Paganeamus igitur!

WILL DURANT a spus:

„From barbarism to civilisation requires a century (or more), from civilisation to barbarism needs but a few days.”

De la păgînism la creştinism a fost nevoie de un drum de cîteva sute de ani, trecerea de la creştinism spre păgînism se poate face, prin vizite scurte, zilnic, dacă nu se poate, măcar duminical sau chiar anual, la cîte o festivitate de absolvire.

Înţeleg şi aud cu oripilare şi perplexitate că în cadrul unui eveniment „academic” care a avut loc într-o biserică baptistă, absolvenţi la teologie au cîntat „Gaudeamus”.

Ba, mai mult, programul de închinare înaintea lui Dumnezeu a început cu acest imn.
Fraţii, neavînd dezlegarea limbilor, au înghiţit repede şi fără anestezie manifestaţiunea de înaltă transpiraţie şcolărească.

Care-i problema?

Păi care să fie? Un imn păgîn cîntat într-o biserică baptistă la închinarea înaintea lui Dumnezeu, o sinteză a folclorului roman care preaslăveşte nurii fecioarelor şi „hărnicia” femeilor, cu aluzii în toate direcţiile, cerşitoare la mila mecenaţilor, glorificarea statului (de ce mă mir?) pînă la „membrul” care trebuie să rămînă în floare.

„Imnul” este de fapt un cîntec care sintetizează cîteva din temele unor bucăţi muzicale populare care se cîntau la Bacchanalii, sărbători orgisiastice închinate zeului băuturii, Bachus.

Versurile sînt ironice şi eufemistic spus „glumeţe”. Oare chiar nu s-a chinuit nimeni dintre cei prezenţi să facă o traducere măcar pe Google translator ca să priceapă ce spun tinereii fără să îşi dea seama?

Gaudeamus igitur
Juvenes dum sumus.
Post jucundam juventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.

Să ne bucurăm aşadar,
Cît timp sîntem tineri,
După tinereţea plăcută
După nenorocita bătrîneţe
Ne va avea pămîntul

Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.

Unde sînt cei dinaintea noastră,
Au fost în lume?
Fugiţi spre cele de sus, (Rai)
Mergeţi în cele de jos, (Iad)
Dacă vreţi să-i vedeţi pe aceştia

Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.

Viaţa ne este scurtă,
Repede se va sfîrşi,
Vine moartea cu grăbire,
Ne răpeşte în cruzime
Şi nu-i scutit nimeni.

Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet
Vivant membra quaelibet
Semper sint in flore.

Trăiască academia,
Trăiască profesorii,
Trăiască fiecare membru (al academiei, se înţelege)
Trăiască toţi studenţii (toţi membrii)
Totdeauna să fie în floare.

Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae amabiles
Bonae laboriosae.

Traiască toate fetele,
Uşuratice şi frumuşele,
Traiască şi femeile,
Proaspete şi de iubit
Bune şi harnice.

Vivat et respublica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.

Traiască şi statul,
Şi cei care îl conduc,
Trăiască cetatea noastră
Şi mila sponsorilor
care ne susţin şi pe noi aici.

Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.

Să piară tristeţea,
Să piară toţi cei care urăsc,
Să piară şi diavolul,
Piară oricine-i împotrivitor studenţimii („antiburschius” – se dă „bursă” cui găseşte traducerea acestui termen 🙂 )
Şi batjocoritorii, de asemenea.

Iată o altă traducere mai blîndă şi mai puţin literală decît a mea AICI.

Sursa AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Dezbatere, dulce Românie, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

173 de răspunsuri la Paganeamus igitur!

  1. naomi zice:

    Vdeeti ce face ignoranță?
    Daca distanta dintre generati s-ar micsora nu am ajnge aici.
    Tineretul prinde teren pe cand cei vârstnici raman in urma pierzandu-i din priviri.

    • Ioana zice:

      @naomi
      Nu cred ca este nicio legatura cu distanta intre generatii (care va ramane mereu aceeasi!). „Gaudeamus” se canta la absolvire si acum 60 de ani!

      • naomi zice:

        Comentul meu avea legatura cu asta:
        „….în cadrul unui eveniment “academic” care a avut loc într-o biserică baptistă, absolvenţi la teologie au cîntat “Gaudeamus”.
        Ba, mai mult, programul de închinare înaintea lui Dumnezeu a început cu acest imn.
        Fraţii, neavînd dezlegarea limbilor, au înghiţit repede şi fără anestezie manifestaţiunea de înaltă transpiraţie şcolărească.”

  2. Vasilis zice:

    Au o scuza, nescuzabila :), ca n-au inteles semnificatia acestui imn. Imi amintesc cand in ignoranta adolescentei cantam cu grupul de tineri la programul de Craciun „Buna dimineata la Mos Ajun”

  3. michael zice:

    Sa ne bucuram, asadar,
    Cat inca suntem tineri
    Fiindca dup-o tinerete agitata,
    Si-o batranete-ngreunata,
    Tarana ne va avea pe toti.

    Viata ne este scurta
    Va fi terminata prea curand,
    Moartea vine fulgerator
    Atroce ne agata-n ghearele-i.
    Nimeni nu-i crutat de-aceasta.

    Traiasca scoala!
    Traiasca profesorii!
    Traiasca fiecare-ntrebator!
    Traiasca fiecare-ntrebatoare!
    Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!

    nu vad de ce niste realitati existentiale nebisericoase trebuiesc infierate atat de drastic.

    „Traiască toate fetele,
    Uşuratice şi frumuşele”

    tradus gresit. traducerea corecta este:

    traiasca toate fetele
    usor si frumos

    la pruteanu gasim traducerea:

    traiasca toate fecioarele
    binevoitoare si curate la suflet!

    daca acesta este paganismul vivat si oleaca de paganism.

    • Dyo zice:

      Oare ce va fi insemnand sa traiasca fetele „usor si frumos”? Nu cred ca e o aluzie la o dieta de Activia… Pruteanu e poet, noi nu, asa ca suntem ceva mai circumspecti.
      Am auzit adesea crestini cantand acest imn ( e adevarat ca nu in biserica ); simbolizeaza o anumita nebunie a tineretii … pe care o mai gasim si pe la noi in Biserici. Parerea mea este ca cei ce canta nu isi pun problemele pe care Marius le ridica in aceasta postare, motiv pentru care nici sa nu ne gandim a-i judeca in vreun fel. Gasesc situatia similara cu cea a lucrurilor jertfite idolilor – intrebarea este cine se poticneste intr-o astfel de cantare si cu ce consecinte.
      De regula cei ce realizeaza ca nu este o cantare potrivita sunt de genul lui Marius, adica nu dintre fratii cei slabi … 🙂

      • michael zice:

        nici eu nu`i judec. poate ca nu e chiar cea mai buna piesa muzicala cantata prin biserici, dar nici cu paganismul nu poate fi comparat.

        • Dyo zice:

          Iata ca avem si un glorios acord … 🙂

        • Marius David zice:

          Nu, verbul inventat de mine este modelat după o terminaţie care ar fi putea fi interpretată… „să ne păgînizăm”, deci n-am ajung încă la păgînism!
          Dar este tentant, nu-i aşa? Pare cu ştaif să cîntăm prostioare prin biserici. Primarele a fost impresionat! Trăiască snobii! Fie aceştia şi evanghelici!

      • Marius David zice:

        Dyo, dacă alegem să o cîntăm la următoarea absolveală asta este cu totul altceva.
        „Măgar” să fim informaţi despre ce este vorba şi despre istoric. Ai idee cam ce însemanul bachanalele, nu erau legate de Johan Sebastian Bach 🙂
        Să luminăm poporul şi poporul să aleagă în cunoştinţă de cauză dacă vor cînta la deschiderea orei de rugăciune porcărioara asta.

    • Marius David zice:

      da, am dat şi aceste traduceri „domesticite”. Cine ştie latină bine ştie şi cujm se traduce acest „imn”. Este un cîntec de beţie de fapt!
      Traducerea a fost „cosmetizată” ca să fiu eufemistic.
      Am dat în link şi o traducere de acest tip. Eu am făcut în text traducerea cît mai aproape de sensul original al cuvintelor din epoca cea mai apropiată creaţiei imnului.
      un lucru se uită cînd avem de-a face cu un asemenea text: că şi limba latină, deşi a fost considerată limbă de podari şi militari, poate de către cei care au învăţat latineşte numai cu De bello lui Caesar în mîini, este o limbă care cunoştea aluzia şi dublul sens al cuvintelor.

      Din fericire textul nu se poate traduce cu Google Translator aşa că trebuie să aveţi încredere în mine, n-aveţi ce face 🙂

    • Mirabilul Stimabilul zice:

      Imi si imaginez o gasca de studenti inebriati de fericire la absolvire pastrand niste suave panseuri pentru ingenuele colege…

  4. Alin Cristea zice:

    iezistă o explicație: Pătrățosu pătrățoșește…

    aiasta e explicațiunea…

    • Marius David zice:

      Exact! Ce bine! Şi ce bine că există alternativă la plictisitoarea lume rotundoidă şi cercăroasă în care porneşti şi ajungi la aceleaşi obsesii:
      „numele comunităţii”
      „mogul”
      şi asta în numele „adevărului”.

      Bleah!
      Emetiral, vă rog!
      Sau „manea” în loc de deget pe gît 🙂

  5. romuluss zice:

    cred ca exista versuri gresit traduse

    http://www.users.on.net/~algernon/gaudeamus/translation.html

    “Traiască toate fetele,
    Uşuratice şi frumuşele” – ar fi un indemn perfect la desfrau si freudianism fericit 🙂

    • Marius David zice:

      Tocmai am răspuns, Romuluss:

      da, am dat şi aceste traduceri “domesticite”. Cine ştie latină bine ştie şi cujm se traduce acest “imn”. Este un cîntec de beţie de fapt!
      Traducerea a fost “cosmetizată” ca să fiu eufemistic.
      Am dat în link şi o traducere de acest tip. Eu am făcut în text traducerea cît mai aproape de sensul original al cuvintelor din epoca cea mai apropiată creaţiei imnului.
      un lucru se uită cînd avem de-a face cu un asemenea text: că şi limba latină, deşi a fost considerată limbă de podari şi militari, poate de către cei care au învăţat latineşte numai cu De bello lui Caesar în mîini, este o limbă care cunoştea aluzia şi dublul sens al cuvintelor.

      Din fericire textul nu se poate traduce cu Google Translator aşa că trebuie să aveţi încredere în mine, n-aveţi ce face 🙂

      • romuluss zice:

        Hmm, m-ai pus pe ganduri – da versurile indica un indemn la voie buna, descriu un cadru de libertinaj – nimic nu indica spre vreo urma de spiritualitate(sau macar existenta in mintea poetului a unei urme de spiritualitate) .

        „Traiască toate fetele,
        Uşuratice şi frumuşele”

        TREBUIE CANTAT IN BISERICA LA ORA DE INCHINARE :d :d

        deci exegeza mea e pe aproape 🙂

  6. Dyo zice:

    O nedumerire totusi: ce legatura este intre barbarie si Gaudeamus? Cantecul este asimilat reusitei academice mai degraba decat unei culturi barbare, de orice fel va fi fost ea.

    • Marius David zice:

      Cîntecul a fsot preluat şi „contaminat” ca să spunem aşa.
      Precum cîntecele populare cu fetişcane frumuşele răpite de prin Hawaii care au devenit (unele) cîntări precum „Sfîrşitul veacului trăim… ”
      Nu neg că putem să facem astfel de transferuri şi contaminări, răscumpărînd „lumea”, îmbisericind-o…
      Este posibil în acest caz? Vă rog să îmi spuneţi voi!

  7. daniel zice:

    Am asistat la mai multe ceremonii de absolvire si nu am auzit sa se cante decat cel mult 3 strofe, si in nici un caz cea cu fecioarele sau statul. Dar si chiar daca s-ar canta, mi se pare ca strofele sunt departe de vreo imoralitate, asa cum se sugereaza. Nu am gasit nici o urma de nurii fecioarelor, nici nu vad vreo urma de eufemisme, chiar nu vad ca versurile sa aiba aluzii ,,neserioas,, oricat mi-as stoarce mintea.
    Dasca ne rugamin biserica pentru cetatea noastra si pentru stat , care a problema daca cantam sa ne traiasca republica?
    Daniel

  8. naomi zice:

    Faptul ca in aceasta cantare este slavit omul si nu Dumnezeu este destul de gresit ca si in oricare alta cantare, de fapt, in care numele Domnu.lui nu este auzit.
    Noi crestini ar trebui sa ne bucuram doar in Domnul.

