„Bă, tu ai făcut armata?” (P)

Cineva m-a întrebat în urmă cu cîţiva ani cu o superioritate greu de ascuns dacă am făcut armata! Dacă ştiu ce-i aia viaţă! Dacă sînt „bărbat”! Am pufnit în rîs! Scuze, de fapt i-am rîs în nas, că era foarte aproape!

Da, am făcut, şi încă foarte grea. De ce? Că puteam să scap. Eram întreţinător de familie şi altele…

M-am dus la tata socru, pe atunci, viitor tată socru, un om extraordinar, şi i-am spus că m-am îndrăgostit de fata lui.

M-a întrebat de care dintre ele, că avea şapte.

I-am spus.

Mi-a spus: „Te duci, faci armata şi mai vorbim!”

De-asta am făcut armata. Din dragoste. Nu de armată.

Ce-am găsit acolo şi ce-a făcut armata cu mine? Oricum, nu-mi pare rău, a meritat. Dar ce-a fost acolo?

Poate că şi asta m-a-nrăit aşa. 🙂 Nu? Totul are o explicaţie!

Uite cum am fost!

ce-a-facut-armata-din-mine.jpg

şi uite cum am ajuns după armată! 🙂

poza-de-livret-militar.jpg

Am făcut la batalion disciplinar pentru cadre. Topraisar. Regiment compus special de intervenţie şi protocol. Loc de băgat armata în oase, nu numai nouă, ci şi cadrelor (Ah, ce superbă fază cînd Maiorul Crintea venit de la Focşani, la prima adunarea a cadrelor dimineaţa, pentru că s-au mişcat prea lent, a făcut instrucţie cu ei în faţa noastră, i-a alergat pe tot platoul, dar am primit şi noi după aia… am săpat trei gropi de infanterie cu lopăţica din poziţie culcat în înaintare …, a treia, cu masca pe figură).

Apă? Dimineaţa şi seara, doar jumătate de oră.

M-am ras de nenumărate ori „pe uscat”. Am rămas cu o sensibilitate foarte mare la faţă de acolo.

Am curăţat bude turceşti cu mîinile goale că nu mai merge „şarpele” şi n-aveam apă să mă spăl de excrementele coapte şi închegate de pe mîini. Am curăţat un WC-u care nu fusese desfundat de 6 (ŞASE) luni!!!

Am făcut armata în timpul revoluţiei. Am stat 17 ore în gardă neschimbat! Era să mor îngheţat. Viaţă de cîine. Cu revoluţia este altă istorie!

Verişorii mei, Delia şi Viorel, au plîns cînd mi-am dezbrăcat ţinuta nespălată de aproape 3 săptămîni, la prima permisie.

Încă mai ţin minte numărul armei BC 3388! Din somn dacă mă scoală cineva, îl ştiu. Cum să nu îl ţii minte cînd, dacă ai fi pierdut arma, luai 5 ani de puşcărie?

Am alergat 6 km cu tot armamentul din dotare. 1 km cu masca pe figură. Am urcat pe biută. Am primit „adunarea în copac”. Am sărit de pe şina de cale ferată după ce am mers 5 metri în echilibru la 2,2 m deasupra pămîntului. Teava akm-ului m-a lovit în ceafă. Am văzut stele verzi. Pe colegul cu AG 7 l-a lovit ţigarea aia de fier de i-a dat sîngele.

Am dormit în camioane Carpaţi, în cabina îngheţată. (am fost norocos că am avut postul de la parcul auto). Da, am dormit în post de frig şi de foame. Mai ales pe timpul „revoluţiei”.

Am săpat adăposturi de infanterie cu lopăţica, culcat, din 5 în 5 metri. (De ce? şi acum îmi vine să rîd, dar altă dată despre asta!)

Am rîs cu Clim, am plîns la „revoluţie”. Oare pe unde o fi prietenul meu Clim? Dan Clim! Ce viaţă! De roman!

Poate cel mai greu moment a fost cînd un regiment întreg (paraşutişti, scafandri, marinari-submarinişti, infanterişti, cercetaşi-diversiune, grăniceri, antiaeriană, tanchişti…) am auzit ordinul din partea Colonelului Cornilă, secretarul de partid pe regiment (probabil este la pensie acum şi sigur are pensie mare)

„Partidul ne cere să apărăm statul şi ordinea de drept….” ceva în genul ăsta…

Oricum ceea ce a urmat a fost incredibil.

Practic ne pregătea pentru ordinul de a trage în populaţie.

Vă spun eu că avea dreptate cine-a spus „Armata a tras în aer, şi populaţia a tras aeru-n piept!”

Cînd am priceput despre ce este vorba, TR-iştii ne-am sfătuit între noi şi am ascuns muniţia. Primisem din belşug. 250 cartuşe pe soldat. Cineva „ne-a dat în gît”. Am fost imediat degradat, Capitanul G. (ce-am mai rîs cu toţii cînd şi-a dat cascheta jos prima dată, nimeni nu se aştepta să răsară o chelie atît de superbă, dar am mîncat instrucţie şi pentru asta) a venit şi mi-a luat şireturile şi centura şi ne-a băgat în arest între 20 Decembrie ora 20.00 şi 22 Decembrie, ora 12.30. Şi acum îmi amintesc cum îl întrebam în disperare: „Unde ne duceţi toarăşu’ capitan?”

Noroc c-a căzut Ceauşescu!

Era să fiu între eroii Revoluţiei! Eram sigur că în ziua aia ne împuşcă!

Ne scoseseră la aer cînd a trecut o slăbătură de soldat de la „termen” care a vrut să facă armata neapărat ca să se însoare. Avea vreo 48 kg. A trecut urlînd „A căzut tiranul, a căzut tiranul!!!!”

Ne-au dat din nou armele! S-au purtat frumos cu noi! (cum să nu te porţi frumos cu un tip care dă semne de rebeliune şi are un AKM în mînă cu 250 de cartuşe?)

Nici la porumb n-am mai mers, dar am mîncat în continuare fasole cu pietre şi grăsime de porc crudă neafumată, iar la 10.00 dimineaţa o conservă de sardine la 9 (NOUĂ ) oameni. De mîncat cu baioneta.

Am făcut toată instrucţia şi toate tragerile. Am tras cu mitraliera de companie, cu TT-ul, cu Carpaţi-ul, cu PSL-ul (luneta), cu mitraliera de pe TAB (14,5), cu AG-7 şi AG-9. Din poziţie culcat, în picioare etc.

