Hoţii!!!

Da, ne-au călcat azi! Am lipsit pentru o oră şi jumătate, între 10.50 şi 12.20. Atît. Ziua în amiaza-mare. Prima a ajuns acasă soţia mea. A deschis uşa şi a văzut toată casa întoarsă pe dos şi s-a întrebat: „Oare ce-o fi căutat Marius aşa de ardent?”.

După ce a văzut mai multe lucruri răsturnate, şi-a dat seama ce s-a întîmplat, s-a întors pe hol, a încercat să ia legătura cu vecinii, apoi m-a sunat pe mine. De obicei nu răspund cînd sînt în şedinţe, dar acum am avut o presimţire că ceva rău s-a întîmplat. Am răspuns.

„Marius, cred că cineva ne-a jefuit casa”

am auzit vocea ei de un calm care nu avea nicio legătură cu cele spuse şi evenimentele dramatice pe care tocmai le descria, o pace care venea de dincolo de imediat şi curent.

Am alergat pe străzi, am vorbit tot timpul pe drum la telefon şi am ajuns acasă.

Tot ce înseamnă spaţiu de depozitare, dulapuri de bucătărie, frigider, congelator, dulap de hol, suport de pantofi, dulapul din sufragerie, dulapul copiilor, absolut toate micile şi năltuţele noastre depozite îşi vomitaseră maţele pe duşumele. Totul este răvăşit, răsturnat, păşim printre lucruri aruncate, cărţi risipite, haine în devălmăşie, pantofi împrăştiaţi, borcane, flori răsturnate, pămînt de plante care a pătruns prin covoare, fotografii îndoite, cutii de telefoane şi hardiscuri mobile rupte, scrisori întoarse, tot ce este hîrtie, carton, plastic este aruncat în stînga şi în dreapta.

Primul lucru pe care l-am simţit amîndoi a fost un sentiment foarte ciudat pe care îl pot rezuma într-un singur cuvînt: VIOL.

Era o experienţă pe care nu o trăisem încă. Dumnezeu a vrut să ne-o cadorisească şi pe aceasta. Am trecut prin tot evantaiul de sentimente de la senzaţia că ţi s-a pîngărit spaţiul intim, apoi neputinţă, apoi ciudă, pînă la milă faţă de cei care au trecut pe acolo, şi în final, bucurie că n-a fost ceva mai rău.

De ce bucurie?

Imaginaţi-vă ce ar fi fost ca soţia mea să fi dat peste matahală (că aşa l-au descris vecinii pe cel care a fugit cu valizele noastre şi de care s-au izbit în lift) în casă, bucurie că n-a fost mai rău, că n-au luat mai multe lucruri, că nu ne-au răpit amintirile sau viaţa.

Apoi, ce bine că nu am avut mai mult. A propos, dacă sînt şi alţii interesaţi de casa noastră… nu mai este mare lucru de furat.

De ce milă?

Păi să vedeţi ce lucruri au furat, că asta m-a adus la perplexitate şi compasiune, asta mă face să mă gîndesc că vor fi tot mai multe astfel de jafuri: două sertare din congelator cu ceva legume şi carne congelată, ulei, zahăr, o sticlă cu miere, oţet balsamic, pastă de dinţi, periuţe, rola de serveţele de hîrtie, hîrtie igienică, detergent, soluţii de spălat, haine de toate felurile (costume bărbăteşti, haine de-ale copiilor, inclusiv lenjerie, tricouri), vreo două aparate electrocasnice, două valize, pe care le-au găsit în balcon şi în care au încărcat toate aceste lucruri.

Da, au dat şi de bani (bine că nu luasem salariul!) şi acte (aici este cea mai mare pierdere!). Aici a fost şi motivul meu de bucurie şi de meditaţie. N-au avut prea mult ce fura. Ce bine este să nu ne adunăm comori pe pămînt unde le mănîncă moliile şi unde le fură hoţii. Cît de adevărat este acest verset acum! Cît de bine îl înţeleg!

Matei 6:19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; 20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Întotdeauna după ce termin o predică Dumnezeu mă pune imediat să probez ce-am predicat. Tocmai am terminat de scris cartea inspirată din Predica de pe Munte. Nu credeam că va veni chiar aşa de repede testul.

Poliţiştii care au venit (foarte simpatici şi extrem de bine pregătiţi şi utilaţi, cu tot felul de instrumente pe care le văzusem numai prin filme) ne-au relatat poveşti de groază: oameni care au fost furaţi de bijuterii în valoare de mii de euro, care aveau banii de maşină în casă, bani de pe un teren vîndut sau alte bunuri de mare valoare. Cu o noapte înainte alţi hoţi spărseseră locuinţa unui colecţionar de artă.

Chiar acum în acest moment, aceşti oameni sînt undeva, beau o bere, poate că fac grătar cu puii din congelator. Mi-e necaz pe ei? Nu! Mi-e aşa o milă de ei, încît singura pornire pe care o am este să mă rog pentru sufletele lor neliniştite şi tulburate. Ce emoţii, ce adrenalină trebuie să fi înghiţit în ora aceea în care basculau toată casa noastră în aşteptarea celor care ar fi venit peste ei! Ce nopţi au cei vînaţi? Ce linişte şi pace pot avea cei care se uită în urmă, peste umăr, tot timpul? Să ne rugăm pentru ei, pentru liniştirea sufletelor lor şi pentru ca diavolul să nu-şi ia cîştig din ei.

Azi am rîs, am scos-o pe Natalia dintre rufe şi am ieşit de ne-am dat în stambă şi-am făcut risipă la un fast-food. Chef de gătit într-o bucătărie întoarsă pe dos? Nooo! Am ieşit în parc, ne-am plimbat şi am făcut o strategie: cum să o anunţăm pe mama să nu afle din altă parte.

Ne-am bucurat de soare, de apus, de prietenii care ne sînt aproape şi care au tăbărît pe noi cu încurajări.

Ce sînt lucrurile? Toate vor arde cu troznet! După ce toate se vor stinge, ne va fi rămas pacea, o pace care întrece orice pricepere, o pace pe care lumea nu poate să o dea.

Ioan 16:33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Ioan 14:27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Filipeni 4:7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Nu pot să uit pacea din glasul soţiei mele, pace care i-a rămas şi acum cînd vorbeşte cu sora ei la telefon!

UPDATE: Hoţii ne-au furat multe lucruri! Am obosit deja să le tot listăm. Am lăsat lucrurile baltă, aşa cum sînt în mijlocul casei. Da, hoţii ne-au furat multe lucruri, un lucru este sigur: nu ne-au putut fura pacea!

Soţia mea deja a aţipit, iar mie îmi vine în minte cuvîntul psalmistului din Psalmul 4:8 – Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în aş şaptelea simţ, dulce Românie, Meditaţii, Perplexităţi, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

236 de răspunsuri la Hoţii!!!

  1. Oh Doamne! Domnul sa va dea ajutorul Lui si in continuare ca sa treceti cu bine peste experienta aceasta.

  2. Alin-T zice:

    Postul tau este o incurajare pentru mine si imi dau seama ca ma ingrijorez pentru atatea lucruri care daca acuma am impresia ca au vreo valoare, de fapt sunt un nimic. Ma rog ca D-zeu sa ne dea la toti intelepciune, sa punem pret pe lucrurile care sunt vesnice.

  3. naomi zice:

    Bine ca nu adat sora peste ei, era de rau. Poate sunt ceva hoti scapati de curand din puscarie, sau ceva copilandri, acestia ar putea sa faca o spargere doar pentru hrana si imbracaminte.
    Ma amuza starea dvs dupa un aefel de soc.

  4. CRISTIAN zice:

    Absolut de acord cu modul in care ai inteles „intamplarea”; si pe mine m-a invatat Tata sa pretuiesc lucrurile cu adevarat importante ca: relatii, oameni, familie, VESNICIE, in defavoarea „tricourilor preferate”. Lectiile importante sunt practicarea teoriilor pe care le predicam!
    Domnul sa aiba mila de toti cei nelinistiti ce alearga privind peste umar..

  5. Dana zice:

    Am descoperit in seara asta blogul tau si ma bucur… Ma bucur pentru tot ceea ce Dumnezeu face prin tine! Lasa-te folosit in continuare de el.

  6. Putinstiutoru' zice:

    Presa de cafea?

  7. Liviu zice:

    Intr-adevar…ferice ca nu aveti ce regreta mari averi pierdute… Parca de John Wesley citeam ca la moarte averea lui se cifra la impresionanta suma de…cateva zeci de pounds.

    “When I have money, I get rid of it quickly, lest it find a way into my heart.” John Wesley

    • Marius David zice:

      cînd ne-am căsătorit, Liviu, împreună cu Natalia am luat decizia să trăim într-o „sărăcie decentă”.
      Pînă acum ne-am ţinut.
      cînd am depăşit cota, ne-a ajutat Dumnezeu să ne ţinem de promisiune.
      Ca azi!
      ajunsesem la o sărăcie cam belşugată… 🙂

      • Liviu zice:

        Nu va mai zic ”Doamne-ajuta!” ca deja va ajuta 🙂
        Ferice de un cuplu care pleaca la drum cu asa decizii…

        • Marius David zice:

          păi cred că ŞI de asta am fost fericiţi pînă acum. N-am avut aşteptări mari şi Dumnezeu ne-a îngrămădit cu binecuvîntările Sale!
          Oricum era foarte aglomerată casa, acum s-a mai aerisit! 🙂

          • R. zice:

            : )) No asta e. Bine ca sunteti bine.

            • Marius David zice:

              aşa spun şi eu… asta e… oricum ardeau toate. Acum toţi hoţii ştiu: LA MINE NU MAI ESTE NIMIC DE FURAT!
              Tot ce-a fost de luat s-a luat!
              restul este mobila, mai greu de transportat pe scări, dar îi putem ajuta noi.. 🙂
              nu ţin minte cine a făcut asta… un credincios baptist a făcut-o.. i-a ajutat pe hoţi să care şi aceştia s-au ruşinat…

      • Georgeta Ulici zice:

        He called us to the „life abundant” it looks like you don’t ever get a dull moment. Nevermind the riches. 🙂 I hope when this wears off, you will find yourselves wiser.

  8. Snowflake zice:

    E o experienta neplacuta si imi pare rau pentru asta, frate Marius. Domnul sa va intareasca !

  9. Ioana zice:

    Mie „imi pare bine” ca v-au spart casa, in felul acesta am mai invatat o lectie pretioasa citind acest post! (Sper din tot sufletul sa citeasca toata lumea ghilimelele) Instrumentele muzicale sunt tot acolo? Flautul?

    • Marius David zice:

      da, Ioana, asta este mirarea mea. TOATE INSTRUMENTELE sînt tot acolo. Asta este semn ca Dοmnul ne-a permis şi face pogorămînt să Îl lăudăm
      Violoncelul era chiar în mijlocul casei, este NEATINS, NICI MĂCAR NU L-AUMUTAT, RĂSTURnat, deşi au vărsat sertarele pînă în corzile lui.
      Foarte interesant.

      Flautul este cu Neriah la Iaşi.

      • Ioana zice:

        Ma asteptam sa fie asa, ma bucur ca nici macar nu le-au distrus.

      • Alin Cristea zice:

        Bine că butelcile aromate au scăpat de prăpăd…

        Se pare, totuși, că nu-s de-ăștia de-ți citesc blogul…

        Că ar fi știut să te îndurereze spărgîndu-ți damigenele…

        • adrian zice:

          Ce comentariu „subtil” la necazul omului!
          Te simti coplesit sa vezi o asa „compasiune”!
          „HA!” – am citat din operele pururea incomplete ale unui pe drept putin cunoscut blogger roman.

          • Marius David zice:

            draga Adrian, a încercat Alin Cristea ceva, dar voi reveni asupra acestor stîngăcii hermenutice.
            Ca să priceapă lumea calambureala ar fi trebuit să îi fi citit blogul, dar e puţini aceia.

        • Marius David zice:

          Alin Cristea, hoţii care mi-au spart casa au avut mai mult bun simţ.

          • Alin Cristea zice:

            Marius David,

            Văd că ai înțeles greșit ce am scris.

            Dar asta (sau necazul pe care l-ai pățit) nu cred că îți dă dreptul să mă jignești cu totul gratuit.