    • Dyo zice:

      Imi pare ca pur si simplu nu este nimeni slavit in aceasta cantare … care ar fi totusi problema?

      • naomi zice:

        Atunci nu stiti semnificatia cuvantului „slavit”, probabil.

        • Dyo zice:

          Unei astfel de corectii … nu crezi ca ii esti datoare cu o definitie? Lumineaza-ma, te rog.

          • naomi zice:

            Pai sa canti la multi ani, unei persoane iubite, intr-un spatiu restrans, nu in Biserica, e una si a ovationa pe cei din cantarea noastra mi se pare total diferit.

            Muzica clasica o simti cu sufletul si tocmai pentru ca nu are cuvinte o poti asocia cu sufletul, cu sentimentele tandre, sublime. Asculti o nota si parca deabea astepti sa vina cealalta si nu te dezamageste asteptand nuanta ei. Incercati si dvs este foarte placut. in cate un fragment de muzica clasica ti se pare ca danseaza norii pentru Domnul.
            Este uimitor, nu am crezut vre-o data ca voi putea spune asa ceva despre muzica clasica!

            La cantarea noastra nu partea sonora este problema ci versurile.

        • naomi zice:

          Viinee lumiinaa! 🙂
          Pai a slavi inseamna si a canta, nu?

          • Dyo zice:

            O sa citesc doar zambaretul din acest comentariu … astept o definitie serioasa …

          • naomi zice:

            Nu stiu ce pot sa va spun, mie mi se pare asa de clar incat nu-mi dau seama ce asteptati sa va mai „luminez”?
            Pentru mine a canta o cantare, fara ca Dumnezeu sa fie onorat in aceasta cantare, mi se pare o necinstire adusa Lui.
            Daca gresesc accept luminarea din partea dvs. 🙂

          • Dyo zice:

            „Pentru mine a canta o cantare, fara ca Dumnezeu sa fie onorat in aceasta cantare, mi se pare o necinstire adusa Lui.”

            Repet o intrebare pusa si mai jos: ai cantat vreodata cuiva „Multi ani traiasca”?

            Ai spus a slavi inseamna si a canta … asta e o definitie proasta – pot sa cant manele etc. Ai uitat continutul. Pe de alta parte … cum sa intelegem muzica instrumentala, care nu are versuri explicite care sa ne spuna pe cine slaveste?

          • Marius David zice:

            naomi, nu mai da traduceri de pe google translator… sînt comice 🙂

            • romuluss zice:

              pai macar avem motiv sa radem 🙂

              • naomi zice:

                Nu-i asa? 🙂

              • naomi zice:

                Pai….. nu’s eu di vina ….. ci goguta! 🙂

              • Gabriel Băloi zice:

                @ Dea – SPIRITUALITATEA 2
                Aş preciza că sunt unul dintre cei care scriu cel mai puţin pe acest blog , deci dacă sciu puţin înseamnă că nu scriu mult , nu ?! Cel puţin la subiecte monomaniace ca acesta. Şi ştiţi de ce ? Fiindcă am înţeles un lucru – în contrast cu părerea unor creştini care , din punctul meu de vedere , prezintă un deficit de înţelegere în însemnătatea apologiei creştine , specializînd-o cumva pe funcţia „convingerii” ateilor să creadă în Dumnezeu prin argumente ştiinţifice meşteşugit alcătuite , care , astfel , îl vor dezarma pe ateu – că Dumnezeirea nu se descoperă prin prezentarea iscusită a diverselor argumente bazate pe legile de aur ale unor ştiinţe , şi credinţa NU SE CLĂDEŞTE pe baza algoritmului logicii ştiinţifico-argumentative.
                Fiindcă Biblia nu prevede , nu îndrumă la o atare METODĂ „ajutătoare” de credinţă.
                Indiferent dacă l-ai convins (tu personal) pe ateu „să creadă” într-o manieră intelectuală , dacă nu „i s-au FIERT carnea şi oasele , duhul şi buna-sa-credinţă la 100 de grade Celsius” ( e exemplul FIERBERII apei LA UN ANUMIT GRAD , ca fenomen surpriză , care , în sens spiritual , scoate la suprafaţă duhul omului şi-l transformă prin naştere din nou ) , degeaba te-ai străduit tu să-l convingi , mai bine zis să-i formatezi intelectul ca pe un acumulator , fiindcă va ajunge tot în necredinţă la apariţia unor eventuale noi argumente contrare , ce nu vor avea contra-argumente care să-i alimenteze încontinuare bateria.
                O astfel de „convertire” se întreţine prin hrănirea în formă continuată cu acelaşi tip energizant de argumente.
                Credinţa înseamnă activitate intensă intelectuală , dar şi făurire internă de DAR , iar acela nu se făureşte dacă eşti de rea-credinţă şi nu vrei să-l primeşti , deşi intelectul te-a ajutat cu toată responsabilitatea sa (Luca 16:31 : „…Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci , nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”).
                De aceea nu mă voi lupta cu niscaiva argumente ştiinţifice , ci mai degrabă cu unele de raţiune şi îndemn la buna-cuviinţă.
                Menţiune :
                – Comentariul meu anterior referitor la EDUCAŢIE şi SPIRITUALITATE nu era pentru atei !

                Deci ,
                – Întrebarea pe care aţi pus-o „Eu dacă MĂ DECLAR nespiritual înseamnă că n-am imaginaţie ? ” , este una de factură sofistă , doar în aparenţă raţională , dar falsă în conţinutul ei , rău-intenţionată , fiindcă atribuie VOINŢEI capacitatea de A INSTITUI sau DE A NU INSTITUI spiritualitatea (cu sensul aici de suflet). Ori , NU poţi SĂ NU AI DUH şi spiritualitate fiindcă AŞA TE DECLARI tu însuţi , ci ele există acolo dincolo de voinţa ta.
                Răspuns :
                Ba da , aveţi şi inteligenţă şi o mare spiritualitate , ca bunuri sufleteşti şi reflecţii ale sufletului.

                Deci întrebarea entropică , formală şi monosepală „unde-i sufletul omului , dacă el nici măcar nu se poate recunoaşte în anumite cazuri neurologice sau dacă desprinzi o bucată din creier ?” este limbajul obişnuit , de gnoseologie ce se vrea a fi obiectivă , dar care scoate afară ansamblul NIVELURILOR realităţii şi devine astfel neobiectivă , e un gen pentru nivelul de analiză primară , de simplă aritmetică fizică , ce relevă relaţii fizice de forţă asupra întregului , prin dezintegrarea întregului , ca DAT al Lui Dumnezeu , ignorînd astfel şi încălcînd ordinea sufletească aşezată cu coerenţă necesară şi obligatorie în sănătatea şi integralitatea formelor trupeşti , prin ignorarea modalităţilor bolilor diverse, care scad algebric şi necesar exprimări ale funcţiilor fiinţei omeneşti.
                (Dar dacă rămîi fără mîini , cum îţi mai exprimi spiritualitatea şi cunoştinţele pe care LE AI de a cînta la pian ? Nu e acesta un caz similar , relevator de FUNCŢIE spirituală realizată prin mijlocirea mîinilor , care sunt organe fizice , materiale ?! Poţi să ai creier dar nu poţi cînta la pian , la fel cum poţi mişca mecanic din mîini , fără să mai fi conectat la creier , inima bate fără a mai fi în funcţie raţional-conştientă creierul. Cu ajutorul mîinilor cînţi , prin mijlocirea organului minţii gîndeşti ş.a.m.d.
                Faptul că au funcţii specializate , unele cu specializare mai complexă şi superioară , dar aflate în conexiune obligatorie unele cu altele , poate exclude ideea existenţei duhului omului şi a reflecţiei spirituale a acestuia ?
                Un anumit tip de dezintegrare trupească , ce duce pînă la un anumit nivel suprimarea funcţiilor vitale , exclude existenţa sufletului ?
                Prin organele materiale specializate se exprimă FUNCŢII SUFLETEŞTI la fel de specializate , deoarece eşti condiţionat de LOCUL existenţei umane, ales de Dumnezeu într-o lume materială. Funcţia spirituală suferă prin restrîngerile materiale ce i se pot impune prin anumite acţiuni fizice , adevăr acceptat de toată lumea.)

                – Specializarea funcţiilor noastre spirituale ( sau energetice , cum le numeşte ateul) , nu vine din vreun caracter divers şi special al materiei , fiindcă MATERIA în sine NU ESTE DIVERSĂ ŞI SPECIALIZATĂ , şi NU POATE DA FUNCŢII SPECIALIZATE SAU DIFERENŢIATE. EA NU EDUCĂ FUNCŢIA , fiindcă , biologic , CREIERUL ARE ACEEAŞI COMPOZIŢIE CHIMICĂ TÎMPĂ CARE NU-L DIFERENŢIAZĂ CHIMIC DE UN ALT CREIER. (Altceva, INTELIGENT şi PERSONAL , din spatele materiei , DA , educă funcţia ).
                Acelaşi tip de maglavais chimic – materia în sine – considerată de atei ENERGETICĂ , ar fi putut crea , LA NIMEREALA evoluţiei , atîtea tipare de funcţiune energetică , cum o numiţi ? Eventual , să fi nimerit-o în goană în vreun anumit tipar de funcţie energetică , cum ar fi talentul PICTURII , şi atunci TOŢI INDIVIZII AM FI PICTAT mecanic lucruri nedefinite , pe care nu ar fi avut cine să le definească , fiindcă am fi fost fără judecată şi nu ne-am fi putut analiza picturile !!! Dar , în atîtea forme diverse , în atîtea lucruri vizibil scopale… ? ( îmi asum formula morfematică „scopală” – care provine de la scop ).

                Nu vedeţi că ştiinţa ciberneticii indică imbatabil , în existenţa noastră , MODELE arhetipale , care nu se puteau inventa spontan , ci sunt preconizate de Însuşi Dumnezeul nostru Programator ?
                Cum e şi chestiunea aceea importantă cu analizatorii văzului care intră în acţiune după un program dinainte stabilit , că transmit numai selectiv , pe baza unor neuroni specializaţi , de exemplu numai pentru viziunea liniilor drepte , realitatea fiind analizată în fiecare situaţie particulară după criterii preexistente ?
                Nu vedeţi că materia asta nu poate avea nici o inteligenţă scopală la asemenea niveluri de organizare ?
                Nu vi se pare interesant că , în schimb , BUNURILE individual determinate sau FIINŢA omenească sunt atît de scopale ? şi că numai în cazul lor , pentru o anumită perioadă de timp dată de SCOPUL fiecărui tip de bun în parte , materia sporeşte , se înmulţeşte , se organizează , se structurează în ceva definit şi clar , IAR materia brută ( particulele în sine , nescopale – materialul evoluţionismului ) nu sporeşte , ci scade , se degradează , rugineşte , se împuţinează contrar ştiinţei şi principiului evoluţionist, care e ambiţios şi nu poate da înapoi , ci , după principiul său fundamental , nu ar putea decît spori ?
                Evoluţia , în sine , este evolutivă nu devolutivă , nu-şi caută singură sfîrşitul.

                „Conştiinţa” aceea comună a materiei produce atîta diversitate şi se divide în atîtea conştiinţe individuale , determinate ?

                – Dar comportamentul ciudat al LUMINII cu factorii ei care o compun (unda şi fotonul) , a cărei undă există atîta timp cît nu intervi în mijlocul ei s-o priveşti , iar în momentul în care un aparat de experienţă îi semnalează prezenţa ( adică „o priveşte” ) ea dispare , şi cum dăm de corpuscul el nu mai există , şi apoi apare iarăşi unda ?
                Dacă secţionăm atent în creier şi nu vedem mintea , ce ziceţi , n-o avem ?

                – Îţi vezi sentimentele de dragoste faţă de persoana iubită ?
                Care e compartimentul acela unde se întîmplă şi simţi emoţiile , dacă nu cel din cutia toracică , şi dacă l-ai schimbat chimic prin transplant , de ce simţi aceeaşi dragoste faţă de aceeaşi persoană ?
                Fiindcă , nu-i aşa , nu materia şi „energia” ei are vreo inteligenţă , ci prezenţa duhului omului cu ajutorul minţii care controlează şi dictează ?!