Am făcut şcoală de ofiţeri de rezervă. Citit regulamente. 112 oameni pe mînă, prin rotaţie. Curat exericţiu de tîmpire organizată. Patru plutoane.

AOSPC! Viaţă bună ca AOSPC!. Cine ştie, ştie!

Am scăpat cu trei luni mai devreme. atunci s-a scurtat armata! 6 luni TR-ul, 1 an, trupa.

Aşa am scăpat de locul ăla! Repede, dar greu!

Vara trecută l-am vizitat. Este în paragină. Cădere liberă. SAtul de tătari, înfloritor cînd găzduia 1800 de militari, acum regreta plecarea tinerilor în care mai băgau din cînd în cînd cuţitele la discotecă, pentru că se legau de fetele lor.

Aproape de fiecare dată cînd mă duc la mare trec pe acolo. Anul ăsta nu vom merge.
Nu vă puteţi imagina ce sentiment de libertate ai cînd scapi dintr-un astfel de loc.

Multă vreme după ce venise liberarea am avut coşmaruri, mă trezeam la 5.30 din reflex şi altele.

Da, am făcut armata.

Îmi pare rău? Nuuu! Am făcut-o pentru ea, pentru soţia mea! Pentru asta a meritat!

Cine este rău, în armată se face şi mai rău! Cine este bun, nu poate decît să se îmbunătăţească. În armată nu rămîi la fel.

Oricum, în şase luni am schimbat şase comandanţi de companie. Capitanul G. a dat cu cascheta de pămînt de disperare că nu poate băga armata-n noi. Din fericire armata n-a intrat în mine, dar mi-a intrat frigul în oase, mi-am pierdut dinţii de la pietrele din fasole şi dintr-o lovitură, am venit cu ficatul în pioneze de acolo.

Nu îmi pare rău. Probabil şi pentru că acum pot răspunde unei astfel de întrebări.

Un lucru e clar, nu ştiu cine a spus-o, poate că Iorga: „acolo unde se sfîrşeşte logica, începe armata!”

Ce instrucţie am luat eu pentru că am scăpat vorba asta printre dinţi!!! Locotenentul era LM-ist (făcuse şi Liceul Militar, nu numai Şcoala de ofiţeri şi îi curgea armată prin sînge)

„Drepţi! Culcat! Salt-nainte! Culcat! Salt-nainte! Culcat! 50 de flotări! Cu bătaie, soldat” (urmau înjurăturile, în armată se folosesc în loc de punctuaţie)

Armata română! bine că s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu.

Şi totuşi, din cînd în cînd, îmi vine să îi duc pe unii dintre puştanii pe care îi văd necopţi şi prostindu-se cu viaţa măcar cîteva ziel într-un loc ca ăla.

Ar trebui făcută un fel de clinică, ceva care să semene cu regimentul ăla, în care să îi ducem pe moftangii măcar 21 de zile să le iasă prostiile din cap.

Ştiu că preoţii, pastorii şi cei care au vreo legătură cu teologia au fost scutiţi de armată încă înainte de a se hotărî desfiinţarea armatei obligatorii. Şi pe mine m-au lăsat în pace cei de la CMJ imediat după hirotonire. Eu tocmai pe aştia i-aş duce vreo cîteva săptămîni la greu, în ceva asemănător cu armata, să muşte un pic ţărîna, să se scoale devreme, să răcnească cineva la ei un pic, să le scoată „talentele din cap” (ştii cum este să te crezi băiat deştept, curat şi iubit de maică-ta şi să îţi strige cineva în faţă, „bă, tîmpitule, ce eş făcut la băutură? Nu se salută, bă, fără chipiu!”), să fie umiliţi un pic aşa degeaba şi pe gratis! Uitaţi-vă la toţi cei care au făcut puşcărie politică şi au rămas intacţi moralmente: ce OAMENI!

Bine că am scăpat de armată! Ce bine ar fi să fie din nou un pic de armată! Măcar aşa, un pic …. de gust.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, dulce Românie, Fabrica de barbati, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la „Bă, tu ai făcut armata?” (P)

  1. muresanalin zice:

    Extraordinara poveste !

    Se vede ca a meritat, ai o familie extraordinara!

    Da putina armata nu ar strica la tineri din ziua de astazi.

    • Marius David zice:

      da, nu imi pare rau ca am fost acoo.
      Familia mea este cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat după mîntuire.
      De acord, armata nu ar strica. Sînt din ce în ce mai convins.

  2. michael zice:

    am facut o armata idioata. scoala de gradati, cica. buchiseam inchisi in clasa cate 6-8 ore. in pauze se faceau genoflexiuni cu nemiluita. cu cat memoram mai putin, cu atat muschii muschii picioarelor deveneau mai mari si mai striati.

  3. Snowflake zice:

    Foarte interesant, frate Marius! 🙂 Multumim !
    Si multumim si de poze! Sunteti simpatic de mic :))

    • Marius David zice:

      Snowflake, am fost un copil deloc simpatic.
      Foarte trist, foarte închis și cu voce foarte joasă. Deloc drăgălaș.
      Drăgălășenia cred că m=a ocolit încă din scutece.

  4. George zice:

    Marius:
    Toata stima pentru armata, si a ta si a mea. Se pare ca am facut cam in aceeasi perioada, norocul meu era ca am facut la Botosani la regimentul pentru „munci”. Nici mie nu imi pare rau de timpul de armata… asta cu atat mai mult cand ma gandesc ca in zona noastra exista un grup de romanasi care fac titlu de glorie ca au fugit de armata in Canada. Se numesc „Freedom Singers” si chiar au scris o carte. „Barbatia” pentru o gloria fugitivilor…

  5. wes zice:

    Frumoasa descrierea ! Felicitari ! O sa ramana nepotii uimiti de ea ! O sa vada in bunicu un erou din filme 🙂

    Ps . La mine povestea e f frumoasa si pt nepoti va fi foarte plictisitoare 🙂

  6. eta zice:

    Am citit cu interes articolul.
    M-au impresionat 3 lucruri:
    – cruzimea cu care ai fost tratat in armata si sunt sigura ca nu esti singurul
    – dragostea pentru sotia ta si cat de mult o pretuiesti. Rar vezi asa ceva. In general, daca un barbat duce gunoiul i se pare ca a mutat muntii din loc si asteapta multumiri o saptamana
    – si eu cred ca pentru unii, armata ar trebui sa fie obligatorie. ajung la 30 de ani si tot baieti sunt, vorba lui Paul Washer. imaturi. pericol pentru familie, biserica si societate.

