„Mai mult ca perfect”

Pînă la urmă aşa este noul titlu provizoriu la pseudo-comentariul pe Iacov. La sfaturile prietenilor am rămas la roman în defavoarea comentariului exegetic ştiinţific, de care care este plină lumea, vorba unui prieten.

Totul s-a schimbat în ultimele luni, gîndindu-mă mai mult la metodologia periegezei.
Este un altfel de comentariu. Este de fapt un roman de călătorie. Totul se petrece într-o maşină, într-o foarte lungă călătorie.
Scena de bază este habitaclul acestei maşini.


Din cînd în cînd spaţiul acesta explodează în natură, la fiece coborîre a călătorilor.

Călătorii? Personajele principale. Deocamdată un învăţător care călătoreşte mai mult culcat. Are cancer, face chemoterapie. Încă nu ştim dacă va muri sau nu. Vedem … dacă vom apuca să citim deznodămîntul.

Toată cartea se desfăşoară în dialogul dintre ucenic şi învăţător pornind de la Iacov, ultimul comentariu pe care profesorul trebuie să îl termine pentru o editură.

Drumul?
Dinspre nordul României spre Bucureşti pentru analize, apoi, după rezultate, cu ocolişuri prin aproape toată ţara în locurile dragi profesorului care moare în fiecare zi cîte puţin…

Habitaclul este plin de mirosuri şi de cele ce-l ajută pe profesor să reziste efectelor chemoterapiei.

Primul titlu, titlul provizoriu era Al şaselea deget.

De ce al şaselea deget?

Atunci cînd ciupeşti corzile cu mîna dreaptă, uneori agăţi coarda cu unul dintre degetele de la mîna stîngă, mîna care stă pe griff. efectul este extraordinar, este ca şi cum ai avea un deget în plus.

Este perfecţiunea. La fel, atunci cînd faci flajeoletele la chitară, ai nevoie de un deget în plus, al şaselea deget.

Nu asta este tema cărţii Iacov? Desăvîrşit, întreg şi să nu duci lipsă de nimic.

Perfecţiunea instrumentistului este una dintre metaforele obsesive în tot romanul.

Scuze pentru doamne şi domnişoare, pe parcurs vor fi multe lichide, la un moment dat profesorul va vomita violent.
Ucenicul îl ţine de frunte şi rămîne cu pantofii stropiţi, cu pantalonii plini de vomă.

Trebuie să îşi învingă scîrba şi să slujească, trebuie să îşi spele maestrul, trebuie să facă curat în maşină, trebuie să pregătească ceaiuri……

Se va călători, noaptea, ziua….

Cam asta numesc eu periegeză, încercarea de a găsi alte puncte de intrare în text. Naraţiunea poate fi perforantă, instrument de zdrobire a nucii textului pentru a găsi miezul de idee.

Voi lăsa în acest spaţiu fragmente din acest roman.

Aştept cu nerăbdare părerile voastre.

Vă mulţumesc anticipat pentru atenţia acordată şi pentru efortul de a răspunde.

Ah? Bibliografia, notele de subsol care ascund informarea? Vor fi toate la sfîrşit.

Aici este nevoie de o idee. Cum să nu încarc textul în aşa fel încît să trimit la bibligrafia ştiinţifică, dar să nu am nici măcar endnotes.
Mă gîndesc la note extinse la sfîrşit, un fel de anexe.

Tot la anexe vor găsi cei interesaţi textele, ca să nu cauţi în tot romanul, să nu te pierzi printre povestiri, la anexe vei găsi loculrile, paginile la care se găseşte interpretarea textullui cutare sau cutare.

Să vedem!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Comentarii, Greaca, Iacov, Imagine-aţie, Meşteşugăreşti, Periegeza, Pt. studenţii mei, serile Iris, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la „Mai mult ca perfect”

  1. vsclintoc zice:

    Foarte creativa idea titlului… citind explicatia idea e superba,

    Si totusi, al saselea deget poate fi si o malformatie, un defect de nastere, un defect genetic…

  2. vaisamar zice:

    Da, cred că titlul ne va pierde pe cei mai mulţi dintre noi care suntem habarnişti în materie de muzică în general şi de chitară în particular. Fără o hermeneie de la autor, aş fi stat în cap, meditativ, multe nopţi la rând, „to no avail”.

