În sfîrșit vom avea și noi baterie (de tobe) în Biserica din Aleșd…

Cînd se vor împlini următoarele patru condiții…

În urmă cu ceva timp unul dintre tinerii foarte dragi mie a venit cu propunerea să intrăm și noi în rîndul lumii și să ne cumpărăm baterie pentru biserică, că e nevoie la fanfară, că va fi mai dinamic, tinerii se vor simți mai iubiți, mai acceptați, vom fi mai căutați, vom apare oamenilor mai deschiși etc.

Era totul pregătit. Am spus că nu fac achiziții fără aprobarea comitetului și dacă au ei pregătit totul. Să discutăm în comitet, așa cum se face, după buna rînduială a baptiștilor, că așa fiecare vine și face o donație și își cocoață tabloul pe care îl preferă drept deasupra baptisteriului.

Zis și făcut. Am dezbăut, am întors pe toate fețele și am ajuns la concluzia că se va putea cumpăra baterie în următoarele condiți:

1. Nu vom da banii văduvelor și a orfanilor pentru bigudiuri la chelie. Dacă tinerii doresc să achiziționeze o baterie, să doneze banii bisericii, toți, apoi vom cumpăra bateria din banii bisericii. Zis și făcut. Banii se adună.

2. Următoarea condiție: în baterie nu se bate ca în tigăi. Trebuie școală. De asta sînt atît de mulți toboșari și bătăuși prin bisericile noastre, dar prea puțini bateriști. Cel care va fi desemnat să bată la baterie va trebui să facă cel puțin trei ani de școală populară de artă sau ore în particular ca să învețe la ce folosesc toate oalele pe care le are în față. Zis și făcut. Mai greu, dar poate că merge… Arta cere sacrificii.

3. Următoarea condiție este ca cel care va urca la baterie, pentru că este un post foarte vizibil și nu înțeleg de ce unul dintre, iertați-mă, dar nu am găsit cuvînt mai potrivit, cele mai sexy, posturi din echipele muzicale, aspirator de priviri ale unor nevinovate fătuci… am cerut ca cel care va bate tobele să fie neapărat căsătorit. Greu! De ce să avem cîte un pui de Don Juan acolo care atunci cînd bate tobele să se tot uite prin sală, că partitură nu urmărește? Nu! Să fie copt, căsătorit, ca să nu se dea mare și grozav.

4. Cel care bate la tobe, după ce va fi participat financiar, căsătorit, cu acte în regulă, cu școală, va trebui să vină să ocupe locul de la tobe începînd cu ora de rugăciune și nu mai tîrziu. Vine, se așează, stă, se roagă cu întreaga comunitate, compusă și din cei care leșină de dragul bateriei și se mai duc ritmurile, se scurg prin genunchi spre podea.

Ce credeți că s-a întîmplat? S-a amînat sine die. Acum avem un pic de ritmușor pe la fanfară, dar bătut de dirijorul de cor, om matur, care vine la ora de rugăciune, o și ține, căsătorit, un om deosebit.

Cel care a inițiat tot procesul atunci a venit la mine zilele trecute și mi-a spus: acum am înțeles în sfîrșit de ce v-ați opus la anumite lucruri… bine ați făcut.

I-am răspuns: în anumite chestiuni niciodată n-am regretat amînarea, întotdeauna graba.

Nu judec bisericile care au tobe și le folosesc bine, nu-i judec pe cei cărora le place și care se încîntă ȘI de baterii, pe lîngă alte lucruri, dar am văzut de atîtea ori bateria folosită în mod eronat de oameni care n-au nici în clin și nici în mînecă nici cu muzica, nici cu ritmul, dar nici cu spiritualitatea încît acest lucru cred că poate fi un pic amînat. Sine die.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista, Dezbatere, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

122 de răspunsuri la În sfîrșit vom avea și noi baterie (de tobe) în Biserica din Aleșd…

  1. Andrei zice:

    Buna treaba. 2 intrebari totusi.

    1. Dumneavoastra ati cantat la chitara (in fatza) doar dupa ce at fost casatorit? (ca cica si postul ala e destul de sexy)

    2. Regulile astea se aplica la toti cei implicati cu cantatul in fatza? (casatorit, sa puna bani pt instrumente, cu scoala, etc?)

    Sper ca nu se aplica doar in cazul tobelor sau tobele sunt o exceptie si au nevoie de tratament aparte :)?

    • Marius David zice:

      draga Andrei,
      1. eu n-am cîntat la chitară ÎN FAȚĂ,
      2. am cîntat la corul Sion, un cor format la un moment dat din 70 (ȘAPTE ZECI DE FETE). 🙂 Eram cinci băieți la partea instrumentală. Cît mai bine ascunși.
      3. Ca să cînt am făcut școală. Serioasă!
      4. Banii pentru instrumente este o cindiție peste care se poate sări… era o discuție particulară bisericii noastre, și celelalte privesc tot comunitatea noastră… da, dacă vreți, puteți prelua, de ce nu… cred că ar fi visul tuturor să aveți în față oameni care cîntă bine și care se poartă matur, nu credeți?
      5. Ba da, tobele au nevoie de un tratament aparte pentru că sînt un instrument aparte, trebuie să explic de ce? Explichez dacă trebuiesc!

      • Andrei zice:

        Inteleg ca tobele sunt un intrument aparte ca importanta a studiilor, mai mult ca la oricare alt instrument din „formatie” dar cred ca ar trebui ca toti care canta in fatza sa fie casatoriti ca sa se elimine unele din fricile dumneavoastra (ca va atrage fetele si eventual se va casatori 🙂 ) insa stiu cazuri clare cand un barbat casatorit care a cantat in fatza s-a incurcat cu o alta femeie casatorita…asa ca starea civila nu determina calitatea omului. Conditia respectiva mi se pare fortata.

        Tobele sunt intrument „special” pentru ca e ceva nou si interzis si atunci cel care canta la tobe e un fel de haiduc. In alte biserici tobele sunt o normalitate, un instrument normal si sunt la acelasi nivel cu celelalte instrumente, la fel ca si asteptarile de la tobosar sunt aceleasi cu a celorlalti membrii ai „formatiei”.

        • Ideea era alta, implicand cat de usor ne dorim unele lucruri, fara ca macar sa le stim rostul, valoarea si scopul. Vedem pe internet sau mai stiu eu unde ceva, si ne dorim si noi. Ca acei copii mici care vad ceva si spun „Uite”, asteptandu-se la a le primi indata, ca… doar le-au vazut…

          Apoi, nu vad care e problema ca unele biserici sa considere tobele un instrument care nu este apropriat in anumite conditii, pe care oameni inteleptiti de Dumnezeu le observa. Nu am prins nici legatura cu haiducii – apropos, chiar credeti ca mai exista astfel de oameni today

        • Catalina C Burns zice:

          Dupa parerea mea tobele nu isi au locul in biserica. Eu am fost in biserici care au tobe si absolut toate fara nici un fel de exceptie m-au deceptionat. Mi-am dat interesul sa cint in asa fel incit sa fiu in stare sa ma aud. Greu sa te concentrezi la cuvinte, ce sa mai vorbim de mesajul cintarii (tobele nu iti dai clipe de liniste) si sa nu mai vorbim de faptul ca dispare cu desavirsire starea de inchinare, lauda si bucurie care te antrenau pe vremuri cind cintam cintari sfinte, duhovnicesti, cintari care iti inaltau sufletul si iti schimba inima. Toti cei ce bat in ele in ziua de azi produc o harmalaie de zici ca e la nunta din sat. Nu se mai aude nici in cer nici in pamint. Nu mai simti starea aia speciala care te apropie de Dumnezeu si te face sa te gindesti in timp ce cinti la ceea ce cinti. Daca nu se poate absolut deloc fara tobe intr-o biserica, atunci sa le bata cineva care stie ce face.

          • Andrei zice:

            Afirmatia asta „tobele nu isi au locul in biserica” e foarte puerila si superficiala bazata pe o experienta subiectiva. Eu nu cred ca in toate bisericile trebuie musai sa existe o toba dar nici nu as „arunca la gunoi” bisericile care au tobe.

            Iar @Ciprian…asocierea asta a tobelor cu rock-ul si tot ce vine cu el si asta mi se pare fortata. Hai sa nu mai lasam preoti in biserica pentru ca si ei mai nou sunt asociati cu molestatorii si pedofilii chiar si cu homosexualii.

            In fine discutia e mai larga si nu vreau sa intram pe partea cu „ce stil de muzica e crestina” sau ce stil de muzica asculta Dumnezeu.

          • Ciprian Simut zice:

            important este scopul inchinarii. ne intoarcem din nou…si din nou, si din nou…si din nou in Scriptura.

            unii spun ca in Scriptura nu se spune cum se inchinau oamenii din diferite regiuni (roma, corint, efes, etc.) si asa…invatatura e simpla: inchinati-va cu cantari de lauda si cu psalmi. e mai mult aici decat pare. neintelegerea acestui simplu si profund indemn duce inevitabil la inlocuirea acelui nestiut cu orice fel de inchinare care pare a fi contemporana.

            totusi, prefer o biserica fara tobe si cu inchinare comuna simultana, cu program scurt si cu predicare biblica si inteleapta.

          • bogdanp17 zice:

            Sora Catalina,

            Vreau sa va spun ca la Biserica noastra nu sunt tobe, dar am avut si invitati la serviciile de inchinare a Bisericii si au venit cu tobe, iar cel de la tobe a batut in asa fel incat fara nici cel mai mic efort am putut sa ma concentrez la versurile cantarilor. Ceea ce vreau sa va spun este ca sunt si astazi tobosari care bat in mod decent.

            Intrebarea mea este urmatorea: ce facem cu fanfarele, care canta probabil mult mai tare ca un tobosar? si deobicei un tobosar care canta cu o fanfara deabia se aude….

            Ar trebui acestea excluse din Biserici?

          • Marius David zice:

            Draga Cătălina,
            comandat CD-uri, ajuns CD-uri, multumesc,
            referitor la Tobe, ba cred că au locul în biserică dacă este locul potrivit şi persoana potrivită.
            Îmi pare rău de decepţiile tale,
            uite, eu am cîntat cu Cristi Trîncă la Cluj, am cîntat şi pentru Credo TV, altceva este cînd ai un baterist adevărat care ştie ce să facă şi cînd să tacă şi cînd să bată ş cum să bată, dar Cristi este un pasionat, este matur, este un tip modest pentru ce ştie să facă pe tobe. Ca el să avem mai mulţi.
            Nu s-a apucat să cînte la Numai Harul pe baterie cum am văzut într-o altă biserică un zgomotar

        • Ciprian Simut zice:

          nu cred ca tobele sunt interzise in bisericile noastre pentru ca sunt noi, ci pentru ca sunt alaturate intotdeauna cu muzica rock. tinerii o alatura nu atat cu rock-ul cat cu heavy-metal-ul. iar cei care vor tobe in biserica, de obicei vor sa bata … ca la formatiile pe care le asculta.

          noi, ca romani, nu cred ca avem cultura muzicala suficient de bine dezvoltata ca sa intelegem multele feluri in care se poate canta la acest instrument. eu am auzit foarte putini care, in discutii despre tobe in biserica, sa le alature cu jazz-ul. cele mai dese alaturari au fost cu rock-ul: blamat pentru sexualitate in primul rand, abia apoi pentru agresiune.

          nu ma mir ca e un subiect controversat. dar la fel de controversate pot fi si celelalte instrumente, mai ales cand cel care canta la ele vrea neaparat sa para „spiritual,” profesionist, dar care nu isi da seama ca exagereaza si oboseste. iar daca ii spui sa canta mai molcom ca nu ne auzim nuntas cu nuntas, se face ca nu aude…in speranta ca cineva ii va lauda dexteritatea, virtuozitatea.

          so, eu zic ce am mai zis: un program de biserica fara instrumente in mainile unor grupuri de inchinare, ci doar ca sa conduca inchinarea comuna, e mai binevenit decat orice stil sau grup.

          intrebare:

          ce sentiment va trezeste ideea de a va inchina intr-o biserica in care exista doar patru cantari in comun inainte de predica?