    • Marius David zice:

      Eta,
      1. eh, să nu exagerăm. N-a fost chiar așa rău. La 18 ani înduri ușor umilințele și este terapeutic. Omul cît e tînăr …
      2. Da, o iubesc și aș face încă 10 ani de armată pentru ea.
      3. corect!

  7. pakeha zice:

    Stagiul din armata a fost punctul culminat al dorintei de a pleca din tara. Timp de sase luni in jur de 100 de tineri cu studii superioare, am fost tot mai convinsi pe zi ce trece ca nu ramine altceva de facut decit fuga din patria mama careai tocmai ii jurasem credinta fara nici o tragere de inima. Acolo am aflat despre tara in care locuiesc azi, cel care mi-a spus e si el aici, in alt oras, sint absolut convins ca cel putin jumatate din cei de atunci acum sint pe alte meridiane. Am privit stagiul militar ca pe o gluma absolut proasta, un afront fata de civilizatie si orice bun-simt, pura pierdere de vreme si resurse. Instructia militara a fost fara nici o relevanta la conflictele armate actuale, practic sapatul unei gropi era raspunsul la orice fel de atac, inclusiv nuclear, probabil groapa respectiva folosea ca si mormint, servind astfel ceva scop terapeutic. Ma intreb daca camioanele pe linga care treceam in fiecare zi,nemiscate de ani buni, din lipsa de piese, cu cauciucurile vopsite proaspat( sa dea aerul ca sint gata de interventie) mai sint tot acolo, daca cadrele noastre care munceau de zor la niscaiva jocuri nintendo au suferit promivarile de rigoare, daca sergentul nostru e la fel de beat tot timpul , ca si atunci… Cuvinte ca si ” gustare”, ” la odihna”, ” planton”, nu aveau absolut nici un sens, nimic nu era normal, doar ridicol, zi dupa zi, asemeni unui film enervant cu multe episoade. Au fost sase luni din viata de care am uitat cu desavirsire, dintr-un reflex natural impotriva coruptiei si a incompetentei.

    • Marius David zice:

      draga Pakeha, nimeni nu spune că armata a fost bună pentrucă acolo erau competenți și necorupți, dimpotrivă. t
      Tocmai de asta a fost bună. Am apreciat mai mult țîra de normalitate cnd am ajuns afară.
      Și apoi am experimentat ce spune profetul… omul cît e tînăr să-și umple gura cu țărînă, să poarte un jug, să tacă.

      mie mi-a folosit foarte mult armata.
      cred că armata ca întreg universul penitenciar scoate ce sîntem cu adevărat la iveală.
      Dacă ești bun te întărește, te face mai bun,
      dacă ești rău, scoate la iveală răutatea.

  8. petra zice:

    :)) interesant…a se citi macar de cei care nu isi pot depasi anumite limite…pentru incurajare
    deci armata =fabrica de barbati?

  9. naomi zice:

    Este infiorator prin ce ati trecut, dar trebuie sa recunoasteti ca si de data aceasta Cuvantul are dreptate: DRAGOSTEA ESTE INTOTDEAUNA BIRUITOARE !!!!!!!
    Stiu cativa carora nu le-ar strica nitica armata 🙂

  10. Putinstiutoru' zice:

    Pentru conformitate….. 🙂

    Topraisar = crescatori de oameni de top, din engleza, „top raiser” 😛

    • Marius David zice:

      Exelent, asta-i de reținut!
      Acum îmi dau eu seama de ce sînt în top wordpress 🙂
      toți blogării evanghelici un stagiu la Topraisar,
      urgent, cu cîntec … înainte…… marș!

  11. mircea zice:

    Super articolul, erau vremuri deosebite pe atunci, erau mai multi „oameni” pe atunci!

  12. romuluss zice:

    Povesteam recent cu cineva care a lucrat ca si medic in Irak legat de armata in fortele NATO, diferenta este extrem de mare, o pregatire impecabila pentru razboi/viata este facuta dupa alte principii, alta organizare, alte resurse 🙂

  13. marian zice:

    Topraisar… si acum mi se zbarleste parul pe mine… eu am facut armata la constanta si am avut baieti detasati de acolo la noi… Nu le venea sa creada ca avem apa non-stop si ca avem in picioare bocanci nou nouti. Ne relatau niste povesti demne de romanele de groaza despre batai luate cu bancuta de la ofiterii ramasi cu sechele de pe vremea batalionului disciplinar.Am avut ocazia sa vad unitatea de la Topraisar in primele luni de armata cand ni se faceau demonstratii cu toate tipurile de armament din dotare. si inca un amanunt interesant. in unitatea unde am facut eu armata au fost incorporati 52 de soldati in timp ce la Topraisar au incorporat 800.

    • Marius David zice:

      Marian, cred că ai descris foarte bine situația.
      Da, Topraisarul era batalion disciplinar pentru cadre.
      Am o grămadă de povești de acolo
      Era un regiment uriaș, dar am ieșit primii la alarma de război și toate mașinile erau funcționale. taburile uruiau ca noi în 16 decembrie.

  14. Esential zice:

    Am ras de numa numa, la unele fraze…ma intreb oare cum ar fi ca studentii de la teologie pastorala baptista, sa faca armata, precum cea facuta de dumneavoastra…..:))))))

    „Eu tocmai pe aştia i-aş duce vreo cîteva săptămîni la greu, în ceva asemănător cu armata, să muşte un pic ţărîna, să se scoale devreme, să răcnească cineva la ei un pic, să le scoată “talentele din cap” (ştii cum este să te crezi băiat deştept, curat şi iubit de maică-ta şi să îţi strige cineva în faţă, “bă, tîmpitule, ce eş făcut la băutură? Nu se salută, bă, fără chipiu!”), să fie umiliţi un pic aşa degeaba şi pe gratis”…….

    Probabil ne-ar intari astfel de experiente, pentru vremurile cand vom fi umiliti gratis pentru Evanghelia Domnului Isus…n-ar strica, intr-adevar……

  15. corsan zice:

    Foarte bine descrisa viata de soldat.Eu am facut 6 luni la o mina din Valcea.Viata de cosmar dar si interesanta.