                – Pe X nu-l mai poţi judeca dacă ar mai exista unul exact ca el. Faptele lui ar fi irelevante d.p.d.v. al faptelor contrare ale celuilalt (care e acelaşi).
                Suntem irepetabili , unici , cu conştiinţe individuale şi autonome unice în legătură cu faptele personale , după care vom fi judecaţi. Asta e dincolo de materialul ce-l purtăm.

                – CINE mi-a făcut parte , în momentele de apropiere profundă de Dumnezeu , de audiţia extraordinară de muzică divină , CEREASCĂ , pe care eu nu aş fi putut-o imagina sau plăsmui auditiv , fiindcă nu-i deţineam conceptele „tonale” (era de dincolo de noi) şi fiindcă e dincolo de sunetele acestea pe care le cunoaştem noi , dar mi-era limpede că-i cerească. Iar eu , ca pianist , am încercat să reproduc măcar un acord , dar nu se potrivea deloc cu ce am auzit ? Normal că Duhul Lui Dumnezeu , de asta nu mă mai poate contrazice nimeni !!!

                – Dar CINE mi-a arătat cum voi intra la facultate şi cum se va fi întîmplat totul în ziua deschiderii anului universitar ? Cum după momentul general de deschidere din sala amfiteatrului , eu urma să intru în sala de curs cu 2 ,3 minute întîrziere , unde decanul urma să ţină un nou speech, moment în care toate privirile colegilor se îndreptaseră spre mine , sfiindu-mă , situaţie pe care am vrut cu tot dinadinsul s-o contracarez (pregătindu-mi venirea la momentul deschiderii cu vreo două zile înainte ), dar nu am reuşit în ruptul capului.
                Exact aşa s-a întîmplat , ca în descoperirea anterioară experimentului. Într-un moment de ezitare , de neatenţie , i-am scăpat din ochi pe colegi , şi abia am mai găsit sala unde au intrat. Am intrat mai tîrziu , cu sfiiciune şi cu toţi ochii , parcă miraţi , ţintuiţi pe mine ( Nu ştiu de ce m-am revoltat în sinea mea fiindcă nu am putut contracara ce-mi fusese , defapt , făgăduit de Dumnezeu ! ).
                – Ar mai fi lucruri extraordinare , pe care în acest spaţiu nu le pot mărturisi , ca dovezi personale DE NECLINTIT a existenţei spirituale , cea de dincolo de existenţa materială.

                – Există NIVELURI superioare spirituale , de unde cuantificarea dispare , şi de unde percepţia se dezleagă de demenţa silogistică în care materia face tot jocul.
                Dar pentru a putea înţelege duhovnicescul din om trebuie întîi să te sui pînă la Golgota , să intri în acea stare de spirit a faptelor petrecute , unde vezi bunătatea Lui Dumnezeu şi unde duhul şi spiritul tău încep să strige cu tărie că nu-i posibil să faci aşa ceva ca Fiu de Dumnezeu , adică Dumnezeul Întrupat să-şi dea viaţa în chinuri , dacă nu-i viaţă după moarte şi dacă omul nu are suflet !
                Adică , vreau să fiu obiectiv şi să văd manifestările extraordinare ale duhului , dar stau înţepenit în sfera joasă a recluziunii materiale de unde nu se poate vedea cum trebuie !
                Vreau să văd aureola boreală de la Polul Nord , dar stau ţîfnos la Polul Sud ! De acolo de jos o vezi din realităţile altora , dar nu din cea proprie.
                Realitatea e cu laturi , nu-i unilaterală , are latură obiectivă , latură subiectivă (adică partea internă)…

                – Aşadar , complexitatea specializărilor funcţiilor vine şi atestă altceva decît inexistenţa sufletului , atestă intervenţia Programatorului Universal , iar CÎND E PROGRAMATOR , E ŞI SUFLET ŞI SPIRIT , ŞI VIAŢĂ DUPĂ MOARTE.

              • moise zice:

                De ce se zice viata dupa moarte si nu viata dupa viata? Suntem siguri ca actul trecerii de la viata spre viata se poate numi moarte? Nu cumva pacatul, aduce moartea si trecerea de la viata in chinul vesnic se poate numi moarte?
                „De ce numim noi moarte inroarcerea ACASA?

              • moise zice:

                Intrebarea este pentru fratele gabriel Baloiu.

              • Gabriel Băloi zice:

                Dragă Moise , voi încerca să formulez o perspectivă asupra actului sancţionator al morţii un pic mai tîrziu.

              • Gabriel Băloi zice:

                SE MOARE , NU SE TRECE ŞI NICI NU SE MUTĂ

                @ Moise
                Răspunsul se află în chiar întrebarea d-voastră.

                Fiindcă acel act al trecerii nu este nici contract de schimb cu părţi copermutante , nici vreo altă tranzacţie , ci este ACT TAXAT , DUREROS , prin păcatul omului.
                Ca să se taxeze o condiţie anterioară şi declasată în care ai fost , iar apoi să treci într-una autentică , prima trebuie să moară , ÎNTRE CELE DOUĂ VIEŢI NU SE PUNE EGAL , indiferent dacă eşti născut din nou. Viaţa de aici poartă şi însemnul morţii , pe cînd cea de dincolo poartă doar însemnul vieţii.
                Dacă VIAŢA ţine de Dumnezeu – El prin esenţă fiind viaţă – asta înseamnă că ACTUL SANCŢIONATOR al trecerii nu este de esenţă divină , nu ? iar dacă nu-i de esenţă divină atunci este actul MORŢII.

                Dacă VIAŢA ar fi fost PURĂ (NEAFECTATĂ) în condiţia aceasta pămîntească , iar la un moment dat, să zicem , trecerea era necesară , atunci trecerea dintr-o SIMPLĂ existenţă inferioară într-una SIMPLĂ superioară nu s-ar fi făcut printr-un act SANCŢIONATOR numit MOARTE , ci printr-un act natural de SCHIMB între cele două forme de existenţă. S-ar fi putut numi că persoana X a schimbat viaţa pămîntească cu cea cerească ( sau a trecut , S-A MUTAT dintr-una în alta ).

                Însă mecanismul trecerii este tocmai actul sancţionator al morţii SUFERINDE.
                Trecerea simplă dintr-un loc în altul , prin SCHIMB sau prin MUTARE , nu ar avea în ea însăşi suferinţa.
                Trebuie să mori ca să trăieşti.
                Mecanismul acesta special îşi găseşte justificarea în mai multe portrete sau scene ale existenţei omeneşti , care , prin asemănare , arată cum se fac trecerile în sistemul omenesc.
                – Dumnezeu Însuşi spune că suntem vrednici DE SCUMPA MOARTE (Ps.116:15 „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El” ).
                – Trecerea de la viaţa veche la cea nouă în Cristos se face prin moarte (2Tim.2:11 „…am murit împreună cu El , vom şi trăi împreună cu El.” ş.a. )
                – Ioan 12:33 „Vorbind astfel , arăta cu ce moarte AVEA SĂ MOARĂ” sau Fapte 2:24 „Dumnezeu L-a înviat , dezlegîndu-I LEGĂTURILE MORŢII”.
                – Apoc.14:13 „ Ferice de acum încolo de morţii CARE MOR în Domnul.„

                MUTAŢIILE sau simplele TRECERI din viaţă la viaţă se fac altcumva , de exemplu cum e cazul lui Enoh ( Evrei 11:5 „Prin credinţă a fost MUTAT Enoh de pe pămînt , CA SĂ NU VADĂ MOARTEA” ) şi nu numai.

                Cum spunea domnul profesor Marius Cruceru , „fiindcă-i foarte normal şi natural să mori” ( am reprodus doar ideea ).
                Mecanismul sancţionator al morţii dă definiţia şi nu realitatea vieţii în care ajungi după moarte.
                Deci , nu prea „se trece” , ci „se moare” pe capete , „pînă una alta”…!
                Părerea mea !!!

              • Claudiu Lupu zice:

                OK.
                Atunci cum rămâne cu „mutarea” lui Enoh? Dacă ar fi să ţinem cont de raţionamentul dumneavoastră, atunci Enoh a fost „mutat” ca să nu „guste moartea”, fiindcă a avut o viaţă pură (fără păcat)? Sper că nu susţineţi aşa ceva…

              • naomi zice:

                Imi cer scuze ca ma bag si eu in discutie.
                Claudiu, moartea este pedeapsa pacatului Edenic vorbind despre fire; firea (tarana, lutul) moare doar sufletul e cel care trece de la viata spre viata (aici depinde ce viata, de chin sau de bucurie)
                Fratele Gabriel a ilustrat asa de concludent ce inseamna moarte si ce inseamna a trece, a fi mutat, numai ca poate nu ai citit destul de atent.

                Am iesit din subiectul postarii, ar trebui sa trecem pe o pagina adecvata cu discutia asta. Scuze!

              • Claudiu Lupu zice:

                Naomi, mulţumesc pentru precizări.
                Da, stiu foarte bine ce semnifică moartea fizică în contextul teologiei iudeo-creştine.
                Întrebările mele vizau un alt aspect al explicaţiei fratelui Gabriel, şi anume, voiam să mă asigur că am înţeles la ce se referă atunci când compară „mutarea” lui Enoh sau Ilie (cu referire la statutul lor special, de oameni care „au umblat cu Dumnezeu”, fără a pretinde totuşi că au fost lipsiţi de păcat), cu „moartea” celor mai mulţi, dar mai ales cu cea a Domnului Isus Cristos (Cel care, cu adevărat a fost „fără de păcat”, dar care le-a purtat de bunăvoie pe ale noastre, murind astfel, cu adevărat, în locul nostru).

              • Gabriel Băloi zice:

                Nu , sigur că nu aş susţine aşa ceva !
                Mutarea aceea nu are legătură cu existenţa sau inexistenţa păcatului din viaţa unui om , indiferent dacă e vorba de Enoh sau Ilie.
                MUTAREA a fost un CAZ SPECIAL , ALES , în mod special , de Dumnezeu în cazul unor persoane , din motive pe care nu le putem noi comenta ( motive care nu aveau legătură cu starea de păcătoşenie sau de nepăcătoşenie a oamenilor respectivi).
                Ceva nu aţi înţeles din comentariul meu.
                M-am referit la condiţia generală a vieţii pămînteşti , care trece PRIN MOARTE datorită păcatului adamic , nu la starea afectată sau neafectată a unei anumite persoane.

              • Gabriel Băloi zice:

                Frate Claudiu , aveţi dreptate că zboară haotic comentariile şi se plasează acolo unde nu vrei. Tocmai asta mi s-a întîmplat şi mie acum. Am dat clic pe „Răspunde” sub comentariul d-voastră , dar cele scrise de mine au ajuns sub comentariul lui Naomi. ( cred că gramatical se poate spune „lui Naomi” , aşa cum eşti obligat să spui „lui Mimi” , şi nu Mimei , nu ?!)

              • Gabriel Băloi zice:

                Şi cîte s-ar mai putea spune pe marginea acestui subiect ! Dar oare CUM trece sufletul prin moarte , prin LACUL morţii ???? Oare ce înseamnă TRECERE pentru sufletul însuşi , care , pe pămînt a trăit într-un anumit trup ( de carne ). Aici pe pămînt este , cumva , o adecvare realizată de Dumnezeu între suflet şi trup , adică o stare sufletească ADECVATĂ pentru acest tip de trup , iar , odată cu moartea , STAREA de suflet ACTUALĂ trece şi ea într-o altă stare , fiindcă intră în alte dimensiuni ale existenţei. Trupul suferă moartea , dar dacă luăm în calcul întregul fiinţei , cum trece oare sufletul prin mecanismul dureros pe care noi îl numim moarte ? Ce înseamnă în realitate „trecerea” pentru suflet ?
                Dar să ne oprim , că ne-am dus departe de subiectul postării !

              • Gabriel Băloi zice:

                Şi spuneam asta fiindcă sancţiunea morţii poartă asupra ÎNTREGULUI fiinţei , chiar dacă sufletul va trăi veşnic.

              • Gabriel Băloi zice:

                @ michael

                Nu pot formula un răspuns.
                Pentru a încerca cîteva afirmaţii speculative (deşi , tare am înclinaţia asta , înclinaţie de care mă şi tem ) ar trebui să mă pun să citesc mai mult şi să stau o vreme cu mîinile proţăpite sub barbă , ca statuia Gînditorul !!!

