No one goes there nowadays, it’s too crowded.
– Yogi Berra
Disclaimer: acest text nu este despre facebook. Sînt conștient că îmi voi pierde mulți prieteni și mai ales prietene de pe facebook și totuși mi-am asumat riscul. În această postare nu atac pe nimeni, deși am cîteva persoane în minte, în special persoanele din comunitatea evanghelică :). Ce fac ceilalți și cum folosesc facebook-ul pentru agațamente și promovarea personală nu este treaba mea, aici încercăm să discutăm un pic de etică a dialogului și ethos comunitar, dacă putem imagina așa ceva, pentru comunitatea evanghelicilor computeonliniați.
Facebook? Not nowadays! Facebook a devenit pentru unii și unele bodybook, expoziție de păr pe piept asortat cu cruce de manelist, picioare păroase sau epilate, slip și alte chestiuțe pe care le purtăm prin șifonier doar pentru vara cea mai caldă.
Explicați-mi vă rog și mie ce este în mintea unei femei măritate care își pune pe facebook poze în posturi sexy, cu fustița ridicată aparent neglijent (o scăpare, nu-i așa?) în toate posturile posibile și acceptă comentarii dintre cele mai pofticioase?
Explicați-mi ce este în mintiuca unei fete de pastor (da o fată de presbiter care pozează cu berea în mînă cu eticheta spre public, ca să fie clar) sau a unei soții de pastor care își pune pozele de la mare pentru a fi vizitate de enoriași, cumnați, fini, copchilași abia treziți la pubertate… Și apoi se supără că sînt comentarii de genul: ia uite ce celulită are coana preoteasă!
Ce-i sub pletele lungitelor prin ierburi și prin păduri cu grimase dintre cele mai năroade și clipiri șugubețe prinse de nikoanele și canoanele prietenelor, iubiților, cumnaților (oare de ce mă îndoiesc că asemenea poze au fost făcute de părinți???) ?
Reclamă? La ce? Dacă nu-i de vînzare, nu-i faci reclamă, nu-i așa?
Ce este în mintea ascunsă de pletele în vînt a unei doamne bine coapte și care insistă să se prezinte în întregimea dînsei ca să vedem cum a evoluat în ultimii 30 de ani de căsnicie, spre ce împliniri ale formelor care ascund inima largă și generoasă de asemenea.
Imagini nevinovate? Să fim serioși! Care femeie normală la cap într-o lume atît de drogată sexual din punct de vedere mediatic nu are cunoștintă de distincțiile dintre sexy, provocator, indecent, decent, cu sfială? Poți să fii frumoasă fără să fii provocatoare, feminină fără a fi sexy? Să sperăm că da!
Ah, da, știu, tot noi sîntem de vină, bărbații perverși și nesătui, numai la prostii ne gîndim, numai tîmpenii avem în cap și creierul ne merge numai la … chestia aia…
Nu putem și noi, ticăloșiții, să ne uităm la carne și să strigăm:
Doamne, fii lăudat, ce creație minunată, ca Cheile Bicazului, ca Piscul Moldoveanu, ca Valea Prahovei, ca Cascada Niagara, fii slăvit că ai creat așa minunății descoperite din belșug și ochilor noștri!
Bărbații! Niște porci!
Corect! Vorba lui Iosif Țon:
Lor, bărbaților, le cere Dumnezeu să-și scoată ochii că s-au uitat la tine, vouă vă cere să vă luați un pietroi și să vă aruncați în mare cu el de gît pentru că i-ați făcut să cadă…. mentalitate de prostituată.
Ce să-i facem? Așa-i lumea, construită strîmb, mai ales privită din unghiul scripturilor, noroc că femeile noastre au grijă să ne arate și părțile rotunjite ale creației lui Dumnezeu ca să ne mai însenineze privirile și să ne întunece inimile.
Poate că în ziua judecății Dumnezeu ne va lua și contul de Facebook să-l pună să mărturisească împotriva noastră…. ce-ar fi să ne imaginăm a 11-a poruncă: să nu fii obscen pe twitter, a 12-a să nu provoci pe facebook…
Marius Cruceru 
Unii au început să-și scoată ochii și să-și taie mâinile (filme deșucheate, reviste, colecții de dvd-uri cu filme aruncate, cablul de la tv și internet tăiat, capul plecat pe stradă – în Mall – și în biserică, etc) și slavă Domnului pentru asta.
Am început să-mi cam pierd răbdarea așteptând să dispară „pricinile de păcătuire” și mai ales pentru că textul afirmă că: „nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire”.
Este interesantă observația pe care a făcut-o o domnișoară când am spus cam aceleași cuvinte pe care le spune fratele Țon. Tânăra a spus (corect) că textul spune: „să i se atârne” (alții să-i atârne) și nu „să-și atârne” (ea sieși) (Marcu 9:42, Matei 18:6, Luca 17:2) Întrebarea e: Cine să-i atârne? Comitetul, păstorul, surorile mai bătrâne, mamele, părinții, frații, cei ispitiți, cei care au căzut în păcat?
Cred că păstorii ar trebui să aibă conturi de facebook, twitter, și altele … pentru ca să vadă ce face turma peste care i-a pus Duhul Sfânt episcopi.
Da , si probabil sa le si stearga conturile celor care nu sunt cuminti ?
Ioi ce-mi place articolul asta. Felicitari, frate Marius.
Da, a propo, de ce va uitati la asemenea foto? Presupun ca sunt mici si trebuiesc marite ca sa se desluseasca asa ceva. 🙂
unele conturi sînt ale unor foste studente, deja unora le-am dat unfriend, altele sînt fiice ale unor prieteni, frați, altele rudenii….
îmi apar pe propriul facebook,
cind intru: stupize, stupize!!!!
Ingrozitor, deja am rosit. Oare parinti nu folosesc calculatorul?
Foarte bun articolul, asteptam de mult o asemenea abordare, ca deja ma scarbesc cand intru pe facebook, e pacat ca nu le vede nimeni problemele astea!
Mi se pare logic si corect daca nu ai nimic de vanzare nu faci reclama, din pacate asistam si vedem tot mai mult cu intra lumea in biserica, iar lucru acesta si simte si se vede!
ba nu, toată lumea le vede, Mircea.
Te scarbesti , dar intri , tata , ca , deh! om esti ! 🙂
Cum să fie bun articolul, iar se rățoiește degeaba Pătrățosu, nu e deloc echilibrat în chestiune, de parcă Facebookul ar fi de vină, cînd de fapt e vorba de aceeași natură umană, din orice vremuri, cu sau fără Internet.
Dar aceeași natură umană e capabilă, în diverse epoci, de lucruri nobile, și să lupte pentru echilibrul societății.
Dar Pătrățosu iar v-a aruncat hapul… și nu mai gîndiți!
Nu se ratoieste dejaba, AC, este pastor si-i pasa de ce fac enoriasii, dar dv nu puteti pricepe asta.
De unde știe Naomi la ce mă pricep și la ce nu mă pricep?
Parcă spunea, vara asta?, că nu mă cunoaște DECÎT de pe blogul lui Marius Cruceru?
Cer drept la replică!
şi dacă-l ai (dreptul) ce faci cu el? Ai grijă la stîngul.
Dacă te face dreptul să cazi în păcat mai bine-l tai
E un semn bun, AC isi cere voie …. cu doua dejete sus. :)Acuma pot sa spun eu ca am trit sa o vad si pe asta. „M-ati lasat preplex.” 🙂
daca ea nu stie ce vorbeste, tu nu știi ce vrei!
stimabile, ești bolnav de ahermenită cronică,
se pare că nu pricepi și nici nu creezi texte de priceput,
ai citit disclaimerul? N-am scris împotriva facebook, THINK!!!! AND READ FIRST!
Disclaimer – ăsta e un cuvînt pe românește?
da, la fel de româneşte ca computer, spre exemplu,
găseşte tu o traducere pentru disclaimer şi folosim.
Atenţionare? Hmm.
Saraca limba me!
Avertisment?
este prea tare, avertisment are o conotaţie tot rea, disclaimer, nu!
Mai încearcă!
Plus că poate fi confundat cu un fals friend advertisement, care înseamna cu totul altceva.
Disclaimer este folosit destul de mult şi va intra în vocabularul blogăresc, dacă nu a şi intrat deja în forma asta.
Dar … încercarea moarte n-are.
Oricum atenţionare, avertisment nu merg.
Precizare? Delimitare? PREVENIRE? PREÎNTÎMPINARE
încearcă mai degrabă în zona asta.
Dacă ţineţi neapărat,
1. printr-o expresie ca: „Nu răspund de/ pentru…”
2. sau mai simplele: „Justificare”, „Clarificare”, ce sugerează bine, chiar dacă nu sunt identice.
Las că poate DOOM 3 îl va afişa: „discleimăr” şi va fi toată lumea fericită.
1. Nu sînt de acord cu „nu răspund de… ” pentru că tocmai mă angajez, actul respctiv presupune o atenţionare specială a cititorului, dar nu neapărat o deresponsabilizare.
2. Poate că prevenire sau preîntîmpinare sau delimitare sau „înainte-precizări” ar fi mai aproape.
3. pînă atunci… aşa cum folosim o grămăzime de calcuri lexicale de expresie mai putem folosi unul sandviş, crenvurşti, crenvuşti, crenwurşti, că l-am văzut în toate felurile posibile… şi altele ca acestea.
Să fim noi sănătoşi că limba română încă este în perioada de preadolescenţă timpurie.
„Avertisment” nu. E mutl prea general, vag… Adică mai vag decât celelalte.
Marius, ba da. Înseamnă că nu-ţi asumi răspunderea pentru alte interpretări pe care cititorul pe poate face. Uită-te la sensul cuvintelor:
http://www.macmillandictionary.com/dictionary/british/disclaim
şi
http://www.macmillandictionary.com/dictionary/british/disclaimer
Exact asta înseamnă ele şi asta ai sugerat şi tu, aşa se folosesc: previi o interpretare greşită pentru care declari public că nu îţi asumi răspunderea.
corect, de aceea PREVENIRE şi PREÎNTÎMPINARE mi se par mai potrivite, mai apropiate de sensul cuvintelor din original,
adicătelea nu-ţi asumi lipsa de cultura, de educaţie hermenutică, de bunăvoinţă a destinatarului, cam asta era ideea mea,
deci îmi asum responsabilitaea, dar nu-mi asum reaua voinţă a onor-cititoriului.
de fapt acum îmi dau seama că și PREÎNTÎMPINARE ESTE PLEONASTIC ÎN ESENȚĂ.
Daca este întîmpinare, este clar că este PRE, nu este POST…
deci s-ar legitima ÎNTÎMPINARE.
Disclaimer: 🙂 eu nu am nici o problemă să foloseşti termenul în engleză. Deci spune-i astea lui Alin. Eu am venit cu variante dacă am văzut că lumea e interesată. That was all.
Spune-i direct, Camix, deși înțeleg ezitarea de a-i spune ceva direct …
Cat despre mine, desi NU este, desigur, un cuvant romanesc „acceptat”, folosesc in loc de „disclaimer” termenul (foarte hilar, de altfel) „dezvinovatitor”. Mi s-a parut cel mai apropiat de ceea ce presupune „disclaimer”-ul.
corect: dezvinovaţitor, de reţinut 🙂
Pot să îl folosesc mai des?
Brother Cristea,
chiar nu stiu ce ai cu omu’… O fi si ceva subiectivism in ce zice, dar e delicios (nu m-as putea supara, chiar sa fiu in cauza, eu sau familia). Mai mult: e necesar! Cineva trebuie sa ne traga de …tastatura din gand in gand, sa nu uitam pe ce lume traim si unde vrem sa mergem.
Frate Marius – felicitari. Nu am mai intrat de mult pe blog, dar asta a fost ceva refresh-ing.
Am eu destule cu omu’…
Dar nu e cazul acum să le înșir.
Acum ne focalizăm asupra Facebook-ului.
Sau nu?
pai , Alin pt echilibrul societatii lupta si cei cu pricina, sint prea multi care nu se fotografiaza cind beau bere si atunci cumpana cadea rau …
Multumim pentru rotunda dumneavoastra vigilenta! Ce ne-am face, noi, „adormitii” din Matrix, fara Neo(nul) nostru de serviciu!
Marius Cruceru, din noi ai fost demascat! Ai merita sa fii pus la colt, in genunchi pe coji de nuca! Ce ai, domn’le cu facebook-ul, de ce te legi de ratiunea de a fi a unora?!
stai liniştit, nu pentru tine e articolul, nu pot să mi te imaginez la slip pe facebook 🙂 brrr!
în sensul acesta este chiar degeaba!
Stai liniştit înapoi în bancă, ai răspuns la altă întrebare.
🙂
only one click away- it can happen today! 🙂
Bravos !
cine-i Patratosu???
@Dorina….cea mai tare intrebare a zilei! :)))))))))))))
Nu ai vazut niciodata desenele acelea animate cu Patrăţel? Ei bine, băieţelul acela simpatic, căruia îi faceau toţi copiii galerie, a crescut şi şi-a făcut blog …
Să nu mă întrebi însă de Rotundu’; poate lupul acela din „nu zaieţ, nu pagadi” o fi ştiind ceva …
Se pare că facem parte din aceeaşi generaţie, Dyo.
Desene cu Mihaela ai văzut?
Dar cu Lolek şi Bolek?
Dar Oblio? Unul dintre cele mai tari!
Da, uitîndu-ne la Tom şi Jerry am ajuns adulţi, dar nu neapărat „mari”.
Semnează: Don Quijote şi Sancho Panza.
:))
Dorina, eu mi-s, păcatele mele!
‘acest text nu este despre facebook’ scrie la inceputul textului, frate Alin; ce este aceasta, un concurs de cine are ghimpi mai mari?
eu am pierdut concursul 🙂
Marturisesc ca nu am observat astfel de lucruri; cum se face ca tot Marius se loveste de ele iar eu nu? 🙂 Poate as fi scris si eu ceva pe tema asta …
Curajoasa postare … vei pierde destule in urma ei, Marius. Poate era mai bine sa te adresezi pe privat persoanelor in cauza, eventual tatilor si sotilor, – desi asta poate fi mult mai greu – decat sa starnesti un musuroi care ascunde sub el mult mai mult decat pajistea lasa sa se intrevada …
Da! Voiam să pomenesc şi de abordarea pe privat în primă fază (că poate unii se identifică uşor după descrieri) şi uitai..
Done!
răspuns: unfriend! 😦
draga Dyo, nu ştiu cîţi „prieteni” ai tu pe facebook, eu am 2025 azi, poate că şi cantitatea aduce multe, nu crezi?
M-am adresat pe privat unora dintre persoanele în cauză. Unele au înţeles imediat şi au retras pozele foarte elegant, mai ales după ce am avut o discuţie despre felul în care receptăm diferit fiecare aceleaşi lucruri, din partea altora am receptat atitudini de genul: „nu-mi pasă… voi, bărbaţii, sînteţi de vină că vă poticniţi, eu mă simt bine în pielea mea”.
Da, sînt gata să pierd unele chestiuni pentru acest semnal.