    Ar fi o metodă de a na „note” la final fără marcarea lor cu numere în interiorul romanului. Pur şi simplu la sfârşit va fi o secţiune rezervată acestui conţinut. Să presupunem că pe pagina 5 există 3 informaţii care au nevoie de explicaţii / trimiteri. La final avem informaţiile următoare:

    p. 5 2-3 cuvinte din textul care are nevoie de explicaţie, după care urmează datele bibliografice.

    2-3 cuvinte din a doua informaţie glosată… etc.

    2-3 cuvinte din a treia informaţie glosată… etc.

    p. 6 ş.a.m.d

    Avantajul este că textul romanului nu este încărcat cu cifre care ar arăta suspect (convenţia e totuşi că avem de-a face cu un text de ficţiune). Dezavantajul este că cei doritori de a aprofunda sursele vor fi nevoiţi să facă un mic efort pentru a corela textul romanului cu informaţiile de la final. Nu văd însă o altă modalitate de a împăca ambele exigenţe.

  3. Marius David zice:

    dragilor,
    se pare ca trebuie schimbat titlul.

    Cine s-a şi gîndit la o prostie legata de sex cind a citit titlul romanului. Scuze pentru domnişoare şi doamne.

    Ma voi gindi la alt titlu.

    • Mihai-Sorin zice:

      era desigur un barbat..
      caci
      doamnele si domnisoarele nu se gandesc ca la „un deget” ..
      cand se gandesc..la ceea ce sugerezi..

      iar daca totusi era o nevasta stie ea ce vorbeste ..de face astfel de analogii..

      titlul e potrivit, incitant oarecum misterios, mai ales daca pe undeva pe parcurs, prin habitaclul masinii apare si o chitara cu sapte corzi (care sa sustina indirect ideea de perfectiune)

      oricum se cunoaste faptul ca cel mai important organ sexual ramane totusi mintea, o minte hiperexcitata erotic va vedea in orice obiect din jur reprezentari obeliscale sau astarteene,
      in astfel de cazuri persoana in cauza va face analogii de acest tip din orice lucru inconjurator (feluri de mancare „americane” sau nu, fructe etc..)

      e o psiho-problema a celui ce a „sesizat-o” mai degraba, decat o grija fata de o prevenire a vreunor ganduri nepotrivite

      oare nu spune Scriptura ca toate sunt curate pentru cei cu mintea curata?

      Tit 1:15
      Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.

  4. Marius David zice:

    Viorel, explicaţia va veni în cursul romanului, chiar de la început. VAlabil şi pentru Vaisamar.

    Ma gindesc la ce spui, Viorel, cu defectul, da, ai dreptate, trebuie sa caut alceva care sa cuprinda ideea de „desavirsit, intreg si sa nu duci lipsa de nimic”, desi profesorul meu moare la 48 de ani

    VAisamar, ideea ta cu notele este foarte buna

    Ideea este ca intimplarile din roman nu sint balast sau mierea in care se ascunde medicamentul, ci sint parte din exegeza, ce patesc cei trei are sens in text sau este dat sensul din text

  5. Camix zice:

    Bun. Cele două personaje principale ale romanului şi motivul călătoriei iniţiatice mă duc cu gândul la cartea lui Coelho – pe care nu am terminat-o – Jurnalul unui mag (considerată cea mai filosofică dintre scrierile lui). O zic doar ca o asemănare ce o observ.

    Dacă toată acţiunea se desfăşoară în acelaşi cadru (adică nu este acţiune, mişcare, elemente care ajută la menţinerea atenţiei de obicei), accentul va trebui să cadă pe dialog; asta înseamnă că el va trebui să fie construit foarte incitant, pentru a atrage atenţia suficient de mult, astfel înct cititorul să nu simtă lipsa acţiunii fizice un neajuns.

    Uite, de exemplu, în cinematografie am un exemplu reuşit în sensul acesta: The Phonebooth, cu Kiefer Sutherland. Toată acţiunea se peterce într-o cabină telefonică, iar interlocutorul celui din cabină apare doar la finalul filmului. Însă faptul că nu e mişcare pe ecran nu se simte deloc.
    Uite aici: http://www.imdb.com/title/tt0183649/

    Ar fi interesant să-l vezi, pentru că ţi-ar putea crea o idee despre cum e aceeaşi tehnică în film.