              • michael zice:

                la o logica speculativa ma gandeam si eu. nu astept raspuns perfect pentru ca nu exista asa ceva in acest caz. puteam doar sa intuim cate ceva. de ex. cele mai multe relatari vechi testamentare au si rol de pilde/exemple, de invatatura. poate aici ar fi raspunsul.

                ar mai fi o solutie. moise al nostru care are acces nelimitat la firul rosu. tare ma tem sa nu se friga cu firul asta…

              • Claudiu Lupu zice:

                Da, am înţeles ce vreţi să spuneţi.
                Mă speriasem oleacă… 🙂

  9. Camix zice:

    Am şi eu nişte chestiuni pe care nu le pricep, precum Dyo.

    Pai probabil prima data ar trebui sa se hotarasca asupra naturii evenimentului: era vorba de eveniment academic sau de eveniment spiritual? Daca e academic, toata lumea accepta (de ani de zile) anumite obiceiuri. Daca e eveniment spiritual, de ce presupune sărbătorirea absolvirii studenţilor? (fie că facultatea ţine de biserică ori ba). Şi iar: dacă e eveniment academic, de ce e gâzduit de biserică.

    Acest amestec declanşează deja prin însăşi natura lui (duală) reacţiile adverse pe care le ai. Problema nu trebuie luată de la efecte, de la coadă, ci de la cauze, de la cap. Punem o problemă greşită. Mi se pare foarte normal ca la o absolvire să se cânte Gaudeamus (că îmi place, că nu-mi place). Dar nu mi se pare normal ca absolvirea să aibă loc în biserică. La fel cum consider că nu are ce căuta în biserică nici anumite conferinţe, prelegeri cu totul laice (politice). Dacă ar fi vorba de un concert laic, nici nu s-ar putea pune problema să se organizeze în biserică, de acord? Absolvirea de ce?

    • Dyo zice:

      In acest caz vin si eu cu o intrebare mai „adanca”: are educatia vreo legatura cu spiritualul su nu? Aici e, de fapt, miezul problemei …

      • Camix zice:

        Dyo,
        Nu ştiu dacă aici e miezul problemei. Cele două au multe în comun, cu siguranţă. Cel puţin aşa ar trebui. Dar în privinţa oficierilor de evenimente de acest fel, inevitabil vor fi nepotriviri de „viziuni” precum şi cea de faţă şi poate şi altele: înmânarea diplomelor este un proces lung, prea lung pentru ca nervii enoriaşilor (dintre care prea puţini participă emoţional, că nu sunt direct implicaţi) să nu fie întinşi la maxim, cântecele nu i se adresează Lui etc. Iar apoi, obiecţiile care se aduc sunt exact acestea – de nepotrivire între natura unui eveniment cu celălalt – pe care nu le prea poţi despărţi una de alta.

        Ceea ce zic eu e că nu cred că ar trebui să surprindă faptul că îmbinarea deranjează (pe unii): poate că tocmai acesta e motivul pentru care ea deranjează. Că încerci să faci 2 în 1 şi rezultatul nu prea e satisfăcător de nici o parte. Aşa mi se pare mie, cel puţin.
        Ce soluţie ai vedea?

        Notă: N-am nici o problemă cu Gaudeamus. Mai degrabă tind să cred că nu a fost dată traducerea corectă.

        • Alin Cristea zice:

          Cum, nu a tradus dr. Marius Cruceru corect?

          Dar, totuși, nu e imn păgîn?

          Ești absolventă a Universității Emanuel?

        • Marius David zice:

          Camix, Ia Guţu şi dă o traducere „corectă” 🙂
          Am răspuns şi mai înainte: avem de-a face cu traducerei „domesticite” ale unui cîntec de pahar cîntat de burlaci.
          pentru echilibru am oferit ŞI acest gen de traducere „împăiată” şi „coafată” ca să sune bine.

          da, am dat şi aceste traduceri “domesticite”. Cine ştie latină bine ştie şi cujm se traduce acest “imn”. Este un cîntec de beţie de fapt!
          Traducerea a fost “cosmetizată” ca să fiu eufemistic.
          Am dat în link şi o traducere de acest tip. Eu am făcut în text traducerea cît mai aproape de sensul original al cuvintelor din epoca cea mai apropiată creaţiei imnului.
          un lucru se uită cînd avem de-a face cu un asemenea text: că şi limba latină, deşi a fost considerată limbă de podari şi militari, poate de către cei care au învăţat latineşte numai cu De bello lui Caesar în mîini, este o limbă care cunoştea aluzia şi dublul sens al cuvintelor.

          Din fericire textul nu se poate traduce cu Google Translator aşa că trebuie să aveţi încredere în mine, n-aveţi ce face 🙂

          • Alin Cristea zice:

            Și nu a fost bine-binișor că am avut de a face cu traduceri „domesticite” ale imnului Gaudeamus?

            Cîntam și noi un cîntecel în latină (că altceva nu știm, decît Ave Maria, titlul adică, dar pe ăsta nu avem voie la pocăiți) și nu aveam deloc mustrări de conștiință.

            Acum trebuie să ne întoarcem și la Oda Bucuriei a lui Beethoven, să vedem dacă nu a fost și asta „domesticită”, o fi și asta una de-aia… sălbatică.

            De fapt a fost domesticită de-a binelea de baptiștii români (ăștia iau de peste tot, și de la Dorz și de la Wurmbrand, și de la Bach și de Handel):

            Te-adorăm în fericire
            Domn al gloriei cerești

            Păi traducerea nu e, de fapt: Slavă ție, stea curată?

            (Să vină traducătorii!)

            Nici urmă de închinare de tip… protestant!

            Sînt versurile lui Schiller!

            Să-i verificăm puțin viața și lui Schiller?

            O fi avut relație personală cu Dumnezeu? Fost-a botezat în urma mărturiei sale publice că Hristos este Mîntuitorul lui personal? Și nu numai Mîntuitor, ci și DOMN!

            Ca să nu mai vorbim de fapt că Oda asta e imnul Uniunii Europene!

            Dacă era a Statelor Unite mai mergea, dar e a Uniunii Europene!

            Și noi să-l cîntăm în biserică?

            Sau la mici, cola și bronzeală?

            • Marius David zice:

              şi care-i şpilul? Aceeaşi chestie! am mai sesizat-o cu altă ocazie.
              eu ce-am spus.
              acelaşi lucru cu alte cîntece de pahar care au fost încreştinate mai bine sau mai prost. unele au versuri mai proaste ca originalul.

              încreştinaţi Igituru şi îl cîntăm duminică, Mi Major, că merge şi aşa … e mai uşor de luat la chitară.

          • Camix zice:

            Bun, am lămurit atunci problema fidelităţii traducerii. Să am încredere în tine e un lucru care mie una îmi vine destul de uşor.

            Însă totuşi, chestiunea asta a traducerii este doar un apendice la discuţia pe care încercam să o stârnesc (mie îmi păsa destul de puţin de traducerea exactă şi am pomenit de ea doar în trecere). Acum, cu atât mai mult cu cât ştim că traducerea e bună şi înseamnă ce înseamnă, ar trebui să ne batem capul cu celelalte întrebări de care ziceam (desigur, în măsura în care le consideri demne de a fi luate în considerare sau importante).

      • romuluss zice:

        in mintea multora educatia este un proces separat care nu are nici o legatura cu spiritualitatea, de aceea exista aceste reactii.

        dupa revolutie multe biserici neoprotestante promovau curente anti-educatie(nu numesc cultele) – evidentiind ca educatie este ceva complementar spiritualitatii.

        ati prins acele perioade?? daca da intelegeti de ce exista repulsia si in special la anumite categorii de varsta.

        cum ar trebui sa arate educatia sa fie considerata ca element integrant al spiritualitatii? este posibil acest lucru? cum?

        • Dyo zice:

          Eu am prins o perioada cand, imediat dupa botez, niste „frati” au vazut ca studiez Biblia si era gata-gata sa ma exorcizeze, credeau ca am luat-o pe aratura: „mai usor, frate, prea multa teologie; prea mult carte te prosteste. Las’ ca-ti spune Duhul tot ce trebuie sa stii …”.
          Pentru ca eu m-am pocait pe cand eram student v-o spun pe sleau ca doua lucruri au constituit pentru mine socul intrarii in neoprotestantism: proasta educatie artistica (insotita de o nedisimulta fascinatie pentru kitsch) si ignoranta in materie de cultura generala. Am intalnit crestini foarte de treaba, ca isi stiau bine crezul, dar habar nu aveau cine a fost un Pascal, un Newton, un Dante … Nu-i vorba, vor ajunge in Cer pentru asta, dar acesta este un factor care transforma comunitatea pocaitilor romani in una de gheto. Putem vorbi intre noi, folosim limba noastra pocaiasca, dar nu suntem in stare sa legam ceva coerent si relevant cu cei din afara.
          Gaudeamus e doar un exemplu …
          Ca tot sunt mai multe traduceri … ce-ar fi sa-i facem o exegeza asa cum nu i-a mai facut-o nimeni pana acum?

          • michael zice:

            ce ne spui tu apartine de acum trecutului. neoprotestantii zilelor noastre sunt preaeducati, chiar. sa nu care cumva sa urmam vreun traseu fariseic…

          • michael zice:

            ce ne spui tu apartine de acum trecutului. neoprotestantii zilelor noastre sunt preaeducati, chiar. sa nu care cumva sa urmam vreun traseu fariseic…

          • Dyo zice:

            Raspundeam intrebarii lui Romulus … sunt de acord ca s-au schimbat unele detalii intre timp …

          • Mirabilul Stimabilul zice:

            Sa nu ne amagim. Spoiala de educatie, cu doctorate obtinute contra-cost prin capitale semi-balcanice nu se pune. Asta este o abureala care tine la cei degrab-admiratori dar nu in lumea academica reala. Este adevarat ca avem cativa „meseriasi” dar restul este si a ramas „Bollywood” spiritual. Ce ziceti de niste vigurosi teologi neo-protestanti care au fost rejectati de de la doctorat de confratii ortodocsi dar care veloce si feroce regasitu-sau pe culoarele unui institut teologic de-al nostru?

        • romuluss zice:

          1)”Fiindca dup-o tinerete agitata,
          Si-o batranete-ngreunata,
          Tarana ne va avea pe toti.”

          Perspectiva acestor versuri este una materialist-ateista, omul este imaginat doar ca fiinta biologica. Tot potentialul vietii este limitat la forta biologica, odata resursele trecute de o anumita varsta totul se ruineaza.

          2)”Sa ne bucuram, asadar,
          Cat inca suntem tineri”

          Se incearca oarecum limitarea bucuriei la perioada tineretii, 2) este o consecinta directa a 1). Intr-adevar tineretea este perioada in care ne putem doar bucura? Este o viziune completa asupra omului sau doar una biologica in care partea spirituala este exclusa?

          3)”Viata ne este scurta
          Va fi terminata prea curand,
          Moartea vine fulgerator
          Atroce ne agata-n ghearele-i.
          Nimeni nu-i crutat de-aceasta.”

          Aceasta strofa intareste concluzia 2) – aratand inimenta mortii, limitarea vietii biologice la elementul fatal al mortii. Introducerea in peisaj aduce un argument in plus faptului ca viata ne este limitata atat de batranete, cat si de moarte – viata este privita prin prisma degradarii biologice care leaga puternic potentialul de fericire/bucurie de resursele biologice.

          Nu este aceasta o perfecta descriere a filozofiei de viata ateiste? Legand fericirea/bucuria de potentialul biologic, odata cu degradarea acestuia, potentialul fericirii este drastic diminuat, astfel ca odata cu imbatranirea bucuria trebuie sa dispara, apoi ne asteapta iminenta mortii dure, fulgeratoare, necrutatoare. Este oare corect sa creem o legatura de direct proportionalitate intre fericire si potentialul biologic????????