Cu fata de presbiter de care am pomenit am discutat deja cu tatal.
despre muşuroi… el este stîrnit demult.
Cum adică să se adrese pe privat persoanelor în cauză?
Adică să împlinească procedura indicată în Matei 18?
Hm, grea chestiune de mestecat…
Oricum, dacă Internetul e parohia lui Marius Cruceru, atunci n-ar fi nimic de mirare în conceptul de pastor vocațional pe Internet.
Dar dacă continuă cu astfel de procedee oneroase, atunci ne punem întrebări referitoare la vocația lui…
Ei bine, se pare ca a urmat procedura.
In acest caz, cred ca trebuia amintita problema de fond, faptul ca unele persoane si-au retras corpurile delicte si ca altele continua parada – in textul postarii, nu intr-un comentariu care se pierde la gramada.
Nu e tarziu insa nici acum pentru o reparatie morala …
reparaţie faţă de cine? Persoanajele sînt construite picassoidan, părţi din feţele (facebookate) ale unora cu părţi din feţele altora, tocmai ca persoanele să nu fie vizate şi să nu se recunoască la lectură. Unfriendul cel mai furtunos ÎNAINTE de scrierea acestui articol în discutiile premergătoare.
Ma gandeam de exemplu la doamna de care pomeneai intr-un comentariu, care si-a inteles greseala si si-a corectat Facebook-ul … Fata de ea, dar si fata de noi, cititorii „cuminti”, era bine sa ai un Update in care, dupa ce ne spuneai cum ai abordat problema – si altfel decat prin aceasta postare – ne comunicai si ce roade ai cules (fara nominalizari, binenteles).
Pentru ca discutia se lateste pe toate directiile, cred ca e momentul sa iti spun ca, in afara obiectiei de mai sus, iti apreciez curajul acestei postari si am incredere ca este intemeiata – fara sa fie nevoie sa intru si eu prin albumele prietenilor tai. Trebuie sa fie un amestec de prost gust, ignoranta, narcisism adolescentin si alte de-astea la cauze; probabil ca deja sita bunului simt a cernut deja ce era de cernut iar de acum o sa te lupti cu „pietricelele”.
Multumesc pentru înţelegere, cu permisiunea doamnei, voi face acest update. Dacă dînsa doreşte să nu fac acestă precizare, ar fi singura care ar viza o persoană care are portretul ne-compus din alte fragmente, atunci voi face. Dacă nu se întîmplă nimic, din moment ce am ajuns la nişte concluzioare şi la un liman, după cum tu însuţi spui, pot închide comentariile.
Oare va roade ividia sau mi se pare mie d-le AC?!
Am vrut de mult sa va intreb, dar de data asta n-am putut sa ma abtin.
Dv ce vocatie aveti?
Ce descoperire!!! 🙂
Pai da, ca daca cauta cineva pe blogele dansului, iese de acolo cu expresia: „… tot ce-a fost va mai fi si tot ce scrie pe celelalta bloguri este cules de AC pe blogul lui.
Ce pretenti mai avem de la AC?
Imi pare rau ca l-am intrebat ce vocatie are pentru ca am descoperit singura … numai nu pot sa fiu asa obraznica sa o spun … inca
De aceea vorbeste si scrie sacadat, banuiesc. 🙂
Păi, aceste discuţii au mai fost şi le-am mai… văzut şi purtat. Şi la mireasa nemachiată, şi la articolul despre femeia poliţist cu superior de gen masculin şi la altele, din câte îmi amintesc. Chiar aşa, nici nu este despre Facebook, tocmai de aceea mi se pare deja răs-dezbătută tema, răsdiscutată sau mai mult răsaprinsă. Mă îndoiesc că mai este ceva nou de spus despre chestiune, e doar o altă pălărie, dar accept să fiu surprinsă.
Andrei C.,
două idei:
Dacă pastorii îşi fac conturi pe facebook ca să „poată să-i vadă mai bine” (ca in Scufiţa roşie) pe enoriaşi în acţiunile lor (mai normale sau mai puţin normale), care ar fi diferenţa dintre Big Brother şi ei? Ce facem, ne întoarcem înapoi la „primitivism”?
Dacă enoriaşii doar urmăriţi şi hăituiţi pot fi şi vorbi decent, frumos, atunci care mai e etica persoanelor în cauză? Dacă doar din obligaţie şi nu din proprie voinţă sunt oamenii decenţi, dacă trebuie să stai în spatele lor ca să nu „înjure”, se cheamă că sunt educaţi şi că simt duhovniceşte? Nu chiar din inimă (unde nu vede nimeni) ar trebui să pornească toată această morală pe care vrem să o impunem cu forţa? Să nu ne trezim cumva luptând pentru aparenţe convenabile şi uitând de ceea ce se întâmplă în sufletul şi inima omului, locul care trebuie cucerit (mai mult decât determinat).
draga Camix, eu nu mi-am făcut cont de facebook ca să supraveghez pe cineva. Cred că, dacă te uiţi în contul meu şi în lista mea de pe facebook, vei vedea că majoritatea comentariilor, postărilor sînt maxime, youtuburi cu muzică sau alte chestii sau link-uri la articolele mele.
Am fost pur şi simplu suprins că anumite persoane pe care le-am cunoscut altfel în viaţa reală şi-au modulat un comportament de facebook absolut suprinzător.
Am fost în situaţia ca pastor sau ca decan, prieten, unchi etc. să scriu unora şi altora încercînd să le amintesc că noi, creştinii, ne facem conturi pe facebook nu ca să fie funny, ci ca să fim sare şi lumină şi pe această cale.
N-ar putea fi folosit facebook şi twitter aşa?
Nu este vorba de obligaţie, este vorba de faptul că facebook este un spaţiu public.
Marius,
ideea cu obligaţia şi urmăritul era în răspuns pentru Andrei C., el lansase în discuţie respectivele chestiuni, eu am încercat să continuu raţionamentul. Deci nu erau trageri la rost pentru tine.
E bine, totuşi, că ai făcut precizările pentru restul. E bine şi că ai abordat în privat persoanele. O mică paranteză ar fi însă şi aici: după ce persoanele au reacţionat pozitiv la atragerea atenţiei, pomenirea lor aici în public se poate să le dăuneze în vreun fel?
„POMENITELE” sînt portrete fictive, poate ca anumite trăsături de genul „poza facută de cumnat” poate pune musca pe o anumită căciula 🙂
nu cred că se recunoaşte cineva complet în vreunul dintre portretele din postarea mea.
Poate că săracii oameni erau obosiţi de la atâta purtat de măşti: mască la şcoala creştină, mască la biserică, mască la întâlnirile de tineret, la repetiţii. Credeţi că e uşor să tot porţi „masca cu sare şi lumină”? E drept că la unii e deja reflex mişcarea asta… dar alţii se chinuie.
Poate surprinderea vine din faptul că în sfârşit i-aţi văzut, în sfârşit, fără mască pe cei care i-aţi văzut doar cu mască până acum. Au avut sărmanii iluzia că pe facebook pot fi şi fără mască, că acel grup de prieteni virtuali nu îi vor judeca şi condamna, aşa că merită să lase masca jos.
Ce bine că s-au găsit fraţi şi surori duhovniceşti, gata de ajutor… dar singurul ajutor care s-a găsit a fost… o nouă poruncă: „pocăiţii trebuie să poarte masca cu sare şi lumină şi pe facebook pentru că şi acesta este un spaţiu public”.
Mda… din nou pierdem ocazia de a vedea nişte suflete fără mască şi de a le ajuta spre drumul către Cristos… pentru că ne-am obişnuit cu măştile lor care dădeau bine la imagine… şi pentru noi imaginea e mai importantă decât sufletele oamenilor.
Poate ar trebui să ne scoatem ochii nu atunci când vedem un suflet în păcat, ci atunci când ochii ne îndeamnă să căutăm la… masca omului. Poate că astfel am fi o biserică de orbi… dar mai câştigaţi.
Dar despre ce lucruri idealiste vorbesc eu aici… tocmai în ziua sfântă de Duminecă? E ziua Domnului… sus măştile creştini! Ştergeţi mahmureala de pe chip cu o cafea tare, ştergeţi pozele fără mască de pe facebook, daţi unfriend la pastor dacă nu vă place de el, luaţi-vă soţii/soţiile de mână (chiar dacă v-aţi certat cu ei/ele aseară şi nu v-aţi împăcat), zâmbiţi cât mai frumos şi nu uitaţi să răspundeţi cu „Bine” la întrebarea „Cum eşti?”. Doar e ziua Domnului… să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Dacă cineva se întâlneşte azi cu apostolul Pavel să îi spună şi lui că Epistola către Galateni are nevoie de o revizuire serioasă. El pe ce lume trăieşte? Chiar nu vede asta?
Acelasi Pavel a scris I Corinteni capitolele 8-10 care, din cate stiu, intorc complet foaia „libertatilor” noastre intr-o cu totul alta dimensiune …
Tema mastilor este veche de cand omenirea; arata-mi un om pe lumea asta care sa nu se comformeze unui ethos omenesc, si sa ramana intreg la minte, si-l declar sfant (voi face o campanie, pe bune!). Din cate stiu, nici chiar Isus Domnul nu a iesit din niste cadre deja trasate de sinagoga, de Templu, la Sarbatori, de portul vremii – nu i s-a imputat niciodata ca nu ar fi fost un evreu adevarat ; daca a socat, a facut-o acolo unde tiparele au fost „sfintite” si nu era cazul.
Nedreapta generalizare; oricum, chiar in spatele unor masti vei intalni oameni care au aspiratii cu nimic mai prejos decat ale unor demascati care au uitat ca, in lumea noastra, trupul trebuie sa ramana in continuare acoperit …
cîtă dreptate ai!!!
pe chestia asta s-au scris teze de doctorat, biblioteci întregi… self și personae!
Trebuie dezvoltat: uite, eu am o mască față de copii, alta față de nevastă, credeți că sînt nebun să mă port în fața copiilor așa cum mă port numai față de soție, am o mască de sufragerie, de bucătărie și de dormitor, altfel n-aș rămîne eu întreg la minte, ce să mai vorbesc de copii.
Demascarea totală și sinceritatea profundă, transparența nelimitată sînt ori mituri ale psihologizanților care au citit psihologie de revistă ori, Doamne ferește, pură patologie.
Mi-aduc aminte de un grup care a apărut rin bisericile noastre în urmă cu vreo 30 de ani.. trebuia mărturisit tot… fără mască, erau bărbați care mărturiseau în fața nevestelor și a copiilor lucruri de nespus… un fel de confesiune publică, la gramadă. Nu erau sinceri? Ba da!
Nu erau fără mască! Sigur!
Au ajuns în spitale de nebuni, pușcării sau unul în patul alteia… nici nu știu cum e mai rău.
Sinceritate! Transparență! Sigur, dar prost înțelese ne aruncă în hăurile sufletului omenesc și din acea subterană nu mai este ieșire!
draga Cristi, hai s-o lăsăm mai puțin spiritual, să prespunem că ieșim din cadrul nostru evanghelic și din ethos/ul nostru…
cu măști, fără măști, cum vrei tu.
Pînă la coadă, ție, bărbat fiind, îți iubești nevasta și sînt suprafețe pe care le-ai văzut doar tu, sau așa ar trebui să fie… ți se pare normal să-ți expui nevasta pentru alți bărbați? Normal, lumește vorbind!
Să fim serioși! Chiar nu mai putem judeca ca niște bărbați geloși cu o gelozie normală.
Lasa-mă în plata Domnului cu chestii de genul… pastorul care trebuie să aibe grije de suflețelul care se ascunde în spatele cărnii care se dezgolește deșănțat!
Apelez și eu, naivul de mine, la ultima coajă de sentimente masculine normale care v-au mai rămas pe fundul sufletului: femeia în sutien și slip, cu minijup și decolteu adînc este pentru tine, bărbate!
Dacă te simți bine (nu aduc iar creștinismul în discuție) să vezi nerozii cu balele curgînd în urma voastră.. go for it!
Sper că am fost clar!
Iartă-mă că am lăsat lozincăraia creștină și retorica roz-bombon!
Habar n-ai pe ce lume trăiești, AC,
eretic? ti-am mai spus că ai ahermeneutică în formă cronicizată, nu priepi despre ce este vorba,
de cînd este erezie faptul că nu vreau să mă ocup de ORICE SUFLEȚEL? uite că sînt niște prostituate pe centura orașului de care eu refuz să mă ocup, în speță de suflețelul lor… ba chiar îmi restricționez pastorala după reguli pe care nu le înțelegi oricum.
habar nu ai despre ce vorbești! Ca de obicei!
ASTA-I DECLARAȚIA ZILEI! :))
Bine că în sfîrșit ți-ai făcut agenda și ți-ai găsit ceva de lucru! Bravos! Înalt scop, bună intreprindere, halal obectiv! La fel ca reducerea influenței mele pe internet! 🙂
Totuși mă bucur că ți-ai găsit ceva pentru care să te scoli dimineața și să îți freci mîinile ca să treci la lucru, merită sacrificiul din partea mea pentru un asemenea bine!
M-aș bucura să și reușești, ca să nu mai adaugi la atîtea ratări încă una.
Nu am inteles de ce ati citit:
lipsa mastii = lipsa haine
Nu e deloc ceea ce am vrut sa evidentiez eu.
Mai cititi inca odata… poate ma intelegeti… daca nu, nu va mai obositi… o sa va scriu pe privat ca sa nu mai dau loc la devieri.
nu am citit așa, am citit lipsa măștii / sinceritate.
–
Nu este vorba de obligaţie, este vorba de faptul că facebook este un spaţiu public.
–-
Nu, facebook nu este un spatiu public !
Evident, ai optiunea de a-ti face profilul disponibil motoarelor de cautare, dupa cum ai si optiunea de a-ti restrictiona profilul, imaginile, postarile dupa bunul plac (setari generale, liste de prieteni, setari individuale, etc …)
Dar nu, facebook nu este spatiu public.
xfinger, ai dreptate într-un fel, dar în celălalt fel nu ai dreptate.
Să luăm un alt exemplu: facebook este un fel de balcon, privat și nu prea.
Este balconul meu? Este!
Este spațiu privat? Este!
Pot să ies în fundu gol pe balcon? Da! Dacă vreau pot! Soția mea are voie să facă plajă pe balcon, că e al nostru și femeia este a mea și sînt în spațiul privat! Corect!
Sînt înconjurat de blocuri, stau la etajul 7, în jurul meu este etajul 8, 9, 10 de la celealte blocuri!
Ies? Nu!
De ce?
PENTRU CĂ MĂ VEDE LUMEA ÎN SPAȚIUL MEU PRIVAT deschis spre onoratul și curiosul public, OCUPA-L-AȘ ÎN CONTINUARE, scump xfinger! 🙂
De aia!
Înțelegi cum devine fapta că e spațiu public facebook/ul tău privat? Ca balconu! Deci să ne ținem balcoanele cum trebuie!
Sau dă-i o setare din asta… dă-l mai tare și oprește-l!
analogia cu balconul este cel putin deficitara, daca nu chiar gresita (pt cel putin faptul ca lumea nu va vede DECIT daca vreti sa va vada).