            Ca să nu mai vorbesc despre ceilalți care mă batjocoresc în mahalaua ta.

            Uită-te la ce comentariu am răspuns eu…

            Era vorba despre… instrumente.

            Dacă în 3 zile nu te prinzi, o să dau dezmințirile pe România Evanghelică.

            Ce penibil moment!

            Mi-aș cere scuze, dar pentru ce?

            • Marius David zice:

              Alin Cristea,
              nu, n-am înţeles greşit,
              n-am înţeles deloc şi se pare că nu sînt singurul.
              ce observ însă este că recurgi la aceleaşi „strategii”.
              faci cîteo boroboaţă, intenţionată sau nu (Aici bănui că a fost neintenţionată) după care, dacă eşti amendat, sari ca opărit.

              „batojocorit?” „mahala?”, pentru că nişte oameni te-au pus la punct sau ţi-au cerut explicaţii pentru o chestie foarte criptică, o frază care se pare că era clară numai în mintea ta?

              Da, cu adevărat, ce penibil moment! Eşti singurul responsabil pentru crearea lui! Dacă priveşti la istoria dialogurilor tale, ai putea să te specializezi în chestii din astea.

              Pentru ce să-ţi ceri scuze? Îţi voi spune, dacă nu te prinzi în trei zile.

        • romuluss zice:

          oribil comentariu in astfel de situatii …….. de cat asa mai bine ateu ca Dea

          • adrian zice:

            si eu am ajuns la aceeasi concluzie.

          • adrian zice:

            ne mai si certam pe aici – blogul acesta fiind un loc al discutiilor vii, ne mai suparam, ne mai cerem iertare, dar un astfel de comentariu cred ca nu are nicio scuza!
            E ca si cum ai povesti, cu seriozitate, ca sotia ta a primit un cot in stomac mergand pe strada, iar cineva ti-ar raspunde „bine ca nu i-a dat una in cap, ca ii strica coafura!”.
            Eu nu cred ca Marius ar fi comentat in acest fel daca domnul Alin Cristea ar fi povestit ca hotii i-au spart casa.
            Asta face diferenta…

          • pety zice:

            Comentariul cu pricina se va fi vrut incadrat la categoria „aperitive umoristice”, dar proprietarul n-a gustat.

            • Marius David zice:

              Pety, există oameni care au simţul umorului şi care ştiu să îl folosească, nu este cazul aici.
              Glumele proaste arată cîte ceva nu numai despre caracter, ci şi despre abilităţile hermenutice. Ca să faci o glumă bună trebuie să ai cîteva capacităţi şi abilităţi. Unul dintre ele este capacitatea de a elabora un text cu torsiuni neaşteptate, este nevoie adicătelea şi de creativitate. Lipsa simţului hermeneutic şi a creativităţii au fost probate deseori de respectivul.

            • Marius David zice:

              ar fi fost gustat dacă aş fi înţeles la momentul respectiv. Cînd faci glume din astea şi trebuie să dai explicaţii şi note de subsol, anexe şi desene, atunci ai o problemă de ordin hermenutic.

          • pety zice:

            Eu stiu ca nu e cazul aici. Nici nu-i luam apararea (nu are nevoie), ghilimelele-mi sunt martore :).

          • naomi zice:

            Stit ce-i mai inervant la AC?
            Isi arunca veninul si fuge.
            Este un las, da’ las nu numa’ asa! Noo!

            • Marius David zice:

              draga Naomi şi ceilalţi,
              imi pare rău că aţi căzut pradă „strategiilor mediatice” ale lui Alin Cristea.
              FAce scandalul, vine cu mahalaua, irită, aruncă în stînga în dreapta fumigene, după care, dacă i se răspunde la fel… strigă: „mahalaua”, „ură”, „haters”!
              „Aţi văzut? Blogul lui Marius Cruceru este eşafod pentru telectualitatea baptistă, piaţă de linşaj mediatic etc.”

              Strategia este extrem de simplă şi vă rog să nu mai răspundeţi în acelaşi fel.
              Cînd dă cu bîta în baltă staţi departe. În felul acesta se stropeşte singur.
              Cînd ia găleata, mă ocup eu!

          • Dyo zice:

            Ei Naomi … n-a zis Domnul nostru sa fim intelepti ca serpii ?!?

          • naomi zice:

            Dar a mai si zis sa fim fara rautate ca porumbeii

            • Marius David zice:

              Un citat bun

              Am numit acest sindrom voluptatea ticăloşiei. Este vorba de malaxorul turpitudinii, mecanismul stigmatizant care reuşeşte să coboare, să minimalizeze, să falsifice, să urâţească şi să înjosească (aproape) totul. Pentru lachei, nobleţea spiritului este o vorbă goală. Necrezând în nimic, ei îşi proiectează propria nimicnicie cinică drept normă a universului.

              Vladimir Tismaneanu
              Sursa: http://www.evz.ro/

          • Marius David zice:

            Ce mă mir eu este de ce nu este de înţeles comentariul criptic al lui Alin Cristea? De fapt am o explicaţie.

        • Dyo zice:

          De unde stii ca butelcile au scapat de prapad? Marius a zis ca nu a terminat inventarul. Nu cumva te-ai dat de gol?

        • Georgeta Ulici zice:

          M-am gindit ca poate a fost picat la ceva examen AC. E sigur ca la asta n-a trecut. Problema e ca o sa mai dea de examene. Nu este problema noastra. Fiecare da ce are, pina la urma. Mie mi se pare ca AC este un om foarte frustrat si plin de amaraciune. Un om care e nefericit si plin de amaraciune nu poate sa imparta bucurie si intelegere, si nu e capabil de compasiune si empatie. N-are de unde! Nu e usor sa fi dansul, nici glamoros. Domnul sa-l miluiasca. EDITAT DE MODERATOR Atit!

          • Alin Cristea zice:

            1. Numele meu este Alin Cristea.

            2. Nu sînt frustrat.

            (În nici un caz în sensul în care e folosit aici termenul.)

            Am scris 3 propozitii si deja Georgeta Ulici stie ca sint frustrat?

            Georgeta Ulici a scris mai bine de 10 propoziții. Să-mi dau și eu cu părerea?

            3. Sînt „nebun care a aruncat o piatră în mare”?

            Ce mai metaforizări pe aici…

            Sau e… pe bune?

          • Marius David zice:

            draga Georgeta… intuiţia feminină! 🙂

        • Dan Spaniard zice:

          Eu am inteles corect ceea ce ai vrut sa zici. Exact cum ai explicat in mesajele ulterioare. Nu stiu daca chiar conteaza asta dar am vrut sa te asigur ca eu nu te consider lipsit de bun simt in mesajul pe care l-ai scris.
          Cu consideratiune
          Dan

        • Georgeta Ulici zice:

          Mmm… da. Mea culpa!
          Imi cer scuze daca v-am judecat gresit. Cuvintul folosit de dvs. „damigenele” a fost pentru mine destul de convingator, daca „butelcile” a sunat putin metaforic… Pot probabil sa vad cum intelesul merge in doua directii… Poate ar fi o buna idee pe viitor sa (nu stiu sa zic asta in Romaneste, dar poate ca veti intelege totusi): say what you mean, and mean what you say. (un fel de: spune ce gindesti si gindeste ce spui???) Astfel nu vor fi prea multe neintelegeri. Vorbirea dubla e riscanta. Din cuvintele dvs. v-am judecat, si pentru asta imi cer iertare, nu aveam dreptul… Se vede insa ca nu am fost singura.
          Seriously, nu luati personal, fiindca eu am incercat sa va inteleg, cel putin. Problema cu vorbitul (dar mai ales scrisul) cu doua intelesuri, well… atrage astfel de critici, so daca insistati sa scrieti asa, sa va mai astepti la astfel de critica. Am invatat si eu pe pielea mea ca trebuie cind scriu sa tin cont de audienta… Dumnezeu sa va dea pacea.

      • naomi zice:

        Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Asa zice Domnul Isus.
        Nu ati obosit sa tot aruncati cu rautati?
        Pocaieste-te omule!!!

        • Dyo zice:

          Ce zici de omul care nu e nici bun nici rau … ci undeva pe la jumi-juma? Ca tot suntem in plin postmodernism dialectic …
          El ce scoate din visteria sa?

        • Georgeta Ulici zice:

          Naomi, cred ca AC si-a primit cele 15 minute de faima… Nu neaparat faima buna. Dar sa-l lasam in pace. A-i acorda prea multa atentie chiar si negativa, e prea mult, si ineficient(cuv. RO?), mai mult decit a-l trata cu indiferenta. El trebuie lasat singur ca sa alerge la Dumnezeu si sa-si faca introspectiva singur. Daca noi ii aruncam cu Biblia in cap, nici asa nu primeste. Parerea mea.

          • Alin Cristea zice:

            Iarăși sînt subiect de bîrfă în Mahalaua Pătrățosului?

            15 minute de faimă?

            Despre asta e vorba?

            Chiar?

            Contextul era unul al solidarității cu Marius David.

            Eu m-am bucurat cînd am citit că instrumentele au scăpat.

            Doară am cîntat anul trecut la unele dintre ele la Marius David.

            Dacă nu înțelegeți la ce m-am referit (în trei propoziții), nu e normal să întrebați ÎNAINTE de a mă jigni în toate felurile?

            Marius David, nu te îngrijorează ura asta care se adună uneori aici la tine?

            Nu ai nici o responsabilitate pentru ceea ce lași aici scris despre mine?

            Nu doar ce scrii tu, ci ce le permiți altora să scrie la adresa mea (și la adresa altora?)

            • Marius David zice:

              Stai liniştit, nu te supraparecia. măsoară sau numără, cum vrei, cîte comentarii din cele peste 100 sînt în legătură cu tine.

              Ce păcat că trebuie să dai notiţe de subsol şi explicaţii suplimentare cînd încerci să spui ceva.
              Mulţumesc pentru solidaritate!

              Din nou: stai liniştit, n-ai fost jignit în toate felurile. Te pricepi tu mult mai bine la jignit în toate felurile. Nu exagera! Ai fost un pic luat peste picior pentru că n-ai ştiut să exprimi clar ce-ai intenţionat. Atît!

              Ura asta care se adună aici la mine?????

              Înainte de a culege paie de pe blogurile altora, încearcă să-ţi muţi trunchiul care zace în excrementele pe care le-ai împrăştiat pe blogul tău.
              Încă pute!

              Se pare că din ce în ce mai multă lume îşi dă seama cu cine avem de-a face, asta-i tot. Nu interpreta constatările oamenilor drept jigniri, după ce te-ai învrednicit de ele.

          • dori`s zice:

            omul este ocupat sa-si repuna casa in ordine. cei din oradea puteti fi de ajutor cumva.

            • Marius David zice:

              nu se poate, numai noi putem să punem în ordine, tocmai am terminat, acum o oră.
              aproape, încă mai este funingine din aceea magnetică pe care au împrăştiat-o poliţiştii prin toată casa pentru amprente.

          • Naomi, după ce folosești cuvântul mort nu cred că ar trebui să folosești ”:)” În nici un caz un când vorbim despre cineva mort nu ar trebui să vorbim cu bucurie, părerea mea. Cu atât mai mult când vorbim despre cineva mort spiritual! Cu moartea chiar nu e de glumit. Știu din experiență….

          • naomi zice:

            @ Pompe Funerbre, imi pare rau dar nu vorbeam despre cineva mort 😦 era ceva fictiv si nu vad de ce m-as intrista cand vorbesc despre moartea 😦 fizica, este o bucurie pentru mine sa scap din trupul acesta nepunticios. Fiind vorba despre moarte 😦 spirituala, da, ai dreptate, nu este de zambit 😦

          • „Pompe Funebre : Naomi, după ce folosești cuvântul mort nu cred că ar trebui să folosești ”:)” ” Totusi un mort iti aduce painea pe masa (doar promovezi Pompe Funebre). Cred ca ai scris doar ca sa scrii si tu ceva. Faci teoria mortului mort deja. Nu scriu cu dusmanie si nici cu judecata, dar uneori vorbim doar vorbe!!