  16. Pingback: Curăţenie de primăvară în “curtea blogului” | Marius Cruceru

  17. Pingback: De ce mă tem pentru lt. Alexandru Gheorghe? | Marius Cruceru

  18. tibi zice:

    daca ai fost la AG 9 inseamna ca aifost to la batalionul 2.eu am fost la fagot. tibi. au fost si lucruri frumoase acolo. primavara toti ciresi aia infloriti.parcul din fata comandamentului,poligonul,mirosul de pasari de la gostat de vis-a-vis.la biruinta ai fost vreodata?da in mars fortat pina latechirghiol?tibi

  19. Pingback: Anatomia, armata şi Adrian | Marius Cruceru

  20. craciun emil zice:

    si eu am facut armata la topraisar la batalionul 1 si sa sti ca atunci era si mai rau dar a fost si bine

  21. Catalin zice:

    Si eu am facut armata si am trecut aproape prin aceleasi intamplari ca si trine inafara de curatatul WC-urilor cu mana goala, le curatam in schimb cu lama de barberit).
    Am facut si eu foamea si frigul la greu acolo, nopti nedormite prin posturile de santinela ca uneori simteam ca o sa ma prabusesc ptr ca nu dormisem saptamani la rand .
    Am ajuns sa mananc si slanina cruda fara paine si nici cutit de foame ce ne era (luata cu greu pe spagi ce constau in tigari de la camaradul care se ocupa de minizooferma unitatii).
    Am apucat si somnurile inselatoare ale ‘mortii’ care ma doborau in posturile de santinela de pe camp in noptile lungi si geroase ale iernii din care cu greu ma puteam trezi din 5 in 5 minute ca sa nu inghet de frig…am rabdat si indurat multe.
    Insa cea mai mare umilinta care mi s-a intamplat si pe care n-am s-o uit a fost cea de dinaintea incorporarii , la”examenul” medical cand ne-au dus pe toti tinerii dezbracati la pielea goala sa fim ”examinati” de nistete tarfe de de femei tinere (doctorite) si care ne-au batjocorit si umilit in ultimul hal.
    Chiar si acum ma intreb pentru ce au fost necesare toate astea?, pentru ca sa murim in caz de razboi ca animalele duse la abator …pentru ce?? , pentru toti cocalarii si tarfele acestui neam care ne-au batjocorit la fel ca si-n prezent sa fie in siguranta,sau pentru ca sa asiguram integritatea si siguranta ‘fabricii’ de curve pentru export numita romania????.
    Atunci eram un copil fara minte fara sa cunost prea multe si cu teama in suflet , acum insa am jurat ca daca va fi sa fie vreun razboi am sa mor incercand sa-mi apar viata ucigand in stanga si-n dreapta pe toti ce vor incerca sa se atinga de mine inclusiv gunoaiele care reprezinta ”legea”
    Un gunoi de tara si de natiune care nu si-a respectat niciodata eroii cat si pe cei ce sunt gata sa se jertfeasca pentru ea.

    • Marius David zice:

      welcome in my country, CAtalin,
      da, mi se par atît de comune scenele acelea,
      am avut coșmaruri luni la rînd după ce m-am întors acasă din armată,
      mă trezeam ca într-un vis frumos cînd vedeam că sînt în patul meu, acasă.

  22. Pingback: Și eu sînt ucrainean! | Marius Cruceru

  23. inistor zice:

    Frate Marius,
    si eu am scapat de armata dupa 20 de ani. Plus liceul militar.
    Imi curgea candva armata prin sange. Alegerea mea, de la 14 ani…
    La 21 de ani, locotenent, la 25 capitan, la 39 maior, la 42 lt. col., dar in rezerva…
    Acum imi curge libertatea oferita de Isus Hristor prin sange. Ce vremuri…

  24. Barbos Petru zice:

    a fost bine-n armata..chiar daca eram intre primi zece-n pluton care faceam „culcat”-uri fara numar pe zi…culcat..baga 100 de voie..

  25. Pingback: Dacă vrei să schimbi lumea… “Ceea ce începe aici va schimba lumea!” | Marius Cruceru

  26. Emanuel zice:

    Salut. Topraisar, un iad blestemat. Am facut armata pe cind colonelul Crintea era la conducere. Apa rece doua ore pe zi, iar baia se facea o data pe saptamana. Niste cretinoizi in uniforma ne faceau zilele amare: dormitoare inundate, batai cu bancuta, stingeau tigarile in carne vie, incuiatul in rastel, dormitul sub pat, spartul valizelor, bataile nelipsite, si multe altele. Unitatea aia ar trebui stearsa de pe fata pamantului.Prea multi tineri au ramas cu sechele.

    • Marius David zice:

      Două ore pe zi? Mult, noi aveam de trei ori cîte 20 de minute, de multe ori m-am ras pe uscat, am rămas cu urme și cu o iritație permanentă. Este unul dintre motivele pentru care perfer să port barbă.
      Cu țigările pe carne n-am pățit-o, nici cu celelalelate, probabil asta a fost de la gradați.
      Noi eram școală de ofițeri și nu prea își permiteau. Iar dacă își permiteau era soluția cu pătura.