          • Catalina C Burns zice:

            Eu fac parte dintr-o asa biserica. E o biserica americana care imi aminteste cu placere de vremurile din Romania cind oameni cu adevarat credinciosi, cu dorinta de inchinare sincera la adresa lui Dumnezeu ne umpleau inimile de pace si bucurie in Domnul. Azi se promoveaza showurile si multi dintre credinciosii de azi cauta talente mai mult decit cei care au Duhul lui Dumnezeu si Il lauda cu tot ceea ce au chiar si fara tobe in biserica. Da, la noi in biserica se cinta 4-5 cintari atit, dar sint cintari la care poti medita, care te apropie de Dmnezeu si nu de lume.

          • dorin zice:

            in principiu ar fi multe de comentat.
            so, eu zic ca probabil asa s-a ajuns ca in bisericile ortodoxe sa nu se mai cinte cu instrumente. Nu stiu de ce se omite faptul ca si vocea umana poate fi folosita ca un instrument ?

          • Ciprian Simut zice:

            exista speranta!

            ma bucur sa aud ca exista astfel de biserici.

            har si pace!

        • Marius David zice:

          Andrei, repet: acestea sînt condiţii pe care le-am propus pentru noi, aici, acum. Ce fac celelalte biserici este treaba lor, pot să pună un copil de doi ani să le bată toba.
          Frica mea nu este că un băieţel cu frizură de Emo, care bate bine, va magnetiza fetele, este problema creierasului lor daca cad la greieraşi.
          Schimbi discuţia pe altă linie… da, curvia n-a fost departe de muzicieni, TOCMAI pentru faptul că performanţa este atît de vizibilă şi mîndria le dă ocol rapid.
          Tobele sînt speciale nu pentru că sînt noi şi interzise, scump Andrei, am cîntat în formaţie cu tobe probabil cu mult înainte de a veni tu pe lume, dacă eşti născut după 1989.
          NRepet ce am mai spus: n-am absolut nimic împotriva tobelor dacă sînt folosite, vorba ta, NORMAL!.
          Problema pe care o văd este că sînt folosite prost şi de ignoranţi cu mofturi în cap.

          • Andrei zice:

            Multumesc de lamurire. Respect pentru Cristi Tranca un om deosebit intr-adevar.

            Cred ca e foarte importanta inima si atitudinea de inchinator la tobosar dar in egala masura la toti ceilati din formatie.

            Inteleg ca aceste conditii sunt pentru biserica din Alesd si mi se pare corect sa alegeti cum credeti ca e mai potrivit pentru comunitatea de acolo dar totusi cred ca scoala ar trebui sa aiba toti ceilalti instrumentisti daca e sa mentineti standardul ridicat si tot asa cred ca oricare din formatie poate „atrage” priviri si poate profita de expunerea respectiva…conteaza doar maturitatea, caracterul….materialul ce face mai departe cu toata atentia care i se acorda. Daca dumneavoastra considerati ca in biserica din Alesd cele mai multe priviri le va atrage tobosarul sunteti foarte indreptatit sa puneti acele conditii.

            Success in gasirea/cresterea unui om cu inima curata si gata sa se inchine Domnului.

  2. CRISTIAN zice:

    Marius,
    daca n-as stii mai bine as crede ca ai bagat intentionat toate motivele/pasii de urmat! 🙂
    Oricum, este cert ca nu e usor sa fie indeplinite TOATE conditiile iar asta da de gandit, cel putin de gandit! Succes dirijorului 🙂

    • CRISTIAN zice:

      In alta ordine de idei, meditand asupra valorilor de care tinem cu dintii si pe care ne propunem prin intalniri lungi, anevoioase si deloc constructive, sa le pastram, si in nici un caz sa le imbunatatim – vad cum stam pe loc cu brio si murim cu succes, ca personaje, biserica si societate….
      Randuri scrise intr-un moment de majora dezamagire pocaiasca de mereu cautatorul de CER!

  3. Boanerghes zice:

    imi aminteste de un predicator roman in USA intrebat de unul dintre tineri „pot sa-mi sarut prietena?- este pacat?” iar raspunsul a fost pe masura intrebarii „Da…daca o saruti ca si pe bunica-ta!”

    M-am distrat copios dimineata asta citind blogul tau. continua sa fie „addictive”

    • Marius David zice:

      draga Boanerghes, cu asta raspund si altora de pe facebook,
      conditiile nusint imposibile. Sint de bun simt, dupa parerea mea.
      Cum sa cinti la un instrument fara sa fi facut scoala? La baterie se cinta, nu se bate.
      Iar de cintat Domnului trebui să cînte cei credinciosi, nu?
      simplu, credinciosi si maturi,
      nu sacrific calitatea muzicii pentru maturitatea spirituala, asa cum nu sacrific nici maturitatea pentru calitatea muzicii.

      • eLioR. zice:

        Dvs cred c-ati vrea ca si in fata solo sa cante numai crestini maturi sprirituali cu min 3 ani la scoala populara de arta, ori ore in particular. Asa ca nana aia de i-a lasat pe unii de-aici perplex. Dar la predica? Musai cu facultatea de teologie?

        • Marius David zice:

          Nu, nu, nu! Doresc să dau Domnului ce-i mai bun. Sînt sătul de amatorisme pline de îngîmfare.
          Nu o băga pe nana aia aici? N-a avut condiţiile pe care le avem noi pentru a ne perfecţiona.
          Ai ceva împotriva perfecţionării, a aducerii unui dar fără cusur înaintea Domnului?

    • Sigur era predicator? Că român sigur era, după ce răspuns „inteligent” a dat. Haha, ce-am mai rîs……….. Da, ce să zic. Umor evanghelic. Patetic

      • Marius David zice:

        Andrei, lasă că înţelegi cînd te apuci de pupat ce-a zis respectivul. 🙂 .
        1. Pupatul este universal, n-are a face cu românismul respectivului.
        2. Pupatul nu ţine de IQ. N-are a face cu inteligenţa răspunzătoriului.
        3. Pupatul nu ţine de confesiune. Deci n-are a face cu faptul că respectivul era evanghelic. Bănuiesc că a auzit-o din altă parte. Am eu o bănuială de unde şi, dacă este să facem istoria ideilor, originarea nu este din mediul evanghelic.
        4. Pupatul este patetic 🙂

        Pînă atunci să ne pupăm bunicile, pînă le mai avem, cu iubitele ne descurcăm mult mai uşor.

  4. naomi zice:

    O dezbatere „larga” doar pentru niste bateri. I-ati dus un pic pe la gara. 🙂

  5. Cristi S. zice:

    Conditia cu scoala imi da si mie ceva probleme … daca intr-adevar este speciala pentru tobe (pentru ca asa cum ati spus tobele sunt un instrument ‘special’ in biserica) atunci asta cred ca mai merge

    Dar daca vreti sa spune-ti ca toti cei ce fac ceva muzical in biserica trebuie sa fie scolati muzical – cu asta nu cred ca sunt de acord.

    Nu cred ca mergem la biserica ca la inchinare sau ce se face muzical sa fie un fel de concert profesionist. Intr-adevar, multe biserici transforma partea muzicala intr-un fel de concert profesionist pentru ca prin asta spera sa atraga oamenii (pentru ca in acele biserici evanghelia si predicarea sunt fara putere) … predicarea Cuvintului clar si cu putere trebuie sa fie partea centrala a unui serviciu bisericesc

    Asta ma duce cu gindul la un alt lucru pe care nu prea il pricep prin bisericile romanesti – de ce din 2 ore de stat la biserica predica tine de obicei cam 30 de minute in timp ce restul timpului este numai ‘program peste program’ – cred ca avem prioritatile putin pe dos … dar pe tema asta te las pe tine alta data sa incepi discutia 😉

    • Nicu D. zice:

      Sunt oameni care au muzica in sange…fara scoala….Daca poate sa bata toba sa o bata cu sau fara scoala populara de arta….In rest dpdv al maturitatii sunt de acord

      • Marius David zice:

        cei mai periculoşi diletanţi sînt cei care au muzica în sînge cum spui tu, Nicu. Vorbesc din proprie experienţă. Aceştia trebuie vindecaţi prin şcoală, altfel nu te mai înţelegi cu ei.
        Devin solişti rataţi.
        ajung să cînte în stradă că nu se înţelege nimeni cu ei.

    • Marius David zice:

      draga Cristi S. la fel şi ceilalţi care au reacţionat fără să fi citit cu atenţie postarea. ACESTEA sînt condiţii PENTRU BISERICA DIN ALESD. Nu la întîmplare am propus aceste condiţii, pentru noi, pentru contextul nostru, pentru acest instrument. etc.
      A, da, este de discutat în ce fel un instrument de percutie in general este diferit de alte instrumente si ce presupune INVATAREA la acest tip de instrumente la care performanta este mult mai greu de evaluat decit la chitara, spre exemplu.

      Eu insumi sint un amator. Un amator care am facut scoala pentru ca am impresia vaga ca Dumnezeu merita tot ce este mai bun. Daca cineva are voce, talent, cred ca merita sa investeasca putin si in scolire, exista profesori care pot da citeva cursuri in privat. Ce parere ai?

      La fel este şi pentru predicarea Cuvîntului. Comentezi, nu-i aşa, dacă pastorul tău o ia la improvizaţie la amvon, nu se pregăteşte, nu citeşte, nu se informează, dă date greşite, spune poveşti fără conţinut şi morală etc.

  6. Cristi S. zice:

    Ce zici de ceva asemanator cu un djembe drum? Daca cineva cinta sensibil la un asemenea instrument cred ca este destul pentru partea de ritm (daca intr-adevar asta se urmareste prin introducerea tobelor) … poate sa stea frumos jos pe prima banca in biserica, nici nu trebuie fratii sa vada sau sa stie cine cinta – nu e nevoie de mare show si tam tam cu punerea unui set mare de tobe undeva in fata

  7. enos zice:

    Plecând de la faptul că nu vă cunosc personal și nici Biserica din Aleșd nu o cunosc, îmi permit să fac câteva remarci referitoare la postul Dvs….așa cum spuneam ca și outsider. Din punctul meu de vedere articolul este pueril și aproape penibil.

    1. Din toată problematica expusă de Dvs. lipsește un lucru: Dumnezeu. În nici un moment nu ați luat în calcul voia Lui, ci din articol se înțelege că a fost luată extrem de serios voia comitetului și a sfintei tradiții baptiste.