          • Georgeta Ulici zice:

            Da, inca odata, imi asum responsabilitate pentru comentariul meu. Trebuia sa intreb intii, am gresit… Dar ca sa fie clar, nu va urasc, si nu cred ca va uraste nimeni de aici, din cite am inteles eu dupa ce am citit toate comentariile. Ne-a displacut (cuv. Ro?) ceea ce ati scris doar. Sint convinsa de asta. Well… in oarecare masura ai fost neinteles…. Remarca mea cu pietricica in mare, a fost situationala, cu indreptata asupra persoanei dvs. Daca ati fost jignit, imi cer iertare si pentru aia. Mai am inca de invatat si eu, si mi se intorc vorbele inapoi, inspre mine… Considera contextul, mai degraba. Dar… Nu poti sa califici ca birfa ceea ce ti se spune pe fatza. Toti cei care au comentat aici, au stiut ca veti citi, eventually.
            Dupa cum inteleg eu din Efeseni 4, e corect sa adresam problema nu sa atacam persoana…. Dar asta e un alt blog. Inca odata, mea culpa!

      • mihu zice:

        Si mie mi-a venit imediat gandul daca au umblat si pe la instrumente. Ma bucur sa aud ca au ramas intacte, si puteti lauda pe Domnul in continuare prin acestea.
        Domnul Dumnezeu sa-si reverse pacea si in zilele ce urmeaza, si sa nu priviti cu oftica in urma… asa cum a patit sotia lui Lot.
        M-a incurajat postarea, si imi da speranta sa cred ca se poate trece si peste jaful hotilor cu pace de la Dumnezeu…. Tocmai ati implinit niste versete din biblie, intamplare ce ar putea deschide ochii „orbilor” ce va cunosc, sau care aud despre intamplarea aceasta. „pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile”

        • Marius David zice:

          da, chiar şi la înfăţişarea de azi am avut pace, ne-a fost milă. Ea este gravidă în luna a VI-a, tupeistă nevoie mare, dar să ştii că are mai mult bun simţ decît unii care au comentat pe aici. Aşa am tras eu concluzia.
          Mi-a mărturisit în faţă tot ce a făcut şi cum a intrat în casă în faţa politiştilor. Măcar atît.

  10. vasi zice:

    Imi pare mai degraba un jaf in batjocura… cate putin din toate…
    Pare ca tinta reala au fost actele sau datele de orice fel…
    In rest, cat mai multa rautate.

  11. Dumnezeu sa va aiba in paza.

    • Marius David zice:

      Ne-a păzit chiar şi cînd hoţii erau în casă şi ne furau.

      Psalm127:1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

  12. petruburac zice:

    Frumoasa experienta. De unde sa iasa parfumul pacii daca nu din zdrobirea confortului?

  13. Camix zice:

    Marius,

    să fii ocrotit, să fiţi cu pace în inimi, să vă asigure El că indiferent ce v-ar putea lua lumea, sunt unele mai diferite de altele pe care nu vi le poate lua nimeni!
    Am o piesă pentru tine/ voi, nu ştiu dacă guşti stilul ăsta. Dacă pentru melodie nu, atunci pentru versuri:

  14. vio zice:

    Nu pot sa cred…
    M-am trezit de tot…
    Domnul sa va fie alaturi.

  15. Pomisor zice:

    Multe pareri de rau pentru ce s-a intamplat din partea mea… Niciodata asemenea lucruri nu ma bucura… Totusi laudat fie Dumnezeu pentru ca v-a avut in mana Sa.

    Fie ca Dumnezeu sa va ofere mai mult decat ati pierdut prin acest nefericit eveniment! (si nu ma refer la lucruri materiale ca in vremea de acum sunt cam perisabile 😦 , deci daca cineva are ce ii este necesar poate sa fie multumit).
    Fie ca Dumnezeu sa va tina in mana Sa intotdeauna!
    Sa ne ajute Domnul sa ramanem alaturi de El indiferent de circumstante!

  16. vio zice:

    dar copiii cum au reactionat?

  17. Georgeta Ulici zice:

    Nu cred ca as fi fost capabila sa fiu asa de calma. Cred ca as fi intrat in panica. De fapt, aseara… am intrat in panica dupa ce am venit de la biserica seara unde am stat cam doua ore, si am constatat ca sotul meu nu incuiase usa de la casa. M-au luat fiorii, si deschizind usa, am realizat ca nu se intimplase nimic. Ma gindeam cu recunostinta ca Domnul a avut grija de casa. Peste acest gind mi-a venit inca unul, faptul ca n-am absolut nici un merit ca sa nu ma hartuie si sa ma fure hotii… Apoi, in inventoriu, un alt gind a fost si mai linistitor, nu prea ar avea ce sa fure nici de la mine din casa. Nu ca as vrea sa le dau ocazia, insa in afara de pianul electronic a lui Paul, nu prea e mare lucru pe-aici. Plus ca facusem reparatii in casa, si alte mici proiecte de indepartare a aglomeratiei, cutiile care isi asteapta urmatoarea destinatie la donatii, ar putea lasa impresia ca n-au fost ei primii. Haha!
    Cu cinteva saptamini in urma insa cineva s-a poftit la contul nostru bancar. Ca toata lumea in America, toti ne tinem banii in banci. Well, cineva s-a ajutat de acolo – si a fost o alta lovitura sub centura, insa…. am scapat usor fiindca odata ce banca a prins de stire, a cancelat tranzactiile si ne-a returnat banii… insa…. banii sint bani, nu amintiri….
    Totusi, spun drept ca astfel de ‘viol’, vorba dvs… nu m-ar lasa rece, nu cred.
    De fapt nu doresc sa aflu ce reactie mi-ar produce. Insa…. sint foarte placut surprinsa sa stiu ca cei ce predica Cuvintul il si practica. Ma bucur si-i multumesc lui Dumnezeu de exemplul dvs. Walk the walk and talk the talk. Sa va dea Dumnezeu ocazia sa le marturisiti Evanghelia acestora! Asta e ruga mea pt. voi.

    • Marius David zice:

      Georgeta, cînd ni s-a întîmplat prima oară în Bucureşti, în urmă cu 20 de ani, cînd ne-au furat munca pe şase luni şi a mea şi a soţiei… n-am fost nici eu aşa de calm.
      Mulţumim pentru sprijinul moral şi pentru cuvintele bune, cel mai mult mi-a placut asta cu walk the walk and talk the talk.

  18. Andy Schoger zice:

    Frate, biblioteca cum este?

    • asta a fost bună 😛 dincolo de neplăcerea situaţiei, îmi permit să mă amuz… scuze. ar fi fost prea de tot să fi furat cărţi 🙂

      • Marius David zice:

        N-am nimic de colecţionar, Florin, nici instrumente şi nici cărţi…
        Iată dialogul cu conducătorul anchetei, un poliţist simpatic:
        – Domnu Cruceru, aştia nu sînt profesionişti, şi-ar fi dat seama… mă scuzaţi … ce meserie aveţi
        – Profesor şi pastor
        – ce fel de pastor?
        – Baptist..
        – Deci, nu vreau să vă jignesc, dar şi-ar fi dat seama imediat că asta-i locuinţă de om sărac… ştiţi dvs. noi vedem tot felul de case din care se fură, case sparte… la dvs. n-aveau ce fura…
        – Păi cred că au furat în ciudă ce-au apucat tocmai că n-au găsit mare lucru …

    • Marius David zice:

      în regulă, au căutat prin biblii bani. Chiar şi prin Noul Testament de la Bălgrad. Măcar de s-ar fi lipit vreo biblie de mîna lor, în schimb au luat toate cuţitele din casă.

  19. Sali Sabri zice:

    Nu au furat si vreo Biblie din greseala? Cunosc pe cineva care a spart o masina a unui pastor. A furat portofelul si Biblia. S-a pocait citind Biblia pe care o furase!

  20. cristividican zice:

    De aceea e grea viata de pastor, ca te pune Domnul sa probezi ce ai predicat.
    Domnul sa va intareasca si sa va dea mereu pacea Lui.

  21. Liviu P zice:

    La fel ca tuturor cred, şi la mine primul impuls a fost să vă scriu un mesaj de încurajare. Apoi m-am gândit mai bine şi mi-am adus aminte de încercări prin care am trecut eu şi mi-a trecut prin cap următorul gând: „A fost o pierdere? DA! Îmi pare rău? NU! De ce? Pentru că am învăţat mult din ea!” De multe ori preţul pe care îl plătim pentru a ne învăţa Domnul o lecţie e chiar mic pentru o astfel de învăţătură. Cum să nu-i fim recunoscători şi mulţumitori? Nu spun că îmi pare bine că aţi trecut prin aşa ceva ci mă bucur când văd oameni care ştiu să se bucure în voia Domnului şi acceptă şi cele bune şi cele rele, având privirea ţintuită spre veşnicie.

    Cât despre cartea pe care tocmai aţi terminat-o de scris (cea despre predica de pe munte), cam pe când va fi publicată sau cam pe când vom putea cumpăra un exemplar? Mă pasionează personal foarte tare acest subiect.

    Multe binecuvântari!

  22. Isabela zice:

    Ieri citeam pasajul acesta:
    „My friend,” said the bishop, „before you go take your candlesticks.” He went to the mantelpiece, fetched the two candlesticks, and handed them to Jean Valjean. „Now,” said the bishop, „go in peace, Jean Valjean, my brother, you no longer belong to evil, but to good. I have bought your soul of you.” ( Victor Hugo, Les Miserables)

    Imi pare rau de experienta prin care ati trecut; cu adevarat te simti violat. Un beneficiu al incercarilor de acest fel, e ca-ti descopera starea inimii; ma bucurat ca atunci cand vii s-a dezgolit inima s-a gasit acolo pace si compasiune. Fiti binecuvantati!

  23. pety zice:

    Imi pare rau de aceasta intamplare.
    Dumnezeu a ingaduit si v-a dat si putere sa treceti prin situatie alaturi de El.

    Aceasta situatie si reactia voastra poate fi contabilizata, statistic vorbind, alaturi de altele asemanatoare, ca sa ajute pe cei care cred ca Dumnezeu nu ne sustine atunci cand trecem prin incercari. ” Va dau pacea Mea, va las pacea mea…” Si cum El este Pacea, inseamna ca ni se da noua insine. Surpriza neplacuta (jaful) si comunicarea la nivel de duh

    De obicei nu răspund cînd sînt în şedinţe, dar acum am avut o presimţire că ceva rău s-a întîmplat.

    demonstreaza implicarea „instantanee” a Divinului (Pacea).

    Domnul sa va binecuvanteze!

    A ajutat marturia, multumesc.

  24. vio zice:

    Poate intr/o zi veti multumi Domnului ca v/au pradat hotii si ati fost protejat de nenorociri mai mari.
    Nimic nu e la voia intamplarii.
    Ma bucur totusi pentru instrumente si sper ca nici din carti sa nu liipseasca.

  25. romuluss zice:

    Draga Marius,

    imi pare rau de cele prin care a trebuit sa treci alaturi de familia ta. Domnul Isus sa va dea binecuvantarea Lui si sa fiti intariti cu totii prin incercarile prin care ati trecut.

    Desi imi imaginez ce inseamna sa iti vezi casa intoarsa pe dos(poate din patite) suflul tau spiritual este foarte bun. Sa va intareasca Dumnezeu mai departe si sa va ocroteasca!

    • Marius David zice:

      da, Dumnezeu ne ocrotea chiar şi cînd hoţii erau în casă şi jefuiau.
      Am învăţat din experienţa asta că şi atunci cînd se întîmplă răul, Dumnezeu nu permite să se facă rău fără frîu. Tot El îngăduie pînă la o anumită limită.

  26. Dyo zice:

    E trist cand nici macar hartia ta igienica nu ti-o mai stii in siguranta … 🙂
    Acum serios, imi pare ca au furat de foame saracii; mila mi-e de ei si teama imi este ca vom avea tot mai mult din acestia … deh, criza ii impinge pe oameni la gesturi disperate.
    Domnul sa va dea putere si rabdare … pacea, din care vad, v-a dat-o deja …

  27. dumnezeueateu zice:

    Uf, ce neplacere e cu actele… Sper sa aveti timp si rabdare sa le rezolvati si sa nu aveti probleme din cauza lor.