  27. Pingback: Ceaușescu cel Nou | Marius Cruceru

  28. Eduard T. zice:

    Topraisar? Aa, deci acolo voiau sa ma trimita si pe mine, hmm… Am facut armata in apropiere, la M.Kogalniceanu, exact unde are acum NATO sediul de baza. Si eu, cand merg spre mare, trec pe acolo sa vad ce mai e cu unitatea aceea, ce-a mai ramas din ea… Unitatea 01295 era una „speciala” , de infanterie , deci stiu cum sta treaba cu sapatul gropilor cu lopatica si cu alergatul cu masca de gaze pe fata…; acolo unde erau adusi potentialii „tradatori de tara”, adica cei cu rude in „tarili imperialisti”. Cum toti fratii si surorile mamei erau in Germania, am ajuns si eu acolo, in timp ce colegii mei de facultate au facut armata la tancuri in Bucuresti. Deci unitatea asta era „varf de lance” in privinta „luptei anti-imperialiste”. Cat de mandri erau ofiterii de acolo ca sunt atat de pregatiti de lupta impotriva nemtilor si americanilor!!! Cat de aprigi au fost impotriva pocaitilor, adica si a mea, inclusiv! Ce calvar am indurat pentru ca o „minte bantuita de misticism” a ajuns sa faca armata la TR si sa mearga si la facultate, dom’le, curat murdara treaba!… Cand aveam 14 ani, scoala m-a fortat sa intru in UTC deoarece aveam note prea bune la invatatura. La 16 ani scoala m-a fortat sa devin secretar UTC al clasei mele deoarece aveam note prea bune la invatatura. La 19 ani, armata m-a dat afara din UTC, deoarece aveam „note” prea rele la ateismul „stiintific”, dupa un pompos proces de acuzare in fata celor 90 de colegi ai mei si a unui „comitet de ancheta” format din vreo 7 inalti ofiteri veniti din Constanta, care mi-au pus intrebari legate de ceea ce cred si m-au pus sa justific in fata tuturor „conflictul din mintea mea” – anume cum pot trai cu 2 idei „opuse: pe de parte studiam stiinta, pe de alta parte credeam in Dumnezeu. Le-am raspuns motivand ca nu exista niciun conflict in mintea mea, ca stiinta a aflat de exemplu, despre rotunjimea Pamantului abia prin sec XVII , dupa celebra expeditie a lui Fernando Magellan, in timp ce in Biblie era scris despre asta cu mii de ani inainte, in cartea lui Iov. Marii ofiteri de la partid, veniti tocmai din Constanta au ramas gura casca si n-au stiut ce replica sa dea la acest raspuns, spre satisfactia colegilor mei, care asa nepocaiti cum erau ei, tineau mai degraba cu jucatorul de la „Credinta Club” decat cu echipa „Steaua APVistilor”… 😀 Topraisar mi-a amintit de amenintarea ofiterilor timp de cateva luni, ca daca nu ma las de credinta, ma vor fi trimite la „batalionul disciplinar” (probabil acolo), la „1 an si 6 luni , alaturi de cei mai rai oameni, criminali si batausi” si ma intrebam cam pe unde ar putea fi asta si cam ce-ar putea insemna. Le-am spus ca merg mai degraba la batalionul disciplinar decat sa stric relatia mea cu Dumnezeu pentru totdeauna… Ei voiau sa marturisesc „doar ca NU cred” in Dumnezeu, nimic altceva…, doar o „simpla declaratie” in fata intregului batalion si mi-ar fi dat permisie in fiecare luna, poate si mai des… Cu toate ca au turbat de manie si s-a pus recompensa mare pe capul meu (am aflat mai tarziu ca ofiterul care reusea sa ma convinga sa ma las de credinta, ar fi fost avansat in grad) , nu m-au mai trimis la batalion disciplinar, pentru ca dupa excluderea mea din UTC toata lumea din PCR, mai ales secretarul de partid pe unitate a fost foarte multumit de excluderea acestui „element retrograd”, care strica imaginea unui „partid comunist pur si luminat”…. Dar Dumnezeu a ras de ei, ha, ha: in mai putin de 20 de ani au venit acolo chiar marii lor „dusmani americani” si au demolat toate cladirile din UM 01295, construind altele noi! Nu se mai vede nici macar poarta acelei unitati militare, unde am fost pus printre altele, sa sterg praful de sub cele 40 de paturi ale dormitorului grupei B, cu propriile mele haine, dorind sa se demonstreze ca pocaitul acesta, nu e altceva decat o „carpa de sters pe jos” si ca „nici Dumnezeu nu intervine sa-l ajute”… Dar in locul portii unitatii 01295 de atunci se afla acum un monument imens cu sigla NATO. Ce ironie! Cat umor are Dumnezeu! :))))

    • Adrian Buzoianu zice:

      „Le-am raspuns motivand ca nu exista niciun conflict in mintea mea, ca stiinta a aflat de exemplu, despre rotunjimea Pamantului abia prin sec XVII , dupa celebra expeditie a lui Fernando Magellan…”

      Ideea „rotunjimii” Pamantului a fost promovata inca din antichitate. Cel mai celebru exemplu este Eratostene (secolul III i.Cr.), care a calculat destul de exact circumferinta Pamantului, tinand cont de precizia masuratorilor din vremea sa. Teoria Pamantului sferic apare pentru prima data, dupa cum mentioneaza Diogene Laertios in „Vietile si doctrinele filosofilor…”, la Pitagora. Se pare ca referinta este ambigua, pentru ca nu este clar in ce masura e vorba de o sfera sau de un disc rotund. Insa aceeasi ambiguitate poate fi invocata de sceptici si in legatura cu textul din Iov (sunt voci care spun ca nu e clar daca acolo se vorbeste despre o sfera sau despre un disc rotund). Insa in dialogul Phaidon al lui Platon referinta la Pamantul sferic este foarte clara. Ideea este si mai clar afirmata de Aristotel (in „Despre cer”).
      Magellan a adus a proba despre sfericitatea Pamantului, dar teoria Pamantului rotund avea sustinatori de frunte inca din antichitate. Teoria era afirmata de mai multi filosofi si matematicieni greci, dar nu era inca probata.
      Sa presupunem ca cei care fac apologetica nu cunosc aceste date istorice. Dar macar despre modelul lui Caludiu Ptolemeu, din secolul II d.Cr., tot ar trebui sa stie. In cadrul modelului sau, Ptolemeu aduce foarte multe argumente ale sfericitatii Pamantului.
      Ar fi de discutat si despre anumite afirmatii din Vede si alte scrieri din traditia indiana, dar nu vreau sa lungesc discutia. Exista carti din alte traditii religioase (unele mai vechi decat Biblia) in care se pot gasi afirmatii asemanatoare celei din Iov (uneori chiar mai clare).
      Din pacate pentru ei si din fericire pentru noi, politrucii de pe vremuri erau niste atei inculti si incapabili sa dea o replica consistenta.
      Cred ca este bine sa fim mai rezervati in afirmatii triumfaliste.
      Dumnezeu a raspandit inteligenta dupa cum a vrut El.
      Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu, indiferent cat de multa stiinta contine.
      Teologia crestina a antrenat mintea cu concepte care au permis ca ceea ce numim azi stiinta moderna sa apara in spatiul geografic crestin si numai aici. Faptul ca gandirea crestina a creat un cadru conceptual care a facut posibila stiinta moderna este mai important decat daca in Biblie se regasesc sau nu afirmatii cu valoare stiintifica.

      • Marius David zice:

        Așa este! Și eu am fsot uimit cînd am aflat de la regretatul profesor Ghighi Ceaușescu de calculul lui Eratostene. Și eu mă dădeam rotund cu ideea rotunjimii afirmate de biblie pînă atunci. Excursia printre clasici m-a umilit adînc.
        Am spus și public despre apologetica care se face astăzi. Este cu totul dezamăgitoare pentru cei care au pretenții științifice. Apologetica filozofică de tipul Tertullian, Augustin, Toma … he, he, he, s-a dus odată cu disparția lămpii cu petrol și a lumînării.