    Titlul. Cred că nu e o problemă că cititorii nu cunosc a priori ce se întâmplă în tehnica ciupiturii cu al şaselea deget. Dacă se explică undeva în carte acest lucru, e foarte ok. Altă problemă văd eu aici, însă. dacă al şaselea deget reprezintă perfecţiunea, atunci se cam schimbă simbolistica numerelor. Cea biblică: 6 – numărul omenesc, al imperfecţiunii, iar 7 – cel al prefecţiunii, divin. Deocamdată asta e singura observaţie pe care aş face-o cu privire la titlu. Ca impact, titlul ar avea forţă. Nu mi se pare rău. Pentru că e simbolic. Însă dacă accentul cade pe perfecţiunea isntrumentistului, ar fi nevoie de ceva legat de 7. Dacă rămânem la numere.

    Răul care o se face profesorului e de bine, zic eu. 🙂 Chiar dacă sunt de genul feminin şi spun asta. 😛 Pentru că va creşte tensiunea în scenă.

    Ce nu am prins. Cum e cu fragmentele de roman. Cartea e comentariu sau roman în principal? E comentariu care are fragmente de roman inserate prin el?
    Mă gândesc dacă nu ar fi mai bine să fie invers: un roman cu note de subsol (nu endnotes, ci chiar footnotes, pentru că, astfel, cititorul s-ar putea documenta uşor în contextul acţiunii romanului, fără să fie nevoit să caute la final între pagini, pentru că e mai puţin practic). Just an idea. Ne mai putem gândi.

    În ansamblu, ideea de combinare a unu comentariu cu un roman de călătorie mi se pare ingenioasă şi cred că ar prinde pe cei care gustă romanele şi în special romanele de idei. Apoi, bineînţeles că îi prinde şi pe cei care vor un comentariu. Să vedem ce variantă de îmbinare a celor două e cea mai bună.

    Zi-mi ce crezi până acuma. Mă mai gândesc oricum.

  6. A.Dama zice:

    În privinţa formei, romanul cunoaşte o mare diversitate. Şi, în plus, e şi un gen de scriitură care a rezistat timpului. Epopei nu se mai scriu azi. Faptul că l-ai organiza cum nu a făcut-o nimeni până acum nu ar fi o scădere.

    Eu îmi amintesc de romanul „Patul lui Procust” al lui Camil Petrescu. În notele de subsol se adună material cât pentru un alt roman, notele sunt adevărate „dosare de existenţă”. Nu ar fi un impediment dacă informaţia ar fi pe aceeaşi pagină. Un cititor care urmăreşte argumentarea din textul propriu-zis va merge cu lectura textului înainte şi va reveni la notele informative când va avea nevoie de aprofundare. Cei care vor vrea să le parcurgă în paralel, le vor parcurge în paralel.

    Bineînţeles că se pot pune şi nişte cifre cu superscript şi, la sfârşit, să fie transcrisă informaţia respectivă. Dar alegerea este a ta. Tu vei asculta părerile multora şi vei face exact cum vei considera tu de cuviinţă. De-aia eşti autor.

    Cât despre scene nu ştiu de care… Chestiuni neimportante! Scriitura e scriitura. Cititorul merge mai departe dacă vrea, dacă nu, pune punct. Dacă n-am avut chef să citesc o scenă detaliată de incest, în romanul unui autor celebru, n-am citit-o. Tu, ca autor, să ai pentru tine justificarea.

    Titlul e în regulă, dacă există o explicaţie… În privinţa obiecţiei lui Camix că ar fi nevoie de cifra 7, eu zic că nu. Oricum, nu există oameni perfecţi, dar artiştii care se apropie de perfecţiune sunt tot oameni, nu supraoameni. Cifra 6 li se potriveşte şi lor… Plus că e vorba de 6 după 5 – degete. Adică ceea ce e comun e 5, iar ceea ce e ieşit din comun e 6. Cum s-a depăşit schema cu 4 elemente, inventându-se „Al cincilea element”. 🙂

  7. Marius David zice:

    Draga Camix,
    multumesc pentru comentariu si idei, nu stiu cartea lui Coelho, spre rusinea mea 🙂
    nici filmul cu pricina

    ideea mi-a venit intr-una dintre calatoriile mele cu studentii

    Ma voi gindi la cele ce spui!