DAR, modelul de functionare a facebook-ului este pe baza RELATIEI (de aceea e ‘social-networking’ si nu un soi de big-brother/reality-show). In plus, marile scandaluri legate de facebook si setarile lui provin din faptul ca informatiile personale / private au fost expuse si altor utilizatori de facebook, dar care nu apartin ‘cercului de prieteni’ / ‘grupului relational’ definit de utilizator.
Faptul ca vreti sa priviti si profilul dvs de facebook ca ceva public este o optiune personala si probabil parte a unei agende (definita intr-un comentariu anterior).
Dar nu, facebook nu este spatiu public nici macar ca balconul, decit daca cineva il transforma intentionat in balcon (cel mai probabil cei cu >1000 ‘prieteni’ si cu ‘agenda’). Evident, pentru ei lucrurile sint mai ‘sensibile’ intrucit pot devia usor de la a-si face profilul ‘balcon’ la a sta ‘la balcon’ ca sa vada ‘parada’ celor >1000 de ‘prieteni’ …
(si mare e gradina de ‘prieteni’)
de ce? Nu înţeleg de ce analogia cu balconul este deficitară, orice analogie are limitele ei.
Păi pe facebook nu mă vede DECÎT dacă vreau să mă vadă? Simplu, pot face tot felul de setări, sau pot să stau în CASĂ, adică în afara Facebook.
Ce a devenit cumva Facebook platformă de depozitare a tuturor pozelor personale? Nu!
Vă reamintesc specia: este platformă de S O C I A L I Z A R E.
Relaţia? O glumă în contextul facebook TErmenul de PRIETEN trebuie redefinit în acest context. sînt prieteni-prieteni şi prieteni de facebook, este o altă categorie de prieteni şi de relaţie. Chiar credeţi că sînt destul de credul să cred că sînt încrezător că am 2000 de prieteni-prieteni? Să fim serioşi! Am 2000 de prieteni-facebook. ESte un grup de socializare, nu un grup relaţional.
Relaţia este altceva sau poate că eu sînt un pic mai pretenţios asupra termenului.
Într-un autobuz pot să mă socializez, dar nu pot dezvolta o relaţie decît în anumiţi termeni şi condiţii.
Deci… este facebook spaţiu public sau nu? Nu m-am lămurit. Aluziile de la sfîrşit nu ţin loc de argumente.
termenul de ‘relatie’ trebuie evident privit in contextul general al social-networking-ului in care relationarea presupune un minim punct de plecare: date de contact deja existente, interese sau activitati comune, etc… (desi unii -nu putini – prefera o definire consecventa realitatii subiective si ca atare au 5-10 prieteni !).
Evident, fiecare are optiunea de a reflecta la semantica atunci cind apasa pe [Add as Friend] si decide potrivit propriei intelegeri a termenului.
Dar sa incerc un compromis :
Facebook e ceea ce face utilizatorul din el;
un punct de plecare pt posibilitati si implicatii:
http://www.facebook.com/privacy/explanation.php#!/privacy/explanation.php
sau
http://www.facebook.com/privacy
Facebook ?
Dvs alegeti sa-l faceti balcon cu vedere si acces de la bulevard.
Eu aleg sa-l fac sufragerie fara balcon si cu fereastra spre …padure 😀
Setarile implicite sint ‘la mijloc’: o parte f. mica publica + o parte accesibila utilizatorilor de facebook (adesea ‘peretele’ si biografia limitata cu o specificatie de genul „People who aren’t friends with Marius see only some of his profile information.”) si o parte accesibila ‘prietenilor prietenilor’ – adesea [Photos], [Videos], [Links], etc …
Setarile recomandate sint 95% privat + 5%public (bio, profile picture, etc …); parte din informatii ramin accesibile cu putin efort si gradului 2 de relationare.
Setarile mele: 99.999% privat (rectific procentajul daca veti considera ca numele reprezinta mai mult de .001%).
draga Xfinger,
îţi voi răspunde într-un post separat, cred că apare pe vineri sau sîmbătă.
poate că, vorba ta, experienţa şi ştiinţa utilizării FB este prea mică de ficare parte şi, aşa cum un grup de discuţii sau un blog pot fi confundate cu altceva, aşa şi FB.
Cred că mulţi dintre utilizatori nu ştiu să îl folosească şi au aşteptări fie prea mari, fie nu ştiu în ce s-au băgat şi descoperă fiicele că mamele le citesc postările sau păstorii că enoriaşii le citesc stările.
şi mie mi s-a întîmplat să dau un videclip să pun un iutub ceva… şi să descopăr că mi-a comentat un tînăr din biserică la care nici nu m-aş fi aşteptat… Interesantă stare.
Şi totuşi… FB nu este chiar ce face utilizatoriul din el, are limitele lui şi rămîne totuşi o reţea de SOCIALIZARE, prin care deschizi ferestrele către viaţa ta.
„Ce facem, ne întoarcem înapoi la “primitivism”?”
Nu , ne ducem la manualul exprimarilor corecte , pe urma putem avea idei .:-)
Da, exact. Exprimări corecte urmate de înţelegeri corecte (când trebuie înţelese ghilimelele, de exemplu).
Răspund după aproape 2 ani 🙂
Sincer, sunt foarte departe de ideea de „big brother” și trebuie să-mi definești „primitivismul”. Bănuiesc însă că are are legătură cu ce ai descris în tot comentariul.
Mi-ai răstălmăcit vorbele sau mi-ai interpretat greșit cuvintele ori le-ai redefinit ca să poți spune ce ai spus. ”Ca să vadă” nu înseamnă „urmăriți, hăituiți, obligație, să stai în spatele lor, impunere cu forța”. „Ca să vadă” trebuie definit prin „luați seama” datorită textului pe care l-am parafrazat.
Eu NU am spus că scopul principal pentru care un păstor ar trebui să aibă cont de facebook este doar ca să „ia seama”. În plus – nu am spus și chiar nu m-am gândit că păstorul ar trebui să intre pe facebook în SPECIAL pentru acest scop. Dar uite că așa poate să îndrepte pe unul sau pe altul.
Spun doar că în dragoste, cu blândețe – poți antenționa o persoană sau alta (care are nevoie de asta) ca și în exemplele prezentate mai sus.
Pai…hi5-ul l-am parasit din acelasi motiv. Devenise prea….populat de asemenea aratari catre privire.
Nu intre prietenii mei ce e drept, dar primeam tot felul de cereri de ”prietenie” de la persoane care nu aveau in lista decat (alte 599 de) fete. Nu am sters inca acel cont, desi din ce in ce mai des ma bate gandul sa salvez pozele si sa-l las sa se duca…
Am disclaimer pe facebook(nu imi da add, daca nu ma cunosti), selectez drastic si ”predic” despre setarile de securitate. Tin legatura cu prietenii si rudele. Si sotul meu este in lista mea.
Pana acum nu am dat de asa ceva, insa eu ridic la fileu o alta intrebare: de ce sa faci asemenea poze de la bun inceput?
Incerc, si sa-mi ajute Dumnezeu sa tin obiceiul, sa nu ma comport diferit ”on-line”, fata de ”off-line”. Si off-line nu as aborda asemenea posturi. Din respect pentru mine insami.
Cred ca de aici incepe. De la lipsa de stima si de iubire de sine. Care vine din lipsa unei relatii autentice cu Dumnezeu. Cum sa nu te iubesti cand te iubeste Dumnezeu?
Poate asta ar fi o cale de abordare?
oh, şi tu, Alaxandra, femeie, chiar te-ai poticnit? Credeam că numai noi, cei care umblăm în întuneric, bărbaţii, ne poticnim în asta?
Da, chiar, de ce ai face asemenea poze?
ba sa nu credeti asta. nici noua nu ne place. chiar am fost dezamagita de unele din fetele noastre care pana la nunta aveau conturi decente. cum s-au maritat vin cu niste poze din luna de miere de nu-ti vine sa crezi ochilor. am incercat sa incurajez pe una din ele care avea poze decente sa fie un exemplu pentru celelalte. stiti ce a urmat? dupa cateva zile si-a expus si ea ceia ce era destinat doar sotului. incep sa cred ca soti lor le incurajeaza la asa ceva. poate vor sa se laude, sau sa faca concurenta sau mai stiu eu ce.
oricum am recurs si eu la o selectie drastica. numai cine are postari serioase rezista.
good point.
Da, este adevărat ce spui, unii soți nu numai că își lasă soțiile să se dezgolească, ei înșiși le dezgolesc și le aruncă în piața de carne pentru a se minuna pretenarii cu ce frumoaste umblă ei la brațetă.
Nici nu-și dau seama, sărmalele, că au devenit simple accesorii pentru orgoliile manelizate ale țărăntocilor lăudăroși.
Umilitor, acelea nu sînt tratate ca niște doamne, ca niște regine.
Mi-aduc iar aminte întîmplarea pastorului Gigi Cosman:
s-a apropiat de un cuplu, el înalt, solid, sperietor, ea longelină, fustă scurtă:
– Aș aprecia foarte mult, dacă soția ta și-ar schimba toaleta, nu se cade… nu este de arătat.. etc.
Raspuns: – Ce vă băgați, dacă are ce să arate…
Gigi Cosman: – Dacă vrei să arate tot ce are a fi mîndră, ești gata să o lași să se culce cu toți barbații care o poftesc pe stradă…
Dreptate scripturală a avut pastorul: bărbatul a devenit nimic altceva decît un sărman pește, care și-a oferit femeia spre preacurvie tuturor nesătuilor, frustraților sexual, tuturor adolescenților, bărbaților cu privirile alunecoase și cu inima făcută pat: au și preacurvit cu ea în inima lor.
da, un mic exercițiu stilistic, duce cu cînd-ul la învelitoare… că sărmanele sarmale sînt învelite, este o chestie care nu se găsește în DEX 🙂
trist 😦
Toată aprecierea şi stima mea pentru acest post şi pentru fratele Cruceru.
Am avut o discuţie cu o persoană de genul feminin pe câteva teme similare…mi-am sculat toată familia în cap…acesta e preţul, uneori trebuie plătit.
De ce sa nu vezi ?
Cred ca este mai bine sa vezi…pacat ca nu vede cine posteaza.
Dealtfel daca nimeni nu vorbeste despre asta , cum sa stie cineva daca e bine sau nu ? 🙂
Nu pot sa spun ca ma scirbeste , dar ma gindesc ce diferenza este intre o fotografie postata pe facebook sau pe un alt site …in care nici nu te intreaba daca esti religios sau nu …
Deci bine spune Marius ,despre publicitate si vinzare .De acord .
…si in gluma sa spun : dar lasa-ma frate Marius macar pe facebook sa putem …
ce si aici sa facem publicitate Tatalui ?
draga Gigi, tocmai asta este: facebook şi twitter pot fi folosite de creştinii evanghelici altfel, asta este ideea, oare nu noi ne predicăm unii altora că sîntem sare şi lumină?
Domnule Pastor,
Nu stiu daca sunt indreptatita sa va fac niste observatii, vis-a-vis de postarea de mai sus, dar, deoarece spatiul virtual e public, iar subiectul incitant, poate ca sunt folositoare- pentru cei care citesc- parerile mai multor persoane.
Sunt de acord cu dumneavoastra ca, la umbra anonimatului, apar o serie de manifestari – de la limbaj trivial, pana la fotografii obscene-chiar la persoane pe care le presupuneam departe de asemenea practici dezgustatoare. Dar, doar expunerea acestor stari ( la care mai pot sa adaug si pe cantareata de muzica usoara care a participat anul trecut la Eurovision si care e fiica de preot- ceea ce ar presupune un anumit tip de educatie in familie), desi e necesara, nu este si suficienta, iar eu nu am sesisat, din textul dumneavoastra, vreo solutie pentru a stopa lucrurile astea, macar la credinciosii crestini.
Pe de alta parte, acum ceva timp, chiar dumneavoastra ati postat scrisoarea exibitionista a unei fete cu grave dezechilibre sexuale si chiar nu am inteles- nici atunci si nici acum- de ce ati facut-o, pentru ca nu cred ca a folosit cuiva.
Cred ca tinerilor trebuie sa li se spuna mereu si cu fermitate, ce e bine si ce e rau, caci, desi par ca nu asculta, aud, mai ales daca sfaturile vin de la cineva fie cu autoritate morala (preot, educator), fie plin de dragoste si intelegere (parinte, prieten).
Sa nu dam vina pe internet pentru comportamentele aberante, ci tocmai pe lipsa comunicarii reale si o falsa toleranta a pacatelor fiecaruia.
Stimata Maria,
1. nu revin unde sintem de acord.
2. cred ca ati gresit calificarile si pentru persoana care a scris si pentru articolul pe care l-aţi pomenit.
3. cred că aţi exagerat reacţiile celor care au citit.
Dar asta este alta problema la alta postare, n-are legatura cu subiectul nostru
Andrei de ce nu pot intra pe Trezire Spirituala?
l-am pus pe privat. dacă vrei să intri scrie-mi un e-mail și îți fac rapid cont
Cred ca ce scriu eu acuma e cam off-topic, asa ca imi cer scuze.
Eu as vedea nu numai pozele, dar si interesele noastre pe care le punem acolo.
Cred ca de multe ori noi sintem ca lumea.
Ne plac aceleasi lucruri, admiram aceeasi cintareti si actori, ne uitam la aceleasi emisiuni.
De exemplu, mai demult mi-ar fi parut deplasat ca sa imi spuna cineva ca Seinfeld e lumesc. Cunosc pe cineva care nu s-a mai uitat la el din motivul asta. Si acum inteleg asta perfect.
Cred ca de multe ori, ce e stimat si apreciat in lumea noastra Dumnezeu uraste. Si asta e cu siguranta adevarat cind e vorba despre pop-culture.
Cred ca e multe ori vrem sa traim aproape de marginea prapastiei, numai asa, ca sa vedem cit de aproape se poate fara sa cadem.
Daca spui cuiva ceva de genul „crestinii nu fac asta”, te alegi cu o admonestare de gen „cum de imi spui tu astea fara sa cunosti situatia mea, fara sa imi fii prieten, fara sa stii ce e in inima mea?”
Problema cu atitudinea asta e ca e nebiblica.
Si probabil „nu stii ce in inima mea” e o inselaciune venita direct din iad. Care spune ca nu conteaza ce faci atit timp cit „il ai pe Isus in inima”
Corect, Facebook, ar putea fi o trasatura de penel în portretul nostru, s-ar putea citi interesele pe care le avem, frămîntările, idealurile, priorităţile, valorile? Nu?
Isus ne spune că din cuvintele noastre vom fi judecati, din faptele noastre, ŞI din cuvinte ŞI DIN fapte, adică nu numai din intenţiile inimii…
Din prisosul inimii ies pozele de pe facebook…
Da, asa e, noua ne-a ramas in minte asta cu „in inima” si uitam de fapte.
Si da, si eu cred ca Facebook ne reflecta framintarile, idealurile…
Eu nu inteleg care-i legatura dintre facebook si fapte. Adica daca cuiva ii place sa se inchipuiasca si sa puna poze DECENTE pe facebook inseamna automat ca n-are fapte bune sau c-are fapte rele? De unde fratilor concluzia asta super inteligenta?