      • Eduard T. zice:

        Am citit unele carti de-a lungul vietii, dar nu pot sa spun ca m-am nascut cu pasiunea „sorecelui de biblioteca” ( ci mai degraba cu cea a „soarecelui de note muzicale” 😀 ;deh, fiecare cu chemarea lui…), deci nici nu ma pot lauda cu multe lecturi aprofundate din istorici si filozofi antici. Mi-a placut destul de mult istoria, dar nu sunt un expert in materie. Este evident ca securistii si comunistii din acele vremuri (ca si in vremea de acum) nu prea le aveau cu biblioteca si cultura… (singura lor grija evidenta era sa cunoasca mai degraba ce s-a spus la fiecare Congres al PCR). Pentru mine, armata a fost un calvar, dar am ramas cu o amintire placuta in privinta experientelor cu Dumnezeu si credinta mea a fost zidita atunci mult, prin acele experiente . Stiam ca o sa fiu interogat in fata unui numar mare de militari si m-am rugat Domnului sa nu fac Numele Lui de ras, sa nu spun vreo prostie. N-am stiut deloc ce voi fi intrebat. Ma mir ca la intrebarea cu stiinta si religia, „mi-a venit in minte” ideea cu pamantul rotund si expeditia lui Magellan. A fost Duhul Sfant care mi-a dat acest raspuns, ca nici n-am avut mai mult de 2-3 secunde la dispozitie sa raspund la intrebare. N-am intentionat sa ma laud cu ceva si imi pare rau daca asa s-ar intelege. De-o fi fost acolo vreun „triumf”, acela a fost numai al lui Dumnezeu. Eu m-am bucurat doar ca un copil de ajutorul Tatalui dat la vreme de necaz. Precis ca s-au scris multe lucruri interesante in antichitate, dar ceea ce se preda in scoli in perioada comunista era faptul ca biserica a ars pe rug niste „eretici” care au sustinut ca pamantul e rotund si nu plat sau sustinut de elefanti sau stalpi uriasi. Dvs aveti acum acces la multe scrieri ale vechilor cronicari gen Tertulian, Flavius si altii, dar atunci nu aveam la dispozitie prea multe surse afara de acestea doua: Biblia si manualele scolare. Mai citisem si unele brosuri crestine din acele timpuri (afara de diverse povesti si romane de aventuri). Eram in anul 1979 si nimeni nu stia ce este acela „internet” in acele vremuri. Da, se citea totusi mai intens la lumina lampii si lumnarii decat la computer si tableta.

        • Adrian Buzoianu zice:

          Şi pentru mine armata a fost o perioadă de coşmar.
          În ciuda faptului ca aveam origine socială „sănătoasă”, eram membru UTC şi ateu declarat (chiar militant, din păcate), cele mai mari umiliri din viata mea de până acum le-am îndurat în armată. Literatura absurdului este un munte de raţionalitate pe lângă experienţele trăite în anii cătăniei.
          Ceea ce vreau sa subliniez este ca şi eu am avut o armata mizerabilă, deşi nu eram nici creştin, nici anticomunist, nici fiu de chiabur, ba din contra. Derbedeii care conduceau atunci ţara (bunicii, părinţii şi unchii celor care o conduc azi) nu aveau fineţuri ideologice şi teologice, ci doar pretexte demagogice. Dacă nu erai comunist, te calificau repede drept „reacţionar”. Dacă erai comunist, tot iţi găseau ceva, astfel încât să te poată încadra la categoria „eretic”, „deviaţionist”, „lipsit de viziune revoluţionară” etc. (Apropo de „lipsa de viziune”, aveam sa regăsesc, peste ani, aceeaşi expresie în vocabularul unor comisari creştini: „cutare nu are viziune!” Concluzia ar fi ca legile prostiei se propagă peste tot şi cu aceeaşi viteză, indiferent de mediul cultural – haideţi să-i spunem „principiul distribuţiei uniforme a prostiei”.)
          În vocabularul „cadrelor” de pe vremuri, pentru fiecare categorie care trebuia pusă la jug, erau folosite cuvinte diferite. Se schimba doar „încadrarea”. Cu cât cineva credea mai sincer în ceva (chiar dacă acel ceva era chiar ideologia comunista!), cu atât devenea mai indezirabil pentru derbedeii care nu credeau în nimic. Desigur, asta nu scuză naivitatea celor care s-au lăsat „furaţi” de utopia curentelor de „stânga”.
          În concluzie, consider anii de stagiu militar ca un fel de închisoare mascată, cu un regim ceva mai blând faţă de cel din închisorile obişnuite. Am făcut în acea perioadă aproape tot ce făcea un deţinut: muncă forţată neplătită (sau plătită derizoriu), activităţi umilitoare (de exemplu, curăţatul scărilor cu periuţa de dinţi şi cu lama de ras), mituirea „cadrelor” pentru a avea acces la un regim de viaţă mai blând, pedepse în grup pentru abateri disciplinare individuale, confiscarea ilegală de obiecte personale, interdicţia de a ţine un jurnal, pedepse fizice care încălcau flagrant legile în vigoare ş.a. Armata „ceauşistă” a fost o oglindă perfectă a regimului bolşevic. Sau, aşa cum se spunea pe atunci: „bătaie de joc şi adunătură de nebuni!”
          Cum sa nu pufneşti în râs când auzi expresii de genul: „armata te făcea bărbat!” Da, te făcea expert în înjurături şi te ajuta să cunoşti, într-un mod direct şi fără ocolişuri, abjecţia umană. Cât de pregătită era armata pentru o luptă adevărată, s-a văzut la revoluţie (sau ce-o fi fost chestia aia din decembrie 1989). Nu poţi să scoţi luptători adevăraţi cu „sub pat adunarea!”, „afară, fuga… marş!” şi cu „bază soldatul X – bazăăăăăăăăăă! – în mijlocul bălţii, pluton în linie adunarea!”
          Ca să folosesc o expresie celebră din „Amintirile…” lui Ion Creangă, pentru mine, armata „ceauşistă” nu a fost altceva decât un cumplit meşteşug de tâmpenie.