    Imi amintesc cand s-a intrat intr-o casa din cauza mea (am lasat geamul deschis si stateam la parter) si au disparut niste gablontzuri si un telefon mobil (al meu)
    Hotii m-au sunat (!) pe alt telefon si eu n-am raspuns ca nu intelegeam de ce mi-as raspunde singur la telefon. Ulterior… am observat.

    Ma bucur ca sunteti bine cu totii si ca ati trecut peste o intamplare negativa cu zambetul pe buze.

  28. Alexandru zice:

    Ma bucur mult ca nu esti un predicator al Evangheliei prosperitatii. Azi regretai mult ca ai fost furat daca credeai si promovai aceasta ideologie. Insusi Domnul Pacii v-a pazit sufletul, trupul si duhul vostru.

    • Marius David zice:

      care-i diferenţa dintre suflet şi duh? 🙂

      • pety zice:

        Care e diferenţa dintre încheieturi şi măduvă? 🙂

      • Alexandru zice:

        M-am bazat pe Caracterul neschimbator al lui Dumnezeu si pe promisiunea Sa din 1 tesaloniceni 5:23 :
        ” Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. ”

        Sunt multe versete in scriptura care vorbesc despre cele 3 coordonate ale omului, trup, suflet si duh.

        • Dyo zice:

          Poate mi le spui si mie … macar cateva dintre acele „multe” …

          • pety zice:

            Măcar de s-ar citi 🙂 :
            1 Cor.2:11, 5:4, 14:14, 14:32, Zaharia 12:1.

            Ioan 13:21, Romani 8:16, 1 Cor.5:3, Mat.26:41, Marcu 2:8, 8:12, Ioan 11:33, FA 18:15, Ioan 4:23.

            Problema este ca sunt atat de numeroase referintele, incat e foarte greu de inteles cum de se afirma ca doar I Tes. 5:23 spune despre duh.

          • Dyo zice:

            Ok … intr-o zi cu soare poate Marius deschide un topic si pe tema asta … deocamdata iti spun doar ca mai sunt si alte moduri de a afirmare a antropologiei crestine … cel putin la fel de biblice.

      • R. zice:

        Si eu consider ca n-ar fi niciuna. Dar cred ca (v-)am mai spus.

      • dori`s zice:

        Geneza 2:7  Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

        Iacov 5:20  să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

        sufletul reiese ca este partea noastra spirituala care nu poate sa fie distrus sau sa dispara deoarece este vesnic.

        Exodul 31:3  L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

        Luca 9:55  Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh Sunteţi însufleţiţi!

        duhurile se pare ca sunt stari de spirit generate de puteri din exterior sau chiar de sufletul nostru.

        diferenta dintre ele este ca in timp ce sufletul este prelucrat, transformat, duhurile incercam sa le pastram sau sa le alungam in functie de beneficiile sau pierderile pe care le provoaca in viata noastra. cel mai dorit si pomenit este Duhul Sfant fara de care suntem morti spiritual.
        cam asa am inteles eu aceasta diferenta 🙂

        • Dyo zice:

          Chestiunea cu sufletul care este vesnic … hm, este delicata, influenta paganismului grecesc este foarte subtila. Numai Dumnezeu este vesnic in Sine, lucrurile create isi datoreaza existenta doar datorita Lui, eventual o proiectie a vesniciei peste efemer, ei bine, se datoreaza tot lui, Numele sa-I fie laudat!

  29. lau zice:

    O fi fost un tanar predicator lipsit de inspiratie si infometat:)))
    Haz de necaz sa facem, cred ca asta nu vi-a fost furat!
    Umorul ajuta, chiar daca nu rezolva situatia! Si se vede ca a-ti tratat cu umor situatia:)…apropo, ce a-ti comandat la fast-food? Sa invatam si noi ce sa mancam dupa astfel de situatii.

    Dumnezeu sa va binecuvintanteze familia cu paguba inmultita cu 4, ca sa ramanem in cadru biblic.

  30. Lucia zice:

    Fr. Marius David, sper sa va fie rasplatite gandurile bune, generoase fata de hoti. Eu daca as fi putut, i-as fi spanzurat de primul copac, Doamne iarta-ma! Le-as fi dat drumul pe urma, dar numai dupa o bataie buna! Cel putin pentru dezordinea lasata … Si pentru faptul ca daca n-ar fi fost copiii plecati, i-ar fi putut speria rau de tot. Asta ca din partea pagubitului, ca pe urma, politia cu metodele ei.
    Mi-amintesc ca si mie mi s-au furat acum cativa ani, in mod repetat, de doua ori, 2 casetofoane. Prima data cu tot cu boxe. A doua oara, fara boxe, dar cu o caseta inauntru. Si asta tocmai din parcarea bisericii. M-a cuprins un sentiment de frustrare si dezamagire, ca-mi venea sa-l bat si pe paznicul parcarii, un frate din biserica, pentru ca a lipsit si nu si-a facut datoria. Era tocmai o caseta cu melodii pe care le indrageam foarte mult. N-am putut sa-l blagoslovesc pe hot, nici sa-i urez auditie placuta, dar m-am gandit totusi ca poate, Domnul ii va vorbi prin muzica si se va pocai. In acest caz, ar fi fost de bine, ca mi-as fi recuperat lucrurile pierdute.
    Cat despre acte, sper sa vi le fi luat din nebagare de seama si sa vi le returneze cat de repede. Si cu actele am experiente neplacute. Cunosc sentimentul disperarii: mi-am pierdut portofelul cu totul, cand ieseam de la un veterinar cu o pisica prapadita care nici macar nu era de rasa. Dar am dus-o de mila, sa nu mai vad ca sufera. In portofel, aveam toate actele, bani mai putini. Mi le-a gasit un tip, m-a sunat si mi le-a inapoiat. Aveam inauntru o poza cu Domnul Isus si pe verso o invitatie la vizionarea unui film despre viata lui Isus. Cred ca asta l-a determinat in mod special sa-mi aduca portofelul intact cu continutul. De aceea zic, Domnul sa va ajute sa va recuperati toate actele.
    Daca as fi sigura ca si eu as avea asa experienta, de relaxare, plimbare, rasete, detasare de lucruri materiale, identica cu ceea ce ati experimentat ulterior, mai ca mi-as dori sa-mi fure hotii si cea de a doua pereche de boxe. Si-asa sunt numai de forma de atunci.

  31. Nicu Oros zice:

    da ce curaj au avut!!! Au mers la sigur!!! Ziua la amiaza. Am auzit-o si pe asta.
    Hotii va stiau programul…..oricum imi pare rau si Domnul pacii sa va ocroteasca !!!!

  32. pety zice:

    OFF TOPIC!

    Marius, as avea o sugestie. Am vazut pe website-ul http://wordarmy.org un sistem excelent de gestionare si afisare structurata a comentariilor. Deoarece tu ai un domeniu de-sine-statator (nu un subdomeniu pe wordpress.com), poti lua acest plugin si sa-l instalezi. Este foarte eficient. Se numeste IntenseDebate.

  33. Claudiu Lupu zice:

    În urmă cu vreo trei luni, într-o seară ne întorceam, eu şi soţia, de la cumpărături. Parchez maşina în spatele blocului, în locul obişnuit, după care soţia zice: „Hai să lăsăm cumpărăturile în maşină şi să mergem să ne plimbăm puţin”. „Bine”, zic (şi eu ascultător de soţie), „hai să mergem”. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat şi, când începea să se întunece, ne-am întors spre casă. Ajunşi lângă bloc, fiind deja întuneric de-a binelea, îmi arunc ochii spre locul unde parcasem maşina şi văd că mi se aprindeau luminile de bord. Realizez ce se întâmplă şi zic către soţie: „ E cineva în maşina noastră”, şi o zbughesc către maşină. Deschid portiera şi-i zic respectivului: „Ce faci dom’le în maşina mea”, la care el îmi răspunde „E maşina mea, dar nu porneşte”. Mă uit mai atent la el şi apoi îmi vine în nas un damf de alcool. „Mă, tu eşti mort de beat, asta nu-i maşina ta!, îi strig eu. Soţia mea, ajunsă şi ea lângă mine, îmi sesizează naivitatea (sau, mă rog, buna credinţă, cum credeam eu atunci) şi-mi zice aproape şoptit: „Tu nu vezi că vrea să ne fure maşina? Uită-te la el ce mănunchi de chei are în mână”. În următoarea secundă realizez ce spune soţia şi-i smulg mănunchiul de chei din mână, în timp ce el îşi fredona încontinuu refrenul: „Asta e maşina mea”, făcând mai departe pe omul beat (abia mai târziu aveam să aflu, de la poliţişti, că, de fapt, asta-i o tactică uzuală, în caz că sunt surprinşi asupra faptului, precum în cazul de faţă, să consume înainte alcool, de regulă băuturi spirtoase, puternic mirositoare, pentru a fi cât mai convingători). Pun mâna pe telefon, apelez 112, chem Poliţia şi încep să le explic la telefon ce şi cum. Poliţistul îmi spune să rămân pe loc şi să încerc să-l reţin pe individ până când reuşesc ei să apară. Nici nu reuşesc să termin convorbirea că brusc individul „beat mort” o rupe la fugă mai ceva decât un iepure de câmp. Din reflex, îmi vine să alerg după el însă soţia mă prinde de mână şi zice: „Lasă-l în plata Domnului, cine ştie, poate are şi vreun cuţit la el”. Renunţ dar, şi rămânem amândoi liniştiţi lângă maşină până vine o patrulă de poliţie. Le povestesc iar totul cu de-amănuntul, lor nu le vine să creadă că l-am lăsat să scape pe individ şi îmi descriu apoi cu lux de amănunte, cum ei i-ar fi rupt cel puţin o mână sau un picior, dacă erau în locul meu. Eu le răspund că este pentru prima dată în viaţă când sunt confruntat personal cu aşa ceva şi că, pur şi simplu, sub imperiul şocului situaţiei, nici măcar nu mi-a trecut prin cap aşa ceva. În fine, îmi petrec noaptea, până pe la două-trei pe la secţia de poliţie pentru declaraţii şi mi se promite că se va face tot posibilul să fie prins individul. Eu mi-am zis că-i cred şi le-am mulţumit pentru tot ajutorul.
    Concluzie: cred cu tărie că Dumnezeu mi-a păzit maşina, o Dacia Logan MCV (individul s-a chinuit minute bune s-o pornească cu cheie contrafăcută şi n-a reuşit), că mare nevoie am de ea în lucrarea Lui, pentru misiune.
    Frate Marius, fie ca Domnul să vă întărească în aceste momente destul de neplăcute şi să vă dea pacea Lui din plin peste toate acestea.
    Cu drag,
    Claudiu Lupu.

    • Marius David zice:

      Foarte interesant ce ai relatat, Claudiu! Hmmm!
      Mulţumim pentru relatare, asta va ajuta, cred!
      Am trei prieteni poliţişti care citest blogul. Sper că au indexat şi acest tip de comportament.