    2. Chiar dacă bateria este un instrument ciudat eu cred că își are locul și în biserică, însă discuția se pune dacă am ce face cu ea, și dacă are cine să o folosească. (similar cu achiziția unui micorbuz pentru Biserică). Iar dacă cel mai tare om al meu care știe să cânte la baterie este pletos, oxigenat în cap (eventual și tatuat) necăsătorit, etc. nu cred că Domnul i-ar interzice să cânte.

    3. Frica referitoare la faptul ca cel care va bate tobele să fie căsătorit pentru a evita problemele mi se pare nejustificată, în comparație cu marea problemă a pornografiei (atât cea de pe sticlă cât și cea fizică dintre ei), pe care de obicei Bisericile (inclusiv Alesd) se fac că nu există, atât timp cât tânărul este frumos îmbrăcat duminica la program.

    4. Ca să fiu rău: Aș propune ca următoarea temă să fie sarmalele. Dacă este bine să mâncăm sarmale în foi de viță sau în varză acră? Nu înteleg de ce acest lucru nu este luat în serios, de comitele bisericilor. 🙂

    • :))

      1. Poate ca sfanta traditie baptista este dupa voia lui Dumnezeu 🙂 In plus, presbiterii si diaconii (a se citi „comitetul”) sunt voia lui Dumnezeu (cel putin ca principiu, nu stiu in ce masura ajung presbiteri si diaconi oamenii chemati pentru aceasta, dar sa presupunem ca e asa si in cazul bisericii amintite in articol) si ei sunt chemati de Domnul sa pastreze valorile Sale intr-o Biserica.

      In cartea Estera nu este mentionat niciodata numele lui Dumnezeu – ce ziceti, mai pastram cartea in Canon?

      2. Sau, ne-am putea intreba mai intai si daca avem nevoie de ea (ca de facut, putem face cu ea mai multe, inclusiv puiag, macar pentru o poza interesanta). Si, mai important, nevoie de ea pentru ce? Ca putem avea nevoie de o toba pentru a face o formatie cool, sa aratam si noi cat de hot suntem. Sau, sa o folosim drept fundal sonor pe cand se predica din Apocalipsa, din „iata Eu stau la usa si bat” (a nu se lua partea cu „la usa”).

      Daca aveti in Biserica un preacurvar, dar e cel mai meserias in Biblie; sau un acoolic, sau unul care injura cateodata, cand se enerveaza, dar care stie cel mai bine de unde e citit orice verset citeste cineva, il puneti sa predice? Sper ca nu! Se mai practica la noi in tara si peste tot cred, dar nu inseamna ca nu este ceva grozav, incorect, oripilant.

      Daca cel mai tare om al meu care stie sa cante la baterie este pletos, oxigenat in cap si tatuat, il iau pe urmatorul cel mai tare om al meu, sau nu-l iau, ca nu-i obligatoriu (cum presupuneti in premisa, indirect) sa am baterist daca am baterie (sau daca nu am).

      3. Cadrul este intalnirea bisericeasca, deci, se discuta despre cadrul acesla. Desigur, se poate discuta si extins, dar nu era scopul acum, parerea mea. De ce anulati un argument largind cadrul discutiei acolo unde, evident, apar si alte variabile? Avand in vedere modul in care va folositi de logica, cred ca ar fi mai bine sa spuneti de la inceput ce urmariti si ca veti incerca sa ajungeti la acea concluzie, indiferent de argument.

      4. Din nou, nu vad legatura dintre sarmale si intalnirea de la Biserica, despre care se vorbeste. Nu contest ca aveti dreptul sa va aduceti sarmale in buzunarul de la sacou (as fi spus blugi, dar nu cred ca rezista sarmala acolo), dar deocamdata nu e o practica pentru Bisericile noastre si intrebarea dvs nu doar ca este complet irelevanta, ci demonstreaza cat de clar va este subiectul discutiei. Am ales aceasta exprimare, ca sa fiu bun…

      Poate ca problema este luata in calcul, de cine e responsabil cu asta (desigur, cei care nu au vreo responsabilitate in teren, comenteaza de pe margine), de exemplu la o agapa, de ziua multumirii (cum avem noi). In acest context, este foarte important pentru cei responsabili cu asta, sa stie daca este bine sa mancam sarmale in foi de vita, sau in varza acra, din mai multe puncte de vedere.

      Considerati o slujire a unui om care face sarmale si se gandeste cum sa le faca mai bine, inferioara slujirii celui care predica intr-o Duminica si-si pregateste cat mai bine mesajul, ca valoare?

    • Marius David zice:

      Păi eu tocmai acolo m-aş opri, n-aş pleca de acolo, Enos. Tu spui.. plecînd de la faptul că nu vă cunosc personal şi nici biserica…etc. Păi ce rost are comentariul dacă nu mă cunoşti şi nici nu vrei să iei în seamă contextul particular despre care am discutat?
      Ok, permite-ţi să faci observaţiile 🙂
      Deci:
      1. Pueril şi penibil să spui cînd vei fi plătit preţul pe care eu l-am plătit pentru a face muzică şi pentru a mă documenta în privinţa instrumentaţiei, armoniei şi altor lucruri de acest gen.
      2. Vai de noi….. vai de noi, vai de noi şi încă o dată vai de noi dacă amesteci aşa de rău categoriile… uite, la noi în biserică voia Domnului mai vine şi prin gura omului, de obicei prin gura celor mai maturi în credinţă către cei tineri. Ce părere ai? Nu vom accepta niciodată santajul de genul: dacă nu ne luaţi globuleţ rotitor şi proiectoare cu fum, noi plecăm din biserică. Bisericile care au accptat acest nenorocit şantaj au cheltuit mii de euro pe instalaţii şi pe vaţi şi tot au rămas fără tineri pînă la urmă. Deci tu nu pricepi un lucru elementar, dragul meu, fără să mai ţin cont că nu înţelegi contextul nostru, şi anume că nu-i vorba de sfintele tradiţii baptiste.
      3. instrument ciudat? Cine a spsu asta? Eu? Vai di mini şî di mini! Mă bagi în boale! Iar încurci motoru cu primeru. Ce legătură este între microbuzul din poarta bisericii şi bateria din faţa baptisteriului, dragul meu?
      Iar la uniii la care Domnul nu le-a interzis să cînte asta nu înseamnă că le-a dat şi voie! Unora le-am interzis eu şi dorm liniştit pentru asta.
      4. Cine a băgat pornografia lîngă beţele de tobe. Rar am mai întîlnit o asemenea salataă de idei, Enos! Cum de ţi-a puşcat gîndul tomna acolo? Eu evit să discut pornografia? TE invit la fabrica de bărbaţi. Acolo discutăm, nu cînd montăm bateriile la biserică.
      5. Ai ratat subiectul, despre sarmale şi borş am discutat deja. TRecut! Eu recomand în foi de viţă.

      Dacă nu se poate discuta serios un subiect ca acesta este şi pentru că există abordări precum ne-ai arătat…. din păcate. Păcatele noastre!

      Semnează
      Coeficient Aichiulescu

  8. enos zice:

    @ascultareacredintei: :)) se pare că v-a afectat postul meu, însă nu acesta a fost scopul. De aceea o să vă răspund la replica Dvs.:
    Pentru 1, 2, 3: nu contest organigrama actuală a Bisericilor Baptiste nici buna sau reaua lor funcționare, ceea ce am vrut să spun este că Biserca (în cazul nostru cea a noastră baptistă) începe să devină prea oficială și scapă din prim plan sufletele oamenilor în detrimentul tradiției sau fricii. Personajul oxigenat pe păr din exemplul meu, a fost pus acolo din mai multe motive: primul este acela că am cunoscut de-alungul timpului mai mulți oameni, cântăreți de muzică rock laică. Printr-o minune s-au întors la Domnul, iar eu vedeam schimbări și eforturi de a=și schimba stilul și metehnele lor vechi și lumești. Din păcate Bisericile (erau din diferite locuri din țară) i-au executat fără pic de milă, pe baza pletelor și a ‘sarmalelor din sacou’. Am rămas înmărmurit când i-am văzut pe platouri la ceea ce lăsaseră (sigur, că această discuție este mult mai complexă decât atât și cu siguranță vina nu e 100% a Bisericii, dar înțelegeți ce vreau să spun). Și în al doilea rând în contextul articolului, este clar că oamenii din Aleșd își doreau modelul de toboșar frumos îmbrăcat și căsătorit, și cu nici un chip un suflet înfometat de Dumnezeu și pletos (caz extrem). Nu m-am referit niciodată la un curvar sau ceva similar, însă nu consider că îmbrăcăminte sau căsătoria fac un om demn de a ține o predică. Nu am lărgit orizontul bisericii cu comentariul meu ci dimpotrivă am spus că acest orizont este foarte îngust și limitat, iar artiștii și arta în general nu îsi au locul în ea….
    Și ca să vă răspund la ultimul dvs punct: În opinia mea, punctul de vedere al fratelui Cruceru referitor la bateria în Biserică este de superficial și nu ține cont de sufletele și talentele oamenilor. Modul de abordare a problemei este de suprafață, ferindu-se de adevărata provocare a unei schimbări în biserică. Concret, azi Biserica nu mai are nici un cuvânt de spus în fața lumii și cu atât mai puțin în fața fraților, Biserica este un surogat ieftin la justificarea oamenilor că duminica se îmbracă frumos și fac naveta la o sală așa zisă Biserică. Biserica nu mai este adunarea de frați pentru părtășie ci un spectacol chicios, care va păli odată cu trecerea timpului.

    • Da, ma afectase logica folosita. Imi place sa citesc si ale pareri, poate mai invat ceva, dar cand se exagereaza cu anumite argumente, se intampla uneori sa reactionez. Stiu ca nu e neaparat un lucru bun din partea mea, dar cu timpul ma voi mai maturiza.

      De acord ca biserica baptista se afla intr-o situatie tensionata astazi, din mai multe puncte de vedere. Dar cautand o rezolvare superficiala si de moment, vom ramane cu adevaratele probleme si ele nu vor intarzia sa reapara. Si eu am cunoscut si cunosc pletosi, oameni tatuati etc, pe care ii consider chiar frati, nu ii condamn si nu ma raportez la ei cum spuneti. Ba chiar, spre surprinderea unora, ii iubesc. Am discutat cu destul de multi astfel de oameni, si nu despre pletele lor, ci in primul rand despre credinta data sfintilor. Am discutat cu drogati, cu betivi, cu tineri care mai de care. Aceasta nu inseamna insa ca voi fi de acord cu anumite manifestari in Biserica.

      Dvs. confundati foarte des in exemplele data adarea Bisericii cu alte situatii si ar trebui sa o recunoasteti si sa dati exemple relevante. Asta o sugestie doar.

      Observ ca nu ati inteles aluzia mea la sarmale.

      Sunt impotriva executiilor de care vorbiti. In acelasi timp insa, am impresia ca judecati la gramada bisericile pentru ceea ce numiti „executii”. Poate ca se exagereaza cu unele lucruri si poate ca bisericile au intrat intr-un anumit rond uitand sa reevalueze ceea ce fac, dar, tocmai de aceea, nu avem nevoie de o reforma superficiala, formala, cum propuneti, deocamdata. Exemplul cu tatuatii tine de forma.

      De ce nu mai are Biserica azi nimic de spus in fata lumii? Credeti ca cei care au schimbat forme au ceva de spus? Cei care au acceptat stilul lumii, mai au ceva de spus? Cei carora le e frica de o forma, dar de alta nu, schimba de fapt esenta? Nu! Ce ne facem daca noi nu putem schimba esenta, ci numai Domnul?

