentuează sinele și firea pămîntească, oricît aș/ai/am/ați vrea să nu se întîmple acest lucru.

    P.S.
    „mai bine *decît* în alte ocazii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s