I-auzi: cica din prisosul facebook-ului vorbeste inima. Hai ca exagerati.
Si inca ceva, dle Cruceru: n-as avea incredere in „obiectivismul” dvs vizavi de selectarea studentilor la UEO daca s-ar lua si facebook-ul la socoteala. : ))
Am destui „prieteni” pe facebook, dintre ei cei mai multi fiind pocaiti, dar afara de cativa f putini (care au exagerat cu tinuta: adica in slip de baie sau decolteuri), nu pot spune despre ei decat ca le place in fata blitului. Lumea se saluta, face complimente, discuta, etc. Care e problema? Sau sa zic si eu din acest motiv ca din prisosul facebook-ului vorbeste inima? Nu. Adevarata problema pe care o vad la facebook este pierderea timpului pe el.
R. Stai liniştită, nu cu facebook-ul se selectează studenţii la UEO.
Cu pierderea timpului pe facebook este o altă problemă.
Dacă vrei, putem discuta şi asta.
Îţi vînd un pont. Deschide-l numai seara.
Poţi urmări tot ce s-a întîmplat în 24 de ore în cam 20 de minute.
maxim.
multe reflectă facebook-ul, aşa cum din prisosul inimii vorbeşte gura,
paharul nostru este plin de dă peste facebook.
Eu m-am inscris pe facebook pentru ca sa invat, sa raspindesc, adevarul lui Dumnezeu. Am adaugat pe toti cu numele Rus si Romin, am peste o mie de ‘prieteni’, si cind pun ceva, ma gindesc sa fie de folos pentru oricine citeste.
Imi pare rau ca se poarta oamenii asa, mai ales care se numesc crestini. Facebook-ul e o scula, se poate folosi pentru gloria lui Dumnezeu. Noi am inceput un studiu, si vin tineri din mai multe biserici, si pe FB e foarte usor sa anunti daca s-a anulat sau alte schimbari.
Porunca a 7-ea, sa nu preacurvesti, include toate aceste lucruri: daca vrem sa fim ucenicii Lui, trebuie sa pazim poruncile Domnului. Definitiv! Accountul de pe FB va fi afisat in ziua judecatii, daca chiar gindurile a inimii nu vor fi ascunse. Domnul sa aibe mila!
Folosesc Facebookul asa cum reformatorul Martin Luther a folosit portile Universitatii Wittenberg pentru a-si publica tezele impotriva coruptiei sistemului catolic,criticand comertul cu indulgente.
Bărbații, niște porci? Din care? Din aceea care confundă mărgăritarele cu orezul? Frate Marius, v-ați grăbit rău de tot cu acest articol. Remarca este bună, există așa ceva pe Facebook, doar că nimic nu se va rezolva. Asta e.
Scopul articolului? De avertizare? Știm! Mustrare? Cui se simte. Cei călăuziți de Duhul Sfînt cunosc diferența între o poză indecentă și una nu prea, sunt sigur de asta. Ceilalți să se ducă la stăruință 😀 😀
Andrei C., eu nu dau slavă Domnului că și-au tăiat cablul de TV sau internet. Să fim serioși. Cum o să țină legătura cu lumea? Acum ascultă radio? Cei care și-au aruncat TV-ul ce au făcut? Și-au pus internet. Perfect! Din lac în puț. Cei care predicați tăierea cablului (pe Internet, ce ironie) la TV, probabil că internetul le mănîncă deja prea mult timp din viață și nu mai aveți timp și de TV, așa că hai să-l scoatem din casă, ne dăm mari și folosim ocazia să arătăm cît de sfinți suntem. Dar aici intervine Facebookul, reclamele de pe stradă (fata din cupa de excavator, nu?) și alte reclame la Mall, man. 🙂
Soluția nu e să ne tăiem cablul tv sau internet, ci să mergem cu capul în pungă pretudindeni, mai ales dacă suntem porci, nesătui. Dacă nu putem așa, eu zic să faceți ce-a făcut Iov: un legămînt cu ochii, spălați-vă în fiecare dimineață pe ochi cu Cuvîntul Lui, iar în loc de un ziar care-l cumpărați pentru rebusul de la urmă (că trebuie să vă informați cumva, TV am tăiat cablul, internet nu mai avem), scoateți și citiți o carte bună, ceva acolo.
Frate Marius, dacă ziceați că băieții sunt niște porci, acceptam formularea ca o figură de stil, dar cînd ați zis că bărbații sunt porci, atunci îmi dau seama că nu mai există diferență între a fi bărbat și a fi băiat (cu sensul de copil). Prea grosolană generalizarea.
În rest, ce să zic? Qui prodest? Nu doar că ne va lua și contul de Facebook la judecată, dar și Blogul!
“One of the great uses of Twitter and Facebook will be to prove at the Last Day that prayerlessness was not from lack of time.”
– John Piper
voireveni cu un raspuns mai amplu, Andrei
oh, da! John Piper zice bine 🙂 de acord.
Răspunsul era pentru autorul blogului.
spor
Și al meu răspuns era pentru tine.
draga Andrei, hei….
Articolul era scris în cheie ironică şi autoironică prin ricoşeu.
Nu înţeleg întrebările tale, Andrei, în acest context?
Nu m-am grăbit cu articolul, îl ţin de vreo 2 luni.
Nimic nu se va rezolva? Aşa crezi? Deja pe vreo 7 conturi au dispărut poze provocatoare, am primit vreo 5 unfriend etc. Iată că se rezolvă!
Realmente o doamnă mi-a spus că nu şi-a dat seama de implicaţii şi şi-a cerut scuze. A fost o Doamnă! Iată că s-a rezolvat ceva.
Acum se va gîndi de două ori cînd încarcă o poză.
Dea Domnu’ să vă folosiți cu înțelepciune vizibilitatea și influența pe care ați căpătat-o pe internet să faceți lucrurile mai bune.
AC, sunteti unul din cei care ar trebui sa se schimbe in atitudine si acreala. Rugaciunea ar trebui indreptata spre dv.
cum să se schimbe, Naomi? Omul tocmai și-a găsit scopul în viață!
așa mă rog și eu, așa să te rogi și tu!
Pfuai!!!! 🙂
Bun ai ajuns în lumea oamenilor conduși de un scop… minor! Viața condusă de scoape! Se poate face și un grup sau pagină web: http://www.scopiți.ro. 🙂
Iată un scop glorios pentru care merită să îți trăiești viața, mai ales după 40 de ani, iată pricină de rugăciune! 🙂
Să te asculte cine ți-ar asculta asemenea rugăciuni!
Cred că ți-am lăsat prea multe comentarii în ultimul timp on line, mă ispitesc singur. 🙂
Andrei
Să țină legătura cu lumea? Îți bați joc de mine?
Aș face distincție între TV și internet .. chiar și pe linia argumentației tale. Dacă nu poți să o faci, deși e fundamentală, mi se pare că ne pierdem vremea. Prefer internetul – cu câteva specificații. Și dacă el ne aduce alte probleme – ne ocupăm de ele.
Eu predic să-ți tai mâna dreaptă dacă ea te face să cazi în păcat, prietene. Isus a predicat asta înaintea mea. Auto-controlul și tăierea mâinii nu se exclud reciproc – sunt poruncite amândouă. Dacă oamenii pierd vremea le vorbim despre a răscumpăra vremea, etc. Fiecare problemă cu soluția ei. Dacă tu nu ai găsit altă variantă decât capul în pungă – go for it.
Dacă unii și-au scos televizorul sau internetul să o facă pe sfinții – e treaba lor. Eu nu despre asta vorbesc. Ca și în exemplele date, eu atrag atenția asupra unor cazuri în care oameni au făcut pași serioși pentru curăție personală. Cât despre ființele cărora le stă capul doar la șmecherii .. asta e o altă discuție.
cu hainele (sau cu lipsa lor :)) ) inteleg, dar care e problema cu berea?
Chiar Marius, poate era fara alcool …
… sau poate a lasat pe altcineva sa urce la volan … 🙂
Da…. şi…
am un prieten care are grijă să spună, deşi ştie că sînt unii slabi care se poticnesc în chestia asta, ce a băut şi pe unde şi cît a băut şi cu cine.
De ce nu-şi pune şi lista de mîncăruri, meniul, inclusiv tipul de scobitori?
Eu mai debrabă aş fi interesat de meniu, de scobitori, nu.
Pentru a irita neapărat? Da, cred că acesta poate fi un obiectiv, nu neapărat nobil.
Nu-l întrebați, că vă răspunde…
I’ll take my chance …
Hei, who cares… ca era fara alcool.
E ca si cu pozele alea cu politistul din Vaslui care i-a dat pistolu’ prietenei sa-l puna la tampla unuia: incarcatorul era gol. Desigur, nu si-a convins „pastorii” cu argumentul asta, si a fost destituit.
Irina & Dyo, nu-i de gluma cu asemenea lucruri. Este imaginea pe care o da bisericilor noastre. Mai e de mirare ca nu suntem credibili?
Cred ca si fratele Marius vede problema atat de grava pentru ca altfel nu ar fi aborda-o public numai de dragul de a face valuri.
Ar fi interesant de analizat daca lipsa de credibilitate a noastra se datoreaza unei poze de pe Facebook, chiar si cu o sticla de bere acolo, sau: luptelor intestine pentru putere, tensiunii mocnite dintre Oradea si Bucuresti, barfelor din spatiul real si virtual, defaimarilor, etichetarilor tendentioase, veninului de pe unele bloguri „evanghelice”, parvenitilor spirituali despre care a scris si Marius, slujitorilor cu tinichele mai mari decat casele lor, pigmeilor care au turnat cu generozitate la Secu, sub-culturii vizibile mai ales in muzica, lipsei de gust vizibil in grafica la orice nivel … sa mai zic?
In ce priveste gravitatea problemei, sunt convins ca fratele Marius poate sa isi sustina cauza mai convingator; deocamdata mi se pare doar reluarea, sub o alta forma si in alt context, a unui subiect deja intors pe toate fetzele in lunile precedente.
oh, n-o du acolo, Dyo, lipsa noastră de credibilitate n-are nimic de-a face cu facebook-ul.
Aparent, Naomi crede altceva; de aceea am intervenit astfel.
nu ştiu ce crede Naomi.
Stim toti ca nu e vorba de o poza pe Facebook. Nici nu s-ar discuta de Facebook in acest context daca nu ar fi extrem de popular.
Stiti cum e chestia asta cu pocainta? Daca-i spui cuiva ca are inima rea si ca nu-L iubeste pe Dumnezeu, te intreaba de unde stii ce e in inima lui; daca-i arat o poza, o fapta, o vorba, iti spune ca nu asta conteaza, ci inima.
Asta e problema cu mantuirea personala, inteleasa ca fiind privata. E o groapa pe care evanghelicii si-au sapat-o singuri tocmai din cauza pierderii dimensiunii comunitare a mantuirii, adica a perspectivei despre Biserica, devenita o simpla adunare de oameni care impartasesc aceleasi principii de viata. Poate e vremea sa reconsideram rolul Trupului in ceea ce inseamna umblarea cu Dumnezeu ( orice aluzie la cartea fratelui Ton este pur intamplatoare!).
draga Dyo,mai este și o altfel de mîntuire care nu-i personală, am citit în detaliu și pe îndelete marii dascăli bisericești, capadocienii și Augustin mai ales, nu-i un rînd care să legitimeze ceea ce ai sugera tu prinopozitie?
dar ai ceva ce ai opune mîntuirii personale? Cea comunitară? este o gogoriță dezvoltată de pseudo-patristicieni, oameni care n-au citit un rînd din patristica autentică, dar au citit cu sîrg surse de mîna a treia.
Dinamica dintre Trup și mădulare este cu totul altceva. Hai să facem ordine în subiecte, că sînt mai multe.
Deci: mîntuirea….
Ok, din prisosul inimii vorbește gura,
din prisosul inimii ies și pozele pe facebook!
Vorba lui Călin, așa arătăm ce este in inima noastră!
@Marius…Dyo dorea sa spuna ca raspundem (dam socoteala) si fata de comunitate pentru anumite gesturi (poze) ca nu putem spune e treaba mea ce fac.
Nu Marius, eu nu „opun” dimensiunii personale a mantuirii pe cea comunitara ci le alatur – ele nu sunt antagonice. Ai plecat din startul comentariului tau de la aceasta presupozitie gresita, motiv pentru care voi trece cu vederea in mod cat se poate de elegant peste remarca ta – neeleganta – cu privire la felul in care crezi ca mi-am format aceasta opinie.
Daca mantuirea nu este un moment, ci o umblare pe Cale, pentru o vesnicie cu Domnul, cred ca este un imperativ pentru noi sa reconsideram „dimensiunile” acestui concept in sine. Ma indoiesc ca e vreunul dintre capadocieni care sa fi indus macar ideea ca mantuirea este e chestiune punctuala, pe un moment si pe o persoana, luate ad literam. Daca ma insel in aceasta privinta, sunt gata sa-mi corectez erorile dogmatice, cu conditia, binenteles, ca cineva sa-mi poata aduce argumente pertinente in aceasta problema.
Draga Dyo, n-ai fost clar, cel puţin. Ai început ex abrupto… „asta-i problema…. ” etc.
Eu nu am făcut niciun fel de aprecieri asupra educaţiei tale sau modului în care ţi-ai format cultura teologică, referirile mele erau cît se poate de generale.
Şi acum să trecem la subiect:
1. nici soteriologia protestantă nu dislocă aspectul comunitar al mîntuirii de lîngă cel personal, mîntuirea persoanei se petrece prin vestirea Cuvîntului, în Biserică sau în afara acesteia ca spaţiu, dar integrarea în Comunitatea Duhului este absolut obligatorie. Arminieni sau hipercalvinişti, din orice direcţie ai porni sînt pentru Biserica, conditie sine qua non pentru a dovedi ca cel credincios este mîntuit şi pentru, în cazul unora „ducerea mîntuirii pînă la capăt cu frică şi cutremur”.
2. Cred că acest tip de critică (că avem o propensiune pentru individualism în ce priveşte mîntuirea) sau, hai să spun, formulare… este cel puţin nereuşită şi nu ia în considerare ce s-a scris în soteriologia evanghelică pînă azi. Am întîlnit astfel de vulgarizări, mai ales la criticii ortodocşi, care au cunoscut teologia evanghelică doar din folcloristică, aşa cum noi cunoaştem, din păcate, teologie ortodoxă tot din folcloristică sau surse secunde (aici era critica mea generală)
3. Este o discuţie întreagă despre ORI moment ORI proces-umblare. Eu cred că este ŞI-ŞI. Este un moment T2, după momentul T1, interesnat să vezi pînă unde merg teologic ca Grudem cu această analiză a lui CÎND am fost mîntuiţi, în care pot striga SÎNT MÎNTUIT! cînt, mă veselesc în Domnul de mîntuire, dar în acelaşi timp, continui procesul de apropiere, sfinţire, cum l-au numit unii, de Domnul. Nici aceste două nu le-aş opune şi n-aş crea o tensiune artificială.