      Atunci, haidem sa nu mai propunem forme, ci sa discutam despre adevarata transformare. Ce presupune ea? Asta zic si eu, nu impotriva la asa ceva am reactionat. Sunt pentru schimbare, dar nu una de azi pe maine, inventata de cei care au idei, dar nu si chemarea Domnului la a produce o schimbare.

      La ce ne gandim cand vrem schimbare? Tot la forme, la ce am vazut la televizor, la alte biserici?

      E trist ca unii considera o casa facuta de om Biserica, dar e posibil sa fie doar o chestiune de limbaj, cum zicem ca soarele apune (cand, de fapt, pamantul se invarte in jurul axei sale). Dar, aici deja avem nevoie de o teologie buna, promovata la nivel national. Ce e aceea Biserica? Cum functioneaza? Ce implica? Aceasta presupune efort sustinut la nivel national, nu e floare la ureche. Credeti ca se poate asa ceva? Sau facem fiecare ce ne trece pe la ureche? Nu e tocmai simplu de discutat la acest punct.

      Pledez si eu pentru adunarile de frati in vederea partasiei si a zidirii sufletesti. Din pacate, nici toba, nici fanfara, nici corul, nici trupa de lauda nu rezolva problema.

    • Marius David zice:

      Enos, am aflat opinia ta cum că postul este superficial şi nu ţine cont de sufletele (????) şi talentele (oare de ce nu ţin oamenii, ei înşişi, cont de talentele lor şi să le cultive, să le de la şcoală???? adică să îşi pună talanţii n valoare?) … ai şi ceva argumente pînă la urmă în afară de ce citim deja?

  9. Micul Teolog zice:

    Sincer, o fanfara are nevoie de baterii. suna mult mai bine, ritmul e mai alert si mai colorat. Felicitari !

    Fanfara Tulca – Chiar in drum spre Ierihon

    • Marius David zice:

      da, bateria acoperă multe. voi avea un post şi despre fanfare. Dacă îl vei citi, vei înţelege şi ce cred despre această intepretare. Atît spun, în rest, dacă sînt profesioniştii pe aproape să spună dînşii.

  10. paul zice:

    mult zgomot pt nimic .. daca asa e cu tobele de multe ori parca asa e si cu topicul asta

    uite, la Bunavestire in Bucuresti au si tobe si le manuieste un tinerel…

    bine, noi stim ca semnul maturitatii pt o biserica baptista este fanfara

    nu stiu de ce dar imi ramane prea putin timp intr-o zi ca sa stau sa citesc despre cati ingeri au loc pe varful unui ac si in cate culori se regaseste un batic baptist evlavios..ceva mai serios, mai vital nu aveti ? sa mai rascumparam un pic timpul..

    • enos zice:

      Corect! Ati pus punctul pe i…sau pe ac, mă rog 🙂

    • Ciprian Simut zice:

      semnul maturitatii unei biserici baptiste e fanfara? glumiti, nu?

      iata un motiv pentru care se merita sa discutam astfel de subiecte, tocmai ca sa rascumparam vremea.

      daca fanfara e semnul maturitatii unei biserici, atunci e o biserica la fel de departata de Scriptura ca orice club de orice.

      da, se sta cu zilele la repetitii de fanfara si de cor, cand, ar trebui sa se exercite darurile spirituale. adica, acelea de care nu se ocupa nimeni, acelea din Scriptura. foarte interesant unde s-a ajuns in bisericile baptiste: unii cred ca a canta in cor e un dar spiritual.

      eu ma simt in siguranta intr-o biserica in care nu stau sa ascult cantari de cor, ci in care toata biserica se inchina in cantare, la unison. in contextul actual, o astfel de biserica ar fi schimbarea in bine.

      ca noi credem ca talentele muzicale merita sa ocupe mai mult timp decat cantarea in comun, e una, dar cred ca e o greseala.

      • De acord cu dvs. Dar credeti ca Bisericile ar renunta la cor si la altele de dragul exercitarii darurilor spirituale, in conditiile in care ei cred ca acesta este un dar spiritual, sau cel putin ca fac un lucru suficient pentru ei, in viata?

        Avem nevoie poate de o teologie mai clare si de concluzii practice la ea, care sa se implementeze. Dar avem nevoie si de un cadru.

        • bogdanp17 zice:

          Scuzati-ma ca intervin si eu, dar ma intreb…. Oare pastorii, care sustin lucrarea cu corul in Biserica, stiu convingerile personale?

          Cel care se ocupa cu corul si sustine ca vocea si urechea muzicala este un dar de la Dumnezeu care trebuie folosit pentru a-L lauda, a fost intrebat vreodata care este rolul corului in serviciul de inchinare al unei Biserici?

          Ma intreb, daca ai asemenea convingeri, nu te plictisesti la serviciul de inchinare al Bisericii atunci cand canta doar corul de la inceput pana inainte de predica, si mai canta „pe mut” si la sfarsitul predicii cand se face „chemarea”…?

          • Pai vocea si urechea sunt daruri de la Dumnezeu si trebuie folosite pentru Domnul, iar aceasta in mai multe sensuri. A te ascunde in sunetul multimii, cantand in alta gama din caza ignorantei, nu e gresit?

            Eu nu vad nicio problema cu corul si cantarile de cor, care sunt foarte potrivite, si mai ales cand interpretarea se ridica la nivelul valorii continutului si al melodiei (in presupunea ca acestea sunt destul de sus). Problema pe care o aratam eu, era cu privire la ce spunea Ciprian Simut legat de timpul in care se fac anumite lucruri pe care Domnul nu le-a cerut in detrimentul altora pe care le-a cerut, mai ales ca acest timp nu e tocmai neinsemnat.

            E foarte bine sa cante oamenii frumos. Frumusetea tine de Dumnezeire. Dar, in primul rand noi avem nevoie de o viata spirituala reala.

    • Marius David zice:

      stai, Paul, că vine şi despre fanfară, Acolo este altă durere.
      problema cu cîţi îngeri încap pe vîrful unui ac este foarte serioasă, dacă te gîndeşti bine la consecinţe, la implicaţii, est evorba despre spaţialitate, corporalitate, noua creaţie versus acestă creaţie… ehehe, continuitatea dintre cele două creaţii.
      În general pe aici facem gimnastica pentru gîndire.
      Ce-ar fi să priveşti şi problema cu tobele dincolo de suprafaţă, aşa cum au privit-o unii dintre ante-comentatori?

      Iar problema cu baticologia… nici nu-ţi dai seama cît de tare e… e legată tot de îngeri. Cîţi îngeri se poticesc în pletele desfăcute ale unei femei căsătorite ar putea fi următorul topic. Ce spui?

      • bogdanp17 zice:

        Sunt deacord cu tine, ascultareacredintei.

        Insa din multele comentarii care le-am citit mai sus, am tras concluzia ca unii trag spre extrema in care o Biserica nu ar putea sa cante fara tobe si formatii de inchinare, iar altii cad in extrema in care singura forma de inchinare prin muzica ar trebui sa fie cea a cantarilor comune.

        Imi pare rau ca nu se cauta un echilibru. Sunt sigur ca in inchinarea Bisericii, cantarea comuna are un rol esential, dar pe langa aceasta cantarea corului, cantarea tinerilor, cantarea fanfarei au si ele rolul lor in edificarea Trupului si lauda lui Dumnezeu.

        • Ciprian Simut zice:

          de acord: explica, te rog, care este rolul fanfarei, cantarea corului, a corului de tineri, sau a grupurilor de inchinare, in edificarea Trupului si lauda lui Dumnezeu.

          • bogdanp17 zice:

            inainte sa formulez un raspuns, ma intreb, de ce nu ati cerut o explicatie si despre rolul cantarii comune?

          • Ciprian Simut zice:

            pentru ca este de datoria mea sa formulez acea apologie, din moment ce eu o sustin, nu? 🙂

          • bogdanp17 zice:

            Ok, dar si eu sustin cantarea comuna, niciodata nu am exclus-o din inchinarea Bisericii 😀 deasta mi s-a parut ciudat ca nu ati aminitit si de ea.

            Acum, care cred eu ca este rolul fanfarei, cantarea corului si a corului de tineri, a grupurilor de inchinare? Cred ca rolul acestora in Adunare este acela de a conduce Biserica in inchinare. Sunt deacord cu Ascultareacredintei si cred ca frumosul tine de Dumnezeu, iar atunci cand Biserica se inchina prin cantare, cred ca aceasta trebuie sa fie din toata inima, dar si cat mai frumoasa, pentru lauda lui Dumnezeu.

            Acum, se pune urmatoarea problema: ce facem atunci cand corul canta o cantare pe care Biserica nu o stie, si nu poate sa cante impreuna cu corul? Cred ca Dumnezeu ne-a lasat dupa Chipul si asemanarea Lui, de aceea avem urechi sa auzim si atentie pentru a putea fi atenti la versurile acelei cantari, pentru ca sufletele noastre sa fie zidite.

            Cred ca fanfara, corul si tinerii nu au rolul de a face un spectacol de 2 bani in fata unei audiente care sa fie pe jumatate adormita, ci acela de a conduce audienta in inchinare prin cantare.

          • O problema cu fanfara ar fi tocmai galagia pe care incarcam s-o evitam cu instrumentele amplificate, desi sunt chestiuni diferite tot galagie este. Uneori chiar prea mare.

            Fanfara in aer liber – cu totul altceva.

            Dar am auzit si interpretari la fanfara de exceptie, in sali cu volum mare de aer, de exemplu Elim Timisoara, cu tobe cu tot.

            In alta ordine de idei, chiar si cantand cu totii o cantare putem sa fim reci si goi. Exista aspecte care trebuiesc discutate inainte de acestea. Abia apoi, in al treilea rand ar trebui discutate formele. Deci, cum suntem noi, ce inseamna faptul cantarii si cum cantam.

            Care este istoria fanfarei? Dar a orchestrei? Istoria corului? Cantarea comuna?

          • bogdanp17 zice:

            Ma intreb, oare fr. Valentin Popovici de ce a lasat fanfara aceea imensa din Chicago sa cante in biserica din Constanta, atunci cand am fost si noi. O sala cu un volum de aer relativ mic, in comparatia cu sala Bisericii Elim… Oare a gresit fr. Valentin Popovici atunci?

            Istoria fanfarei, a orchestrei si a corului o gasesc chiar in Biblie 🙂 . Daca citesti in 1 Cronici 15:22 scrie asa: „Chenaia, capetenia muzicii intre Leviti, cîrmuia muzica, fiindcă era meşter.”

            In primul rand se pare ca in poporul Israel erau oameni care se ocupau cu muzica si aveau chiar si un „sef”, care era iscusit, mester, intr-ale muzicii. Asa se intampla si cu fanfara, corul si orchestra.

            Versetul 24 din acelasi capitol: „Sebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia si Eliezer, preotii, sunau din trambite inainte chivotului lui Dumnezeu…”

            Acestia aveau trambite, trompete…

            Versetul 28: „Tot Israelul a suit chivotul legamantului Domnului cu strigate de bucurie, cu sunete de goarne, de trambite, si de chimvale, si facand sa rasune lautele si arfele.”

