Noutăţi la “Făclia”: 10 cărţi!

Am trecut recent pe la Făclia, editura din Oradea. Am luat ceva prospături, dar şi cărţi mai vechi un pic.

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la această editură este faptul că şi-a păstrat o identitate şi o linie teologică clară, faţă de alte case de carte pe care ispitele financiare le-au zguduit cînd prea la dreapta, cînd cu totul spre stînga.

Unii editori sînt calvinişti şi numai asta publică, alţii publică Evanghelia după Sponsor şi tot aşa, o discuţie lungă. Între o editură şi o şcoală sînt cîteva similarităţi, ar merita discutate. Editura este o intersecţie, un spaţiu în care se facilitează dezbaterea, discuţia înţepenită în pagini. Universitatea este, la rîndul ei, un spaţiu asemănător, dar discuţia este vie, ca în Agora grecească sau Forumul roman. Din această pricină fiecare dintre ele trebuie să îşi declare o identitate ideologică, teologică, după cum este cazul, dar să lase spaţiu pentru dezbatere. Greu lucru. Ambiţios proiect, dar cred că se poate.

La Făclia am văzut acest lucru. Există autori din direcţii diferite, cu orientări diferite asupra unor chestiuni, dar cred că pot indica cu destulă uşurinţă direcţia pe care o păstrează conducătorii editurii.

Iată cîteva dintre cărţile recent publicate şi pe care le-am şi răsfoit.

1. Ieşit din furtună, lupta cu Dumnezeu în cartea Iov, de Christopher Ash, abordează subiectul suferinţei dintr-o perspectivă practică, pastorală. Cartea nu este un studiu ştiinţific, exegetic asupra cărţii Iov, dar încearcă răspunsuri la întrebări ca Oare trăim într-o lume bine condusă? (de unde ştie autorul ce se întîmplă la noi în România?), Ce să nu-i spui credinciosului care suferă?, Este Dumnezeu pentru mine sau împotriva mea? De ce nu răspunde Dumenzeu întrebării mele? Cartea începe şi se încheie cu întrebarea: Despre ce vorbeşte cartea Iov? Autorul încearcă să ne convingă… că vorbeşte despre ceva mai mult decît suferinţa… . Să vedeţi…

2. Deja am avut o discuţie destul de lungă despre 9 semne ale unei biserici sănătoase de Mark Dever. Vedeţi aici. Să mai continuăm?

3. De acelaşi autor: Ce este o biserică sănătoasă?

Dacă citeşti şi această a doua carte s-ar putea să ţi se ridice în minte întrebarea: pot să fiu bisericos şi să nu fiu creştin? Pot să frecventez biserica şi să nu fiu sănătos în credinţă? Şi o chestiune provocatoare: cînd te gîndeşti să te muţi la o altă biserică… fără să devii o specie pe cale de apariţie, vagabondus ecclesiasticus (expresia îmi aparţine 🙂 )

4. Am citit pe nerăsuflate traducerea la Păcate impresionante şi scopul lor universal în gloria lui Cristos, de John Piper.

Iată ce spune despre carte Joni Eareckson Tada, despre care tocmai am aflat că este bolnavă de cancer.

„Când ne gândim la holocausturi sau la alte orori, cei mai mulţi dintre noi ne închipuim că Dumnezeu stă cu mâinile legate şi cu spatele la zid. Ni-l imaginăm pe diavolul făcând prăpăd atunci când Dumnezeu întoarce privirea; încercăm să explicăm raţional „greşelile” Domnului, închipuindu-ne că ori de câte ori se petrec tragedii, El a fost neatent şi a luat mâna de pe cârmă. Inspirându-se de pe paginile Scripturii însă, John Piper zugrăveşte o imagine cu totul diferită, care îţi va îmbărbăta inima, îţi va spori curajul şi îţi va adânci înţelegerea «măreţiei» suveranităţii lui Dumnezeu.”

JONI EARECKSON TADA, Joni and Friends International Disability Center

Ce credeţi despre căderea lui Satan, dar neascultarea lui Adam, mândria babelienilor, vinderea lui Iosif sau despre venirea pe lume a unui bastard celebru, Solomon, dar trădarea lui Iuda? Cum pot fi acestea întoarse spre victoria lui Cristos, lauda lui Dumnezeu şi biruinţa asupra păcatului? Citiţi ca să vedeţi. O carte de citit în tramvai la un preţ studenţesc.

5. Dinu Moga, directorul editurii, şi-a rezervat plăcerea de a traduce el însuşi o altă carte despre care am mai discutat aici: Cine mîntuieşte, Dumnezeu sau omul? de Eroll Hulse. Se pare că a stîrnit destul interes tema. După cîteva zeci de comentarii… mai trebuie să adaug ceva?