4. Da, în tratatele capadocienilor şi aici este foarte important să îneţelgem despre cine vorbim, dintre care trei, plus Ioan Hristostomul plus Augustin? Se înţelege că nu se vorbeşte de convertiri personale în termenii în care noi vorbim azi, excepţie Augustin, dar scrierile paralele, ale unor autori eclesiastici minori, dar aproape contemporani capadocienilor, vorbesc despre acest fel de istorii ale unor convertiri personale, momentane, fără a face atît tam-tam cît fac unii dintre evanghelici pe chestiune, cu riscul de a crea un altfel de legalism: convertirea este numai aşa cum am experimentat-o eu, punctuală, cu dată şi oră.
Iată că a apărut o nouă discuţie pe lîngă tensiunea personal-comunitar, momentan-procesual.
Mulţumesc pentru susţinerea interesantei discuţii,
mc
Poate că acum ar fi momentul reînnodării discuţiei cu dl dr dr Ciprian Simuţ…
confuzie: Ciprian Simuţ este fratele dr. dr. Corneliu Simuţ.
@Agnusstick:
dr dr e fratele meu, Corneliu. Eu sunt doar drd.
…viitorul suna bine… 🙂
Atunci îmi cer scuze pentru confuzie, deşi probabil că este o onoare pentru ambii fraţi…
Ok … o s-o iau mai putin abrupt.
Eu nu fac afirmatii generale, nu vorbesc aici despre ce zic hipercalvinistii si arminienii, sau ortodocsii, sau ce se preda la Emanuel, ci vorbesc din proprie experienta. Este un fapt observat empiric (eu cunosc chiar doua cazuri), si trist, ca intr-o biserica cu accent pe dimensiunea personala a mantuirii se cade de obicei in inspita privatizarii ei. Am fost parte pentru mai multi ani intr-o biserica focalizata excesiv pe o mantuire personala; s-a ajuns ca nici unul nu avea voie sa faca cea mai mica sugestie de indreptare catre un alt frate, fara sa se intoarca inapoi cu reactii de genul: „Mai bine vezi-ti de inima ta! N-ai tu habar ce se intampla cu viata mea!”. Nici chiar pastorul nu mai stia ce inseamna o confruntare a unei situatii care tinea de conduita, comportament sau marturie crestina. Unele dintre raspunsuri probabil ca se asemanau cu cele pe care le-ai primit in propriile tale initiative de atentionare. Dupa cativa ani biserica a ajuns (este constatarea lor) exact ceea ce nu si-a dorit: un club.
Nu vei fi de acord cu mine, dar sa stii ca si burzuluiala asta pe care o avem fata de ortodocsi, cand chiar la modul „reductionist” ne semnaleaza probleme in abordarile noastre, pleaca tot dintr-un reflex de insusire in spirit capitalist al unui dar oferit de Dumnezeu, fara plata, tuturora. Cu un astfel de model al intelegerii mantuirii, oamenii nu mai sunt invatabili, confruntabili, corectabili si provocabili, indiferent de ce ar zice capadocienii, Augustin, Grudem si toti teologii de talia lor la un loc …
Cred ca mantuirea nu ne afecteaza doar la nivel personal ci se rasfrange asupra tot ce suntem in timp si spatiu, de aici mi se pare ca acel concept dinamic de siguranta a mantuirii, pe care l-am auzit la Beni, prinde cel mai bine si ideea de moment si cea de umblare.
Referirile tale generale, adresate insa mie, in mod cat se poate de particular in comentariul precedent, m-au lasat sa cred ca te deranjeaza ca aduc pe tapet probleme de la frontiera dogmatica cu „ceilalti”, cu atat mai mult cu cat parca inainte vorbeam despre … Facebook. Inteleg insa ca avem doar o mica divergenta de opinii, pe o tema atat de simpla precum mantuirea … m-am linistit. 🙂
draga Dyo,
1. Da, sînt de acord cu tine, pericolul vulgarizării acestei idei prin privatizarea mînturii este prezent în teologia neprotestantă. Teologia protestantă este mai echilibrată şi deja are un aparat teologic destul de bine articulat pentru a se feri de aceste aluncări.
2. Da, reacţii din acestea de care aminteşti am întîlnit şi eu şi le poţi culege nu numnai din biserici ca cea pe care o aminteşti, o poţi găsi şi în locuri unde se practică cea mai sănătoasă eclesiologie şi soteriologie.
3. Problemele mele cu teologia ortodoxă sînt de cu totul altă natură decît cele pe care le aminteşti. Părerea mea este că teologii ortodocşi înşişi nu-şi prea cunosc teologia, crizele prin care trec acum, aşa cum bine a remarcat Dumitru Stăniloae şi alţii care i-au urmat sînt generate de o catolicizare a teologiei şi de îndepăratare de propriile surse, sursele patristice, te iei cu mîinile de cap cînd citeşti teologie ortodoxă de seminar şi bazaconiile care se învaţă după unele manuale care n-au nici în clin nici în mînecă cu teologia ortodoxă, dar asta-i cu totul altă discuţie… Iată o nouă temă: despre care ortodoxie discutăm, că eu ştiu vreo patru sau chiar cinci ortodoxii între conlocuitorii noştri româneşti? Patru sau chiar cinci direcţii majore, şcoli de teologie, dacă le putem spune aşa, şi aici nu mă refer la seminarii teologice sau insitute, ci direcţii de teologie şi spiritualitate.
4. Despre „fără plată”. Mîntuirea, sper că vei fi de acord cu mine, că este totuşi fără plată pentru noi, dar extrem de scumpă (Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.). Aici avem probleme în bisericile noastre să înţelegem ce mare preţ a fost plătit pntru noi şi că nu mai putem trăi ca înainte, ca păgînii.
5. De acord şi cu faptul că mîntuirea nu ne afectează doar la nivel personal.
6. Oh, nicidecum, nicidecum, dimpotrivă, îmi face plăcere să discut despre frontierele dogmatice cu „ceilalţi” ca unul care m-am ocupat destul de mult de teologia ortodoxă şi cred că ştiu mai mult decît mulţi dintre pastorii baptişti despre aceasta (nu mă pun cu cei care şi-au făcut tezele pe Stăniloae ca Dănuţ, Silviu, Emil şi alţii), într-atît de „ştiut” sînt că tot fratele Iosif Ton m-a acuzat în 1996 că sînt agentul ortodoxiei în Institutul Biblic Emanuel şi ortodoxizez studenţii…
7. Da, cred că mai degrabă avem nu o diferenţă de opinii, ci o diferenţă de dicţionar şi presupoziţii. Cred că în momentul în care stabilim clar dicţionrul comun şi ştim fiecare de unde venim… atunci va fi mai uşor.
Deci… putem continua.
Poate că voi deschide un alt post pe tema asta.
„…sunt convins ca fratele Marius poate sa isi sustina cauza mai convingator ….”
Si de unde stiti ca nu o s-o faca pe parcurs? Poate asteapta opini.
Frate Dyo, este „un subiect deja intors pe toate fetzele in lunile precedente”, dar se pare ca nu a invatat nimeni nimica din el (asta este dureros) si necesita repetitie.
Irina, articolul meu nu ţinteşte spre comunitatea ortodoxă, ci spre comunitatea evanghelică de pe facebook.
În majoritatea bisericilor evanghelice este descurajată folosirea băuturilor alcoolice.
Unii evanghelici consumă cu moderaţie mai ales vin, în timpul mesei, în familie. dar chiar şi în acele comunităţi este descurajată consumarea băuturior în public, în crîşmă.
Fotografierea unei fete de conducător de biserică cu berea în mînă este considerat un act de obrăznicie şi de rebeliune în comunitatea noastră.
Multumesc de înţelegere
am inteles. Stiam ca nu-i vizezi pe ortodocsi, la noi se considera pacat betia, nu consumul moderat de alcool. Dar nu intelegeam exact unde era problema- faptul ca a consumat alcool, sau faptul ca a facut lucrul asta public?putea sa consune, dar nu public, si era ok?aici era nedumerirea mea
Problema era la faptul că apar unele atitudini nepotrivite în spațiul public.
La fel cum apar atitudini nepotrivite ale pastorului Marius Cruceru în spațiul public, pe acest blog, dar și pe Facebook.
Deci trebuie să-l amendăm, nu?
Public.
tu ești cel care definești atitudinile nepotrivite, păi spune/mi ce sînt alea ca să fac exact invers, dacă tu ai devenit arbitrul potrivelii, un pic de bun simț!
Să mă amendezi tu? Dragul meu, păstrează proporțiile! 🙂
Public???
Ai cumva vreo contribuție care poate fi considerată publică? Anunță-ne cînd te hotărăști să spui ceva în public!
Cînd eram mici ne jucam și noi de-a biserica și de-a predicatul în șura bunicului, aveam ceva public, verișorii mei.
Mai tîrziu a devenit serios jocul.
Anunță-ne cînd ieși din șură! 🙂
Ah, tocmai mi-am adus aminte de Corneliu Coposu! 🙂
Consideră, te rog, amintirea lui Corneliu Coposu în contextul acesta o atitudine nepotrivită.
PS.
Alin, cumințește-te, sînt într-o dispoziție prea bună, dar mă ispitești să încep să te iau peste picior. Mă abțin din toate puterile.
Nu te juca cu firea mea pămîntească, e încă prea multă! Știi bine că nu reziști dacă îmi dau drumu 🙂
Irina, și la noi, în cele mai multe medii se consideră păcat doar beția, nicicum consumul moderat de alcool. Consumul de alcool în public este considerat doar … o mărturie proastă, atît, un exemplu prost, un act nerecomandat.
în unele biserici s-a luat hotărîrea ca să nu se consume absolut deloc băuturi alcoolice, nici în privat, nici în spațiul public.
Aceste decizii au o istorie complicată în spate.
era de preferat ca respectiva sa bea berea in ascuns, si sa nu puna poze pe facebook? 🙂 de fapt care e problema, ca apare poza cu berea, sau ca bea bere, cu sau fara poza?
Irina
Nu era de preferat nici una nici alta.
Sti ca este in Biblie o pilda cu doi fi din care care unul spune ca face, ce-i cera tata, dar pana la urma nu face iar celalalt spune ca nu face dar la urma face. Este pusa intrebarea: care a fost ascultator?
Asa ai pus tu intrebarea cu fata si berea. Daca poti raspunde corect la pilda din Biblie iti poti sa-ti raspunzi singura la intrebare.
Cu respect.
probabil respectiva era la un gratar, ceva, si consuma si o bere. E ceva firesc, normal, nu vad drama. Daca impricinata aparea in poza beata pe sub o masa, da, as fi zis ca e o problema, dar ca apare cu o bere in mana nu vad pricina :).
Probabil e fiica de pastor iar tatal ei tuna si fulgera de la amvon impotriva berii …
Chiar nu cred ca exista vreun context favorabil acelei persoane, intr-un cadru evanghelic conservator; comentariul dvs e ceva de genul hotului prins cu protmoneul furat: „Daca iti furam masina, as fi zis ca e o problema, dar pentru un mizilic ca acesta nu vad pricina.” 🙂
Sa-mi trimiteti algoritmul pentru determinarea alcolemiei unei persoane, aplicabil pozei.
multumesc.
naomi
Din ce-ai Scris n-am inteles nimic , dar pilda o stie toata lumea . Problema este ca amandoi erau copii lui , si el ii iubea pe amandoi la fel ! Important ca la final se facea vrerea tatalui . Stii care e intelesul pildei ? Faceti cat mai multi copii , ce nu face unul , face celalalt ! ( Asta e partea plina a paharului ) 🙂
Este vorba despre pilda din Matei 21. Nici unu n-a facut voia tatalui ci amandoi au nesocotit porunca tatalui.
Iei prea usor Cuvantul Domnului si asta nu este bine. Nasterea de copii este o binecuvantare si copii de asemenea.
Si partea plina a paharului este ca nu ti-am raspuns tie ci d-nei Irina
Ca apare berea, in sensul ca nu era necesar sa asi faca publicitate.
E ca si cum as spune unui prieten care nu este crestin :fac tot ce faci si tu , sint la fel in toate , dar sint crestin.
Idea este , de ce am nevoie sa pun o fotografie ca beau bere ? de ce trebuie sa ami arat muschii si ceasul de 1000 de euro pe facebook ?
Cred ca problema este ,,de ce ? ,, .
Problema mai grava: „De ce nu?”.
Dyo,
,,de ce nu? ,, poate ca sa nu pricinuiasca pe nimeni ?
….ma gindesc oricum la alegerea de a posta fotografia sau nu…nicidecum la faptul ca a consumat o bere, cu sau fara alcool…
Să o bea unde vrea dînsa, cînd faci o asemenea chestie este o declaraţie, dai idei altora, împingi pe alţii din aceeaşi generaţie sau din cele care urmează la acelaşi tip de comportament…
complicat, nu-i aşa?
Pai e o diferenta. Daca dvs. nu aveti o problema cu asta, de ce va intereseaza si de ce intrebati?
cineva spunea ca „e imposibil sa lupti cu hornarul fara sa nu te murdaresti”…cam asa e si cu facebook.ul – e cam imposibil sa ramai curat. am reusit cu ajutorul Domnului sa renunt la el..
Sa inteleg ca cu Internetul inca mai lupti?
mihai h.
de ce sa te lupti cu hornarul ? pui mana pe funingine si-ti dai pe fata , atunci vezi clar daca te murdaresti fara efortul luptei…
cred ca tu vrei sa te lupti cu hornul , si-atunci inteleg…:-))))))))
eu reuşesc tot cu ajutorul Domnului să mă ţin pe facebook.
Cred ca problema se agraveaza de la ambele capete. Si starea jalnica pe care ati prezentat-o dar si obsesia noastra cu ceea ce este negativ.
Rodica ,
Este obsesie sa dai la o parte sticla de bere de pe masa inainte de a face o fotografie impreuna cu un frate care ti-a fost musafir ?
Sau sa ati pui pe tine ca si sora un ,,pareo,, (ceva cu care sa te acoperi ) inainte de a face o fotografie pe plaja ?
Ca pastor, profesor al tinerilor studenti, formator de „viitori propovaduitori „ai Adevarului,
TREBUIE sa va ginditi sa faceti ceva pentru”reeducarea” tineretului si de ce nu,
a batrinetului(mame, tati, bunci,frati..etc)
E bine ca oamenii sunt sinceri, cind e vorba sa apara pe internet. 🙂
REEDUCARE<REDEDICARE…ca sa nu ajungem la Judeata. 😦
Buna Elisa !
nu cred ca este chestia de sinceritate…mai ales ca este pe internet…
eu cred ca multe lucruri se fac din nestiinta , adica fara sa fi gindit bine la o anumita actiune sau mai bine spus la reactiunea altora…. 🙂
e bine sa fie si cine sa privegheze asupra noastra sa ne mai atraga atentia si asupra lucrurilor care nu sint scrise negru pe alb.