            Capitolul 16, vers. 4,5,6: „A dat Levitilor sarcina sa faca slujba inaintea chivotului Domnului, sa chieme sa laude si sa slaveasca pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Acestia erau: Asaf, capetenia; Zaharia, al doilea dupa el, Ieiel, Semiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom si Ieiel. Ei avea instrumente de muzica, alute si arfe si Asaf suna din timbale. Preotii Benaia si Iahaziel sunau mereu din trambite inaintea chivotului lui Dumnezeu.”

            Apoi urmeaza acea cantare minunata de lauda.

            Cap. 16 vers. 42: „Cu ei erau Heman si Edutun, care avea trambite si timbale pentru cei ce sunau din ele, si instrumente pentru cantari in cinstea lui Dumnezeu…”

            Din aceste 2 capitole, 15 si 16 din 1 Cronici, observ faptul ca atunci cand venea vorba de muzica in popor, Dumnezeu a lasat o oranduiala speciala. Exista un prim om care se ocupa cu muzica, un al doilea om, dupa el, unii care cantau la trambite si timbale, altii care cantau la alte instrumente in cinstea lui Dumnezeu.

            Cu acestea asociez eu corul, orchestra si fanfara…

            Istoria cantarii comune? Sunt sigur ca exista una… O spune cineva?

          • Nu stiu, ma intrebam si eu, ridicam unele probleme care nu trebuie sa fie privite ca probleme imposibil de rezolvat. Unii spun ca fanfara e buna daca stim melodiile, sa cantam in duhul nostru. Altii spun ca muzica nu e neutra si ca fanfara poate interpreta o muzica speciala, sufleteasca, adanca.

            Nu stiu daca a gresit fr. Valentin Popovici. Probabil ca nu, dar asta nu inseamna ca vom incepe sa facem fanfare in fiecare Biserica din Romania, fiindca a fost in tara o fanfara cu fr. Popovici.

            Da, istoria muzicii este atinsa de Biblie. Ma refeream insa la istoria fanfarei asa cum o cunoastem noi etc. In plus, paradigma Bisericii e putin diferita de cea a Istraelului – nu putem sa aplicam totul ca la ei. Avem si si statut diferit in raport cu Dumnezeu.

            Cantarea comuna e mai aproape de Biserica Primara, mai ales ca ei cunosteau cel mai bine cultura evreiasca. Ei puteau sa ia de la evrei mai multe forme de inchinare, dar au preferat sa nu le ia. Apoi, in timp, au aparut si alte forme. Instrumente nu au fost in biserici timp indelungat. Dar, cand s-au adoptat aceste forme, desigur ca s-a dorit implementarea unor forme care sa corespunda cu criteriile Biblice, cu realitatea si cu spiritul Bisericii si ne legam de ce avem – anumite pasaje din VT.

            Nu am nimic impotriva intrumentelor. Totusi, in toata complexitatea de astazi, ce facem cu partasia frateasca? Discutam despre treziri spirituale, se fac tot felul de biserici, auzim de mai multe miscari. Cred ca acea cantare comuna buna a fost rezultatul unei partasii stranse, autentice, intre credinciosi – partasie care nu mai este astazi – si aici trebuie lucrat.

            Putem sa cantam si numai cantari comune, si de maine sa face o re-forma. Dar, vom canta cantari comune, iar noi instrainati, visatori, terni si saraci.

            Putem sa avem de toate si sa fim saraci. Sa venim aranjati si sa fim goi. Sa le stim pe toate si sa fim orbi. Sfatul Domnului e sa cumparam de la El alifie, haine, bogatii.

            Bisericile au acceptat atatea si atatea, ca doar doar se vor ruga unii, vor canta, se vor zidi. Si, tot goi am ramas. Pai atunci, alta e problema, nu? Era evident de la inceput…

          • Ciprian Simut zice:

            Va inteleg amandorura punctele de vedere si nu vad nimic gresit in ele. De altfel, nici eu nu spun ca e gresit sa fie cor sau fanfara in biserica.

            Va propun o idee:
            (poate ca va suna ciudat, dar macar putem dezbate)

            Tipul de inchinare din biserica sa fie in opusul culturii muzicale din afara ei.
            Adica, daca cultura muzicala este foarte complexa, colorata, animata, biserica sa ofere o alternativa opusa.
            Motivul este simplu: oamenii nu ar trebui sa vina la biserica pentru a gasi ce au si in afara ei, ci sa gaseasca ceva diferit: de la morala predicii, la stilul de inchinare.

            Cat de mult conteaza cultura muzicala din afara bisericii pentru muzica bisericeasca?
            Poate oare biserica sa dezvolte un anumit stil de cantare, propriu, care sa difere complet, dpdv muzical de stilurile din afara ei?

          • Eu consider ca Romania a avut oameni care au compus intr-un anume fel, o anumita muzica, oameni autentificati de Duhul Sfant, in multe incercari.

            De ce nu le folosim? Vreau sa spun ca avem deja ceva, nu plecam de la zero!

          • bogdanp17 zice:

            @Ciprian Simut, sunt deacord cu d-voastra si sunt convins de faptul ca punctul culminant, de maxima intensitate in serviciul divin al unei Biserici este predicarea Cuvantului, dar mai cred ca rugaciunea si cantarile au rolul sa pre-gateasca acest moment in sufletele oamenilor, si de-asta cred ca este necesar sa aducem in discutie si astfel de subiecte, mai ales ca se pune tot mai mare accent pe muzica in zilele noastre, iar muzica din Biserica nu mai este una BUNA, ci ieftinituri pe 3 acorduri.

            @adrian, cu referire la primii crestini, nu este vorba despre ce cred eu sau ce credeti d-voastra, ci sunt cuvintele unui om care a studiat muzica la „Emanuel”-Oradea timp de ani de zile si sincer tind sa il cred pe el si nu credintele d-voastra proprii. Ce am zis eu nu este litera de lege, dar merita cercetat. Acum, Dumnezeu vorbeste oamenilor in moduri diferite. Fratelui despre care am scris i-a vorbit prima data prin cuvintele cantarii de pe melodia lui Beethoven, dar in primul rand, melodia l-a determinat sa fie atent. Sunt sigur ca acolo a fost lucrarea Duhului Sfant. Daca d-voastra nu v-a vorbit Dumnezeu la inceput printr-o cantare, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu poate vorbi altor oameni prin cantari…

            Sincer, cred ca in Biserica este muzica ce are miez si muzica ce are coaja. Sunt predici care sunt miez si predici care sunt coaja. Dar nu cred ca in Biserica predica este miez si muzica este coaja, ci acestea 2 merg mana-n mana.

        • Marius David zice:

          ba, echilibru, bogdan, eu cînt muzica de la Bach la Jazz tot ce vrei matale, inclusiv manele. Asa am fost acuzat, ca sînt manelist, dupa ce am am cintat unul dintre psalmii mei.

          • eLioR. zice:

            : )))) N-ati inregistrat sa ne-aratati si noua?

            • Marius David zice:

              Ba da, există înregistrată la sesiunile Iris şi una şi alta şi BAch şi muzică în manieră jazz, vezi sesiunea despre dragostea romantică şi acolo am nişte exemplificări, acolo este un Bach,
              la sonosfera Crăciunului există ceva destul de jazzy,
              au inregistrat altii, mie imi este prea lene „să mă publicitez”, vorba unui personaj, am şi aşa destule pe cap, numai vedetă muzicală nu am mai ajuns.

          • bogdanp17 zice:

            @Ciprian Simut, sunt deacord cu d-voastra si sunt convins de faptul ca punctul culminant, de maxima intensitate in serviciul divin al unei Biserici este predicarea Cuvantului, dar mai cred ca rugaciunea si cantarile au rolul sa pre-gateasca acest moment in sufletele oamenilor, si de-asta cred ca este necesar sa aducem in discutie si astfel de subiecte, mai ales ca se pune tot mai mare accent pe muzica in zilele noastre, iar muzica din Biserica nu mai este una BUNA, ci ieftinituri pe 3 acorduri.

            @adrian, cu referire la primii crestini, nu este vorba despre ce cred eu sau ce credeti d-voastra, ci sunt cuvintele unui om care a studiat muzica la “Emanuel”-Oradea timp de ani de zile si sincer tind sa il cred pe el si nu credintele d-voastra proprii. Ce am zis eu nu este litera de lege, dar merita cercetat. Acum, Dumnezeu vorbeste oamenilor in moduri diferite. Fratelui despre care am scris i-a vorbit prima data prin cuvintele cantarii de pe melodia lui Beethoven, dar in primul rand, melodia l-a determinat sa fie atent. Sunt sigur ca acolo a fost lucrarea Duhului Sfant. Daca d-voastra nu v-a vorbit Dumnezeu la inceput printr-o cantare, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu poate vorbi altor oameni prin cantari…

            Sincer, cred ca in Biserica este muzica ce are miez si muzica ce are coaja. Sunt predici care sunt miez si predici care sunt coaja. Dar nu cred ca in Biserica predica este miez si muzica este coaja, ci acestea 2 merg mana-n mana.

      • bogdanp17 zice:

        @ascultareacredintei, eu personal cred ca ar fi exceptional ca fiecare Biserica sa aiba propria fanfara, si cand spun asta ma gandesc in special la fanfare de copii. cred ca este ceva deosebit ca in fiecare saptamana, in loc ca acel copil sa se joace pe computer, sa mearga la repetitia de fanfara, sa invete nota si sa isi dezvolte urechea muzicala, sa aiba responsabilitate si sa invete ce-i aceea disciplina si munca.

        @Ciprian Simut, cred personal ca este imposibil ca muzica din Biserica sa fie total opusa culturii muzicale de afara… Povestind despre situatii muzicii din Bisericile evanghelice cu cineva care a terminat muzica la Oradea, mi-a spus printre altele ca in primele veacuri, crestinii luau melodii simple din cultura in care traiau si le schimbau versurile cu unele care vorbeau despre Dumnezeu, tocmai pentru a-i atrage pe oamenii din acea vreme in Adunare. Nu stiu daca este adevarat acest lucru, dar spun ca merita cercetat.

        Momentan cred ca Biserica nu poate dezvolta un anumit stil de muzica sa fie diferit de toate celelalte… Daca e sa ne uitam doar la muzica compusa de N. Moldoveanu. El a fost „copil de trupa” in armata, si din cate stiu a contribuit pe acolo si in domeniul muzical. Muzica din armata a fost influentata de muzica germana, si astfel cand acesta a compus cantari, multora le-a dat acea nuanta de fanfara militara cu trasaturi germanice, „marshuri” cum le mai spunem noi. Apoi, alte cantari au trasaturi din folclorul romanesc, cum ar fi cantarea „Cant Aleluia!”

        Eu cred insa, ca aceste cantari cu tenta culturala, au si un rol important in Biserica. Cunosc un frate, om caruia ii place arta si cultura, madular viu in Biserica, frate care inainte de a se pocai nu prea vroia sa auda de Dumnezeu, dar venind la Biserica intr-o duminica (nu cunosc circumstantele), a auzit cantandu-se cantarea „Te-adoram in fericire”. Melodia pe care se canta aceste versuri este compusa de Beethoven. In acel moment fratele si-a dat seama ca pocaitii nu sunt chiar asa ingusti si ca le place arta. Astfel, prin versurile acestei cantari fratele a fost cercetat, a mai venit la Biserica si s-a pocait. Ma gandesc, ca Dumnezeu i-a vorbit pe intelesul lui prin aceastea cantare…

        @frate Marius, va cunosc deschiderea atunci cand vine vorba despre muzica. Am urmarit intreaga inregistrare de la sonosfera Craciunului, imediat dupa ce a aparut pe site si va marturisesc ca va apreciez pentru ceea ce faceti. Insa intrebarea mea este urmatoarea: A-ti canta acel psalm intr-un serviciu de inchinare de duminica seara sau dimineata impreuna cu baiatul de la bongos?