  34. Camix zice:

    Mda, ca să vezi… Chiar şi acte, de parcă le-ar putea vinde la ocsko să obţină profit. Dar îi încurcă pe proprietari? Bineînţeles, de nu se văd. Mi-am amintit de un articol scris acum o vreme de Pleşu despre furturi:

    Aud ca, in Israel, evreii de origine romaneasca sint numiti „hotii de romani”. Avem, deci, o dexteritate, care bate la portile „brand-ului de tara”. A se slabi cu prejudecatile, cu demagogia onestitatii, cu mindria nationala de parada. Un viciu bine executat e aproape o virtute. Ce-ar fi America fara istoria gangsterilor ei, Sicilia fara mafioti, Parisul fara cersetorii de sub podurile Senei sau Amsterdam-ul fara bordeluri? De ce sa aspiram doar la intangibilul premiu Nobel? Un loc in Guinness Book, la o rubrica, nou-infiintata, de cleptologie (chiar cleptosofie daca-mi permiteti!) ne-ar strica? Experienta noastra e imens diversificata, pe toate palierele anvergurii si ale ingeniozitatii. Studiile comparative in domeniu sint inca la inceput, dar cred ca putem conta, inca de pe acum, pe citeva performante unice. Avem furtul cu panas, nonsalant, la lumina zilei, al „elitei” politice (cleptocratie care va sa zica). Avem furtul obidit, nauc, sinucigas, al oamenilor amariti, care iau „ochii de pisica” de pe autostrazi ca sa-i puna la caruta sau la closetul din curte, iau tevile de la sistemele de irigatii ca sa le puna la cismea, lemnul din padure – pentru foc si petrolul din conducta – pentru contrabanda. Putin le pasa ca pot provoca, astfel, neplacute efecte colaterale, cum ar fi accidentele rutiere, seceta, prabusirile de teren etc. Avem furtul tehnocratic, al speculantilor hiper-ingeniosi, al informaticienilor geniali, al bricoleur-ilor plini de fantezie. Se pun micro-camere de luat vederi la bancomate, se manevreaza astutios subtile cicluri de vinzare-cumparare, se exerseaza pina la virtuozitate fenta fiscala. Iata o capodopera de acum citiva ani: s-a observat ca, daca umpli cu apa de izvor capacele unor sticle de bere si le pui in congelator, obtii mici monede de gheata, care se potrivesc la fix cu anumite distribuitoare automate de marfuri – bagi lentila inghetata si pica prompt sticla de cola sau ciocolata sau pachetul de tigari. Avantaj: dupa ce isi indeplineste functia, gheata se topeste si apa se evapora; nu ramine nici o urma, nici un semn de brutalitate. Crima perfecta! (Cititorii, adulti sau minori, sint rugati sa nu incerce!) Asta nu inseamna ca ne lipsesc muschii pentru actiuni in forta, de o eficienta bolovanoasa. In loc sa piarda timpul cu laborioase decodificari in situ ale unor seifuri bancare, citiva romani de isprava au preferat, de pilda, sa priponeasca seiful nedeschis de un camion (furat) si l-au scos din cladire direct prin zid, tirindu-l, in puterea noptii, pe asfaltul neted al
    soselei, pina acasa, unde se puteau ocupa de el in tihna.”
    (Dilema Veche-23.03.2006)

    Ne caracterizează?

  35. elisa zice:

    Oricum , pentru toata lumea atentie! la felul in care intrati in propria casa, sa nu dati de rufacatori.
    Nepoata fratelui Gaina a fost ucisa(in Spania) de catre hot , de frica, fiind surprins de ea, care s-a reintors prea curand cu bebelusul in brate de la dispensar(de abia plecase)a inceput sa strige, iar el de frica a omorit-o.
    Avea copilasul dupa o asteptare de 7 sau 9 ani..imediat a aparut sotul…dar a fost prea tirziu.
    Trei case au ramas indurerate si goale’ ea a fost singura la parinti; mai avea si o bunica care locuia in alta casa; ai lui si ai ei parinti..dar sotul?ce a fost in inima lui?
    Domnul sa ne pazeasca la plecare si la venire.
    Bine ca s-a terminat cu bine.

  36. Draga Marius

    Cu atatia prieteni paguba se va recupera repede.
    Te asteptam in America. Probleme de acte?

    Daniel Branzai

    • Marius David zice:

      draga Daniel,
      da, sînt sigur că nu vom duce lipsă. O familie cu 8 copii au fost atît de drăguţi că ne-au dat zahăr, ulei şi oţet 🙂
      Mulţumesc, sperăm să se rezolve cu actele.
      Da, cele mai mari probleme sînt cu actele acum. N-avem niciun paşaport cu vizele! Sperăm ca pînă la plecare să le refacem, dacă ambasada ne va onora cererea.

  37. emsal zice:

    Frate Marius, îmi pare rău pentru pierderea suferită. Am trecut printr-o experiență asemănătoare acum 2 ani, când într-o dimineață de august nu mi-am mai văzut mașina în fața blocului.
    Ciudat că au furat și actele! Nu înțeleg la ce anume le-ar putea folosi!

  38. Alin Cristea zice:

    naomi says:
    iulie 30, 2010 la 12:29 pm

    „Stit ce-i mai inervant la AC?
    Isi arunca veninul si fuge.
    Este un las, da’ las nu numa’ asa! Noo!”

    Unde am fugit?

    Aici sînt. Exact unde sînt de cîțiva ani.

    Am dreptul totuși să vorbesc aici?

    Sau trebuie să o fac în altă parte?

    Văd că deja m-ați judecat (nu în sensul de evaluat), de fapt m-ați etichetat…

    Aceleași reflexe ca și pe blogul Pătrățosului…

    Și au trecut totuși ani de atunci…

    • naomi zice:

      Imi cer scuze, nu am nici un drept , dar ce sa facem daca sunteti asa acid intotdeauna cand intrati pe blog?! Indulciti-va un pic si dvs si coborati la nivelul nostru, nu ne mai vorbiti asa, de sus 🙂
      Poate acum vedeti cum se simt cei pe care ii atacati si dvs. 🙂

    • Marius David zice:

      Alin Cristea,
      nu ai „dreptul” să vorbeşti aici, nu este un „drept”, cel puţin nu în înţelesul comun,
      este cu totul altceva.
      Ai trei zile ca să ghiceşti de ce îţi las comentariile.
      Nu eşti nici judecat, nici etichetat, oamenii fac simple constatări… la fel cum „apa este rece”, „afară este cald”.
      Nu da motive pentru astfel de constatări.

      Ciudat că numai în dreptul tău se formează asemenea „reflexe”. Tot nu te-ai întrebat de ce? Şi dacă te-ai întrebat, în atîţiea ani tot nu ţi-ai dat răspuns?

      • Alin Cristea zice:

        Marius David,

        Nu mă interesează dacă și de ce îmi lași comentariile.

        Parcă la ultima tură scriai că mai lași din comentariile mele că sînt… utile.

        Treaba ta ce faci cu comentariile!

        Dar ceea ce faci cu adevărul e treaba… noastră!

        Iar eu voi căuta mijloace de a găsi, apăra și promova adevărul!

        Cuvîntul mogul este în DEX.

        Dacă îți trebuie mai bine de 7 luni ca să accepți public acest lucru, atunci e bai…

        Și sînt o droaie de chestiuni care s-au adunat în acești ani, nu doar asta.

        E „ciudat că numai în dreptul meu se formează” reflexul de a verifica informațiile pe care le dai în public?

        Ție nu ți se pare „ciudat” că nimeni altcineva nu ți-a atras atenția public că ai dat informații eronate?

        • Marius David zice:

          ţi-am spus că te-ai lenevit,
          am recunoscut PUBLIC că mogul este în dicţionar! Tu nu-mi citeşti blogul cu atenţie? Cum îţi permiţi?

        • Marius David zice:

          Alin Cristea,
          cu adevărat, comentariile tale sînt foarte utile pentru completarea portretului tău net-uiesc şi nu numai.
          Ti-am mai spus, am admis că este în DEX, cavaler al inutilei exactităţi, lord al acrelii! Caută aceste expresii şi în altă parte şi vei găsi unde am admis chestiunea cu mogulul. Penibil!
          Completează-ţi dosarele!
          Absolut ridicole intervenţii. Ridici penibilul şi ridicolul la noi cote de înţelegere.

  39. Brainerd zice:

    Alin Cristea,
    desi si eu am avut o comunicare defectuasa cu tine pe blogul clujeanului, fac abstractie de asta si tin sa mentionez ca aici ai avut totusi dreptate. Eu am inteles din prima ce ai vrut sa spui si mi s-a parut oarecum amuzant. Am inteles ca te refereai la instrumente si ca ai incercat sa fii bine intentionat. Iti sugerez daca se poate, sa incerci sa ilustrezi altfel gandurile tale. Imaginea damigenei in contextul crestin, stii ca este un compromis si suna a jignire daca nu se interpreteaza corect, ex. cazul de fata. Acum intr-un fel cei de aici sunt justificati sa te atace deoarece prin alte locuri ai scris lucruri mai putin ortodoxe, you know what. E si vina ta. Insa, aceia dintre voi de aici care ati pornit cu pietrele impotriva lui alin cristea fara macar sa fi incercat sa vedeti de unde a pornit discutia, aveti o problema de gandire obiectiva si de verticalitate in abordare. Incercati sa lasati fiecare si dati mana cu pace.

    • naomi zice:

      Nu avem probleme cu gandirea, AC este cel care irita in orice coment si pe oricine. Acum pare un mielusel dar stati sa vedeti reactiile care urmeaza. Este omul care trebuie sa stai tot timpul cu garda ridicata.
      Scuze, as vrea sa spun ceva bun despre AC dar din comenturile facute pretudindeni eu asa am dedus.

      • Brainerd zice:

        naomi,
        daca nu poti sa spui nimic bun despre AC, atunci trebuie sa stii ca in lumina sfinteniei lui Dumnezeu, nici despre tine nu se poate spune nimic bun. Mai incearca.

        • naomi zice:

          De ce nu as putea fi si eu un suflet bun cu o gura spinoasa? Poate ca m-am compromis raspunzand cu aceasi moneda, dar poate invatam ceva din asta si eu, si tu si AC

  40. furios4you zice:

    super tare articolul.mare dreptate ai.te astept si pe la mine

  41. Întâmplător chiar în seara acelei zile v-am văzut. Da, ”Pace” este cuvântul care exprimă cel mai bine, după părerea mea, starea pe care am crezut în acea seară că o trăiți. O plimbare liniștită, un prilej de bucurie și de admirație a unui apus de soare ce nu s-a mai putut vedea de ceva vreme din cauza atâtor zile ploioase înainte,….. O întâmplare și o reacție din care am (de) învățat. Dacă nu aș fi citit întreg articolul cu atenție, aș fi zis că probabil pe la ora aceea când v-am văzut nici măcar nu știați de jaf…

  42. ioan daniel zice:

    barzilaiendan says:
    iulie 30, 2010 la 7:56 pm
    Draga Marius

    Cu atatia prieteni paguba se va recupera repede.
    Te asteptam in America. Probleme de acte?

    Daniel Branzai

    Ce fain zice in proverbe …..si IN NENOROCIRE ajunge ca un frate.
    Ce urat cuvant nenorocire si totusi ce instrument de masurat „prietenii”

  43. un oarecare zice:

    Marea mea intrebare este, oare fratele Marius chiar nu s a prins de subtilitate sau intentionat a lasat sa fie aparat de altii in detrimentul realitatii ,avind in vedere cine era autorul comentariului? Eu stiam ca incercarea ii face pe cei buni mai buni.Sper ca fratele Marius sa nu l fi lasat intentionat pe Alin in fata „pietrelor verbale”.Il cunosc pe Alin si pe fratele lui de mai multi ani si nu inteleg cum ati reusit sa i creionati un tablou atit de odios ,pentru ca atit eu cit si ceilalti care l cunosc n am avut niciodata motivul sa ne plingem de rautate sau rea vointa din partea lui.Este intra devar putin acm dur in exprimarea pdv ului dar in rest am multe aprecieri la adresa lui.NU MI ESTE PRIETEN.

    • naomi zice:

      Noi numai asa il stim pe AC din comenturi si nu se straduieste deloc sa ne faca sa ne schimbam parerea, sory.

      • un oarecare zice:

        Dar dvs ati inteles la ce butelci facea referinta Alin , dupa ce a revenit cu o clarificare? Intelegeti ca nu i atit de dus cu pluta incit sa dea cu copita intr un om aflat la necaz?V ati interesat vreodata cine i omul Alin Cristea, ca provine dintr un neam de oameni verticali ,cinstiti dar si drepti pina la enervare,poate putin incapatinati ? Slujitori in sensul real al cuvintului.El insusi nu poate fi acuzat de pacate asa zis mari desi eu nici de alea marunte nu l pot acuza ,dar oricum cine i fara pacat?L ati intrebat vreodata pe fratele Marius pe al carui blog sunteti nelipsita si pe care l aparati cu o energie vrednica de invidiat,cum e posibil ca doi oameni de talia lor sa nu poata ajunge intr un final la pace?Ma intreb si va intreb ,sa fie Alin 100%vinovat de o atare stare de lucruri dureroasa?Atentie, sa nu fim gasiti ca masuram cu doua feluri de masura,sau mai pe romaneste „cu unii muma, cu altii ciuma”.Doamne ajuta ne sa fim drepti, fermi dar fara rautate!

      • Alin Cristea zice:

        O, nici nu mă voi strădui să le schimb părerea celor care mă știu în vreun fel doar „din comenturi”.

        Păi eu exist și în realitate, nu doar în spațiul virtual.

        Dar cine mai e interesat de viața reală a cuiva, cînd s-a înțepenit de „viața virtuală” a respectivului?