6. O altă carte care s-ar putea să fie interesantă în disputele atît de simpatice cu DeA este Ce fel de Dumnezeu, răspunsuri la 10 dintre cele mai întîlnite acuzaţii aduse împotriva lui Dumnezeu. Este Dumnezeul nostru distant, dezinteresat, tăcut, învechit, irelevant şi demodat? Ce spune El şi cum permite molestarea copiilor şi sida, emisiile de dioxid de carbon, încălzirea globală sau schimbările climatice. Unde a fost cînd s-au desfăşurat cruciadele şi au fost „mîntuiţi” unii cu forţa în perioada Inchiziţiei? Dar clubul Lui de fani, Biserica? Ipocriţi, dezbinaţi, farisei, înguşti, intoleranţi, exclusivişti, represivi, restrictivi, opresivi… ?

Oricum este interesant… autorul are o ambiţie demnă de curiozitate cel puţin, să expediezi toate aceste teme în 150 de pagini format mic… e o chestie. Interesant!

7. Două cărţi foarte utile (alături de alte două apărute la alte edituri, Închinarea, un ghiveci, de Peter Masters apărută la Editura Spurgeon şi Muzica de închinare ca segment al muzicii eterne de Elena Moraru – Saviuc, apărută la Editura Scriptum) asupra aceluiaşi subiect şi mai echilibrate chiar decît Muzica în echilibru 🙂 sînt

De ce am părăsit mişcarea muzicii creştine contemporane, confesiunile unui fost lider de închinare de Dan Lucarini.

şi 8. Evanghelia pe muzică Rock? de John Blanchard şi Dan Lucarini.

Dacă vrem să ne distrăm putem alege unul dintre cele patru subiecte controversate pentru evanghelici: calvinism versus arminianism, escatologia, purtarea podoabelor şi baticologia şi….. 3, 2, 1………… MUZICA.

Nu vi se pare interesant că la Cort s-au fixat atîtea detalii, măsuri, culori, obiecte, materiale… dar nimic despre muzica cîntată? La Psalmi nu ni s-au lăsat partituri, dar sîntem îndemnaţi de Sfintele Scripturi să-I cîntăm lui Dumnezeu o cîntare nouă. Cred
că teme precum: preferinţă sau gust personal, dezbinarea bisericilor, este muzica amorală sau nu, stil şi gen, criza de identitate a evanghelicilor şi focul de pe altarele străine… ne pot stîrni interesul şi apoi discuţiile pe aceste teme. Să fiţi siguri că nu vor lipsi de pe acest blog asemenea dezbateri.

9. O carte foarte grea, dar excelent tradusă de dr. Ramona Simuţ este Alegeri morale: o introducere în etică Scott B. Rae.

Cartea Alegeri morale îi ajută pe studenţii din spaţiul universitar să-şi stabilească repere corecte pentru alegerile etice pe care le au de făcut în actuala şi complexa cultură postmodernă. Această carte îi familiarizează cu teoria etică, dar şi cu aplicabilitatea ei la problemele presante ale societăţii contemporane.

Profesorul Scott B. Rae prezintă elementele distinctive ale eticii creştine fără a le adăuga accesorii categorice inoportune. De asemenea, autorul prezintă diferitele sisteme etice şi pe cei mai importanţi reprezentanţi ai lor de-a lungul vremii, precum Platon, Aristotel, Augustin, Toma d’Aquino şi Kant. După ce-şi descrie procedeul de abordare a dilemelor morale în şapte paşi, autorul foloseşte studii de caz prin care se raportează la chestiuni de actualitate, ca următoarele:

Avortul

Eutanasia

Etica sexuală

Legiferearea moralităţii

Tehnologiile reproductive

Pedeapsa capitală

Moralitatea războiului

Nou în această editţie: Tehnologiile genetice şi clonarea umană

Pe lângă acest nou capitol, ediţia de faţă aduce schimbări substanţiale în capitolele despre eutanasie şi tehnologiile reproductive.

10. Am lăsat desertul la urmă: Introducere în Noul Testament de Don Carson şi Douglas Moo. Da, recunosc, nu este o carte la un preţ studenţesc, dar merită!!! Numai cine n-a gustat deloc teologie biblică nu ştie cine sînt cei doi care au scris cartea. Am avut onoarea să îi întîlnesc pe amîndoi, pe D. Moo, la Wheaton, iar la Don Carson (sper să-l vedem curînd în România!!!) am ajuns din mila lui Bob Yarbrough, mentor şi prieten, omul care m-a învăţat meserie în ce priveşte exegeza biblică şi căruia îi sînt dator idei din Iacov, 1 Petru şi multe altele care ţin de viaţă şi fiinţă.