        P.S. Daca a-ti avea un cd inregistrat cu psalmii d-voastra, l-as cumpara fara nicio ezitare 😀

        • Ciprian Simut zice:

          e interesant de vazut ce au facut fratii Wesley in domeniul muzical. e o poveste adevarata!

          biserica din toate timpurile a avut probleme. nu exista un timp in care omul care intra ea sa fi fost mai sfant sau mai decazut. doar harul lui Dumnezeu a facut ca in anumite perioade sa existe treziri spirituale. in rest, aceiasi oameni, aceleasi apucaturi, aceleasi probleme.

          depinde de fiecare biserica ce face pentru a sluji Domnului. poate unii chiar slujesc, dar nu se intampla nimic. problema e la cei care aud si nu asculta. aici ma gandesc la noe sau ieremia. apoi unii cred ca slujesc si se alege praful de ei si de biserica. creste un timp, apoi se destrama. problemele nu au fost rezolvate, ci doar ascunse sub covor. s-au adunat si s-au revarsat. apoi ii avem pe unii pe care doar muzica ii intereseaza. aici nu mai are rost nici un cometariu.

          o biserica serioasa isi asuma riscul de a pierde oameni din randurile ei ca urmare a unei predicari biblice. nu cred ca rostul bisericii este sa adune oameni cu orice pret, ci sa ii adune prin predicare. nu stiu sigur daca cei din biserica primara cantau ca sa ii atraga pe oameni in biserica, sau doar cantau cantarile pe care le stiau si care le erau familiare. dupa 2000 de ani ar trebui sa meditam mult mai profund la asemenea aspecte.

          poate ca nu ar strica un articol despre PREDICARE! vorbim enorm de mult de inchinare prin cantare. sunt ferm convins ca pierdem esentialul: predicarea.

          • adrian zice:

            De acord cu ce spuneti, domnule Simut.
            Nici eu nu cred ca primii crestini se gandeau ce cantari „relevante” trebuie sa cante inainte de a fi mancati de lei. Nu-si ziceau: „fratilor, cand vine fiara salbatica, aveti grija la ritm si nu cantati prea lent sa iasa oamenii din arena de plictiseala”.
            Eu am fost atras de crestinism pentru ca nu am gasit in alta parte (si am cautat in destule locuri) un raspuns aducator de pace la intrebarea: ce se va intampla cu mine „dupa”? Tanjeam dupa ceva ce numai in Evanghelii am gasit, satul de atatea eforturi pentru a ajunge un jivan-mukta in asamprajnata samadhi… Pentru mine a deveni crestin a fost un raspuns la intrebarea: „merita sa mai traiesc mai departe?”, nu ceva de genul „vai, ce bine ma simt, ce muzica ritmata, ce atmosfera, ce mesaj relevant, ah, cat de atras ma simt, aici raman!”
            Nu vreau sa spun ca muzica trebuie sa lipseasca si ca nu-si are rolul ei. Diferenta este insa intre coaja si miez. Astazi multi rontaie coaja dupa ce au aruncat miezul.

          • Ciprian Simut zice:

            asa cred si eu.

            in plus, traiesc cu o convingere destul de intensa ca in biserica nu trebuie sa ma simt bine prin excelenta, ci trebuie sa ma las cercetat de Cuvant, de predicare. daca rezultatul este o stare de rau spiritual bine meritat, atunci asa sa fie. iar daca rezultatul cercetarii este o stare de bucurie pentru binecuvantarile de care devin constient, atunci asa sa fie.

            ma gandesc, de asemenea, carui fapt se datoreaza aversiunea mea fata de reactii de genul: lucrarea merge mai bine, atragem mai multi la biserica…etc (lucruri pe care, in fapt, nu le neg, pentru ca trebuie sa si aducem oameni la biserica). raspunsul pe care l-am gasit este ca sunt un sentimentalist. eu am gandit si am judecat mult timp cu sentimentele si nu atat de mult cu mintea. m-a costat scump. am facut greseli enorme din cauza asta.

            acum incerc sa imi supun sentimentele controlului ratiunii. nu o inlocuiesc pe una cu cealalta, ci doar creez o subordinare pe care o consider normala. e nevoie de sentiment, dar e mai mare nevoie de ratiune. deci, e nevoie de amandoua.

            de aceea, gandesc mult mai la rece. de aceea, concentrez totul pe Scriptura si predicare, rugaciune, si abia apoi pe cantare.

            …acesta e cazul meu…

          • E important sa se ia in calcul si faptul succesiunii generatiilor din biserici. O generatie ar putea sa fie alienata de valorile spirituale reale, dar, in acelasi timp, pentru ei mersul la biserica, cantatul si ce se face tine de cultura (ma rog, subcultura); sau majoritatea dintr-o generatie.

            Cu siguranta unele tendinte din biserici se datoreaza tocmai acestui aspect. Iar aceasta problema este una greu de controlat, daca nu imposibil.

            De aici diferente majore intre un tanar provenit din interior (copil de baptist, de exemplu) si un nou venit prin convertire (la crestinism, nu la baptism, dar in randul baptistilor, pentru a pastra contextul exemplului).

            Ideile despre inchinare, muzica etc care vin de la tanara generatie sunt concesinta umblarii cu Dumnezeu, sau pareri personale ale unor oameni care, de fapt, nici nu ar sacrifica pentru Domnul, dar nici nu ar pleca din biserici, sa se faca, intr-un sens, de rusine. Intrebarea e – ce facem cu aceste probleme?

            Desigur, nu omul ar trebui sa aleaga cum sa fie Biserica, fiindca raspunsul sau la aceasta provocare ar fi bazat fie pe adevar, fie pe minciuna; fie pe realitatea faptului ca este nascut din nou, fie pe alte chestiuni lesne de inteles. De aici rezulta nevoia de Cuvant si cat de important este ca Dumnezeu Insusi ne-a lasat un standard in Cuvantul Adevarului.

            Dar, tocmai in aceste vremuri, asistam la o relativizare masiva a tot ceea ce a fost absolut. De acord ca poate e vremea sa testam lucrurile, dar nu sa le punem pe toate la indoiala si sa le schimbam fiindca nu le intelegem. Nu mai spun ca criteriile pe care se fac schimbarile sunt si ele relative si s-a ajuns ca o comunitate sa dicteze mersul si credinta proprie, nu Scriptura. La baptisti se profita si de ideea de democratie autonoma.

          • adrian zice:

            Cam asa am patit si eu…
            Pentru ca am judecat sufleteste anumite chestiuni si anumiti oameni, am trait mari deceptii. Si mi-e teama ca inca nu m-am vindecat de asta…

  11. intradevar conditiile nu sunt imposibile ci aproape imposibile… diferenta dintre aceastea doua nu e prea mare… insa urmand aceasta logica, ar trebui ca oricine sta in fata sa fie casatorit. pastorul, chitaristul, pianistul, basistul, dirijorul, ajutorul de pastor, etc.
    apoi, un tobosar, atunci cand canta sta jos, pe cand un chitarist sau un pianist sta de obicei in picioare. sansa ca tobosarul sa atraga privirile e mai mica.
    intradevar, trebuie sa ai o scoala pentru a canta la tobe, aici nu am nimic de zis.
    adevarul e ca un tobosar, caruia chiar ii place ceea ce face, nu prea se uita prin sala, chiar daca stie canta cu ochii inchisi… pur si simplu e atent la ceea ce face. cred ca stiti ca pentru un barbat e greu sa faca doua lucruri odata 🙂

  12. viorel zice:

    Cat miros de neprihanire prin fapte in postul asta Marius…:)
    Mai lipsea la conditii sa fie pensionar si eventual chel, fara dinti, ceva de genul…
    No offence…

    • Marius David zice:

      draga Viorel,
      noi şi pentru uşieri avem nişte condiţii… care-i legătura dintre neprihănire şi un post în fanfară sau în orchestră.
      Amesteci lucruri de neamestecat.
      Ironia trebuie folosită de obicei împreună cu gîndirea.
      Think, man!

  13. adrian zice:

    Citesc comentarii (cam asta fac in ultima vreme, nu prea ma mai simt in „forma” ca sa intru in „ring”) si imi dau seama ca unii evanghelici „din familie” habar nu au cam ce am cautat noi, cei din „afara” (cei care nu putem raspunde la intrebarea clasica pe care o pun unii „veterani” din adunari: „tu al cui esti?”) cand am intrat intr-o adunare.
    Va inchipuiti ca ne lipsea tam-tam-ul, zbenguiala fals patetica si ochii inchisi ca intr-o asana nereusita?!
    Eu cand am venit prima data intr-o astfel de biserica, am facut-o pentru ca am cautat raspunsul la o chestiune de viata si de moarte. Muzica (profesionista) aveam deja „afara”.
    Marius a scris bine ceea ce a scris si a inteles ce se intampla (a se vedea si postarea „Ce v-a placut mai mult la noi la biserica?”). Nu spectacolul si logistica ne lipseau noua, celor „din lume”. Nu am intrat in lumea evanghelica ca sa inlocuim o cultura cu o subcultura.
    Mi se pare pueril sa consideri ca tobele (sau oricare alt instrument) ar putea avea vreun rol in a aduce oamenii la Viata. Accesoriile au devenit principii, in cele mai multe biserici neoprotestante. Daca vreau sa ascult tobe, ma duc la Tandarica (care mai este si un om cu inima mare, am avut sansa sa-l cunosc cu ani in urma).
    Cu riscul de a-l supara pe Marius, marturisesc ca astazi nu mai sunt asa de sigur ca solidarizarea mea cu o comunitate neoprotestanta a fost cea mai buna alegere posibila… Printre cateva zeci de motive, undeva, la urma se numara si tobele…

    • Ciprian Simut zice:

      o remarca la ultima afirmatie:

      -solidarizarea ar trebui sa tina de principiile sustinute de baptisti (nu sunt neoprotestanti) nu de ce se intampla in unele biserici. Acele intamplari nefericite sunt partea din viata tumultuoasa a oricarei biserici. Inainte sa ma botez, mama mi-a ca pot alege orice biserica vreau, cu conditia sa raman in ea si la bine si la rau. Singurul motiv care m-ar face sa imi retrag membralitatea de la biserica in care am fost botezat ar fi predicarea de la amvon a unei teologii straine de Scriptura. In rest, orice se poate rezolva.

      • Cornel zice:

        O mama inteleapta si un fiu pe masura…

        • Ciprian Simut zice:

          Este un compliment cutremurator. Multumesc pentru ce ati spus despre mama.