Am avut si eu cont cu Facebook, si la inceput chiar mi-a placut. Am revazut foarte multi prieteni din copilarie cu poze recente si poze vechi, care mi-au facut placere. Dar treptat au aparut poze care nu puteam sa le asociez cu viata unui crestin care cauta in fiecare zi sa fie neprihanit. Apoi am primit invitatii de la barbati uni prieteni din copilarie alti cunostinte mai noi. Nu cred ca este normal pentru o femeie maritata, si credincioasa sa imparta pareri cu un alt barbat, despre pozele ei.
– Vai ce bine arati, nu te-ai schimbat de loc. Ce mai mintea!
Asa ca, am inceput sa ma gindesc daca este corect ca alt barbat inafara de sotul meu sa stea si sa ma analizeze si sa-mi spuna cum arat. Nu acesta a fost scopul postari pozelor. Dupa mai putin de-o luna am inchis contul realiziind ca nu ma zideste cu nimic si i-mi pierd prea mult timp cu maruntaie ieftine, fara valoare eterna.
Despre acest articol fr. Marius, ma bucur ca l-ai scris, poate, poate,are cineva ochii si urechile deschise. Nu vreau sa judec dar pentru oricine posteaza; o poza , o gluma, ne cuviincioasa i-si pune eticheta singur.
Gigi asta este:oamenii au fost sinceri.. 🙂
berea si desbractul fara a avea jena in public, e un semn distinctiv pentru
„un crestin pocait”. 😦
Oare pe cine pacalim noi?. 🙂
Elisa ,
…si ce public…. 🙂
…in care public ma arat eu ? in comunitatea in care sint cunoscut , in care eu pot sa discut de ce am decis sa am sau nu un comportament , sa ma jenez sau nu ,este o situatie, alta situatie este intr-un public ca si facebook !
…de obicei ne pacalim pe noi insine…
de obicei pe facebook te vad doar cei din lista de prieteni 🙂
Irina,
sa cred ca toti cei din lista de prieteni sint prieteni , sau si prieteni ai prietenilor, cunostiinte …samd 🙂 ?
depinde de fiecare cum isi seteaza optiunile, de ex. eu am in lista mea doar persoane in care am incredere, pe care le cunosc, iar numarul lor e destul de redus. Si doar cei din lista mea pot sa vada ce scriu, sau fotografiile mele, nu si prietenii lor (exista si o optiune de genul asta)
eu sînt în lista ta de prieteni? 🙂
cum să ai încredere într-un baptist? 🙂
glumesc!
da, și cred că este un gest prietenesc să avertizezi o doamnă că, fără să vrea, s-a pus într-o postură proastă, mai mult, un gest cavaleresc, dacă-i doamnă, dacă-i doar femelă, atunci va face tot posibilul să se dea semne de împerechere … mulțumesc, de asemenea prieteni și prietene nu am nevoie.
interesant articolul… chiar nu mă gândeam că există pe Facebook aşa ceva… :-??…
cel puţin la mine, aproape toţi prietenii mey au poze de la normal spre artistic… chiar foarte puţini au poze făcut doar aşa… neîncadrate, sau nefocalizate… ce să mai spun de ce aţi spus dvs domnule Marius….;
prima oară am avut impresia că vorbţi de hi5 :))
lulu,
poate nu se stie de hi5 pe la biserica…sau (unii)nu fac diferenza ca si tine …
simpatica diferenza pe care o faci tu , ami place !!!
hm, nu prea am timp de blogs & stuff… dar chiar m-aţi făcut curios ce vroiaţi spuneţi cu următoarea frază:
(eu unul ” nu dau cu sama”) 🙂
Mulţumesc
nush de ce nu a afişat fraza; aceasta este fraza la care făceam referinţă:
„poate nu se stie de hi5 pe la biserica…sau (unii)nu fac diferenza ca si tine …”
Lulu, nici nu s-a adus vb de hi5, pentru ca acolo situatia e jalnica.. eu mi-am inchis contu acolo de mult. acolo lipsa de bun simt si decenta(cateodata) sunt la ele acasa!
Se va ajunge la fel si pe Facebook, este timp suficient.
Căci de inima omului sunt alese pozele pentru a fi publicate pe Facebook…
Aha…
Deci iar a greșit Pătrățosu’ titlul articolului?
Titlul trebuia să fie: Facebook ori Heartbook!
Dar nu era potrivit pentru nivelul de indignare la care ajunsese cînd s-a hotărît să ia în mînă condeiul…
(Mă rog, tastatura…)
indignare mare vezi tu, ingidnarea stă în ochii indignatului,
crisuadi a citit altceva,
fiecare cu relaxarea lui.
Nu stiu cine m-a bagat si pe mine odata la Hi5….parca un frate profesor din America,
pe face book am primit multe invitatii..poate era bine sa intru cu ceva poze de cind
eram in clasa a I a. 🙂
Inocenta si pura!. 🙂
Acum sunt si curata. 🙂
spalata prin Harul Sfint al Domnului; de aceea ma feresc de tot ce mi se pare rau.
Stiam eu ca aveti un blog haios , d-le. Cruceru , dar sunt prea serioase comentariile . Observati ca mai multe probleme pun comentariile , registrul in care scrieti postul este irelevant , fiind unul normal si putin glumet , rar este bagat in seama . Mustele de pe caciula sunt mai importante , so , postul si-a atins scopul ! Good job as usual ! :-)))
multumesc, în sfîrşit cineva care vede şi partea verde. Partea glumeaţă a sărit-o toată lumea şi s-au încordat cum că ce-am cu facebook-ul.
pt experimente psihologice recomand filmul the experiment din 2010 – este tot un experiment si acela – finalul? …. there 😉
Cristian,
am recitit comentul tau de la 12.24;
–ce serios privesti viata de crestin; desi esti atat de tinar..azi nu mai au tinerii
atita profunzime..
–ma bucur..Domnul sa te tina asa pina la capat!
Dar TIMPUL fratilor ,timpul pierdut pe fesbuc,haifaiv, la teleu , pe net samd, cum l om mai rascumpara? Ba mai mult cred ca multe din ce se fac sunt si pt ca unii are timp liber mult.Va imaginati cum se simte un om dupa 10 ore de munca (ca asa cere patronu) si ce chef mai are el de cele de mai sus? Asa ca tuturor celor care au TIMP din besug le spun :”la munca , nu la ntins mina…..spre tastatura sau telecomanda!!!!! Daca n aveti ce lucra pt voi ,ajutati pe altii ca s destiu batrini amariti, singuri si neputinciosi. Apropos n ar strica un post despre modalitati de a „rascumpara vremea” ca se pare unii nici nu ne am gindit vreodata la asta sau am renuntat de mult s o mai facem.Nu de alta , da „zilele sunt chiar rele”. Spun asta cu ati mai mult cu cit in ultima saptamina am fost de 2 ori mai aproape de moarte ca niciodata.M am gindit ca tabloul care n ar trebui sa lipseasca din nici o casa ar fi unul care reprezinta un cadavru n putrefactie , cu mentiunea alaturata :”asta este viitorul trupului meu”.Dar de ,fiecare cu preferintele lui artistice… Va pup pe toti ,frateste!
Se pare ca va suras si dvs vremea de ati intrat p’aici. 🙂
Ideea cu cadavrul mi-a dat fiori frate, vedeti daca nu va mai descretiti fruntea cu asemenea preocupari va umple gandurile muribunde. 🙂
Totusi va respect si va admir sfaturile.
la fraza asta ai fost genial:
„Poate că în ziua judecății Dumnezeu ne va lua și contul de Facebook să-l pună să mărturisească împotriva noastră…. ce-ar fi să ne imaginăm a 11-a poruncă: să nu fii obscen pe twitter, a 12-a să nu provoci pe facebook…”.
facebook este cum ai spus, bodybook, un site de matrimoniale în pielea goală. super articol.
poate că ultima frază este o exagerare, nu, n-a ajuns acolo …încă, nu-i hi5,
ba, acum văd că și prima frază este hiperbolică: nu sînt genial 🙂
Naomi, oamenii mai si „munceste”. 🙂
dupa zece ore de lucru la patron nu vrei decit liniste….
Sora Elisa, fiecare cu preocuparile lui. Fiecare vom da socoteala pentru tot ce am putut face si nu am facut.
după o duminică cu trei servicii la biserică… vrei să scrii 🙂
si eu am fost tentat sa ma scandalizez de aparitia unor poze desuchiate vazute pe facebook. mai tarziu am condamnat doar motivatia care sta in spatele unor imagini. felul cum unii incearca sa iasa neaparat in evidenta este atat de subtil…si aceasta nu neaparat prin despuiere fizica…
mandria si fascinatia de sine ies la suprafata printr`o multitudine de alte actiuni. unii sunt capabili sa tina ore in sir asistenta captata in jurul frazelor sale zornaitoare, doar ca sa demonstreze prin aceasta cat de importanta este persoana sa. nu felul prin care cineva vrea sa epateze cu orice pret este de condamnat, cat mai degraba actul in sine.
Oricare actiune de felul acesta este gresita, dar nu toate se pot combate.
Sa acceptam de ex. pozele „inculpate” pe facebook si sa nu reactionam ar insemna sa fim deacord cu ele si asta este un pacat la fel de mare ca si cel de a posta poze indecente.
Cand stau si-mi admir (nu m-am gandit pana acum la asta) fraza nu ma vede decat Tatal ceresc si o fac in ascuns; si poate este mai grav.
Sigur, Michael, autosatisfacția este de multe feluri! Unii se autoexcită numai să își vadă propriile comentarii, propriile formulări, vorba ta.
mă bucur că ai rezistat tentației de a nu te scandaliza în fața unor poze deșuchiate (a propos, dar de ce le-ai calificat așa, deja le-a judecat, nu?)
mă bucur, de asemenea, că ești mai tare ca mine! eu m-am scandalizat (in limba greaca scandalon este piatra de poticnire a lui Cornilescu, foarte interesant parcursul termenului scandalizare… a fost apoi calchiat în latină, un studiu superb se poate face pe tema asta)
Totuși care este … actul în sine…
m`am skandalon cu masura (nu se scrie cu K ?) apoi am trecut la judecati bazate pe psihologie umana. sunt persoane pe facebook care s`au expus mai mult decat era necesar printr`un impuls de moment…necugetat. pe unele le cunosc bine, le stiu parintii si familia.
da, aşa cum spui, impuls necugetat, ce bine că pozele se pot şterge.
deja am observat la unele dintre persoanele apropiate că au făcut operaţii serioase la cont.
Bravos!
facebook = fitzebook, lookatmebook, blahblahbook.
pina la urma este si un mediu grozav prin care oamenii arata cu adevarat ce ii preocupa si ce e in inima lor.
Corect, corect!
Arată ce este în inima lor! Îmi place!
@Marius: de ce iti pui mintea cu AC?
pentru ca stie ca AC atit asteapta…sa fie bagat in seama; trebuie sa facem ce place aproapelui nostru. 🙂
de ce sa nu-i dea satisfactie? numai asa poate continua ci jignirile”intelepte”…
am spus: un act de graţie!
Imi pare rau sa vad cum credinciosii se lupta unul impotriva altuia.Ce zic eu e mai simplu si mai sigur:Luati fratilor si traiti cum a trait Hristos pe pamant.Ca sa fii sigur ca ce faci nu e pacat intreaba-te :AR FACE ISUS ASTA IN LOCUL MEU?
Am sa iau problemele pe rand;dupa fiecare problema tratata pe acest blog,raspundeti-va cu intrebarea de mai sus…la mine functioneaza!
-„femei măritate care își pune pe facebook poze în posturi sexy, cu fustița ridicată aparent neglijent (o scăpare, nu-i așa?) în toate posturile posibile și acceptă comentarii dintre cele mai pofticioase”
-„fete de pastor (da o fată de presbiter care pozează cu berea în mînă cu eticheta spre public, ca să fie clar) sau a unei soții de pastor care își pune pozele de la mare pentru a fi vizitate”
etc.
Nu inteleg de ce va complicati si va intoxicati cu kg de teologie cand Dumnezeu ne-a dat un Cuvant atat de clar?Tot ce vreau sa fac pe pamantul asta e sa traiesc asa cum ma vrea Tata…si decat sa stau sa scriu lucruri nefolositoare pe un blog mai bn ma duc sa citesc din Biblie.
Fr. Marius…va apreciez mult…dar nu mai va chinuiti sa dati explicatii unor oameni care nu vor sa inteleaga!
Domnul sa va dea intelepciune in toate!
Vegheati caci vremurile sunt grele…si nu e decat inceputul!
Aveti grija ca nu cumva sa va duceti in iad cu toata preocupare voastra pt teolocie si doctrine scripturale!
Nu mai stati si va roadeti mintea gandindu-va la semnificatia unor pasaje ca oricum nu veti deduce corect!Lucrurile alea au fost incifrate ,ca Dumnezeu sa le descopere in mod minunat la vremea potrivita!
Fiti binecuvantati si sa traiti vesnic!
Parcă blogul dvs. ar fi căsătorit cu Xantipa. Veşnic prezentă la datorie cu atitudinea lui (adică ei) arţăgoasă pentru a enerva şi a împărţi din ranchiuna ce-o are în inimă. Nu ştiu de ce nu divorţaţi, WordPress vă permite 🙂
La cine te referi, Beni? Este un răspujns către Mical, din cîte văd!
Am pus greşit legătura. Trebuia pusă la răspunsul dat lui AC.
Draga Beni, după cum vezi, nu cred că foloseşte prea mult. Acest gen de dialog (acum sînt cu totul convins şi eu, deşi m-am dat greu bătut) nu duce nicăieri.
Fereasca Tata sa ii iesi din cuvant, e asa de dragastos ca instant te pocneste cu un accident, iti cade o mana de la lepra sau te mananca vreun urs.
De ce ai vrea sa traiesti in lanturi mentale nu inteleg, but to each his own.
Un elefant şi un soricel merg vesel prin pădure,
Din greşeală, elefantul îl calcă puţin pe soricel,
vede dezastrul şi îl ridică cu trompa să vadă dacă mai suflă,
Acesta, cu multe oase rupte, dar vindecabil, icneşte, suflă încă..
– Vai, te rog să mă scuzi, dragă şoricelule, n-am vrut…
– Nu-i nimic, se putea întîmpla şi invers, răspunse şoricelul…
Este o variantă în care elefantul şi cu şoricelul se iau la întrecere, cîştigă elefantul, îşi cere scuze că a cîştigat datorită dimensiunilor…
La care răspunde şoricelul:
– Nu-i nimic, eu am fost şi puţin bolnav între timp…
🙂
Vremurile grele, dacă vor veni, A.C., nu sînt din cauza ta, nu te supraestima nici pe tine, nici infectul discurs public cu care te îndeletniceşti în epuizare de resurse stilistice!
B.T.W, n-am uitat de hîrtia pentru tastatură! E bine păstrată!
Hai că ţi-ai terminat porţia de intervenţii pe ziua de azi şi nici eu nu vreau să mă mai ispitesc!
Consideră un act de graţie faptul că nu-ţi răspund la toate dejecţiile! Consideră un act de graţie că te iau în seamă şi îţi răspund cît îţi răspund!
Dacă n-aş fi creştin în limitele mele scurte cîte sînt, nici nu te-aş lua în seamă!