          1) si 3) traseaza un cadru care conduce la concluzia logica 2) – Fatalitatea vietii descrise in G.I. este faptul ca viata biologica guverneaza cadrul, diminuarea resurselor biologice duce la o directa diminuare a fericirii. Oare cum este aceasta fericire?? Ne lamurim imediat cum arata aceasta fericire in 4) 🙂

          4)”Traiască toate fetele,
          Usor si frumos,
          Traiască şi femeile,
          Proaspete şi de iubit
          Bune şi harnice.”

          mai are rost comentat? 🙂

          Mi se pare G.I. un perfect cook book pentru o viata de bucurii carnale 🙂 . Logica versurilor impinge totul spre o graba in care sa ne traim viata usor, cu femeile „proaspete si de iubit” 🙂 – DEA asta este stilul de viata si al tau ? Atunci grabeste-te sa iubesti femeile proaspete si bune de iubit ca viata trece – he he la 45 de ani – gata – se termina resursele biologice deci – gandeste-te bine cat ne mai „luminezi” cu ateismul ca pierzi timpul si viata se gata ca si o baterie obisnuita din reclama cu Duracell.

          Asa ca reclama de la Duracell reflecta bine filosofia de viata din gaudeamus?? aruncati o privire 🙂

          • michael zice:

            exagerari cu duiumul. pana la urma suntem oameni nu roboti. incercati mai bine niste chilii manastiresti. dar si acolo unii isi taie cate`o mana.

          • romuluss zice:

            pai daca nu explici – degeaba ma trimiti in chilii ca poate nu esti capabil de nici macar o interpretare de un verset simplu din biblie right?

          • romuluss zice:

            by the way – de ce dispretuiesti viata calugarilor? o crezi absurda? – citeste putin un Wurmbrand – sa vezi modul in care ii considera el pe ortodocsi – ridiculizarea a ceea ce nu stii – denota superficialitate si stereotipie cam usor imprumutata.

            cand judeci anumite categorii de oameni sa nu te aflii in situatia sa judeci negativ pe unii care iti sunt cu cateva trepte superiori.

          • Dyo zice:

            Iata si o exegeza!
            Totusi, pana acum nu am auzit niciodata cantata partea cu fecioarele – nu cred ca era inclusa in varianta „academica”. Comunistii adaugasera si ei o strofa despre Romania socialista – fiecare a inteles cantecul cum a vrut.
            Hm, era mult mai intelept daca nu se canta in biserica. Totusi gasesc reactia lui Marius exagerata vis a vis de proportiile „pacatului” – e mai degraba o gafa pardonabila si corectabila …

      • Marius David zice:

        cum să nu, dar tocmai asta este esenţa, noi facem o ALTFEL DE EDUCAŢIE… peripatetică, paideutică…

    • romuluss zice:

      ce este educatia? ce este spiritualitatea? exista un taram in care cele doua se pot intalni?

      • dumnezeueateu zice:

        Da chiar asa ce e spiritualitatea?
        Ca nimeni nu da o definitie concreta dar folositi termenul mult prea usor.

        • Dyo zice:

          Tocmai ca nu e usor – este tot ceea ce tine de viata duhului omului; de aici insa … sunt mai multe moduri de a privi la ea. Chiar te intereseaza?

          • dumnezeueateu zice:

            Da, as vrea o definitie clara si definita in asa fel incat sa faca loc pentru toate locurile in care vad spiritualitate.
            Ca daca ma obosesc gasesc si niste spiritualitate cuantica.
            Ce tine de viata duhului e cel putin intrigant dar e vag si neclar.

          • Dyo zice:

            S-a reusit o definitie a iubirii si nu stiu eu?
            Da-mi te rog una, „clara si definita”, si atunci iti voi spune si eu ce este spiritualitatea …

          • dumnezeueateu zice:

            Ce treaba are iubirea cu spiritualitatea?
            Un om care nu-i spiritual nu poate iubi?
            Sau un om care nu iubeste nu poate fi spiritual?
            Sau ce e echivocarea asta inutila ?

            Eu pot sa am o experienta „spirituala” in fata unui tablou de Van Gogh, sau la un film, sau ascultand muzica.
            Dar n-o numesc spirituala pentru ca nu inseamna nimic, pentru ca la nivel chimic stiu ce mi se intampla prin creier si nu e nimic nenatural.
            Dar spiritual inseamna ca imi ajunge cumva la „suflet/spirit” ceea ce ar fi o afirmatie ce ar trebui probata.

            Sooo… definitia?

          • Dyo zice:

            DEA, nu te trebui sa te aprinzi chiar asa …
            Intrebarea mea, legata de iubire, era pentru a-ti sugera faptul ca exista concepte care nu se definesc atat de „clar” pe cat ne dorim. Nu avem o definitie clara a iubirii, si iata ca vorbim de ea in toate modurile posibile, nu ne putem lipsi de ea – la fel stau lucrurile cu spiritualitatea.
            Sunt atatea lucruri pe care nu le vedem si nu le putem proba, si totusi le adresam fara probleme.
            Zici ca nu putem proba ceva cu privire la suflet/spirit (desi cu totii suntem de acord ca nu tot din ceea ce tine de om este din sfera fizicului si chimicului ) – putem proba ceva cu privire, sa zicem, iubire. Sau, aspiratie? Sau idee? Sau … concept favorit tuturor, INFORMATIE? Ratiune?

          • octavian zice:

            Daca stii ce se intampla in creierul tau atunci cand ai fi tentat sa zici ca ai o experienta spirituala, la nivel chimic, cum ai zis, atunci ai putea incerca o definitie a spiritualitatii in termeni de chimie? Daca starea respectiva e complet definita de reactii si formule chimice, si tu le stii, ar trebui sa poti.

            Daca deranjez aici, da-mi te rog raspunsul la sfarsitul listei, ca sa nu perturb discutia cu ceilalti.

          • dori`s zice:

            DEA, poate ne poti da si formula chimica a intelepciunii, ce fain ar fi. pana atunci o sa-ti dau eu un fragment din cartea Iov, profund si de o mare frumusete poetica

            Iov 28:9  Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
            10  Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
            11  Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
            12  Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
            13  Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.
            14  Adâncul zice: „Nu este în mine” şi marea zice: „Nu este la mine.”;
            15  Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
            16  nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
            17  Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas din aur ales.
            18  Mărgeanul şi cristalul nu Sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
            19  Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
            20  De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
            21  Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
            22  Adâncul şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.”
            23  Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
            24  Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.
            25  Când a rânduit greutatea vântului, şi când a Hotărât măsura apelor,
            26  când a dat legi ploii, şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
            27  atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
            28  Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”

            ti-as recomanda toata cartea Iov, cine stie poate ca vei gasi acolo ceva raspunsuri, avand in vedere ca unele din intrebarile tale se regasesc in ea.

          • dumnezeueateu zice:

            @dori, e frumos ce spune Iov acolo dar sunt in complet dezacord cu finalul:
            Ai aici de ce:
            http://dumnezeueateu.wordpress.com/2010/02/18/frica-lui-andrei-ple%c8%99u-4/
            @dyo, stiu ca nu toate sunt definite dar macar avem o intelegere comuna alor.
            Cand spui iubire te referi la un sentiment al unui om catre altul in 99% din cazuri.
            Cand spui spiritualitate nu te referi la nimic ca nu exista o chestiune pe care sa o putem defini asa.

            @octavian.
            La nivel foarte brut, creierul elimina chimicale, inoata in ele se bucura o vreme dupa care se absorb. Daca ai avut vreodata un adrenaline high facand vreun sport extrem, cam pe acolo e senzatia.
            Apoi sunt chimicalele care provoaca placere (ale ce se descarca si in pat cu iubita si cand mancam ciocoala, si cand ne uitam la cineva drag)
            Apoi sunt cele care estompeaza durerea in diverse ipostaze.

            Creierul nostru e un mare drogat si va cauta un nou high in fiecare moment.

            D-aia trebuie sa ne pastram ratiunea si sa nu mergem pe emotional intotdeauna, pentru ca de fapt avem foarte putin control asupra elefantului emotional care fuge de sub picioarele omului rational ce incearca sa il struneasca.

          • dori`s zice:

            DEA, am citit articolul tau.
            la tine pe blog nu vreau sa comentez, din motive lesne de inteles. aici nu este locul potrivit sa ma desfasor. pot sa spun atat ca esti pe langa subiect in ce priveste frica de Dumnezeu, la fel si despre viata unui crestin autentic. nimeni nu scapa de sentimentul de teama. la tine vad o mare teama de a da fata cu un crestin adevarat, daca vrei o confruntare adevarata incearca sa depasesti aceasta stare. am vazut ca ti s-au adresat mai multe invitatii la un dialog pe viu, incearca.

          • octavian zice:

            @DeA: Stiu ca creierul (sau poate glandele endocrine? Nu-s tare la biologie.) secreta niste „chimicale” si ca ele sunt asociate unor stari emotionale. Probleme:

            1. Ce-mi spune mie ca respectiva secretie de „chimicale” este o cauza si nu un efect? De unde stiu ca am o experienta spirituala CA URMARE a secretiei de asemenea „chimicale” si ca ele nu se secreta PENTRU CA eu am o experienta spirituala?

            2. Cum pot deosebi din definitia ta o experienta spirituala de o experienta de alta natura (sa zicem „ma uit la cineva drag”)? Nu ai precizat nimic, nici substante, nici concentratii, ca sa justifici afirmatia aia cu „stiu”.

            3. Ce este ratiunea care zici ca trebuie pastrata?

            Din ce stiu eu mare parte din ce tine de creier si de procesul de gandire sunt lucruri nu indeajuns de explicate (OK, adaug „inca”, nu ma deranjeaza) si pana acum teoria existentei unui suflet/spirit/cumvreisa-izici imaterial nu a fost (din cate stiu) infirmata. Deci, pozitia rezonabila cred eu c-ar fi: nu ma reped sa zic „stiu ce mi se intampla prin creier” decat daca pot defini si produce o anumita stare a creierului sau proces din creier folosind „chimicale”.

          • romuluss zice:

            Dea,

            te erijezi in critic al religiei necunoscand-o deloc. e un fel de – : ma apuc sa programez intr-un limbaj de programare, dar habar nu am ce inseamna programarea, in schimb vin cu niste citate googaliste si incerc sa lamuresc un programator ca am dreptate; stupid de tot nu?! 🙂

            Confunzi frica ca emotie cu frica de Dumnezeu. Tu prin frica de Dumnezeu intelegi un fel de – „sa iau maturoiul in mana si ma tupilesc dupa usa ca daca vine sa il lovesc?”. Citeste putina teologie si vei vedea ca semantica fricii de Dumnezeu este ceva mult mult mai complex.

            Domnu Plesu poate doar rade de cata naivitate si lipsa de informare are cineva care ii da replici 🙂

            Articolul(tau la care faci referire) e o eroare datorita faptului ca dai dovada de necunoastere, critici ceea ce nu stii si nu stapanesti. Cum ti-am mai spus critici crestinismul, dar nu cunosti notiunile de baza, in fond daca critiici ceva ce nu se numeste crestinism atunci nu critici nimic 🙂

          • romuluss zice:

            Dea,

            m-am uitat peste blogurile din roll-ul tau. critica ateista se bazeaza nu pe cunoasterea crestinismului si a valorilor lui, ci pe greselile prea putin cunoscatorilor care se autointituleaza crestini.

            La o critica a fricii de Dumnezeu m-as astepta sa vedeti fenomenul ca atare, nu o emotie dardainda de frica, cele doua lucruri sunt fff diferite.

            In alte cuvinte criticati pornind de la erori, de la crestinismul invatat dupa ureche, de la chestiuni gresit intelese. O critica competenta ar fi mai acceptabila, pentru ca ceea ce criticati voi si ridiculizati sunt doar niste fantasme crestine invatate dupa ureche.

            Foarte Forte Foarte Neprofesionist my friend. Radeti sarcastic si criticati notiuni incorecte. Dovada este ca dorinta de critica are un avand extrem de mare fata de cunostiintele voastre despre materia criticata Amatorism ridicol se numeste acest lucru!

        • Alin Cristea zice:

          Ca să nu se prindă ateii despre ce vorbim…

        • Mirabilul Stimabilul zice:

          Regasesc cu usurinta la tine eroarea clasica a logicii elementare, a celor patru termeni: vezi „spiritualitate” si „spiritualitate”.

      • Marius David zice:

        noi nu facem EDUCAŢIE (e-duco, vb latinesc, caută în Guţu), noi facem ucenicie, nu aşa ar trebui?
        Tocmi aici suferă institutele de educaţie religioasă, că au abandonat ucenicia pentru educaţie…

    • Marius David zice:

      Camix, Cum adică… ce fel de schizoidie este asta într-o biserică… eveniment academic versus spiritual? Nu pricep!
      Erau în biserică, la închinare, este clar, nu?
      Şi dacă ar fi cîntat-o aceeaşi oameni, absolvenţi de teologie de 1 mai la iarbă verde la mici şi coca-cola? Care-i diferenţa?