          • Gabriel Băloi zice:

            @ Adrian şi Ciprian Simuţ
            Nu-mi place deloc noţiunea aceasta de „solidaritate” folosită în contextul bisericii (trupului) Lui Cristos. E prea mult SOLO în ea , prea mulţi solişti individualişti , care cîntă fiecare melodia lui şi pe limba lui.
            Solidaritatea dă coregrafie , butaforie , spectacol , lucruri care nu au fond şi substanţă comună. E mediul propice pentru apariţia coteriei „bisericeşti”.
            Mi-e frică de spectacolul conştiinţelor individuale „solidare” , de cotonogeala conştiincioasă a conştiinţelor , mi-e teamă de o solistică a conştiinţelor „solidare”(adică, solitare) aflate în disonanţă cu conştiinţa armonică bisericească !
            Pe şleau spus : solidaritatea crează singurătatea !
            Este un sistem greoi , cu un hăţiş de reguli încurcate care guvernează solidaritatea ( şi ştiu exact ce vă spun : din sistemul de reguli care guvernează instituţia solidarităţii s-au născut cele mai multe judecăţi-procese).

            Însă , trebuie să ne privim UNIŢI în dragostea Lui Cristos şi împreună cu Cristos, iar atunci NU NE VOM MAI DESPĂRŢI NICIODATĂ unii de alţii.
            Regulile de la Unitate sunt simplificatoare !

          • Ciprian Simut zice:

            De la solidaritate pana la solitar e cale lunga. Eu nu am sustinut solitarul din biserica, si nici prea multele voci care fiecare canta dupa partitura ei aiurea. De aceea am introdus termenul de solidaritate. Acesta presupune o unire a celor multi intr-o singura „partitura”, o singura legatura a Duhului pacii.

            Solidaritatea nu are nimic a face cu ce ati scris Dumneavoastra in comentariu. Eu am spus una si s-a inteles alta. Se mai intampla.

  14. Gabriel Băloi zice:

    Sincer , eu nu am înţeles „alta” ! Dar răspunsul d-voastră acum e altul.
    Citiţi mai bine ce a scris Adrian în ultima frază şi apoi veţi înţelege ce am vrut eu să spun în circumstanţierea termenilor solidaritate – unitate ( chiar dacă se presupun reciproc ).

  15. Gabriel Băloi zice:

    Titlul postării este extrem de sugestiv ! mai ales că e susţinut în final de amînarea „sine die”.
    Astfel , eu am putut vedea tobele în biserica din Alesd „În sfîrşit”-ul din Apocalipsa !!!
    Atunci să le şi cumpăraţi , când soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina ei !

  16. Edy zice:

    Cineva mi-a spus sa citesc acest blog pentru ca a de aface cu tobe in Biserica. Voi fi scurt si la punct cu commentariul meu. Deci ce am citit si am inteles cu regurile cara deaconii au propus, ma-m dat seama ca e exact cum Farisei au pus reguli pe evreii in vremea lui Isus. Pai cam obraznici sunteti voi deaconii acolo. Sa OPRTITI lucrarea lui Dumnezeu. Nu ORICINE poate sa bate la tobe. Este un talent dat de DUMNEZEU nu ca ai facut repetitie si practica si scoala. Eu si fratele meu suntem muzicanti ca taticu meu este muzicant. Deci muzica este in sangele meu si in familia mea. Foarte foarte rau ati facut, ati pus reguli care nu au de aface cu Biblia. Cu cateva reguli sunt de acord, de a fii in fata trebui sa fii un exemplu, dar sa pui regula ca trebuie sa fie casatorit, sa a fi mers la scoala, sincer cred ca va bateti joc de Dumnezeu. Citi oameni a lui Dumnezeu au fost in fata ca lideri si nu au fost casatoriti, si nu au fost la scoala. Este oamnei ca si acest care Dumnezeu nu are placere, luat cuvintu lui Dumnezeu si o intoarceti ca sa va cuvine tie. Poate ca nu iti place poate ca da, dar sa puneti reguli de a canta spre SLAVA LUI DUMNEZEU, nu catre biserica sa catre deaconi, este o rusine. Asa se de dovada ca voi nu sunteti instare sa fiti lideri in biserica. Si toate aceste vorbe de tobe duce la pierzare si dance si sex, si toate mincunile care leat creat. Sa va pocaiti, si sa cititi Biblia cu o inima deschisa, nu cu inima intro cutie si numa alegeti ce vreti voi sa faceti. Rusine sa va fie!!!! Si voi va mirati de ce nu mai vin tineri la biserica, nu tineri vor fi dat de vine, ci Domnul pe voi o sa va intreaba, De ce ati lasat biserica sa moara? Cum vati gindit acest lucru va fi o idei buna? De unde vati gindit ca mi-e nu imi palce tobe? Daca doriti sa puneti reguli in biserica, sa nu va ginditi cu emotii si cu opinionuril voastre, ci luats Biblia afara, si ziceti, este scris sau nu. Atata, e clar ce Dumnezeu ii place, si ce nu ii place, e clar cine trebuie sa fie in fata si cine nu.

  17. Gabriel Băloi zice:

    Ah , cît m-am putut distra ! Am rîs cu lacrimi !
    Numai ce ne străduiserăm unii să ne dregem vorba pişcată şi să acordăm largi circumstanţe atenuante „solidarităţii” noastre din jurul tobelor şi , dintr-o dată , Zoaia Nocturnă a lui Edy în Re falsol stricător , pentru drîmbă şi firiz stricat , făcînd zob suprafaţa „armonică” a zeţăriei noastre literare !
    Ce v-am spus eu că nu-i de jucat cu tobele ! Ăştia sunt cîntecacii pe care-i crează bătutul în tobe ! O „muzică” dotată cu rafinament şi echipament pentru excavator.
    Dacă vreţi ca muzica din biserică să nu suporte mari denivelări armonice , atunci soluţia este să nu vă cumpăraţi tobe !

    • Si totusi, Domnul ii primeste si pe analfabeti, si pe cei fara scoala, si pe cei fara diplome, titlul, functii… si, poate ca mai degraba pe ei. Dar sa vina la El, nu umflati de o mandrie desarta.

      • Gabriel Băloi zice:

        Eşti , cumva , invidios pe ceva anume , sau acum eu nu pot înţelege bine ce ai fi vrut tu să spui ?!
        Unde vezi tu UMFLĂTURI în comentariul meu ?
        L-am plasat eu pe Edy în categoria celor neprimiţi de Dumnezeu ?
        Mă aşteptam să înţelegi şi tu comicăria din vorbele mele , fiindcă în ele nu există altceva decît HAZ.
        Pe de altă parte , pentru excesul meu de haz , vreau să ştii şi tu şi Edy că mi-a părut rău. Cînd spun „exces de haz” mă refer la partea aceea de unde s-ar fi putut înţelege că aş fi ţintit în persoana lui Edy , însă intenţia mea a fost doar să-mi exprim poziţia contrară faţă de acest instrument numit „tobe” , pe care eu nu-l agreez deloc.
        Edy a însemnat doar o ATITUDINE a omului de tobe sau a „muzicii” bătute în tobă pe care eu am vrut s-o taxez , însă nu mă voi putea afla niciodată în poziţia de a califica sau descalifica vreo persoană.

    • Marius David zice:

      Nu, draga Gabriel Băloi, se poate cu tobe… eu votez numai pentru un bun uz al acestora. Atît!

  18. Edy zice:

    da am uitat sa scriu pe romaneste de cind ma-m mutat, dar ce nam uitat este cine sunt, eu cred va voi ati uitat ca sunteti copii lui dumnezeu si nu egal cu el, nu puneti reguli pe lucruri care vine din your opinions. daca nu am dreptate spunemi! ca vad ca numa de gramatica te-ai alegat de mine, dar de ce am zis vad ca nu iti cuvine. mai bine stau oameni binecuvantati de Domnul banca si oameni cu nasu pe sus in fata la amvon, in fata la biserica. cred ca asta este ce va place voua. deci nu inteleg pe ce basa Biblic ati ajuns la aceste reguli. Nu cred ca Isus iar fi zis la maria magdalena vez ca sunt niste lucruri care trebuie sa le implineste inainte de vi inaintea mea, sau hey zacheie vez ca nu vin la tine in casa pina cind faci asata si asta si asta. E correct sa opriti lucrare pentru Domnul? Baiatul care a venit catre voi, ma gandesc ca a venit cu o inima deschisa si plina de enthusiasm oentru Domnul, si voi, ca buni crestini ati aruncat apa pe focul lui, ca vezi lumina lui lumineza mai tare de cat a mea, hai sa- doboram putin. stiu ca nu ati gindit asa, dar asa cum faceti cu tinereii vostrii asa va face si Dumnezeu cu voi

    • Claudiu Lupu zice:

      Dragă Edy,
      Este adevărat că nu este foarte grav faptul că nu ai scris într-o română ireproşabilă (este oarecum scuzabil din cauza faptului că eşti plecat de mult timp din ţară, deşi unii nu ţi-ar acorda nici măcar această circumstanţă atenuantă, având în vedere că eşti totuşi român), dar este inacceptabil modul în care ai ales să te adresezi unei persoane pe care probabil nu o cunoşti într-atât de bine încât să-i aduci acuze şi să-i arunci în faţă atâtea invective. La acest aspect al discuţiei trebuie să meditezi în primul rând şi, după ce mai întâi vei fi citit cel puţin a zecea parte din articolele acestui blog, vei înţelege poate mai bine, de ce domnul Marius Cruceru a scris ceea ce a scris în această postare.
      Dumnezeu să te binecuvânteze!
      Cu drag,
      Claudiu.

    • Marius David zice:

      Dragule Edy,
      Nu ai dreptate, dar nu are rost discuţia cu o asemenea atitudine. Eu ţi-am reproşat în primul rînd atitutinea şi apoi gramatica.
      Nu cred că ai dispoziţia necesară pentru a discuta acest subiect.
      Dupa cum vad, nici atitudinea, dar nici informaţiile necesare.
      Ai acuzaţii, jigniri etc. In felul acesta nu discut.

      Spui tu că am aruncat apă pe focul lui? Păi tocmai acela a venit şi mi-a mulţumit că am aruncat apă pe focul lui. Se pare acum apreciază altfel chestiunea.
      Niciodată n-am regretat cînd am amînat o lucrare din aceasta, întotdeauna am regretat cînd ne-am grăbit.

  19. Maria zice:

    Am tot citit si „rascitit” …din pacate multi din cei de pe aici sunt „intelectuali”, prea – intelectuali pentru a intelege si oamenii mai simpli. Provin din Biserica Penticostala, spun asta ca sa intelegeti ca nu am intalnit multa „cultura” muzicala insa va pot spune cu certitudine ca am intalnit muuuulte persoane care au fost atrase de Biserica prin acea sub-cultura muzicala. In general acesti oameni au fost oameni sinceri, simpli fara multe pretentii dar sinceri…in cautare de Domnul. Culmea ca au ramas langa Domnul si sunt crestini autentici, poate nu asa destepti ca unii de pe aici dar cu siguranta sinceri!

    Ca ar trebui sa ne luptam pentru a excela, este adevarat dar oare sacrificam totul in numele excelentei?
    Mama mea, o femeie simpla de la tara, batrana fara multa educatie…auzind intr-o Biserica Baptista multe comentarii dintr-astea in timpul programului (intre surori) a ramas uimita si a indraznit sa intrebe surorile respective niste intrebari… „Daca copiii astia ar fi copiii dumneavoastra, ati prefera sa fie intr-un sant sau in Biserica cantand, chiar daca canta rock?”. Precizez ca mamei mele NU ii place rock si totusi a putut sa se bucure ca, vorba ei „Copiii astia sunt aici si nu in santuri”!