Ti-am mai spus şi altadată, noi nu sîntem din aceeaşi lume, nu sîntem în competiţie, nu vorbim aceeaşi limbă, nu sîntem pe acelaşi ogor, nu tragem în aceeaşi direcţie, diferenţele dintre noi nu constau în popularitatea, vizibilitatea şi influenţa mea pe internet (pe care ţi-ai propus s-o reduci 🙂 un răzbel inutil, pentru că exact de aia nu-mi pasă… şi nu aia este miza) ci în altă parte, te vei prinde singur mai tîrziu, poate că prea tîrziu.
Succes!
Ah, succes mai ales cu agenda mai nou declarată, în sfîrşit o vedem negru pe alb :), că de ea ştiam demult!
Deci: la treabă! Nu pierde timpul!
Adormi, vorba ta cu pătrăţosu în gînd şi dimineaţa te scoli cu aceeaşi icoană! Jalnică preocupare!
De ce mi se pare ca nu a inteles nimic?!
Ce sa-i facem daca ii place strivit ….. 🙂
Mai e o varianta:
Soricelul si elefantul merg prin padure,
soricelul in fata, elefantul in urma lui
soricelul cu mersul sau sprintar (tzup ..tzup)..iar elefantul cu mersul lui apasat, greoi..(bufh.. bufh)
la un moment dat soricelul se opreste, se uita in spate
si spune (concluziv-admirativ):
Bai elefantule, da ce mai tropaim!
Ii buna si se potriveste 🙂
aia da!
Chiar nu vedeti ca omul asta are un prognostic grav?
In sfarsit a spus-o cineva!! Ca mie imi era rusine sa dau cu parul…si daca se atrage atentia se dau ochii peste cap!!
Oare nu ne mai infioara deloc pacatul…mergem tot inainte ca boul la taiat, si mai strigam si ura!
Luminiţa, crezi că este uşor să spui în locul altora?
Poate că cel mai bine este să vorbiţi între voi fetele cu riscurile de care spui, ca să nu ajungem să discutăm aici şi în disperare…
Ce-ar fi să aplicăm ce spune Biblia: femeile mai în vîrstă să le înveţe pe cele tinere… şi cum să gătească, să îşi iubească şi îngrijească familiile şi ce poze să pună sau să nu pună pe facebook
De cîte bătăi de cap ne-ar putea scuti femeile înţelepte… dacă şi-ar face slujba.
Da ai dreptate…toti care isi fac astfel de conturi cu asemenea poze au cate un motiv ascuns!
Chiar daca o fac pe ignoranti si spun ca nu e asa 🙂
şi de asta face noi pe psihologii de serviciu? 🙂
Articol foarte reusit. Felicitari, Marius
Eu aş zice: articol enervant. Mulţumesc, mă simt ca o femeie de servici la care i se spune FELICITĂRI pentru că a luat coşul de gunoi urît mirositor şi l-a vărsat la ghenă.
Ma bucur ca 20 de tineri au fost chemati la comitet pentru freze,moda….
Nu ca au fost chemati „si batuti …la cap”ci ca in sfirsit vrem sa ne diferentiem de lume; mai ramine cu tinerele, care imita pastoreasa la imbracaminte,,,deocamdata li s-a atras atentia sa nu mai foloseasca oja colorata..e un inceput, nu-i asa?. 🙂
Asteptam sa ne lasam de „hainele facute cu maximum de economie de material”…si incet-incet sa facem pe Voia Stapinului, neiubind lumea si lucrurile din lume.
Nu-i asa ca de dragul stapinului pe care il avem facem poze pe facebook… 😦
iubind lumea care piere si mult preadesgolitele ei hainute?
1 Petru 3
3. Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,
4. ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
Nu culoarea ojii e problema, nici freza, nici imbracamintea, ci inima omului. In ea sa conste frumusetea noastra, ca a celor de afara consta in impletituri, haine, scule, etc. Dar ce le mai place pocaitilor sa-si judece fratii dupa aceste lucruri! Adica dupa niste versete prost intelese.
Nu vreau sa spun ca poti sa pozezi in bikini si sutien si apoi sa-ti pui poza pe facebook.
sigur, atunci putem veni la biserică în şlapi? Că nu îmbrăcămintea contează. Se pare că pentru Dumnezeu conta. I-a îmbrăcat pe preoţi într-un anume fel. S-a ocupat chiar şi de izmenele lor. Oare de ce? SE pare că Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci.
Lui Moise îi cere să se descalţe, altora să se îmbrace, o ajustare a îmbrăcăminţii este nu doar o opţiune, ci uneori o poruncă înaintea lui Dumnezeu.
Am uitat esentialul:
aseara in predica fr Vrincila Danut a spus :cintam aici toti impreuna, dar ne vom duce in iad cintind cintarile Domnului; daca nu ne imbracam cu hainele neprihanite ale sfintilor; putem fi chemati la nunta, putem intra, dar vom fi aruncati afara, daca nu vom fi „imbracati cu aceste haine”
A fost o seara de har …la sfirsit am cintat inca odata cintarea :Mai este loc la nunta Ta…
Mai este speranta..si mai este Har!
Doamne ajuta-ne sa vedem diferenta dintre lumea de jos si cea care urmeaza sa o vedem Sus in slava.
Cum ar fi daca ati posta odata un comentariu inteligent?…sau sa nu mai postati deloc. Bineinteles daca se poate. De obicei nu comentez vorbele altora, dar dupa ce am citit articolul si postarile de pe blog (de altfel foarte interesante) am ajuns la o concluzie: ceva ma enerva din cand in cand – comenturile dumneavoastra. Si totusi m-am gandit ca aveti o limita, dar am citit pana la capat si mi-am dat seama ca nu aveti. Cu respect…
de fapt cui te adresezi?
Elisa, acest comentariu era adresa lui A.C.
Ha, lol.
Da, oamenii se vor etala intotdeauna, in vremurile trecute se intampla la curtea regala, apoi la evenimente publice si o data cu democratizarea tehnologiei, aproape oriunde.
Problema e si faptul ca n-au habar de setarile de securitate care le permit sa urce poze doar ca sa nu uite de ele prin foldere sau sa dea acces la ele doar unei liste de oameni.
Facebook permite, dar clicka clicka e mult mai simplu.
Either way, eu m-am setat in asa fel incat sa fiu vizibil cu cele mai intutile date personale si orice as face pe facebook e public doar daca vreau.
@Marius, poate n-ar strica o lectie de cooperare cu facebook pentru enoriasi, ar putea fi destul de castigati.
Ar fi tehnica, dar probabil s-ar mai linisti exhibitionismul.
Totusi, fara blegii care isi lasa pozele intime pe „public” unde ar mai fi fun-ul retelelor sociale? Ca le poate strica viata daca un angajator le descopera poza de la bauta, e alta problema.
ultima frază face toţi banii. 🙂
da, corect, mi-ai dat idei, uite aşa putem scurta interviurile pentru admiteri la UEO, ne uităm întîi pe conturile de facebook.
Şi la angajaţi e o idee! 🙂
Ia să văd ce fac colegii!
citat din Philip Yancey:
“Christians get very angry toward other Christians who sin differently than they do.”
scuză-mă, Ionel, este o prostie…
mînia în faţa păcatului poate avea multe motive.
Şi Domnul s-a mîniat în templu.
Nu este singura prostioară pe care am găsit-o la Yancey.
ESte un om foarte talentat, un scriitor foarte bun, dar fiecare minte mare are dreptul la porţia ei de prostie. La fel şi Yancey.
Sună bine, dar este o mică prostioară mai ales din cauza generalizării, mai ales scoasă din context.
Uite, eu am văzut un bătrîn de 86 de ani, un adevărat patriarh, mînios din cale afară cînd a aflat de un pastor care a abuzat o tînără de 16 ani. Sexual, Ionele!
Poate că în dreptul meu poţi să-ţi agăţi citatul yanceian, dar nu-l poţi agăţa la gîtul patriarhului.
gasesc o logica in ce spune P Y, una demonstrata de realitate, dar daca vreti sa o judecam din alt punct de vedere poate sa sune si fals. crestinii au prostul obicei de a se scandaliza (iar cuvantul?) cand e vorba de pacatul altuia, pe gand cel propriu devine extrem de scuzabil.
Dacă punem și „some” în fața lui „Christians”, este un adevăr foarte evident.
Some, but not all. In the first case, „Christians” is a questionable noun. The latter is where we SHOULD be, among the „not all”.
dacă punem „some” în faţa lui Christians… acei creştini pot fi consideraţi creştini… Tocmai asta este. Aici sînt de acord cu tine, ori e, ori nu e? E?
Poate că am reacţionat şi la alte „spuse de duh” ale lui Yancey pe care le aveam în minte. Fascinaţia faţă de un scriitor ne poate sminti dreapta cumpănire din păcate.
Se întîmplă cu „ţuţerii”, citacii din Petre Ţuţea.
citează la greu, sărmanii.
Am o mare nedumerire, de cand citesc blogurile evanghelice, peste care nu pot trece si care ramane de neinteles pentru mine: unde-i dragostea frateasca in disputa asta fara sens dintre Marius Cruceru si Alin Cristea, unde-i iertarea, intepaturile ironice si atacurile mai mult sau mai putin virulente unul la adresa celuilalt pe cine zidesc???
Nu e o intebare retorica. Daca ati putea sa-mi raspundeti v-as fi recunoscatoare si… poate, zic din nou – poate, va ajuta sa va lamuriti care ar putea fi finalitatea ei…
@Lavinia….uita-te cu MARE atentie pe aici: http://CENZURAT DE MODERATOR.wordpress.com/
dupa ce vei scormonit prin postari mai vechi si din pacate unele cu miros urit, iti vei da seama cine, cum si de ce nu se iubeste crestineste…
N-am deschis link-ul si nici n-am de gand sa-l deschid.
Nu are nicio o importanta cine a inceput aceasta disputa, nici cine a gresit primul, nici cine a gresit mai mult, nici cine a folosit vorbe mai de ocara, nici, nici, nici… Important e CINE SFARSESTE aceasta lupta fara sens! Pentru ca nu foloseste nimanui sa mai continue… Nici chiar celor/celui ce a initiat-o.
Putinstiutorule, nu are rost să o trimiţi în troaca aia de lături. De aceea am editat link-ul.
Putoarea este insuportabilă.
Lavinia este doamnă, cum ai putut s-o trimiţi într-un asemenea loc?
@Marius…ai dreptate, am gresit. O doamna nu trebuie trimisa pe domeniile alea.
Corect, să fim cavaleri.
Semnat: Sancho Panza 🙂
O să purtați nedumerirea în continuare…
Nu cred că vreți de fapt să aflați vreun răspuns…
Disputa nu e fără sens nici pentru Alin Cristea, nici pentru Marius Cruceru.
Și, așa cum s-a mai discutat chestiunea asta în ultimii ani, nu e doar o dispută între Alin Cristea și Marius Cruceru.
La intebarea unde-i iubirea frateasca si unde-i iertarea dintre voi? Ba da, chiar vreau din suflet sa aflu raspuns. Nu de alta dar daca asa se iubesc evanghelicii, o sa ajung sa-mi para rau ca m-am pocait… Vedeti, sunteti amandoi o piatra de poticnire pentru unii, prunci in credinta! Macar pentru acest simplu motiv ar trebui sa incetati.
Iar daca disputa are sens pentru Alin Cristea si pentru Marius Cruceru, atunci sa fie purtata intre cei doi in spatiul privat, nu in vazul lumii, cu poalele-n cap.
draga Lavinia M., eu cred că am încercat toate posibilităţile, de aceea, ajungînd la concluzia că orice fel de dialog cu Alin Cristea devine toxic mai ales pentru conlocutori (că eu rezist, nu-i bai), mai ales după semnalele pe care le-am primit şi pe privat, am decis ca cel puţin deocamdată să întrerup orice fel de dialog cu acest om. Încă o dată!
Da, nu m-am ţinut de prima decizie în speranţa ca se poate recupera ceva. Am încercat şi cu binele şi cu ironia acidă. Nu-i ieşire decît ieşirea din orice fel de dialog!
Nu există nicio dispută între Marius Cruceru şi Alin Cristea la ora actuală, chestiunea este mult mai simplă, deşi lui A.C. i-ar fi pe plac să spună că lucrurile sînt mult mai complexe şi că voi, „plebea”, nu înţelegeţi suflete aşa de mari şi adînci ca ale noastre – gluma zilei – (a ajuns chiar la comparaţii disproporţionate de genul paralelei Iosif Ţon – Paul Negruţ, înţeleg că dînsul ţine locul lui I.T în comparaţie), nu chestiunea este mult mai simplă: vechea invidie. Este o invidie simplă, adică necomplicată şi prea puţin complexă, la fel de urîtă ca orice invidie, care se desfăşoară pe mai multe planuri. A.C. cu tastatura lui a mărturisit că obiectivul lui este să îmi reducă mie din influenţă şi vizibilitate. Mult succes şi sănătate!
Îmi cer iertare celor pe care i-am poticnit prin răspunsurile mele acide. Am picurat, n-am aruncat cu găleata şi m-am abţinut cît am putut de mult. Credeţi-mă! Şi firea mea pămîntească este păcătoasă şi încă vioaie din cale afară. M-a mîncat limba şi tasturile, dar e bună şi disciplina.
Din păcate pot mult mai multă răutate, şi de asta am hotărît să nu mă mai ispitesc spre binele meu şi mai ales al vostru.
Voi încasa în linişte de acum, repet, mai ales cu gîndul la voi.
Sper să mă ajute Dumnezeu, că reflexele uneori mi-o iau înainte.
Domnul Dumnezeu sa va ajute!
Luand aceasta decizie, de „iesire din dialog”, dati dovada de intelepciune. Cum spuneam, important e cine sfarseste orice disputa, asta incerc sa-l invat si pe fiul meu de 7 ani 🙂
Alin Cristea,
mai ai dreptul la o singură replică, luare de cuvînt, cum vrei să îi spui, după care treci la spam pentru mult timp de aici înainte.
Deja ţi-am şters din reader blogurile care figurau în dreptul numelui tău.
Orice dialog cu tine deja începe să devină otrăvitor şi toxic.
Disputa? Care? Nu există!
Deci… ai ultimul cuvînt, după care uşa ţi-e din nou închisă… de această dată se pare că pentru multă vreme.
Atunci nu-l vei avea! Adio!
draga LaviniaM, în istoricul relaţiei dintre noi am încercat în mai multe feluri să arăt ceea ce tu numeşti dragoste frăţească.
Sînt nişte lecţii pe care le-am învăţat din asta, dar nu le voi expune aici într-un comentariu scurt.
Frate Marius
Imi pare rau ca am fost ispita si nu sfatuitorul de data asta.
Mi-e rusine si am remuscari pentru tot, atat fata de dv cat si fata de AC.
Pentru o clipa am uitat care imi este rolul si m-am lasat dusa de val. Lavinia a adus trezirea.
Imi cer iertare, sper sa ma ierte si Domnul.
Cu respect Naomi
draga Naomi,
este bine că ţi-ai cerut iertare,
Dumnezeu să se îndure de noi toţi.