        Cînd Pătrățosu creează o lume pătrățoasă aici, cine mai ține cont de aproximativa rotunjime a habitatului terestru?

        • Maria zice:

          Un pic, doar „un pic” …toata chestia asta incepe sa fie ridicola… Nu vi se pare ca in toata aceasta situatie „conflictuala” ar trebui sa „grow up” !!! Unul spune ceva, altii jump 10 feet…parca ar niste copiii. Time out …
          Nu stii cine are „dreptate” si nici nu are importanta, lasati copilariile!
          ..si nu ma refer doar la domnul Alin!!!

          • Dyo zice:

            Newsflash: suntem in plin expansiune a ethosului postmodern, chiar si printre cei alesi, deci … CU TOTII AVEM DREPTATE!
            … si ma refer in special la domnul Alin …
            Apropos, e un risc prea mare sa-l numiti frate? De regula cand un evanghelic il numeste pe un altul „domn”, nu e de bine …

          • Maria zice:

            ohh, nu e nici un risk sa-l numesc frate, fratele Alin…Sa fim seriosi, chiar daca suntem mai „civilizati” pe blog-uri (adica avem grija la cuvintele si ideile expuse), nu suntem mai presus unii de altii, numai El ne cunoaste pe deplin!! Cand l-am numit „domn”, am vrut sa-i arat extra respect dar sa-l ” trag de urechi” in acelasi timp, impreuna cu toti ceilalti care se comporta „copilareste”!

        • petrica zice:

          da, din pacate Alin Cristea doar „exista”! de ce spun asta? poate ne raspunde la unele intrebari: din ce comunitate face parte?, mai merge la biserica? cand a fost ultima data cand a dat socoteala cuiva pentru dejectiile aruncate pe blogurile lui numeroase? (as fi pus aceste intrebari si la el pe bloguri, doar ca el raspunde doar celor care-l mangaie blajin – din fericire nu sunt prea multi!)
          concluzia: de ce se da atata importanta unuia care doar „exista”? o simpla igonare (la toate cele peste 60 de bloguri detinute de Alin Cristea) este cea mai buna alegere! vorbeste mult si atat, nu spune nimic!

          • Marius David zice:

            cum să ignori aşa ceva? Uită-te la comentariul cu „mulţumirile”. E o bijuterie. Alin Cristea lucreaztă pentru a arăta tot mai mult întregii blogosfere „cum să nu!”.
            La gazeta de perete a blogosferei evanghelice româneşti a ocupat tot panoul din partea stîngă: „cum să nu te exprimi în public”. Şi uite rezultatele!
            După roadele lor îi veţi cunoaşte!
            Care sînt roadele lui Alin Cristea de are dreptul să vorbească şi să critice în stînga şi în dreapta? Care este lucrarea lui? Judecaţi singuri!
            Răsvan spunea „biciul lui Dumnezeu”. Erau nişte proverbe legate de materialul din care nu se poate face bici. Le ştie Răzvan foarte bine şi a fost răutăcios prea cu articolul ăla.

      • Marius David zice:

        ba, se străduieşte să te irite. Dacă reuşeşte….

    • Marius David zice:

      draga oarecare,
      1. nu, nu m-am prins, poate că eram prea necăjit ca să stau de subtilităţi atunci.
      2. se pare că nici alţii nu s-au prins, mai puţini necăjiţi ca mine, după notiţele de subsol, s-a prins totuşi cineva.
      3. avînd în vedere un anumit context al involuţiei relaţiilor mele cu Alin Cristea în ultimul timp, se înţelege că iau cu anumite preaşezări afirmaţii clare din partea dînsului, dar cu mai multe filtre cele mai puţin clare. Sînt prudent, rezervat şi mă dau înapoi faţă de orice spune.
      4. Poate că nu te-ai mai întîlnit demult cu Alin Cristea, între timp se dedă la tot felul de prostioare. Vorbeşte urît în public, dă corespondenţa privată prin tîrg, deşi promite că o ţine pentru el şi alte isprăvi din astea. Oamenii se schimbă. Uneori în rău şi chiar fac chestii odioase.
      Vă doresc multe experienţe plăcute cu Alin Cristea, ultimele mele experienţe cu el chiar au fost oribile. Răutate, rea voinţă? N-am timp să povestesc. Daţi un search pe blogurile sale cu „marius cruceru” şi veţi găsi motivele rezervelor mele.
      5. „Puţin cam dur”? Glumiţi! Scabros aş putea spune cînd îl apucă logoreea şi nu are smecta la el.
      6. şi eu am avut aprecieri la adresa dînsului.
      7. în rest, nu credeţi că exageraţi cu „pietrele verbale” şi cu ideea că aş fi planificat linşajul lui Alin mai ales pe o temă ca asta? Credeţi că de asta îmi arde mie acum?
      Abia am apucat să îmi pun casa la loc şi încă mai avem de muncit pe luni, numai de certuri cu Alin Cristea pe pseudocalambureli nu-mi arde.
      NICI MIE NU-MI MAI ESTE PRIETEN

      sănătate să avem.
      mc

  44. Gabriel Băloi zice:

    O formă de coproprietate comună sau în indiviziune forţată.

    Oricît de mult mi-aş fi bătut capul să înţeleg care e explicaţia coabitării BINELUI cu RĂUL şi tot nu aş fi înţeles-o mai bine decît printr-un exemplu asemănător cu acest experiment nefericit.
    – Într-o discuţie filozofică s-au afirmat următoarele :
    „Noi luptăm împotriva unor rele , dar cine ne spune că relele acelea nu sunt spre binele nostru şi că aşa-zisele victorii în tehnică , în stîrpirea gîngăniilor , chiar a şobolanilor , a ciorilor şi lupilor , şi , mai ales, victoriile din medicina împotriva microbilor şi viruşilor (aşa-zisele vaccinuri) n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură şi n-o să ne pericliteze propria noastră natură?
    De exemplu , VÎNATUL s-a moleşit nemaiavînd lupul pe urma lui , astfel , cine ne spune că n-o să ne moleşim şi noi distrugîndu-ne toţi duşmanii ?”
    Îţi vine să te iei cu mîinile de cap cînd constaţi că RĂUL face un aşa echilibru cu fiinţa noastră ardentă după BINE şi că suntem , parcă , condamnaţi la o astfel de coabitare forţată , COABITARE CU RĂUL , ce constituie însăşi GARANŢIA echilibrului naturii noastre umane.
    Auzi , cică dacă stîrpim tot răul parcă ne periclităm chiar existenţa , în loc să ne-o asigurăm printr-o atare acţiune !!!
    Că , cică „natura e perfectă şi n-avem noi ce să ne amestecăm cînd ea decide ceva” !!!

    – Aşadar , eu înţeleg că PĂDUCHELE , la rîndu-i , este normal să apară uneori pe capul omului curat şi să coabiteze vremelnic cu omul spălat , fiindcă , deşi gîngania în speţă e oribilă , fără ea omul nu ar ştii realmente ce înseamnă să fi curat şi eliberat.
    Deci „păduchele e foarte raţional” , adică produce luciditate omenească maximă ! (ori , luciditatea omenească maximă fiind însăşi ţinta Lui Dumnezeu în schimbarea omului , nu ? )
    Totuşi , pînă e distrus de însăşi legea lui naturală (adică , are drept la existenţă) în care crede efectiv , dar pe care o şi încalcă pătrunzînd în locul în care nu e poftit , el coabitează cu omul bun. El , păduchele , intră în locul unde nu este poftit tocmai pentru că „s-a autocizelat” şi „s-a automoralizat” în stil evoluţionist , fiind ajutat de însăşi conştiinţa sa monocelulară fără-de-Dumnezeu !
    Şi totuşi , păduchele – prefigurat în omul rău – deşi are conştiinţa lui naturală mare cît monocelula , e presat de EROARE (adică , îi dă şi lui eroare chiar şi după cel mai mic calcul pe care şi-l face în urma celui mai mic act sau exerciţiu de netrebnicie din partea-i ) dar e presat şi de GÎNDUL că e cel puţin posibil să fi încălcat o regulă morală REALĂ , care există , posibil , dincolo de „formarea sa evoluţionistă” , GÎND final ce provine tocmai din a doua sa conştiinţă pe care a sădit-o Dumnezeu în orice făptură omenească şi care face posibilă autojudecarea şi judecata fiecăruia (Gen.2:9 „…şi pomul cunoştinţei BINELUI şi RĂULUI„ din care au mîncat cei doi , Genesa 3:7 „Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi…” – adică au căpătat CONŞTIINŢĂ dumnezeiască , apoi Romani 2:14-15 „…măcar că n-au lege , fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei…îşi sînt singuri lege; …lucrarea Legii este scrisă în inimile lor ; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor…” , Romani 1:19 argumentul INTERN : „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu , le este descoperit în ei căci le-a fost arătat de Dumnezeu” şi Rom.1:20 argumentul EXTERN : „…însuşirile nevăzute ale Lui , puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii , cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El . Aşa că nu se pot desvinovăţi ;”)
    Deci RĂUL şi BINELE sunt concepte primite de om încă din începuturile existenţei sale post-creatoare , iar hoţul nu are linişte , ci este surprins de derută în chiar mica lui conştiinţă.

    – Înţeleg că există în lume două tipuri de naştere din nou :
    1) oameni „născuţi din nou” de însăşi Mama Natură în tip modernist-natural-evoluţionist ( prin tradiţii , eludarea conţinuturilor reale ale ştiinţelor prin idei evoluţioniste , yoga şi kung fu asociate cu tîlhării şi furturi , şi tot felul de tehnici violatoare de drepturi personale , apoi crezuri zodiacale , biserici universale care-i încap pe toţi cu toate zodiile lor şi cu toate cele menţionate anterior , ş.a.) , DAR care ŞI-O URĂSC pe înseşi mama lor Natură , ŞI
    2) oameni NĂSCUŢI DIN NOU din Însuşi Duhul şi Adevărul Lui Dumnezeu , care , în faţa oricărei idei de nedreptate , nu se pot abţine a striga printre lacrimi precum versurile din cîntecul extraordinar interpretat de Barbara Streisand : „Tată , Te rog iartă-mă… , înţelege-mă…, mă simt atît de mic , Tu eşti aşa de Înalt…; Tată , cît de mult Te iubesc , cît de mult am nevoie de Tine, Tată , ce dor mi-e de Tine…!”
    – Hoţul e „omul nou” de tip socialist-evoluţionist şi foarte nesocial , produs al legilor Naturii , care fură de la altul bazat pe „conştiinţa comună” evoluată din fiinţa monocelulară.
    – Omul Lui Dumnezeu , VIRTUOSUL , este nevoit să coabiteze cu TICĂLOSUL aparţinător al Legii Mumei Naturi care are conştiinţa cît monocelula ce şi-o revendică.

    – Deşi perspectivele lor ontologice sunt originate diferit , omul născut din nou (cum i-a fost explicat lui Nicodim că trebuie să se nască şi el) are capacitatea să trăiască şi chiar să se familiarizeze cu ticălosul , fiindcă trăim într-o lume în care virtuozitatea se află ÎN COPROPRIETATE FORŢATĂ cu ticăloşia.
    Coproprietatea forţată este o MODALITATE A DREPTULUI nostru DE PROPRIETATE COMUNĂ asupra PĂMÎNTULUI şi a ZILEI , bunuri care prin natura sau destinaţia lor nu pot aparţine doar unei singure categorii de persoane.
    Numai că , însăşi Reglementarea Naturală presupune în legile ei „evoluate” (nu înnoite) că una din principalele obligaţii ale coproprietarilor aflaţi în INDIVIZIUNE FORŢATĂ este aceea ca folosinţa fiecărui coproprietar să nu aducă atingere drepturilor de aceeaşi natură ale celorlalţi coproprietari , ci folosinţa BUNULUI COMUN (Pămîntul) trebuie să se exercite numai ÎN CONFORMITATE CU DESTINAŢIA BUNULUI.