    • michael zice:

      Maria, e mai bine sa nu fi ramas in santuri, dar daca tot au iesit de acolo macar tinuta sa le fie putin dichisita. numa` sa nu le punem in spate niscaiva uniforme greu de suportat!

    • adrian zice:

      Mama dvs. nu stie ce inseamna cultura rock. Este vorba aici nu doar de muzica, ci mai ales de o anumita atitudine si de un mod de viata.

      As putea sa va dau cateva zeci de persoane, ca si contraexemplu, care nu mai calca in adunari pentru ca au fost izgonite tocmai de harmalaia pe care cei care o produc o numesc, impropriu ,”muzica crestina”.

      Nu am inteles rostul ghilimelelor in formularea <>. E ca si cum eu as zice acum: <>…
      Din pacate, se pare ca aveti frustrari ca capitolul asta…

      Am vazut in ultimii ani ce inseamna si „sinceritatea” unor „nedestepti”. Nemernicia nu tine cont de pregatirea intelectuala si de diplome.
      Sunt satul de „autentici” de genul asta, „credinciosi” Domnului pana la punctul in care le sunt lezate interesele materiale sau setea de putere, punct de la care calca peste cadavre „in numele Domnului”, recitind versete.
      Decat „langa Domnul” cu fariseii, mai bine in sant cu betivii si drogatii!

      • Marius David zice:

        Foarte mare dreptate ai, Adrian, oamenii nu deosebesc acest lucru.
        Fiul meu este pasionat de skating, am fost liniştit pînă am descoperit că este o întreagă comunitate de skateri, ba, mai mult, un stil de viaţă skating… ba, mai mult…
        m-am îngrijorat şi mai mult cînd mi-a spus_: „să cînt la pian??? Un skater nu cîntă la pian, numai la chitară electrică… „. Ce înseamnă asta? Un stil de viaţă, nu-i aşa?

        Şi eu sînt sătul de „autentici” şi de „sinceri” care sînt aşa de sinceri şi autentici că vor ca toată lumea să fie ca ei, o altă specie de farisei.

        • Ciprian Simut zice:

          Pentru mine, unul dintre cele mai bune exemple de SINCERITATE in trairea omului cu Dumnezeu, este Iov.

        • Maria zice:

          Nu stiu daca m-as grabi sa-i dau dreptate lui Adrian, asa de usor…cand ma refer la crestini autentici si sinceri (ca si mama) ma refer chiar cu adevarat la oameni care din potriva, se pot bucura (in sinceritatea lor) in bucuria altora – vezi muzica.
          Oricum ideea principala era nu autenticitatea crestinilor ci modul in care noi percem cantarile in Biserica, un mod exclusiv sau inclusiv (tobe sau fara tobe).

          Nu stiu daca un mod atat de strict/simplist este potrivit la o asemenea de varietate de oameni.
          Comentariul meu nu este neaparat la deciziile luate in Biserica dumneavoastra, cred ca va cunoasteti „turma” mai bine decat mine, ci la comentariile adaugate.

          • Ciprian Simut zice:

            ideea mea cu Iov era doar o adaugare la ideea Dumneavoastra. nu era un comentariu sau un contra-comentariu la ce ati scris Dumneavoastra.

            🙂

      • Maria zice:

        Adrian, din fericire frustarea mea este minora pe langa a ta :))

        Da, mama nu pricepe rockul… chestia cu rockul era doar un exemplu.

        Nu cred ca ti-ai dori copiii tai sa ajunga in sant!

    • Marius David zice:

      Înţeleg ce spui, Maria, ei … eu cred că Biserica are şi rol de educator. Oamenii vin cu gusturile lor, cu apucăturile lor, dacă nu se spală pe dinţi, îi învăţăm, dacă nu ştiu să folosească speed-stick-ul, îi învăţăm, dacă nu ştiu ce muzică să asculte, trebuie cultivate gusturile şi tot aşa. Biserica trebuie să-şi asume şi acest rol prin care arbitrează ceea ce considerăm elegant şi ceea ce nu prin prezenţa Duhului Sfînt. Estetica noastră este pneumatologizată.
      Nu crezi că un creştin sincer şi autentic poate progresa şi în educaţia lui şi în domeniul gusturilor muzicale? Eu cred că da.
      Am probă lucrul între fraţii rromi.
      Şi dacă ar fi în Biserică şi nu în şanţuri copiii aceia şi ar cînta TOT felul de muzică nu numai manele şi rock? Hmm?

      • Ciprian Simut zice:

        De ce nu se isterizeaza lumea din biserica si cu privire la muzica pop? Nu prea am auzit pe nimeni criticand boy-band-uri, „dive” gen Britney si Aguilera (cu astea doua am crescut in generatia mea…n-am ce-i face).

        Oare nu se isterizeaza nimeni pentru ca nu sunt suficienti decibeli?

        Ar fi trist ca lumea sa se inflameze doar din pricina decibelilor. ar fi ceva de genul: multi decibeli = satanic.

        As fi curios sa vad pe cate unii cum critica lascivitatea din muzica pop sau erotismul.

      • Maria zice:

        Exact, exemplul meu de rock nu era unul exclusiv si nu la muzica rock ma refeream ci la o formatie din Biserica care canta un pic mai tare si ritmat – era perceputa Rock de catre membrii seniori ai bisericii (over 65 years old).

        Ideea mea este ca noi ar trebui sa incurajam in dragoste si veghere tinerii sa participe in programe. Niciodata nu va fi unanimitate in gusturile muzicale dar cred ca ar trebui sa acceptam sau de ce nu, sa ne bucuram de participarea tinerilor. Un alt ex. mie nu-mi place fanfara, mama este topita dupa cantarile fanfarei…insa pot sa ma bucur cand vad copiii fratilor mergand la repetitii, fiind asa de seriosi cu studiul intrumentului…

        Apropo de mama, cand s-a pocait la tara, cantarea a atras-o. Erau cantarile populare din Bisericile Penticostale care i-au atins inima, insa va pot spune cu certitudine ca este o crestina autentica si care acuma este „convinsa” ca la venirea Domnului o sa fie cantari de fanfare si opera (stil Pavaroti). Glumesc cand spun convinsa, asta e muzica care-i ii place acuma…

        • Ciprian Simut zice:

          Va inteleg punctul de vedere si nu am nici o obiectie. Nu va criticam punctul Dumneavoastra de vedere, ci dupa ce l-am citit mi-am exprimat o idee mai veche. 🙂

          ar mai fi o idee:

          oare nu ar trebui sa traim in biserica cu un anumit tip de „compromis” in ce priveste muzica? aici ma refer la un acel tip de compromis care functioneaza dupa principiul: las de la mine, lasi si de la tine.

          generatiile se schimba, stilurile se schimba, influentele se schimba. nu mi se pare corect ca sa tinem cu obstinatie fiecare de stilul lui. adica, nu mi se pare corect ca cei mai in varsta sa pretinda ca doar stilul lor este divin, iar tinerii sa pretinda ca Domnul vorbeste noii generatii numai prin muzica lor (fie ea si pop si rock si de oricare). cred ca astfel de pretexte vin din mandrie, nu din dorinta sincera de inchinare.

          poate ca nu ar strica, zic si eu, sa se renunte complet la muzica in bisericile in care sunt probleme mari la acest capitol si sa se treaca 1 an de zile pe memorat Psalmi, care sa fie recitati impreuna de toata biserica. macar 1 an!

          …uneori cred ca se impun masuri mult mai drastice…

          vi se pare chiar atat de drastica aceasta masura?

        • Marius David zice:

          da, Maria, noi sîntem pescari… de oameni… și peștii se pescuiesc cu RÎME, scîrbos, nu-i așa?
          dacă muzica proastă evanghelică a atras pe cineva la biserică, asta nu înseamnă că trebuie să rămînă acolo.
          scuze pentru duritatea imaginilor… just to make a point

  20. dori`s zice:

    chiar daca nu sunt adepta muzicii cu multa percutie, mi-a placut mult ce au compus si interpretat cativa din tinerii nostri in Vinerea Mare
    http://www.cetatepemunte.ro/multimedia/muzica-crestina/iuga-cristian-rastignire/

  21. ian zice:

    In America anilor ’60 era interzis sa porti ochelari cu rama rotunda pentru ca era tipul de ochelari pe care-l purtau Beatles. Probabil ca daca vreo trupa rock o sa inceapa sa cante la flaut, o sa-l interzicem si la fanfara, ca sa eliminam asemanarea. Mi se pare o abordare foarte puerila atunci cand ridicam experienta la nivel de doctrina (sau cel putin „regula interna). Muzica este o experienta foarte subiectiva, asa ca principiile de analiza a stilurilor muzicale ar trebui sa fie legate de factori muzicali (ritm, masura, armonie), culturali (educatie, specific regional) si empirici (ultimul devenind cauza cea mai frecventa a „inmultirii” numarului de biserici). Pe de alta parte, relevanta (un termen foarte dusmanos evlaviei milenare) nu trebuie sa devina compromis, ci flexibilitate. Cu alte cuvinte, relevanta inseamna sa utilizez mijloacele cele mai eficiente pentru a transmite acelasi adevar fundamental. Doar ca pe noi nu ne mai intereseaza nici adevarul si nici „a transmite adevarul” intr-un mod eficient, ci pastrarea „sfintei forme”. Dar, daca cultura o cere, lasati tobele inca vreo cativa ani, pentru ca „frauda si intinarea” vor aparea, mai ales acolo unde este interzisa Lauda si Inchinarea. Nu stiu ce explicatii vor fi date atunci.

  22. Ovi zice:

    Super, frate scump! Domnul ti-a dat intelepciune. As vrea ca iti urmeze exemplul. Nici eu nu sunt impotriva bateriilor, insa sunt impotriva celor care le zdongonesc si sunt mai lumesti decat lumea, dar pretind ca „il slujesc pe Dumnezeu”. Ei nu se roaga, nu citesc Biblia, nu stiu cate carti are Noul Testament, dar bat in „oale”.

    Fii binecuvantat, frate!

  23. Sam zice:

    Cu alte cuvinte…nu in generatia mea, ca sa nu se puna rau cu comitetul. Ii plac tobele, dar e unul din secretele lui. Ca el e plina lumea, sireti ca serpii. Domnule, tu stii ce muzica ii place lui Dumnezeu? Sa nu crezi ca ce e pe gustul tau va fi neaparat dorinta Sa. Biserica a fost acuzata ca ar fi impotriva progresului. Dar biserica sa fie atat de rigida , spunand celor ce canta Domnului: asta ii place, asta nu ii place… Intotdeauna copiii stiu mai mult ca Tatal lor …

  24. Christian zice:

    Cu una din afirmatiile dvs. nu pot sa nu fiu de acord si anume ca ati intrat in randul lumii ,odata ce ati introdus tobe in biserica. Oricum presupun ca sufleteste ati fost si pana acum in lume .
    Tobele reprezinta ;lumea ,distractia, divertismentul,muzica rock, circul, ocultismul etc.
    E semnul apostaziei.

    • Marius David zice:

      Presupui greșit, Christian, dacă înțeleg eu bine ce vrei să spui cu … sufletește am fost tot în lume.
      Semnul apostaziei este ce? Tobele? Ok!
      Asupra acestor lucruri voi bate șaua altă dată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.