…Dyo,
@..dinamic de siguranta a mantuirii, pe care l-am auzit la Beni, prinde cel mai bine si ideea de moment si cea de umblare…….
Ma bucur ca proprietarul a venit acasa..
acum si noi……..
Asteptam o idee clara despre convertire…si despre mintuire.
@fr Iuga Viorel spune:
mantuirea nu este doar un moment ci caea trebuie dusa pina la capat. ea fiind un proces care incepe cu nasterea din nou si se termina cu salvarea finala sau intrarea in glorie.In acest proces e necesar atit ajutorul Domnului cit si participare noastra.
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot
de aceea dati-va si voi toate silintele(2petru 1-(3-5)”
„Omul care vrea sa se bucure de siguranta mantuirii trebuie sa aiba trecutul iertat si prezentul curat”
Ca in orice domeniu logica noastra se prea poate sa nu se potriveasca cu gindul si adevarul lui Dumnezeu.
Nu stiu daca fr Viorel e dr.sau drd…dar AM SIGURANTA ca nu asta conteaza. 🙂
daca nu ne ducem pina la capat mantuirea nu vom putea intra in Imparatie,
indiferent de cit de multe invatam.
o mica completare..din predica privitoare la acelas subiect: nu va inselati spunind ca Domnul se uita la inima; e o minciuna; nu e biblic.
Ceea ce e in inima se vede pe-afara.
Morom3t3, nu-ţi dau drumu la comentariu. Ştii tu de ce?
Caută singur link-uri de tipul ăsta, de la mine nu primeşti!
se vede? o fi vorba de inimi transparente.
scrie ca Domnul se uita la inima : 1 Samuel 16:7
Lavinia,’cei doi nu intra in competitie; asa ca nu le mai pune numele alaturi.
AC este cel care intra cu bocancii plini de noroi la altii in ograda;asa stie el. asta e inima lui si pace
Gazda a incercat in fel si chip; dar el nu stie decit grosolanii…mai nou ameninta; o fi facind jocul „fostilor”, numai acestia amenintau..cine stie cine e in spatele lui;poate are ca scop sa nimiceasca o lucrare buna.
Daca AC nu intelege, ce propui..?’Nu mai intra daca te poticnesti; nu vrei sa vezi
ce scrie AC…atunci las-o balta ca nu vei putea intelege.
Gindeste-te ca nu este invitat aici; mai ales ca nu se stie opri; nu de mult ne jignea pe acest blog pe cei carecomentam; el era atotinteleptul, in timp ce folosea pe blogul lui cuvinte porcoase.
E prea lung drumul inapoi ,dar altfel nu vei intelege ce face acesta.
Elisa, mi se pare mie sau ma certi? 🙂
Eu nu tin partea niciunuia din cei doi, nici nu-l judec pe niciunul. Total intamplator, din link- in link, in repetate randuri, am ajuns si in „spatiul” lui Alin Cristea. Si acolo, dar si aici am vazut schimburi dure si grosolane de replici, unele depasind chiar si limita decentei. Nu folosesc nimanui. Ba mai mult, daca le citeste unul din afara comunitatii evanghelice, un „nepocait”, care e in cautarea lui Dumnezeu, ce parere isi face? Vreau sa spun ca trebuie sa ne purtam cu adevarat crestineste. Cum ar fi fost daca Domnul Isus, in timpul acuzatiilor, s-ar fi luat la hartza cu acuzatorii sai?
Draga Elisa, din pacate, de inteles am inteles mai mult decat era nevoie…
De poticnit, nu ma mai poticnesc in nimicuri de astea. Am invatat de-a lungul timpului sa nu mai caut la fata omului, ci sa ma uit la El.
Asa cum spunea Dyo intr-o postare de-a sa: si pocaitii sunt tot oameni…
draga Lavinia, ai văzut cumva comentarii de-ale mele pe site-urile lui Alin Cristea mai ales în ultimul timp? Nu cred!
poate că ceea ce ai văzut sînt discuţii private dintre noi doi pe care el, în ciuda faptului că mi-a promis că nu le dă public, le-a publicat.
Arată-mi totuşi şi acolo replicile mele „grosolane” şi dincolo de „limita decenţei”.
Da, Domnul şi-a ironizat acuzatorii şi încă de multe ori.
Apoi i-a lăsat în voia minţii lor pe unii. Greu este să facem ambele alegeri.
Poate ca m-am exprimat eu gresit, iertare. N-am vazut comentarii directe si nici discutii private facute publice, ci doar citate din afirmatiile dumneavoastra, dezbatute si disecate, avand „comentarii pe text” cu un limbaj… Schimbul de replici l-am vazut doar aici, pe blog. Sincer, pe mine m-a mirat ca dati curs provocarilor. Dar am inteles acum care a fost ratiunea dumneavoastra.
Domnul Isus a fost ironic cu fariseii, dar nu in timpul judecatii finale. Atunci a tacut, mut ca o oaie.
mda… am intrat in „troaca de laturi”, m-am murdarit si pe-acolo altu’ n-am mai dat!
Poate că tocmai asta ar putea să îl ajute cel mai mult, să nu mai daţi pe acolo.
draga LaviniaM, pentru mine subiectul A.C. este încheiat. Sper să se redeschidă doar atunci cînd vor fi şi nădejdi pentru mai bine. Deocamdată nu se întrevede nimic, dimpotrivă.
Poate că am obosit eu prea devreme, majoritatea îmi spune că am obosit prea greu şi că i-am intoxicat şi pe ei.
Am încercat, dar nu se poate.
Acum… dacă trebuie voi sta şi eu mut ca o oaie… să încasez ce trebuie încasat. Ca o oaie proastă pentru că de ieri am scos din reader tot ce producea A.C.
Nu mai ştiu ce spune, ce scrie, ce face! Dumnezeu să îi dea pacea de care are atîta nevoie el în primul rînd şi sînt sigur că nu numai el, ci şi cei care îl înconjoară.
Dumnezeu cu mila lui şi peste cei buni (întotdeauna ne gîndim la noi aici, nu-i aşa?) şi peste cei răi (oricare alţii în afară de noi… nu-i aşa?)
Eu, în spiritul răsturnărilor din predica de pe munte spun aşa…
Domnul să plouă şi peste cei buni (ca ei) şi peste cei răi (ca mine) şi să răsară soarele său, Soare al Neprihănirii şi peste cei îndreptăţiţi (ca ei) şi peste cei nedrepţi (ca mine!)
Am semnat un articol cîndva aşa
David Păcătosul!
Un subiect foarte interesant si foarte controversat,dupa cate vad! 🙂
Aproape aceiasi parere o am si eu despre site-urile de socializare..doar ca,daca nu-mi place ceva dau remove sau ii trag atentia printr-un PM ca nu mi se pare deloc crestineste ce-a postat..
Pornografia a exista din totdeauna sub diverse forme..Acum depinde de noi cum alegem sa tratam aceasta „boala”..
Noi sa veghem ca sa nu cadem in ispita!
michael, o fi pastorul nostru mai nestiutor. 🙂
Da michael, inima e atit de transparenta ca arata pe dinafara pe „cine” are inauntru; drept zici..
Numai pe Samuel lasa-l in pace te rog…
nu scoate textul din context. 🙂
dar ce mai spune ca din adincul inimii ies vorbele…numai ele?
de ce vrei sa te inseli singur?cine e prieten cu lumea nu poate NICIODATA sa fie prieten cu Dumnezeu.
dar nici nu-l obliga nimeni. 😦
de ce context are nevoie acel text? scrie negru pe alb! omul are tendinta de a judeca superficial, dupa aparente, Dumnezeu tinteste in miezul problemei, adica se uita la „inima”
sunt curios ce altceva releva un context aici.
Lavinia, nu te cert.. 🙂
iarta–ma…acum stiu ca ,cunosti direct de la fr Marius ceea ce era necesar
..cred totusi ca nebunului trebuie sa-i raspundem dupa nebunia lui, ca sa nu se creada singur intelept(pricinuindu-si lui si altora si mai mul rau)
Ma bucur sa vad cum gindesti…
de..suntem tot oameni…. 😦
numai ca fr Marius a suportat f.multe lucruri injositoare si nelalocul lor, demne de
cei care traiesc in corturi…
…daca ar fi sa ne uitam de unde vin..nu ar trebui sa ne pese; dar nci sa lasam usa deschisa sa ne latre ciinii.
@marius: n-am mai intrat demult pe-aici… dar vad ca ai ramas la fel de pasionat si, deopotriva, de „branché” 🙂 interesanta discutie! nici eu nu vad facebook-ul ca avind tendinte de „haifaivizare”… sau poate nu mi-am ales prietenii cum trebuie? 🙂 cele bune!
draga uglybadbear :), bine ai re-venit!
Da, ce să-i faci, nu ne schimbăm prea uşor… imediat fac 40 de ani… ce să mai schimb?
Depinde, depinde, depinde de ce prieteni îţi cer „friendeţea” (că prietenie nu-mi vine să-i spun, ca să nu vulgarizăm un concept aşa frumos!) Tocmai am scris un text despre asta.
Felicitari pentru articol…. avem nevoie sa meditam la aceasta si sa ne revizuim comportamentul si in lumea virtuala. Pe cand o abordare a problemei quizz-urilor de pe net care sunt folosite de noi, crestinii, pe post de horoscop?
Ella, am cont de facebook, am experimentat şi vorbesc din experienţă, dar nu mi-a scăzut atît de mult masa cerebrală ca să ajung la quizz-uri din alea şi nici la farmville, aşa că nu pot să vorbesc din experienţă. După ce voi face altzheimer şi voi ajunge în situaţia disperată de a uda flori virtuale, poate că voi scrie şi despre asta… dacă voi mai ţine minte despre ce trebuia să scriu.
Îmi pare rău… sînt o grămadă de lucruri pe care nu le-am experimentat încă şi nu voi putea scrie despre ele niciodată.
Horoscopul este unul dintre ele, la fel „iarbă”, „prafuri” şi „jocuri de noroc”. 🙂
Iartă-mi ironia, nu-ţi era adresată ţie.
Pingback: Facebook ori Bodybook (via Marius Cruceru) – o problema de mentalitate la romani ! « Creatzacreatza's Blog
Creatza, sînt curios să văd articolul tău.
michael,
noi cei carora ne place sa fim prieteni cu lumea si cu Domnul, vorbim despre inima noastra ca si cind am decupat-o din templul Duhului Sfint; asta am vrut sa zic…ca si cind am tine-o intr-un acvariu.Se uita Domnul numai la inima acesta din acvariu?
Ea prin neascultare, razvratire ne indeamna sa agatam pe noi, ca pe un trunchi de copac imbatrinit toate nimicurile acestei lumi,
pentru ca LE IUBIM;
altfel cum?
Domnul se uita la inima? la forma ei, la culoare,ori la inima noastra care e rea si
necredincioasa, singura care ne poate desparti de Dumnezeul cel viu(Ev 3-12)
foarte bun articol
Mulţumesc, foarte bun englishtea 🙂
Pingback: Facebook « Danyroko's Blog
Laura Badea, n-am dat drumul comenariului tau. Este jignitor.
Nu ma cunosti si vorbesti in necunostinta de cauza.
Ai dreptate intr-un singur aspect: nu sint un pastor „normal” asa cum definesti tu normalitatea unui pastor, inchis intre patru pereti si intre lozinci.
Nu stau la pinda pe facebook, am alte lucruri mai importante de facut.
TE invit la Alesd sa vezi cum se desfasoara slujbele noastre ca sa iti faci o parere si apoi sa vorbesti.
In rest.. să avem sănătate, mai ales spirituală şi mintală.
mc
draga Laura Badea, alias Laura, alias Luiza alias cine vei fi tu, băiat, fată, bărbat, femeie…
1. Sînt prea bătrîn în lumea computerelor (am prins Word for MS Dos) şi prea trecut prin internet ca să nu-mi dau seama ce faci. Ruşinos! Chiar dacă ţi-ai schimbat numele şi ai scris următorul comentariu de la un IP, ai făcut două greşeli fundamentale.
2. Prima greşeală: mi-ai subestimat, nu numai vîrsta şi experienţa, ci şi inteligenţa şi educaţia :). Predau retorică (care cuprinde şi stilistică). Recunosc un autor după stil din 100 de scriituri. TExtele noastre au o amprentă, la fel ca la degete. Te-ai trădat prin cele două comentarii.
3. A doua greşeală: te-ai grăbit şi nu ştii bine WordPress-ul. Este deştept tare. Eu nu ţi-am aprobat comentariul, l-am lăsat în suspendare. Tu, singura care ai fi putut vedea acel comentariu, te-ai grăbit şi ţi-ai agăţat un alt comentariu, cu alt nume, cu altă adresa de email de propriul comentariu. Asta te-a trădat. Pentru comentarii de genul ăsta, aceeaşi persoană, cu alt nume, eu resping şi pun la spam.
4. Despre conţinut nici nu prea are rost să discutăm, pentru că în afară de o trei revărsări de răutate, dar sub diferite nume, nu văd argumente sau vreo disponibiitate de a discuta raţional.
TE rog, în consecinţă, dacă nu îţi schimbi atitutinea, să mă ocoleşti. Internetul este lung şi larg, are spaţiu destul de rătăcit.
cu regret,
mc
dnu s t binecuvinteze pt cele d mai sus.e nevoie de oameni ca tine
Pingback: “Ce caută un popă pe facebook?” | Marius Cruceru
Imi place articolul, a venit la momentul potrivit. In urma cu 2 ani mi-am sters contul de Hi5 din aceleasi motive. Mi-am facut pe Facebook ulterior sperand ca sunt doua lumi diferite. Usor, usor Hi5 s-a mutat pe Facebook, cu tot cu pozele si comportamentul online descris asa de bine mai sus. Sotii de pastor, fiice sau rudenii evanghelice cu astfel de poze?! Absolut normal zic eu sa se comporte asa, mentalitatea cocalareasca si pitziponceasca nu se leapada asa de usor ca baticul in poseta dupa slujba de duminica.
Corect!
ce mă uimeşte pe mine este de ce unii înţeleg atît de uşor şi alţii se poticnesc atît de repede.
Articolul, foarte bun! Dar, oricat am incerca noi, pana nu schimba Domnul ceva in inima fetelor si baietilor, continua sa dea in afara mentalitatea si comportamentul din launtrul lor, chiar daca asta implica falsitate si sfintenie in adunari si in afara, numa` Dumnezeu stie….
Un pastor era intrebat de catre cineva despre fata lui care se destrabaleaza. Raspunsul lui a fost ca el nu are televizor si internet si nu stie nimic, dar ca fata lui nu e asa. Pai poate ar trebui sa isi cumpere televizor si sa isi puna si net, asa ar afla mai multe despre fica-sa si altele de prin biserica…
Femeile care posteaza cele mai provocatoare poze pe facebook sunt de fapt nesigure pe ele si se hranesc cu acea validare virtuala (likeurile).
Ba, sînt sigure că unii se vor uita la ele. Vă rog să nu vă mai faceți reclamă prin link-urile postate. Este prima avertizare. La a doua vă blochez!