    – Noţiunea de BUN , a pămîntului , este recunoscută chiar de înseşi legile naturale , acelea fără-de-Dumnezeu.
    Un exemplu de bun comun îl reprezintă PĂRŢILE COMUNE dintr-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente , sau o POTECĂ , un IZVOR etc.
    Trăim într-o lume a bunurilor , iar bunurile AU DESTINAŢIE , caracter destinat ce arată fără putinţă de tăgadă că SUNT CREATE.
    Pămîntul e un BUN comun , consumptibil ( se împuţinează) , asta însemnînd că are destinaţie , deci e creat cu scop , pe baza raţiunii Lui Dumnezeu , şi trebuie trăit în el potrivit MODALITĂŢII dreptului nostru de proprietate comună forţată asupra sa.
    Categoria nr.1 nu-şi respectă obligaţia , însă cealaltă categorie nr.2 îşi respectă obligaţia sa.

    – Cred că cea mai clară JUSTIFICARE EXISTENŢIALĂ A RĂULUI este aceea că el îi conferă posibilitatea şi raţiunea de a exista a BINELUI.
    Binele iese în evidenţă printr-un exerciţiu raţional în care e inclus şi răul.

    – Atît de important e BINELE în ochii Lui Dumnezeu încît trebuia să-l lase în fiinţă pe RĂU şi să fie văzut cu cea mai mare luciditate raţională , perspectivă posibilă prin CONTRASTUL cu răul.
    Fiindcă oricît ni s-ar fi explicat despre caracterul extraordinar al unui lucru BUN , sau al BINELUI , în sensul lui existenţialist , tot nu i-ar fi fost posibilă perceperea pînă la nivelul acela profund-dureros de luciditate la care a dorit Domnul să ni-l descopere.
    Ca să distingi diferenţa dintre două lucruri şi apoi să poţi aprofunda esenţa unuia dintre ele , nu există altă modalitate mai raţională decît aceea de a le prezenta pe amîndouă prin CONTRAST.

    – În formele superioare ale existenţei şi percepţiei ( care sunt apanajul omului născut din nou din Duhul Lui Dumnezeu) poţi ajunge să priveşti RĂUL ca pe o picanterie ridicolă , de care poţi fi capabil să faci mişto neîngăduindu-i să te încolţească cu temerea şi amărăciunea lui , exact cum a ridiculizat-o prin umor şi a fentat-o Ivan Turbincă pe moarte , poftind-o în turbinca lui.
    Cel renăscut din Duhul Lui Dumnezeu este depăşit şi copleşit de însăşi bucuria existenţei şi de pacea aceea minunată care întrece orice pricepere , pe care a făcut-o Mîntuitorul să se instituie „in personam” , odată cu naşterea din nou.
    Aşa că : RĂULE , paşol na turbinca !
    Fiţi binecuvîntaţi !

  45. elisa zice:

    „oarecare”
    chiar nu cunosti toata(si lunga) poveste a jignirilor primite de noi cei care comentam aici din partea lui AC?limbajul sau scabros pe un blog crestin cum spune ca este, nu-l cunosti? Iarasi ma mir; pentru ca situatia e veche, de vreo doi ani deja.
    Poate e mai bine sa cutati in curtea lui; fara sa-l mai vaitati saracutul atata.
    Naomi vorbeste in cunostinta de cauza.
    Eu personal evit acest tovaras.Tot asa stiu ca multi altii fac la fel.
    Multi nu mai intra aici, din cauza lui, dupa cum au marturisit.
    Prefer sa nu ma refer si la jignirile aduse proprietarului blogului de doi ani incoace.
    Lucruri care intre crestini sunt nepermise.
    Nici nu cred de fapt ca este crestin.

    • un oarecare zice:

      Retineti, nu mi este prieten si nu i sunt avocat.Am cunostinta de parte dintre tensiunile dintre cei doi (pina la urma ) frati.Ce nu inteleg este de ce nu mi raspunde nimeni punctual la intrebare :a inteles Fratele Marius si ceilalti la ce ise referea Alin in comentul cu damigenele sau nu?Daca ati inteles si cu toate astea ati preferat sa va faceti ca nu doar ca sa l puteti lovi in continuare ,dati mi voie sa va spun cu durere ca aveti motive sa va pocaiti.In ce priveste trecutul ,nnimeni nu va putea afirma ca vina apartine in totalitate unuia.Va intreb pe dvs (si pe mine ) ,chemati sa fim „facatori de pace”: cit ati suferit si v ati rugat pentru incetarea unei astfel de anomalii?Ati facut careva demersuri penrtu intronarea pacii? Din comenturile multora dintre cei care i iau apararea fratelui Marius numai dragostea crestina nu rasbate.Frate Marius si ceilalti,astept cu incapatinare raspuns la intrebarea mea :ati inteles la ce se referea Alin ? Daca da , cind?Mai mult ,daca ati inteles mai curind sau mai tirziu ii datorati scuze.Pentru ca nu m ar mira sa afirme cineva ca „Oarecare ” e chiar Alin,sau vreun neam de al lui, ma numesc Ilie Sutu.Nu mi am dat identitatea de la inceput ca sa nu se creada ca vreau sa i obtin gratia lui Alin Cristea.Cred ca are MUUUUUUULTE de schimbat in stilul de a comunica , dar nu este un monstru cum vor unii sa l creioneze.Cit priveste statutul de crestin,nu dvs sunteti chemata sa dati verdicte.Cred ca ar trebui sa tremuram fiecare pentru mintuirea noastra si sigur multe din ce spunem, facem sau scriem n ar mai avea loc.Imi doresc , va doresc si i doresc si lui Alin „o inima plina de indurae si bunatate”.

      • Marius David zice:

        tu nu citeşti cu atenţie?
        AM SPUS CLAR CĂ INIŢIAL NU AM PRICEPUT DECÎT O BĂTAIE DE JOC!
        Nu am eu de ce să mă pocăiesc pentru că cineva nu ştie să folosească limba română în contexte delicate şi în relaţii delicate.
        Despre demersurile pnetru întronarea păcii şi pentru încetarea anomaliilor, va rog să-l întrebaţi pe Alin.
        Da, cred că am făcut tot posibilul. Mai trebuie să recunosc că mogul se află în dicţionar şi să rezolvăm problema denumirii comunităţii baptiste (Oradea-Satu Mare), în rest totul este rezolvat.
        REPET TOT CU ÎNCĂPĂŢÎNARE: NU NU AM ÎNŢELES LA CE SE REFEREA. NU AM ÎNŢELES PENTRU CĂ LA VREMEA RESPECTIVĂ NU ERA NIMIC DE ÎNŢELES, DUPĂ EXPLICAŢIUNI AM ÎNŢELES. aCUM E CLAR?

        • un oarecare zice:

          Pai daca numai acestea mai sunt impedimentele in rezolvarea pacii, cind oi trece (dac oi trece) prin Oradea primiti invitatia unui biet mecanic auto,de a bea in trei un Bruderschaft, fie el si cu ceai de trandafiri? S asa mi am dorit demult sa va cunosc personal ca pe Alin il stiu si nu mi oi schimba parerea cu una cu doua.Noa ce ziceti, bem un ceai sau chiar o cafea daca ziceti ca linisteste extrasistolele ,ca am o gramada si mai ales cind nu ma astept ? Ce sa va doresc,sanatate multa!

          • Alin Cristea zice:

            Eu am băut la Marius ceai de trandafiri.

            Aroma mi-a adus aminte de dulceața de trandafiri pe care o degustam la mătușa mea de la Constanța (care are acum 86 de ani).

            Și apoi am căutat și eu și mi-am cumpărat ceai de trandafir.

            Dar de unul singur… parcă nu a mai avut aroma.

            Și, mai ales, am degustat aroma butelcilor-chitare la Marius anul trecut.

            Să mai povestesc?

            Astea povești deja…

            Realitatea e mult mai dură…

            După cum se vede…

            • Marius David zice:

              Da, asta pentru că eu am fost FRAIER în sensul lui Steinhardt!
              Am văzut săptămîna trecută un om căruia i-a părut rău că a făcut bine. Nu credeam că există acel sentiment. Acum ştiu că există sentimentul de părere de rău pentru acordarea prieteniei. Există!

          • ilie sutu zice:

            Din graba am postat tot ca „un oarecare” desi nu s mai.Platesc io ceaiu sau cafeaua ca rulota n care locuiesc mi e intacta ,n am fost inca „vizitat”.Asta daca si Alin va fi de acord cu invitatia mea.Da l conving io.

          • Marius David zice:

            draga un oarecare,
            nu mai beau cu Alin. Multumesc, am încercat, dar nu mai este cazul. americanii au o vorbă: „dacă mă prosteşti o dată, să îţi fie ruşine, dacă mă prosteşti şi a doua oară, să îţi fie ruşine”. M-am lăsat „fraierit” în sens Steinhardtian de Alin de mai multe ori. Nu îmi mai dă voie soţia să îmi bat joc de mine. Sînt ascultător de soţie. Ştie ea ce spune.
            Aşa că vei rămîne cu un ceai în doi, fei cu mine, fie cu Alin, ori cu fiecare separat!

        • Alin Cristea zice:

          Marius David, citesc mesajul tău din 31 iulie, 10:18 pm și nu mi-e clar nimic:

          1. Despre ce „bătaie de joc” e vorba? Despre asta cu butelcile?

          2. Contexte delicate și relații delicate?

          Care contexte și relații (în cazul meu cu tine) nu sînt… delicate?

          Dacă ai tot amînat clarificările…

          Ba, mai mult, ai complicat lucrurile tot mai mult…

          Cînd ai folosit limba română în relația cu mine pentru a clarifica lucrurile?

          3. În nici un caz nu ai făcut tot posibilul. Unor astfel de aberații le-am mai dat răspuns și le voi mai da răspuns.

          4. CÎND ai recunoscut că mogul este în dicționar? UNDE ai recunoscut? Acum?

          (Și, desigur, rămîne întrebarea: de ce nu ai verificat în DEX online înainte de a da drumul la porumbel? Cum rămîne cu responsabilitatea ta publică – asta NU e clar deloc. Aș avea de scris aici multe.)

          5. Nu, nu este adevărat ce scrii: „în rest totul este rezolvat”.

          Probabil formula potrivită este: Din ce în ce mai puțin este rezolvat.

          6. „La vremea respectivă”? E vorba de ultimele două zile?

          Ce explicațiuni?

          Încă nu le-am dat!

          7. Acum e clar… că mai nimic nu e clar?

          Numai în mintea ta pătrățoasă!

          Dar în lumea reală există… contexte și relații delicate!

          NU AȘA se… rezolvă.

          Și, cum am mai scris nu o dată, eu nu sînt o problemă de rezolvat, eu sînt o persoană!

          Am mari regrete văzînd destui pastori care încearcă să… rezolve probleme. În loc de a se obișnui cu contextele și relațiile delicate pe care le generează… PERSOANELE.

          • Marius David zice:

            Alin Cristea,
            1. „nu mă obosi cu prostii.”
            2. idem.
            3. idem.
            4. ti-am mai spus: caută în comentarii. N-ai fost atent!
            5. era o ironie.
            6. tot o ironie.
            7. era tot o ironie, dar eşti prea tensionat în acrelile tale ca să te mai prinzi.
            Oricum sîntem plictisiţi de o lume rotundă. Plictisitoare. De oricunde o iei ajungi în acelaşi loc şi te roteşti … în cerc şi sferoid. Cam asta-i senzaţia celui care încearcă aventura nefericită a unei discuţii cu tine, se învîrte în cerc… bine spus… lume rotunjită…
            Fractura, fragmentarea şi colţul sînt specifice gîndirii creative, ceea ce nu este cazul.

  46. vio zice:

    Sa va fac sa zambiti la reactia lui Andrei cand a auzit ce vi s-a intamplat :
    „mami sa taiem gaini si pui si sa faci supa sa ducem la fratele Marius sa aiba ce manca,ii dam si un porc si jucarii la Lucas…, sper ca nu i-a dus patul sa nu se poata culca, trebuie sa -l ajutam cumva, vorbea asa cu patos si gata de actiune…

  47. vioricaO zice:

    Va multumesc fr.Marius ca ati impartasit cu noi aceasta neplacuta experienta pentru familia dv, experienta care a fost ingaduita de Domnul! De ce?
    Poate tocmai sa ne fie noua, celor ce citim ,de invatatura, cum sa actionam si sa reactionam intr-o situatie delicata, neplacuta, paguboasa!
    V-au vazut reactiile politistii, vecinii, cunoscutii, prietenii, neprietenii si au vazut ( eu cel putin asta am remarcat),
    – CREDINTA neconditionata ca tot ce ingaduie Domnul in viata noastra e spre binele si cresterea noastra si
    – demnitatea suferintei, in pace si liniste, nu nervi si invinuiri….
    Nu multi ar fi publicat situatii asemanatoare, cei mai multi ar fi spus, vai sa nu se afle, sa nu spunem la nimeni….
    Domnul sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca asa cum numai EL o face iubitilor Lui!