      • Alin Cristea zice:

        Și bere, ca Luther…

        De obicei, în acest punct al discuției se dă exemplul cu cîntecele populare preluate de Luther și îmbisericite…

      • Camix zice:

        A, acum observ că ai răspuns aici.

        Tocmai acolo zic eu că e nepotrivirea: nu se adunaseră la închinare, obiectivul era altul.
        Un concert de-al lui Andrieş l-ai permite organizat în biserică? Nu. Dar ai merge la el în aer liber? Cam asta e diferenţa aşa schizoidică pe care eu o văd.

        Altfel, ce soluţie ai da la problema pe care ai ridicat-o?

  10. elisa zice:

    Fratele Marius intrigat ca inghitim”camila” fara macar sa o simtim (fara anestezie) scrie cele de mai sus; dar unii dintre noi, facem acelas lucru.
    Amestecam lucrurile sfinte cu lumea-lume, si nici macar nu sesizam: suntem intr-o biserica sau in aula universitatii.
    Slava, cinstea I se da Numai Fiului lui Dumnezeu; Dumnezeu-Tatal si Duhului Sfint in adunare, unde trebuie” sa ne descaltam” caci este un loc sfint!
    (descaltarea mintii de cele lumesti)
    Nu degeaba zicea episcopul (fost de Cransebes, actual de Sibiu) bisericile s-au transformat in cluburi in majoritate.
    Sigur nu se refera la cele ortodoxe, acolo n-o sa vezi niciodata asa ceva,nu o sa vezi preoti spunind glume; ai crede ca au dat in nebunie, insa la noi…TOTUL E POSIBIL>
    Daca fr.Marius este intrigat de cele intimplate acolo…mira-se -va de reactiile de aici :
    judecam traducerea. 🙂
    Oare asta era problema…unde-i cel care ne corecta ca nu scriem la obiect?. 🙂

  11. Cristian Pataki zice:

    Principiul catolicismului este „Daca te simti bine … Opreste-te!”.
    De altfel si eu am fost fortat sa fiu botezat catolic, ca multi altii, de la nastere.
    Cum pedofilia este interzisa cu desavarsire, la fel si botezul ar trebui consumat la o varsta cand intradevar esti in toate facultatile mintale, cand poti discerne ce este bine si ce este rau. EDITAT DE MODERATOR

  12. aurora zice:

    Sunt de acord cu observatia facuta de tine, Marius, desi am vazut traducerea postata de Michael, care mi nu mi se pare chiar scandaloasa, asa cum ai descris-o tu. Insa, intr-adevar un astfel de imn nu isi are locul in biserica.
    Ceea ce cred ca ai putea sa corectezi intr-o eventuala data viitoare ar fi tonul sarcastic, ton ce nu prinde bine pe un crestin, mai ales cand este vorba de frati, fie ei chiar si parte a altei denominatiuni. Sa corectam, dar cu dragoste, caci „tot ce faceti sa fie facut cu dragoste” (1 Cor 16:14)

    • Alin Cristea zice:

      Dar Bach are loc în biserică?

      A fost pocăit? A avut o relație personală cu Dumnezeu? L-a mărturisit pe Hristos ca Domn și Mîntuitor în apa botezului? A fost botezat cu Duhul Sfînt?

      Și cînd citim următoarele…

      De reținut și următorul aspect din viața lui Bach:”Cel mai tare îl scotea din sărite munca făcută de mîntuială sau acea activitate muzicală care nu se ridica la înălțimea exigențelor sale. Iar aceste exigențe se ridicau la nivelul lui Bach. Toată viața lui este presărată de asemenea episoade care atestă hotărîrea lui de a face muzică la nivelul propriei valori. Încă din 1705, la Arnstadt, a fost antrenat într-o dispută cu un student pe nume Geyersbach. Conflictul a luat o amploare atît de mare, încît Bach a scos pumnalul și s-a repezit la Geyersbach; într-o fracțiune de secundă, viitorul autor al Patimilor după Matei se rostogolea pe jos, încecînd să-și schilodească adversarul. Ancheta a dovedit că Bach îi spusese odată disprețuitor Zippelfagotist – fagotist care produce suete asemănătoare cu acelea ale unei capre bătrîne. Bach a fost mustrat, mai ales că ‘avea deja reputația că nu se înțelege bine cu studenții’.” (p. 35)

      (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

      • michael zice:

        nene ace, episodul acela avea loc pe cand I S B avea 20 de ani. ce legatura are acel eveniment cu statutul de crestin? avea tot viitorul in fata ca sa se maturizeze. amestecati mere cu pere, vere! sa va rotunjeasca nenea maical pe toti! (scuzati veselia, vivat in veci)

        • Dyo zice:

          Intr-adevar Bach a avut o viata care trebuie judecata dupa alte canoane; de pilda pentru muzica sa, inclusiv cea „de inchinare”, era platit cu butoaie de bere (pline binenteles!).
          A mai avut si alte conflice, unul dintre acestea se pare l-a dus la mormant … ne-am gasit noi, bieti pigmei, sa-i aducem la lumina viata …

    • Marius David zice:

      Aurora, îmi pare rău, am modele celebre pentru tonul sarcastic în următoarea ordine: Isus Cristos şi Apostolul Pavel.
      La astfel de întîmplări numai un astfel de ton se foloseşte.

      • Dyo zice:

        Aici te contrazic: daca era greseala din rautate, tonul tau era mai adegvat. Fiind vorba de ignoranta … aici cred ca se aplica duhul blandetii. Raman la parerea ca se putea folosi un altfel de ton, mai constructiv. Sarcasmul nu zideste niciodata.

  13. Putinstiutoru' zice:

    @Dyo…buna intebarea aia cu eduatia si spiritualitatea. Ma gindesc la posibile argumente la raspunsul ca DA, are legatura cu spiritualitatea.
    Eu prin educatie inteleg un proces care tre` sa ne ajute sa fim mai intelepti, asta i pina la urma finalitatea procesului de a fi educati si de a dobindi informatii. Iar a fi intelepti ne ajuta sa luam decizii bune si din punct de vedere spiritual.

  14. elisa zice:

    Intru in biserica, devin membru, ce intilnesc acolo: farti in Hristos, pe care trebuie sa-i iubesc. Unii au educatia celor 7 ani de acasa, dspre care nu se mai pomeneste azi, ceea ce te face sa-i abordezi cu drag; altii au faculta…doua faculte. 🙂
    asa se spune azi, dar nu au dragoste pentru cei care le sunt totusin farti in Domnul.
    Nu este nicio legatura intre sebarea de abslovire a unei scoli si slujba de inchinare.
    Daca ar fi asa am vedea pe linga Gaudeamus….am auzi de fapt si Tatal nostru, ce ziceti?
    Noi bagam lumea in biserica; insa cei care vin trebuie sa gaseasca ceea ce nu este in lume:pe Domnul, care de la intrare inca sa le dea fiori din cauza Duhului care pluteste acolo.
    Alunga Gaudeamus Duhul sau nu?

  15. elisa zice:

    Ma refeream la faptul ca nimeni la nicio „serbare” de absolvire in tara asta ortodoxa, nu spune nici macar Tatal Nostru, ei facind bine difernta intre una si alta; desi nu ar fi deloc nepotrivit.

  16. luminita zice:

    eu nu mai am cuvinte, decat atat….mi se frange inima cand citesc cuvintele fratilor mei pline de amaraciune, ura si sarcasm la adresa unui avertisment venit doar din dragostea…doar un om care iubeste poate spune lucruri grele si serioase celor pe care ii iubeste!!
    Apocalipsa 22:11
    Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!

    Drept este Domnul nostru scump Isus!!

  17. vio zice:

    Anul trecut, fiica mea era in primul an de scoala si m-am dus impreuna cu sotul meu sa dam o mana de ajutor la aranjatul salii de clasa ,ma uitam ce scrie pe diferite panouri si mi s-au oprit ochii asupra imnului UE, credeti-ma ca m-am oprit si mi s-au umezit ochhii la ideea ca fetita mea va canta slava altcuiva decat Domnului, am rostit in gand urmatoarea rugaciune „decat sa cante copilul meu lauda altcuiva mai bine sa ramana fara scoala”.Cu riscul de fi considerati ingusti sau redusi i-am spus acasa, si ii repet mereu ca niciodata in nici o imprejurare in nici un loc sa nu dea slava decat CElui care o merita.
    Nu cred ca sunt lucruri pe care sa le ignoram.
    Ar trebui sa fim cu „ochii in 4” la toate aceste lucruri si la pacatul care ne infasoara atat de lesne…

    • Dyo zice:

      Este foarte bine ce faceti; totusi nu despre asta este vorba in postarea de fata …

    • dumnezeueateu zice:

      Aia e Oda Bucuriei! Cu muzica lui Beethoven!
      Un cantec care celebreaza unitatea oamenilor…
      Ce e rau in asta?

      *Facepalm*

      • Dyo zice:

        Defineste ce intelegi prin „unitate” – este un cavant asa de usor folosit in lumea seculara … Poti sa-mi dai o explicatie „clara si definita”?

        • dumnezeueateu zice:

          unitate in diversitate daca te ajuta asa.

          Unitatea inseamna stabilirea unor scopuri comune, drepturi comune si valori comune tuturor oamenilor.

          As putea sa invoc cateva dar n-am habar la ce se refera UE. Banuiala mea e ca se refera la Drepturile Omului ceea ce e perfect suficient ca si baza.

          Iar unitatea in diversitate inseamna acceptarea diferentelor dintre oameni si respectarea lor insa nu intr-atat incat sa afecteze unitatea.
          Adica, eu iti respect dreptul de a spune ca ateii sunt slujitorii satanei, dar daca crezi ca asta iti da dreptul sa fi violent te inseli amarnic.

      • Marius David zice:

        aia a fost convertită, deşi are nişte versuri cam şchioape..
        „TE-adorăm în fericire,
        Domn al gloriei cereşti,
        Ce cu raza-Ţi de iubire,
        Inimile ne-ncălzeşti… etc. ”

        Să încercăm şi cu GAudeamus,

        Tocmai a încercat cineva şi nu i-a ieşit mare lucru…

  18. vio zice:

    Cred totusi ca se incadreaza pentru ca vorbim, cantam sau facem lucruri l nepotrivite cu statutul nostru luati de val,fara sa fim atenti la ele sau fara sa le intelegem ci doar de dragul de a fi acceptati de cei din jurul nostru..Nu este vorba numai de locul in care le facem, oare nu suntem auziti si in afara cladirilor pe care le consideram inchinate Domnului?
    Cantarea care nu-l lauda pe Domnul oare e chiar „neutra” din p.de.v. spiritual?
    Tot ceea ce nu Il lauda Il necinsteste.

    • naomi zice:

      @Vio, sunt deacord cu dvs. Copii veacului aceste sunt atat de incoltiti in scolile in care parinti cu atata mandrie isi etaleaza copiii. Un parinte intelept sta, asa cum ati spus cu ochii in patru la aceste lucruri. Habar nu au parinti cat de incercata le este credinta copiilor lor in scoala si cat efort le trebuie sa faca sa se pstreze curati! Domnul sa ne lumineze si sa ne descopere limitele „cararii” pe care am pornit.

    • Dyo zice:

      „doar de dragul de a fi acceptati de cei din jurul nostru” este o afirmatie nedreapta, pe care oricum nu o puteti dovedi.

      „Tot ceea ce nu Il lauda Il necinsteste.”
      Indicatoarele rutiere pe langa care trecem cu totii nu il lauda pe Dumnezeu – sa deduc ca si ele il necinstesc? Nu avem nici un etalon obiectiv de cantarire a lucrurilor?

      • vio zice:

        Cred ca tuturor ni se intampla(in tinerete mai cu seama) sa facem anumie lucruri doar ca sa fim in „ton” cu cei din jurul noastru(cand stim bine ca inima ne dicteaza altfel),fara sa ne gandim daca e bine sau rau si cand spun asta nu ma refer neaparat la cine stie ce lucruri rele. Dumneavoastra nu vi s-a intamplat?
        Eu recunosc ca s-a intamplat.

        Nu m-am referit la obiectele care sunt in jurul nostru ci la ceea ce spunem sau facem noi.

        Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
        Dar imi veti spune ca a fost rostit in alt context, dar cred ca ne suna si noua si mi-i frica de acest verset, cat despre cuvintele care „ucid”, sau darama…

        @Dea, simfonia luii Bethowen se canta si in bisirecile noastre, versurile difera In loc de „slava tie stea mareata”(UE) varianta laica, noi cantam „Te-adoram in fericire DOmn al gloriei ceresti…”,
        cat despre unitate… nu toate indemnurile la unitate sunt bune

        • Alin Cristea zice:

          Dar asta e rău, nu?, că se cîntă Oda lui Beethoven (simfonia lui NU se cîntă, în bisericile noastre nu se cîntă mai nimic lung, mai ales fără cuvinte, în schimb se vorbește lung, și la ora de rugăciune, și la studiul biblic, și la predică).

          Conducerea Cultului Baptist e vinovată de această intruziune a lumii în sfera sacră?

        • dumnezeueateu zice:

          Ce fain, aproape c-as intra intr-o biserica ca sa aud oamenii cantand Oda Bucuriei (mare fan al lui beethoven)
          Chestia asta cu schimbat textul mi se pare urata, dar fie.

          Ce inseamna nu toate indemnurile la unitate sunt bune?
          Legea de aur „trateaza-i pe altii cum vrei sa fii tratat” precum si „iubeste-ti aproapele” sunt tot indemnuri la unitate.
          Sunt criticabile desigur dar de la un nivel idealist incolo sunt absolut valabile ca si ghidaj.

    • Dyo zice:

      Sa inteleg ca nu ati cantat niciodata Multi Ani Traiasca in familia dvs?

  19. dumnezeueateu zice:

    Na poftim: http://en.wikipedia.org/wiki/Gaudeamus_igitur

    „De Brevitate Vitae” („On the Shortness of Life”), more commonly known as „Gaudeamus Igitur” („Let Us Rejoice”) or just „Gaudeamus”, is a popular academic commercium song in many European countries, mainly sung or performed at university graduation ceremonies. Despite its use as a formal graduation hymn, it is a jocular, light-hearted composition that pokes fun at university life. The song dates to the early 1700s, based on a Latin manuscript from 1287.[1] It is in the tradition of carpe diem („seize the day”), with its exhortations to enjoy life.

    It was known as a beer-drinking song in many ancient universities, and is the official song of many schools, colleges, universities, institutions, and student societies.

    Ne miram ca un cantec de betie nu e crestinesc?

  20. Gabriel Băloi zice:

    EDUCAŢIE – SPIRITUALITATE

    Un scriitor spunea că : „nu orice instrucţie a minţii aduce şi un soi de cultură a inimii” ( reprodus cu aproximaţie).

    – Atît conceptul de educaţie cît şi cel de spiritualitate , fiecare separat , generează o confuzie , datorită asumării terminismului lor generalizat , dar care , în realitate , disimulează două perspective de fundament , mari şi opuse.
    Educaţia a devenit o expresie sintetică ce înglobează în ea mai multe situaţii particulare , între care există doar anumite trăsături comune de bine , dar în fondul lor ele se pot exclude absolut , constituind veritabile antinomii.
    Este conceptul „unificat” , cu unele dintre cele mai mari antinomii în componenţa lui.
    Să ne fie clar un lucru : NU EXISTĂ nominalism sau terminism NEDIFERENŢIAT în ideea de EDUCAŢIE şi nici în ideea de SPIRITUALITATE d.p.d.v. al fundamentelor sau originilor bazelor lor diferite. Adică , educaţia universală nu este unică în sine şi nici generală , cum nici spiritualitatea nu este amestec unificator de culturi eterogene.
    Educaţia a devenit foarte specializată prin mijlocirea nefastă a inteligenţei (nu a înţelepciunii ) imaginative a omului. Nu mai există o singură educaţie post-creatoare cu originea sănătoasă a fundamnetului său în Morala Lui Dumnezeu , ci există şi forme diverse de educaţie „inteligentă” (care şi-a luat doar noţiunea din Morala Lui Dumnezeu) , aşezată cu estetică pe materii diferite în care Dumnezeu este absolut inexistent ( chiar şi prin scoaterea voită a Sa de însăşi inteligenţa umană).
    De exemplu , poţi să te educi prin FILOSOFIE , care , în genere , este emanaţie a inteligenţei umane , iar într-o manieră estetică încearcă să explice lumea şi viaţa tocmai cu ajutorul inteligenţei omeneşti , sau prin YOGA , că doar urmăreşte realizarea unui mare „bine” propriei persoane ce-o practică. Poţi să te educi prin TEATRU care pune în faţă scene contrastante ale diversităţii culturale a lumii pentru a trage o concluzie subtilă moralizatoare (dar care nu se întîlneşte cu Spiritul Lui Dumnezeu). Poţi să te „îmbogăţeşti” spiritual şi cu o educare prin MODĂ , că doar ea este iubitoare de frumos , de estetic , este mama esteticului.
    Însă ,
    Estetica , în sine , nu are obligatoriu şi un conţinut moral. De asemenea , nici actul artistic nu este prin esenţă şi moral. Nici spiritul uman nu înseamnă necondiţionat şi mediul în care Morala Lui Dumnezeu îşi petrece frumos existenţa.
    Din contră , estetica sau educaţia lumii , cultura şi faptul artistic sunt , de cele mai multe ori , alienarea de la Morala Lui Dumnezeu , Morală din care doar au furat anumite orientări sau percepţii despre ceea ce înseamnă BINELE , însă fraudîndu-i chintesenţa.

    Există , aşadar , EDUCAŢIE :
    a. morală ( din Dumnezeu , fondată pe Cuvîntul Său )
    b. etico-artistică sau culturalistă ( CU sau FĂRĂ Dumnezeu ) ŞI
    SPIRITUALITATE compusă din :
    a. spiritul uman , al omului nenăscut din nou ( un spirit cultural-artistic fără-de Dumnezeu) , respectiv
    b. spiritul omului duhovnicesc , renăscut ( sau cultura înduhovnicită ).
    Mihi Eminescu spunea , pe bună-dreptate , că „educaţia este cultura caracterului” , asta însemnînd că o anumită formă de educaţie , necentrată pe Dumnezeu , nu are nimic de a face cu instruirea sau cultura îndumnezeită a inimii.
    Astfel , educaţia ( de orice natură ar fi ea ) intră în raport direct cu FIREA sau DUHUL omului , iar acestea din urmă sunt elemente de mare profunzime umană dar care se află SUB educaţie şi sub spiritualitate. Ele ( educaţia şi spiritualitatea) vin , cumva , contra firii noastre (fiindcă se exercită asupra firii) , dar , în final , firea noastră le va reflecta în mod dependent , va rezona cu ele , li se va supune. Există echilibru între ceea ce alimentează duhul tău şi ceea ce devi.

    – Educaţia ECUMENIZATĂ este una dintre cele mai diversioniste funcţii sociale , fiindcă şi-a însuşit caracterul de FAPT GENERAL , nediferenţiat în fundamentul şi scopul său instructiv , printr-un proces simulacru care a statuat asupra moralităţii universale neutre „benedictine” ( căreia îi aparţin mai multe culturi : e şi cultura Lui Dumnezeu , şi a spiritului strămoşilor , şi a zeului pămîntului ş.a.m.d. , toate spre „binele” comun).

    Toate culturile , educaţiile se vor a fi morale , fără însă a-L menţiona pe Dumnezeu (care e adevărata sursă a Moralei şi fără de care nu există morală ) , iar , în realitate , nu poate exista amestec între Regula Lui Dumnezeu şi libaţiile omeneşti de la diversele acte artistice păgîne. Adică , nu eşti moral ridicînd paharul cu băutură în mînă , în semn de închinare , şi strigînd pe scenă „trăiască zeul X sau Y” , fiindcă asta îl dă afară pe Dumnezeu din actul tău cultural , ce-i drept , de o frumoasă realizare artistică !

    Există chiar un mare risc al participării noastre la aşa-zisele acte de manifestare cultural-artistică , calificate prin bîzdaconie fiţoasă ca fiind educative , dar în majoritate fiind atît de păgîne , fiindcă se realizează implicit o complicitate morală cu fundamentul lor. Nu te duci acolo doar să le analizezi ideea , ci să te şi minunezi de estetica lor artistică. Dar dacă vrei să fii „foarte cultural” , poţi s-o faci.
    (menţionez că NU sunt oponentul participării la actele culturale de tip filarmonică , teatru etc. , dar trebuie analizate , definite şi selectate cu mare obiectivitate ).

    – Genul artistic (spiritualul omenesc) nu are , în sine , nimic cu divinul , dar foarte multe acte de cultură sau fapte culturale , cum sunt : o piesă muzicală clasică , o piesă de teatru , o carte scrisă gen „Despre Îngeri” de Andrei Pleşu , ce se auto-numesc foarte morale , nu sunt altceva decît simple ASCENSIUNI ALE SPIRITULUI UMAN spre nedefinitul şi confuzul din şi de deasupra capului autorului , sunt BOCĂNITURI LA POARTA ÎMPĂRĂŢIEI MARI a Lui Dumnezeu , dar bocănituri nu făcute cu intenţia de a o deschide şi a pătrunde real în „lumea Lui Dumnezeu” sau în împărăţia Lui , ci doar de a-L înconjura , de a-I da tîrcoale pentru a-I mai fura un pic din extraordinarul Său şi pentru a imprima , astfel , actului nostru artistic un dram de nobleţe şi estetică educativă.
    Sunt doar acte spiritual-artistice confirmatoare de Morală Divină , fără a fi ele însele morale , fiindcă nu duc pînă la capăt regula educativă a Lui Dumnezeu , care cere pocăinţă aducătoare de naştere din nou , iar , în final , se califică în doar simple furturi ale unor părţi din Morala Lui Dumnezeu ( fiindcă dacă ar lua-o pe toată , nu ar mai fi furt ). Luînd parţial din Morală îi distorsionezi esenţa , conţinutul , întregul.

    – Şi deci , cu ce fapte cultural-artistice s-a fi mîndrit biserica Lui Cristos ? Care e fala ei ?
    Au mai încercat unii pe stadioane păltinişane să arate lumii „cine suntem noi” , cum şi zicea un naiv : „cu ocazia asta le-am arătat cartea noastră de identitate !” Hai , nu mai spune , îmi venea să-i răspund ! Vai şi amar de ea de încercare nereuşită şi lipsită total de efectele scontate !

    – S-a mai spus la acest subiect că „necunoaşterea în materie de cultură generală TRANSFORMĂ comunitatea pocăiţilor români în una de ghetou” ?
    Păi , acolo ne e locul , într-un anume sens , fiind urîţi şi marginalizaţi de toată lumea, fiindcă , nu de altceva , dar lumea Îl urăşte pe Cristos , pe care noi Îl urmăm. De-aia stăm la ghetoul unei culturi şi educaţii pe care lumea nu o percepe , şi nu lipsa de cultură generală ne ţine acolo.

    – Nu ne e locul în manifestări cultural-artistice pe stadioane.
    ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU NU SE IA CU ŞMECHERIA CULTURII ŞI NU SE CUMPĂRĂ CU MOMELI FABRICATE DIN REPREZENTAŢII DE ÎNALTĂ ŢINUTĂ ARTISTICĂ ! Acesta e tipul de evanghelizare culturală a lu’peşte!
    Biserica nu-şi va „scoate nasul în lume” , niciodată , printr-un culturalism bazat pe educaţie artistică şi nici prin lauda sa în materie de cultură generală , oricît de culţi şi iubitori de cultură am fi.
    Este cea mai burlescă optică să credem că scopul bisericii poate fi atins în culturalizarea ei artistică (ca meşteşug al spiritului uman) , iar aceasta Îl va ajuta pe Stăpînul Bisericii să-şi atragă adepţi simpatizanţi prin şmecheria nivelului înalt-cultural exprimat al membrilor ei.
    Asta sună cam aşa : Neamurile atrase la Cristos prin fenomenul aculturaţiei artistice cu iz dumnezeiesc a bisericii !
    Asta nu se va întîmpla pînă-i lumea şi pămîntul !
    Mesajul lui Pavel din Areopag ( Fapte 17:22-34) a fost acela că Dumnezeirea nu este asemenea lucrurilor preţioase realizate prin meşteşugirea iscusită artistică a omului.
    ( Efectul a fost : unii şi-au bătut joc de el , dar alţii au trecut de partea lui şi au crezut v.29 , 32 şi 34 ).