          Ca o notă, care nu se vrea a avea caracter polemic: manualele de fizică, geografie şi astronomie de pe vremuri explicau foarte bine problemele legate de istoria modelelor lumii. În niciunul din aceste manuale nu scrie că cineva a fost ars pe rug pentru că a susţinut că Pământul e rotund. Manualele respective se găsesc toate scanate pe internet, aşa că se pot consulta. Exceptând unele referiri cu caracter ideologic, sunt manuale foarte bune şi azi. Cui nu mă crede îi pot arăta oricând un manual de astronomie din 1982 (cumpărat de mine, ca elev, dintr-o librărie „comunistă”), ba chiar şi unul din perioada anilor ’50. Din motive pe care nu le discutăm aici, comuniştii au scos ENORM de multă literatură ştiinţifică de calitate! Oricând se poate întocmi o listă cu cel puţin 300 de cărţi fundamentale de ştiinţă apărute în perioada comunistă. Amintesc aici dar două titluri: Cursul de fizică Berkeley în 5 volume şi monumentalul curs în 3 volume al lui Feynmann (păcat că e plin de greşeli de tipar, mai ales volumul I). Despre cum a măsurat circumferinţa Pământului Eratostene, în secolul III î.C., eu am citit chiar în manualele de atunci şi în cărţile de popularizare ale lui Iacov Perelman (cărţile lui Perelman erau ieftine ca braga şi în tiraje de neimaginat azi). Poate ca unii profesori spuneau prostii (profesorii pe care i-am avut eu, nu).
          Scandalul cel mai mare a fost legat de disputa „geocentrism – heliocentrism”, NU de „rotunjimea” Pământului. În toate modelele (heliocentric, geocentric, plus în modelul de compromis al lui Brahe), planetele sunt SFERE! Bruno a fost ars pe rug din alte motive: era panteist, susţinea infinitatea Universului (adică atribuia universului fizic un atribut care, în opinia teologilor, îi aparţinea doar lui Dumnezeu) şi pluralitatea lumilor locuite. În plus, Bruna era şi excesiv de pasional în discuţii. Tertulian, oricât ar părea de ciudat, s-a tradus (şi) în perioada comunistă (nu ştiau ce fac, probabil). Este în colecţia PSB, volumul 3, şi a apărut în… 1981. Cred că se face o confuzie între ce spuneau unii activişti sau ce se scria în cărticele de popularizare ale ateismului şi ce spuneau manualele de fizică şi astronomie. Cărţile de propagandă ateistă erau la fel de sărace în argumente ca şi broşurile „apologetice” care circulau în samizdatul evanghelic.

        • Adrian Buzoianu zice:

          Şi pentru mine armata a fost o perioadă de coşmar.
          În ciuda faptului ca aveam origine socială „sănătoasă”, eram membru UTC şi ateu declarat (chiar militant, din păcate), cele mai mari umiliri din viata mea de până acum le-am îndurat în armată. Literatura absurdului este un munte de raţionalitate pe lângă experienţele trăite în anii cătăniei.
          Ceea ce vreau sa subliniez este ca şi eu am avut o armata mizerabilă, deşi nu eram nici creştin, nici anticomunist, nici fiu de chiabur, ba din contra. Derbedeii care conduceau atunci ţara (bunicii, părinţii şi unchii celor care o conduc azi) nu aveau fineţuri ideologice şi teologice, ci doar pretexte demagogice. Dacă nu erai comunist, te calificau repede drept „reacţionar”. Dacă erai comunist, tot iţi găseau ceva, astfel încât să te poată încadra la categoria „eretic”, „deviaţionist”, „lipsit de viziune revoluţionară” etc. (Apropo de „lipsa de viziune”, aveam sa regăsesc, peste ani, aceeaşi expresie în vocabularul unor comisari creştini: „cutare nu are viziune!” Concluzia ar fi ca legile prostiei se propagă peste tot şi cu aceeaşi viteză, indiferent de mediul cultural – haideţi să-i spunem „principiul distribuţiei uniforme a prostiei”.)
          În vocabularul „cadrelor” de pe vremuri, pentru fiecare categorie care trebuia pusă la jug, erau folosite cuvinte diferite. Se schimba doar „încadrarea”. Cu cât cineva credea mai sincer în ceva (chiar dacă acel ceva era chiar ideologia comunista!), cu atât devenea mai indezirabil pentru derbedeii care nu credeau în nimic. Desigur, asta nu scuză naivitatea celor care s-au lăsat „furaţi” de utopia curentelor de „stânga”.
          În concluzie, consider anii de stagiu militar ca un fel de închisoare mascată, cu un regim ceva mai blând faţă de cel din închisorile obişnuite. Am făcut în acea perioadă aproape tot ce făcea un deţinut: muncă forţată neplătită (sau plătită derizoriu), activităţi umilitoare (de exemplu, curăţatul scărilor cu periuţa de dinţi şi cu lama de ras), mituirea „cadrelor” pentru a avea acces la un regim de viaţă mai blând, pedepse în grup pentru abateri disciplinare individuale, confiscarea ilegală de obiecte personale, interdicţia de a ţine un jurnal, pedepse fizice care încălcau flagrant legile în vigoare ş.a. Armata „ceauşistă” a fost o oglindă perfectă a regimului bolşevic. Sau, aşa cum se spunea pe atunci: „bătaie de joc şi adunătură de nebuni!”
          Cum sa nu pufneşti în râs când auzi expresii de genul: „armata te făcea bărbat!” Da, te făcea expert în înjurături şi te ajuta să cunoşti, într-un mod direct şi fără ocolişuri, abjecţia umană. Cât de pregătită era armata pentru o luptă adevărată, s-a văzut la revoluţie (sau ce-o fi fost chestia aia din decembrie 1989). Nu poţi să scoţi luptători adevăraţi cu „sub pat adunarea!”, „afară, fuga… marş!” şi cu „bază soldatul X – bazăăăăăăăăăă! – în mijlocul bălţii, pluton în linie adunarea!”
          Ca să folosesc o expresie celebră din „Amintirile…” lui Ion Creangă, pentru mine, armata „ceauşistă” nu a fost altceva decât un cumplit meşteşug de tâmpenie.