  48. elisa zice:

    Ilie Sutu,
    banuiesc ca n u cunosti titlurile vulgare si exprimarile de acelas fel; altfel nu ai sari in apararea unui om care le foloseste; spre rusinea lui de fapt.
    Cand este si spre jignirea altora…gandesc ca va da mare socoteala CANDVA>
    Puteam sa stim toti ca damigenele nu contineau alcool, ceea ce de obicei se pune in ele?
    A, se mai pune si benzina, daca nu e pusa deja pe foc. 🙂
    ca nu ceai de trandafiri o fi?

    • ilie sutu zice:

      Ce sentimente va incearca atunci cinva va ginditi la acel CINDVA,ca pe mine ma iau fiorii, dar numai in ceea ce priveste judecarea vietii mele .Multi il considerati fie necrestin ,fie apostat dar din atitudinile dvs nu rasbate nici un strop de mila ci multa sete de a l vedea judecat.Sau ma insel?

  49. michael zice:

    ce potriveala! si la mine au dat hotii prin hambare. s`au multumit cu putintel, adicatelea.
    habar n`am ce urare sa le fac? ce ma sfatuiti? sa le dau o diploma ce atesta calitatea lor de hoti cu bunu` simt? sa le trimit pe urma o potera ingereasca care sa`i oleaca jumuleasca? mi`i tare greu sa le strig din urma vreo binecuvantare frumos zicatoare!

    • Marius David zice:

      dacă ai şti ce senzaţie este să îţi vezi lucrurile la poliţie împrăştiate pe jos cotrobăite de alţii..
      şi apoi întîllnirea faţă în faţă cu hoţiii… asta-i adrenalină de gradul 7 pe o scară de la 1 la 10. Evanghelizarea este de gradul 8.

  50. romuluss zice:

    pacat ca o postare interesanta pt cititori, dureroasa ca eveniment pt Marius s-a transformat intr-un ping pong fara sens.

    cred ca e foarte real faptul ca nevoile de baza ale romanului sunt conflicte, barfe, bani, sex 🙂

    din experienta am observat ca si noi neoprotestantii (nu toti – ci majoritatea) ne cam invartim in jurul celor patru elemente de mai sus – nu inseamna asta multa multa imaturitate spirituala?

    • Alin Cristea zice:

      Argumentele contează, nu?

      Care sînt argumentele pentru afirmația că MAJORITATEA neoprotestanților se învîrt în jurul celor patru elemente: conflicte, bîrfe, bani, sex?

      Experiența? Ăsta e argumentul?

      Ce experiență are romuluss? La țîța cărei lupoaice a supt prostiile astea?

      Și cei care au avut DOAR experiențe frumoase ce vor zice? Exact invers?

      Realitatea poate fi percepută conform unor parametri cît de cît obiectivi, sau sîntem predestinați tiraniei opiniilor?

      Cum să aibă loc o dezbatere dacă nu există argumente?

      • romuluss zice:

        mersi Alin 🙂 – very kind of you – asa e cum zici tu.

        God bless you!

      • romuluss zice:

        Alin – daca era de corectat o afirmatie – de ce nu se putea corecta pur si simplu cu contra-argumente, exprimate intr-o maniera politicoasa?

        eu zic ca era foarte usor sa nu folosesti fraza(„Ce experiență are romuluss? La țîța cărei lupoaice a supt prostiile astea?”) .

        • Marius David zice:

          Romuluss, nu i-o lua în nume de rău, era o încercare, tot la fel de nereuşită ca şi alte aluzii, de a ne epata că-cunoaşte istoria. Chestiunea cu Romulus şi Remus!
          Ca să fie clar!

    • Marius David zice:

      unde-i sexul din toată povestea asta? asta n-am găsit!

  51. LaviniaM zice:

    Iubitii mei frati (mai mari) in Hristos, cum puteti da uitarii vorbele Mantuitorului „…si ne iarta noua greselile, precum iertam si noi gresitilor nostri”???

    • michael zice:

      ba se iarta si la noi. dar nu se uita. uitati`va cum scormonesc prin cutia cu amintiri…

      exista o singura varianta biblica a iertarii, cea facuta din „toata inima”

  52. Paul Negrut zice:

    Draga Marius,
    Personalitatile publice devin atractive pentru tot felul de clientii. Nu cred ca e bine sa dai prea multe informatii despre tine si casa ta in spatiul virtual. Cand spui cate instrumente ai in casa e posibil sa starnesti apetitul unora care stiu ca in spatele obiectelor stau banii. Sugerez sa te pastrezi in dezbaterea ideilor si sa nu iti expui casa in vazul tuturor. Privacy este un termen cu oarecare insemnatate.
    Rugaciunile mele continua pentru ocrotira Domnului peste tine si casa ta.

    • Marius David zice:

      Corect! Am încercat să îmi păstrezi spaţiul privat în limite pe care le-am trasat de acord cu familia. Poate că am greşit uneori spunînd mai mult despre mine. Unii m-au „ajutat” spunînd ei ce nu voiam să spun eu.
      Astăzi am avut confirmarea că hoţii au lovit pur şi simplu „la întîmplare”. Întîmplarea asta a fost îngăduită de Dumnezeu.
      Suveranitatea Sa mă scuteşte de multe alte „şi dacă… „.
      Mulţumesc pentru sfat!

  53. elisa zice:

    Ilie Sutu,
    „multa sete de a fi judecat”..de catre cine?
    ..da …nu i-ar strica sa se judece singur….
    Ma faci sa rid>Setea cui?
    Nu-si incarca nimeni cugetul, cu dorinte de razbunare; nu te teme!
    Prea mic pentru un razboi atat de mare!
    Numai vezi sa nu numesti raul bine….
    Credeam ca te-ai lamurit din ceea ce fratele Marius ti-a desris cu lux de amanunte.
    Ia-l in circa daca vrei si cara-l cu povara lui cu tot, DACA CREZI ca ii faci un bine. 🙂

  54. elisa zice:

    „hoti cu bun simt”
    Hotii car au intrat in casa prin gradina, aici in oras, la o sora care este singura, au avut bun simt: la usa si-au lasat incaltarile care erau pline de noroi. 🙂

  55. Bangean Cornel Alexandru zice:

    coral
    Citesc de ceva vreme pe blog. Este consructiv. Va apreciez reactia si in special a sotiei dumneavoastra. Sper sa reusiti sa va pastrati hotararea de de-a trai modest.
    Paguba ne da in vileag inima. Am cazut de cateva ori testul. Sper la note mai bune.

  56. Pingback: Felicitări poliţiştilor orădeni! Au prins hoţii! | Marius Cruceru

  57. Esential zice:

    Frate Marius

    Chiar sunteţi un exemplu pentru mine, atât dumneavostră cât şi soţia, familia…

    Să reacţionez aşa la o întâmplare îţi trebuie credinţă şi o relaţie puternică cu Cristos.

    Eu însumi împreună cu familia mea, am trecut prin aşa ceva, acum 5 ani de zile

    Însă experienţa diferă, fiindcă hoţii au dat de fratele meu în casă.

    Era duminică dimineaţa, eu plecasem cu ai mei la biserică mai repede, iar fratele meu venea şi el, dar pe jos….A sunat telefonul o dată, de două ori, de trei ori continuu şi lung, dar fratele meu nu a răspuns fiindcă era în baie, criză de timp şi şi-a zis că nu mai pierde timpul răspunzând..

    Erau hoţii, să verifice dacă mai era cineva acasă.

    Când a ieşit din casă, în curte (la jumătatea curţii noastre), stupoare mare: două matahale cu cârpă pe ochii în curte la noi.

    Perplexitate maximă de ambele părţi..

    Distanţa era de vreo 10 metri….Deşi fratele meu este bărbat fizic bine (înalt, solid), s-a speriat şi el, şi atât a zis: „Ce faceţi măi pe aici”….

    Aştia au luat-o la fugă pe poarta curţii şi casei…

    De spaimă nici el n-a mai mers după ei în stradă, să vadă numărul de la maşina cu care veniseră…

    Într-adevăr experienţa diferă….

    Domnul să ne întărească!!!

  58. oana zice:

    frate Marius,
    Va citesc de cativa ani buni, sporadic, dar fara sa-mi las comentariile, din lipsa de timp. In urma citirii blogului dumneavoastra, am fost de multe ori intarita in credinta sau am vazut viata dintr-o perspectiva mai luminoasa. Si va multumesc pentru acest lucru.
    Imi pare rau sa va spun ca astazi m-ati dezamagit total. Mi-am dat seama ca sunteti indreptatit pe buna dreptate sa nu-l agreati pe AC din cauza modului in care vi se adreseaza, si din cate am inteles, din cauza experientelor anterioare pe care le-ati avut cu el personal. Dar, a intoarce cu aceeasi moneda mi se pare lipsa de intelepciune. Nu am vazut niciodata o asfel de atitudine la Domnul Isus, si cred ca spre asta trebuie sa tindem toti- spre o asemanare tot mai mare cu EL, pana vom ajunge sa fim ca EL!
    Pur si simplu, prin atitudinea pe care o abordati fata de AC mi se pare ca va compromiteti si pe dumneavostra. Nu pledez pentru acoperirea greselilor lui, sau mai rau- pentru tolerarea greselilor, ci pentru un mare IGNORE, si numai atunci cand se poate vedea la el o atitudine de schimare reala si sincera sa continuati discutiile cu el.
    Pana atunci, continuarea discutiilor cu el mi se par pierdere de vreme, pierdere de cititori ai blogului, poate chiar tulburarea linistii dumneavoastra.
    este un vechi proverb care spune: „Cand te certi cu un nebun, asigura-te ca nu face si el la fel”.
    Va doresc multa intelepciune in rezolvarea problemei, pentru ca daca nu se rezolva, comentariile de pe blogul d-voastra vor devia substantial de la subiect, asta in defavoarea d-voastra si ai cititorilor blogului.

    • Marius David zice:

      draga Oana,
      imi pare rau pentru dezamgirile tale.
      Ce sa facem,sintem oameni, cu slăbiciuni. Imi pare rău că n-am putu mai mult.
      Poate că data viitoare, la o nouă provocare, voi şti să reacţionez mai bine. Aşa sper.
      după cum probabil vezi de multa vreme am dat ignore.
      citeşte încă o dată data la comentariile respetive. de obici wp o înregistrează.

      • oana zice:

        Asa este, am observat ca ati dat ignore abia dupa ce am trimis comentariul. Si tot atunci am observat si data comentariilor. Dupa cum v-am spus, din cauza lipsei de timp, citesc blogul pe sarite, si din acest motiv nu as fi avut nici un drept sa scriu ce am scris. Imi cer scuze ca v-am deranjat in mod inutil.
        Multe binecuvantari!

  59. Pingback: Vreau din nou ceas mecanic!!! | Marius Cruceru

  60. Pingback: “Doamne, fă să intre calculatorul ăsta în Windows!” | Marius Cruceru

  61. Pingback: Cuțite | Marius Cruceru

  62. Pingback: Update la declarație de avere – 5 noiembrie 2012 | Marius Cruceru

  63. Pingback: “Și dacă nu ați fi avut alt loc de muncă, ați fi luat aceeași decizie?” | Marius Cruceru

  64. lacrad zice:

    Dupa ce am citit articolul, mam gandit rapid la ce am acumulat pana acuma, nu am multe, am 5 obiecte nu foarte valoroase, dar de o insemnatate mare.
    Am verificat jurnalul si am vazut ca deja le-am dat, in caz de mi se intampla ceva sau mor.

  65. Pingback: Postul lui Daniel – ziua 16 (solitudine și simplificare) | Marius Cruceru

  66. Pingback: 25 de ani de … căsnicie??? Nu, noi n-am avut o căsnicie, nici căsătorie! | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.