    Noi , pocăiţii , deseori am încercat să spălăm , în Spiritualitatea Lui Dumnezeu din biserică , TRUPUL MURDAR al culturii lumii , pe care am primit-o cu ospitalitate în biserică şi în viaţa noastră ( poate chiar cu intenţia de a o demasca ) , dar haideţi SĂ NU MAI AJUTĂM Biserica Lui Cristos să iasă din umbră cu argumente de identitate super-culturală , FIINDCĂ , niciodată , BISERICA NU VA ÎNGHIŢI MURDĂRIILE , ABJECŢIILE ŞI GROZĂVIILE OMENESCULUI DIN CULTURA GENERALĂ ŞI „EDUCAŢIA” LUMII , şi FIINDCĂ BISERICA NU-I NICI STAŢIE DE EPURARE A ACESTOR MIZERII.
    Dacă există acte cultural-educative , generate pur şi simplu de spiritul uman , (adică , neutre d.p.d.v. al Moralităţii Lui Dumnezeu dar şi fără a fi în conflict cu aceasta ) , într-o atare situaţie , cultura generală şi actul artistic aplicat pe trupul Lui e ca apa sfinţită , „nici nu strică nici n-ajută” !
    Vivat oratorium , pereat requiemum , nu ?!

  21. Alin Cristea zice:

    Marius David: „şi care-i şpilul? Aceeaşi chestie! am mai sesizat-o cu altă ocazie.”

    Păi șpilul e dacă e bine sau nu că sînt „domesticite”, „încreștinate” și „îmbisericite” cîntecele dinafara zidurilor bisericilor?

    Cu cît sînt mai multe exemple în discuție, cu atît aspectele sînt tratate mai sensibil decît în clasicul metru pătrățos…

    Chestia asta cu Andrieș e faină, închisesem laptopul acum 2 ore, dar a meritat să-l redeschid și să stau pînă acum ca să citesc o așa detașare de Andrieș (în aer liber)… Ăsta ar putea fi un semn de maturizare?…

    • Marius David zice:

      cu unele se reuşeşte ca în cazul termenilor, expresiilor, cu altele nu.
      Merită încercat cu igituru? Încercaţi! Dacă reuşeşte, îl cîntăm.
      Asta este o altă discuţie la care voi scrie alt post, la fel de pătrăţos.

      Cine nu cîntă Andrieş pînă la 25 de ani n-are discuri de vinil, cine rămîne la Andrieş şi după ce a descoperit lăuta n-are „evantai” (de stil).

  22. Dyo zice:

    @Octavian
    Tendinta de a considera ca tot ce inseamna „functionare” a fiintei umane se va putea explica odata la nivel fizico-chimic ( plecand de premisa ca tot ce este realitate face parte din sfera materialului ), e una indrazneata, utopica dupa parerea mea, dar productiva totusi dpdv stiintific. Pentru ca eu nu cred asta, eu cred in existenta „partii nevazute” a unei fiintei umane ( adresata de crestini ca suflet/spirit ), nu vad de ce m-as preocupa sa dau o definitie intr-un context pe care il consider gresit. Voi incerca totusi: spiritualitatea este o „pretentie” a materiei de inrupere intr-o sfera straina ei, cea a conceptualizarii, a abstractului si a unei lumi asumate ca virtuale – deci artificial creata. In aceasta sfera am plasat concepte inventate precum frumusete, estetica, emotie, fior, idee, intelepciune, imaginatie, mesaj, talent, geniu, kitsch, devotiune, pasiune, inchinare, ritual … repet, asta intr-un context naturalist, pe care eu il resping.
    In context crestin am dat o definitie mai sus dar, sincer, nu am nici pe departe pretentia ca ea va ajuta pe cineva sa inteleaga ce este spiritualitatea. Ea pleaca de la ideea ca cel putin unele din lucrurile de mai sus nu sunt inventii ale materiei ci realitati obiective, despre care putem vorbi, chiar daca nu ne punem intotdeauna de acord cu definitiile.
    Scuze, am scris mesajul in graba … sper sa pot reveni mai pe seara cu ceva mai clar … 🙂

    • octavian zice:

      Scuze, e greseala mea. Ma adresam lui DeA, dar n-am specificat. Multumesc pentru raspuns.

      Si eu cred ca incercarea de a explica totul prin fizica si chimie e utopica, mai ales fiindca cred ca nu totul e fizica si chimie. Sigur ca e bine sa descrii cantitativ cat mai complet fenomenele care au loc in creier si sa nu te opresti la o simpla eticheta („suflet”).

      Pe de alta parte, nu pot demonstra (si nici nu stiu sa poata cineva) nici ca exista, nici ca nu exista o parte imateriala in noi. Exista indicii ca ar putea fi, lucruri care sunt imateriale (sentimente, ganduri, …) si nu pot fi incadrate (inca?) intr-o teorie despre materie. Asa ca, macar pentru scopuri practice, incadram toate astea la lucruri care tin de suflet/spirit si le folosim cum putem, pana aflam ce sunt. Cam asa vad eu pozitia unui sceptic.

      Dar sa zici „stiu”, ca DeA, mi se pare cam mult. De-asta i-am cerut detalii.

  23. Gabriel Băloi zice:

    @ SPIRITUALITATEA

    Spiritualitatea ( sau spiritul uman ) NU este invenţie a materiei , ci Spiritualitatea înseamnă bunuri sau calităţi ale sufletului ( imaginaţie , fior , frumuseţe , talent etc.) şi nu concepte inventate.
    Spiritualitatea înseamnă „mîinile” , „picioarele” , „ochii” şi toate celelalte „organe” de percepţie ale sufletului omenesc , nu este spaţiu virtual creat.
    S. e comandată (influenţată , direcţionată ) de natura duhului omului :
    a. dacă duhul omului e renăscut , reflecţia va fi Spiritualitatea Lui Dumnezeu , iar Spiritualitatea Lui Dumnezeu NU e artificial CREATĂ , fiindcă e EXPRIMATĂ – prin mijlocirea bunurilor primite ( imaginaţie , fior , talent etc.) – de natura sufletului transformat.
    b. „mutatis mutandis” , dacă sufletul omului este neînnoit , spiritualitatea va fi pur lumească , mireană , dar tot o calitate sau bun primit este.

    Spiritualitatea e primită prin MIJLOACELE ei de exprimare oferite , puse la îndemîna omului ( talent , posibilitate de imaginaţie , ş.a.)

    Spiritul nu se crează artificial , ci are o EXISTENŢĂ , o reflecţie , ce se manifestă cu mare NATURALEŢE din chiar NATURA sufletească ( aici e „izvorul” spiritual )

    Cum acele bunuri şi calităţi , menţionate mai sus în prima frază , nu sunt inventate , ci PRIMITE , ele sunt MODALITĂŢILE prin care se poate ajunge la diversele şi diferitele FORME de exprimare ale spiritualităţii.

    Prin nenaştere spirituală , invenţia se reinventează , talentul se compromite cum vrea el , frumuseţea se consideră cum vrea ea ( adică , toate calităţile iau forme distorsionate de la sensul pe care , implicit , îl înţelegem).
    Toate acestea sunt calităţi şi bunuri spirituale care se prelucrează într-o direcţie sau alta , dar spiritualitatea nu e creaţia materiei , ci reflecţia sufletului şi formele sale de exprimare.

    • dumnezeueateu zice:

      Stimate domn, daca sufletul e in legatura cu talentul si talentul cu spiritualitatea te rog de ce daca tai atent in creierul unui artist nu va mai reusi sa lege doua note/strofe/culori ca sa iasa ceva artistic?
      De ce dispare capacitatea de a te recunoaste singur in anumite cazuri neurologice?
      De ce oameni se trezesc fara sa-si mai recunoasca rudele?
      ce face sufletul asta spiritual daca nici macar nu e in stare sa iti tina identitatea pe loc si daca primul accident mai nasol iti sterge existenta (din mintea ta).

      Ca ai scris mult si degeaba dar nu ai explicat cum functioneaza natural spiritualitatea asta.
      Eu daca ma declar nespiritual inseamna ca n-am imaginatie? Am scris pana si povestioare sf (n-am zis ca am talent, dar imaginatie?)

      E usor sa dai cu cuvinte si sa crezi ca ceilalti le inghit, dar eu te trag de maneca si intreb:

      De ce sufletul ala nu are nici o functie in realitate si toate experientele umane pot fi explicate satisfacator (nu complet) prin studiul asupra creierului si chimicalelor generate?
      Sa fie pentru ca nu exista?

  24. Gabriel Băloi zice:

    @ dori’s
    Cît de adecvat şi demonstrativ este textul din Iov !
    Iată că treaba cu spiritualitatea „nu se prea găseşte” în nici un element chimic !!!

  25. michael zice:

    @ rommulus „by the way – de ce dispretuiesti viata calugarilor?”

    nici vorba de asa ceva? de unde se deduce asta?

  26. michael zice:

    @romuluss „poate nu esti capabil de nici macar o interpretare de un verset simplu din biblie right?”

    nu, nu sunt capabil de asta. dar cum ti`ai dat seama?

  27. elisa zice:

    Vio,
    ma bucur ca fiica ta are asa o mamica !
    Domnul sa te binecvinteze.
    Ca miine vom da slava aceluia care va veni in”numele lui ”
    uitind ca Dumnezeu uraste amestecul cu lumea.
    El a dat fratilor prin Duhul Sau muzica curata, adevarata; nu reusim sa le cintam pe toate cite ni s-au dat; mai bagam ceva si de la dracul in biserica.
    „Eu stau la usa si bat” credeti-ma ca daca la usa bisericii se aude cintecul lumii,
    si nu C A N T A R E A NOUA pentru slava lui Dumnezeu, Domnul nu va mai sta nici la usa, sa ne bata desteptarea.
    Ne va lasa in voia mintii pacatoase, care fiind prea pervertita nu e capabila sa faca distinctie intre lucrurile care plac si care nu plac Domnului in CASA SA de RUGACIUNE>

  28. Gabriel Băloi zice:

  29. Gabriel Băloi zice:

  30. Alin Cristea zice:

    Da, să ne întîlnim la Aleșd…

    Cîntăm Gaudeamus Igitur în fața bisericii (fiecare cu traducerea lui în cap) și Oda bucuriei în biserică…

  31. Claudiu Lupu zice:

    @Gabriel Băloi
    Deci, după cum spuneţi:

    „Dacă VIAŢA ar fi fost PURĂ (NEAFECTATĂ) în condiţia aceasta pămîntească , iar la un moment dat, să zicem , trecerea era necesară , atunci trecerea dintr-o SIMPLĂ existenţă inferioară într-una SIMPLĂ superioară nu s-ar fi făcut printr-un act SANCŢIONATOR numit MOARTE , ci printr-un act natural de SCHIMB între cele două forme de existenţă. S-ar fi putut numi că persoana X a schimbat viaţa pămîntească cu cea cerească ( sau a trecut , S-A MUTAT dintr-una în alta ).”

    Dacă raţionamentul dumneavoastră este corect, atunci ceea ce s-a întâmplat cu Domnul Isus Cristos pe cruce, a fost „moarte” sau „trecere”? Biblia ne cam zice că-i „moarte”… Şi zice de multe ori…

    • Gabriel Băloi zice:

      Nu m-am referit la „viaţa pură” (în sens de FĂRĂ PĂCAT) a unei persoane anume ( de pildă , a Domnului Isus) , ci viaţa omenească afectată de păcatul adamic prin care a intrat moartea în lume , condiţie afectată a existenţei umane LA MODUL GENERAL.
      Iar eu am susţinut tocmai ce spuneţi şi d-voastră : „că a fost MOARTE” , nu o simplă trecere sau mutaţie.
      (Comentariul ajunge exact acolo unde veţi da clic pe „Răspunde”. Deci ÎNAINTE de a scrie vreun cuvînt , daţi clic pe cuvîntul „Răspunde” de sub articolul pe care doriţi să-l comentaţi şi apoi începeţi să scrieţi)

  32. Claudiu Lupu zice:

    Nu ştiu cum, dar ultimul meu comentariu a ajuns mai sus decât intenţionam eu. Se poate rezolva?

  33. michael zice:

    GBaloi, ca parere personala, de ce crezi ca cei doi au fost luati mai devreme? a vrut Dumnezeu sa demonstreze ceva prin aceasta decizie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.