          Ca o notă, care nu se vrea a avea caracter polemic: manualele de fizică, geografie şi astronomie de pe vremuri explicau foarte bine problemele legate de istoria modelelor lumii. În niciunul din aceste manuale nu scrie că cineva a fost ars pe rug pentru că a susţinut că Pământul e rotund. Manualele respective se găsesc toate scanate pe internet, aşa că se pot consulta. Exceptând unele referiri cu caracter ideologic, sunt manuale foarte bune şi azi. Cui nu mă crede îi pot arăta oricând un manual de astronomie din 1982 (cumpărat de mine, ca elev, dintr-o librărie „comunistă”), ba chiar şi unul din perioada anilor ’50. Din motive pe care nu le discutăm aici, comuniştii au scos ENORM de multă literatură ştiinţifică de calitate! Oricând se poate întocmi o listă cu cel puţin 300 de cărţi fundamentale de ştiinţă apărute în perioada comunistă. Amintesc aici dar două titluri: Cursul de fizică Berkeley în 5 volume şi monumentalul curs în 3 volume al lui Feynmann (păcat că e plin de greşeli de tipar, mai ales volumul I). Despre cum a măsurat circumferinţa Pământului Eratostene, în secolul III î.C., eu am citit chiar în manualele de atunci şi în cărţile de popularizare ale lui Iacov Perelman (cărţile lui Perelman erau ieftine ca braga şi în tiraje de neimaginat azi). Poate ca unii profesori spuneau prostii (profesorii pe care i-am avut eu, nu).
          Scandalul cel mai mare a fost legat de disputa „geocentrism – heliocentrism”, NU de „rotunjimea” Pământului. În toate modelele (heliocentric, geocentric, plus în modelul de compromis al lui Brahe), planetele sunt SFERE! Bruno a fost ars pe rug din alte motive: era panteist, susţinea infinitatea Universului (adică atribuia universului fizic un atribut care, în opinia teologilor, îi aparţinea doar lui Dumnezeu) şi pluralitatea lumilor locuite. În plus, Bruna era şi excesiv de pasional în discuţii. Tertulian, oricât ar părea de ciudat, s-a tradus (şi) în perioada comunistă (nu ştiau ce fac, probabil). Este în colecţia PSB, volumul 3, şi a apărut în… 1981. Cred că se face o confuzie între ce spuneau unii activişti sau ce se scria în cărticele de popularizare ale ateismului şi ce spuneau manualele de fizică şi astronomie. Cărţile de propagandă ateistă erau la fel de sărace în argumente ca şi broşurile „apologetice” care circulau în samizdatul evanghelic.

          • Adrian Buzoianu zice:

            Marius, îmi cer scuze pentru acest comentariu „fluviu”. M-a „furat” discuția. O să încerc să fiu mai atent.

    • Marius David zice:

      Da, eu am fost acolo unde dvs. erați amenințați că veți fi trimiși!
      despre apologetică, vedeți că am răspuns lui XLucian!

    • Adrian Buzoianu zice:

      In alta ordine de idei…
      Eu am indurat un calvar asemanator in armata, ba as zice chiar mai dur. Doar doua exemple (traite, nu anecdotice!): am fost pusi sa sapam (manual) o groapa imensa (16×16, cu adancimea de 8 metri si apoi ni s-a ordonat sa o astupam la loc; ni s-a ordonat sa construim o poarta masiva, din beton armat si fier, pe o panta inclinat la 60 de grade – problema era ca nu exista niciun gard!
      E greu de descris prin ce umilinte am trecut in perioada stagiului militar, care nu a fost altceva decat un fel de detentie mascata.
      In armata am fost batjocorit si umilit cum nu am mai fost, pana acum, niciodata in viata mea. Si asta desi eram ateu, aveam origine sociala sanatoasa, eram membru UTC cu cotizatia la zi si, nu in cele din urma, eram destul de naiv incat sa cred multe din balivernele bolsevicilor. Eram fidel „cauzei Partidului si Romaniei socialiste”, dar asta nu a contat. Au scuipat pe mine la propriu si la figurat, ca, de altfel, si pe toti ceilalti colegi. Trogloditii aia nu aveau fineturi filosofico-teologice.

    • Adrian Buzoianu zice:

      In alta ordine de idei…
      Eu am indurat un calvar asemanator in armata, ba as zice chiar mai dur. Doar doua exemple (traite, nu anecdotice!): am fost pusi sa sapam (manual) o groapa imensa (16×16 metri, cu adancimea de 8 metri) si apoi ni s-a ordonat sa o astupam la loc; ni s-a ordonat sa construim o poarta masiva, din beton armat si fier, pe o panta inclinat la aproape 60 de grade – problema era ca nu exista niciun gard!
      E greu de descris prin ce umilinte am trecut in perioada stagiului militar, care nu a fost altceva decat un fel de stagiu obligatoriu de detentie mascata.
      In armata am fost batjocorit si umilit cum nu am mai fost, pana acum, niciodata in viata mea. Si asta desi eram ateu, aveam origine sociala sanatoasa, eram membru UTC cu cotizatia platita la zi si, nu in cele din urma, eram destul de naiv incat sa cred multe din balivernele bolsevicilor. Eram fidel „cauzei Partidului si Romaniei socialiste”, dar asta nu a contat. Au scuipat pe mine la propriu si la figurat, ca, de altfel, si pe toti ceilalti colegi. Trogloditii de care am avut eu parte nu aveau fineturi filosofico-teologice.
      Nu cred ca tinerii care nu mai fac armata au prea mult de pierdut. Poti sa devii barbat si fara sa stai luni la rand intr-un loc unde se injura de cateva ori pe minut si chiar si in somn.

  29. Eduard T. zice:

    P.S. Imi cer scuze pentru scrierea mea prea lunga, am simtit nevoia sa-mi scriu mai mult mie despre cum m-a ajutat Domnul in acea perioada grea – asta pana nu vine uitarea batranetii. Am simtit si nevoia sa impartasesc aceste amintiri cuiva care poate intelege acest subiect. Daca as povesti celor nascuti dupa 1975 aceste lucruri, m-as pomeni vorbind singur chiar dupa primele 30 de secunde 😀 Va felicit ca ati reusit sa „supravietuiti” experientei dure din armata, dar ati avut o motivatie puternica. In plus, ati castigat o experienta speciala cu Dumnezeu si ati invatat ce inseamna sa fii barbat, asta e clar. Era bine daca toti pastorii ar fi facut macar 3 luni de armata…

    • Marius David zice:

      Mulțumim pentru împărtășirea experiențelor!

      • Eduard T. zice:

        Abia acum vad comentariul dvs si ale d-lui Buzoianu (am pastrat undeva link-ul si acum l-am gasit si am verificat daca s-a mai scris ceva pe aceasta tema). Eu degeaba bifez acolo sa fiu anuntat de eventuale replici pe email, pentru ca nu primesc nicio notificare; deci sunt foarte „linistit” dupa ce scriu un comentariu, pare ca „nimeni nu mai spune nimic” 😀

  30. Pingback: Fabrica de bărbați – tragerea cu armele de foc | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.