    Draga A.Dama, interesant ce spui. Nu m-am gindit la asta. Nu as fi vrut sa impietez asupra cursivitatii textului.

    Despre scenele respective. Votez pentru realism si toate sint imprumutate din moartea soacrei mele.

    Cu titlu? Am spsu ca voi schimba, cineva s-a gindit deja la ceva obscen.
    Voi reveni

  8. Alex Androne zice:

    Asteptăm cartea, Marius dragă! Mult spor la „zămislirea” ei!

  9. DanutM zice:

    Marius, ideea de a mixa comentariul si romanul mi se pare riscanta. Se poate sa sfirsesti cu o strutocamila. Daca ar fi de ales, eu as prefera romanul. De comentarii, mai bune sau mai rele, e plina lumea.
    Abia astept sa citesc ce scrii.

  10. Marius David zice:

    Draga DAnut,

    si eu m-am gindit la fel, sa fie mai mult romanul, care sa transmita si ideile din Iacov, dar sa fie romanul ca gen… de fapt va fi un gen compus, cum spui, struto-camila…

    la asta m-am gindit si eu , de comentarii este plina lumea, de toate felulrile si toate tipurile,
    m-a sufocat bibliografia,
    prefer un alt punct de intrare in textul biblic,
    de fapt asta este tehnica periegetica de care am vorbit in prima carte, alegerea unui alt punct de atac al textului biblic decit cel obisnuit

    trebuie ocolit textul, curtat, ca un vultur care da tircoale prazii si ataca pe neaspteptate

    lupta cu textul seamana cu vinatoarea unei salbaticiuni este ca lupta lui Iacov cu ingerul

  11. Dacă folosiţi abordarea de roman, riscaţi ca întreaga carte să nu mai fie privită ca pe un studiu ştiinţific. În plus, intervine hermeneutica personală: cum o să interpreteze cititorul textul? N-ar fi mai bune 2 cărţi? Oricum idea de roman exegetic e originală.
    Sunt de acord cu DănuţM.

    • Marius David zice:

      draga Beni,
      m-am tot ispitit şi intors pe toate părţile,
      ma ajută foarte mult comentariile voastre.

      Nu mă interesează să fie privită ca un studiu ştiinţific, n-am ambiţii pentru „profesor plin”, cel puţin nu deocamdată… în general nu prea am ambiţii profesionale care să mă macine ca să public pentru CV. Public pentru că am idei şi cînd am. Studiul ştiinţific vine şi el, dar într-o altă formă, va fi pentru MLD, o colecţie despre care voi vorbi altă dată.
      Da, tocmai asta, intervine hermenutica personală, asta şi vreau, asta este ideea.
      Prin ochii personajelor cititorul va fi absorbit, sper eu, în carte, în povestea pe care o descriu, şi în felul acestqa ia amarul adevărului biblic, cu mierea povestirii.
      Este ca păcăleala pentru copii, o ademenire ca să îşi ia medicamentul.

  12. Agnusstick zice:

    Există precedente notorii în mai multe domenii. În filosofie, de pildă, romanul lui Robert Pirsig, „Zen and the Art of Motorcycle Maintenance”, unde filosofia e tovarăşa de drum a autorului care străbate ţara pe motocicletă. Pentru unii, abordarea ta ar putea părea „emergentă” – metanaraţiune şi poate eludarea teologiei sistematice… Oricum, cred că va fi ceva ieşit din comun, în sensul bun. Break your legs and keyboards!

    • Marius David zice:

      da, Multumesc în primul rînd de încurajare, Agnusstick,
      Am fost conştient de la bun început de pericolul de a fi taxat ca emergent, postmodernizant etc.
      Cred că am învăţat lecţia de la părinţii Bisericii, care s-au exprimat totuşi în forme comune culturii lor.
      Sper să am măcar prijelul de a încerca, că de reuşită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.