Aş vorbi despre oameni, nu despre carte. Doug Moo este o prezenţă discretă, parcă-i construit din zîmbet de sus pînă jos. Stă, ascultă ca şi cum i-ai descoperi lucruri pe care nu le-a auzit niciodată, deşi este tobă de carte. Accesibil şi gata oricînd să schiţeze orice subiect în două sau trei minute cu o precizie de japonez, dar dornic să afle el însuşi despre alte spaţii şi alte înţelegeri.

Don Carson este înalt. Foarte înalt şi la propriu. Are un duh înalt. Este un aristocrat în fiecare mişcare, dar în acelaşi timp un om smerit, cu adîncă înţelegere pastorală. Imediat a găsit un punct de legătură între noi, altul decît pasiunea pentru scripturi, ceva care să ne scoată din spaţiul în care el era de o superioritate evidentă: „ah, amîndoi sîntem fii de pastori… „.

Acest fel de oameni caută locul în care pot fi egali cu interlocutorul, deşi CV-urile lor pot acoperi în lungime o cameră mai mare. Întîlnirile cu Doug Moo şi Don Carson mi-au demonstrat încă o dată ceea ce deja descoperisem în alte întîlniri care mi-au marcat viaţa spirituală şi profesională şi anume că marii oameni sînt discreţi, cuminţi şi cumsecade.

Un infatuat ar fi dat alt titlul volumului de aproape 900 de pagini. I-ar fi spus Tratat, cei doi savanţi i-au spus „introducere”. Smeriţii!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Cărţi de citit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Noutăţi la “Făclia”: 10 cărţi!

  1. Radu Voda zice:

    Uite ca eu am gustat mai multa teologie biblica, dar n-am auzit de cei dou (de la pct 10)…. nu vi se pare ca ati spus prea mult cu afirmatia legata de teologie si de cunoasterea celor doi? Parca dvs ii cunoastetio pe toti! 🙂

    • Marius David zice:

      Atunci chiar nu ştii deloc teologie biblică, dacă nu ai auzit de cei doi.
      Nu îi cunosc pe toţi, dar îi cunosc pe cei mai buni 🙂
      Cel puţin din cărţile lor, ceea ce la tine, Radu Vodă, nu pare să fie cazul.

      • Alin Cristea zice:

        Sînt studiați și la ortodocși și la catolici? 🙂

        • Marius David zice:

          Believe it or not… unii … da, sînt studiaţi şi la catolici şi la ortodocşi, după cum eu am un comentariu al unui catolic pe masă, unul dintre cele mai bune scrise pe Ioan (Evanghelia) şi alt catolic care scrie pe Matei.

          În teologia biblică este altă lume…
          Întrebarea ta ironică trădează o cunoaştere limitată a problemuţei, iar Radu Vodă se pretinde evanghelic, din cîte mi-am dat seama. Nu?

  2. Gabriel Băloi zice:

    Mulţumim pentru frumoasa şi DELICIOASA prezentare de carte ! Toate prezintă teme foarte importante.
    Da’ , ce rîs m-a bufnit la citirea expresiei „specia pe cale de apariţie , VAGABONDUS ECCLESIASTICUS” !!!!!!!!!! ( abia am reuşit s-o scriu… , hi,hi,hi………! )

    • Gabriel Băloi zice:

      De unde le scoateţi d-le profesor ? (trebuie să mă opresc , iarăşi m-am pus pe o porţie de rîs ! )

    • Marius David zice:

      E veche asta, GAbriel Băloi, veche, de prin 1994, cînd eu însumi îmi căutam biserică şi mi-am dat seama că pot ajunge un astfel de exemplar dintr-o specie pe cale de apariţie…
      Mai este o specie pe cale de apariţie PASTOR SYMPOSIONISTICUS.
      Te întîlneşti cu el şi vine de la conferinţă şi se duce la alta. este tot timpul pe drumuri între două conferinţe.
      ma intreb cînd îşi mai pastoreşte biserica

  3. Gabriel Băloi zice:

    Dar , ce-o fi în mintea unor astfel de săltăreţi ?! Vă daţi seama că nu-i lucru mic să „avansezi” la un alt nivel de înţelegere şi apoi să sari cu prăjina pînă la ecclesia năzărită înainte ! Cînd , defapt , îţi dai seama că „te-ai înşelat” sau că „ai fost înşelat” de alţii şi apoi trebuie să începi să resortezi şi „să restaurezi” fiecare „legumă” făcută ghiveci în cap pînă atunci !
    Fiindcă , mai apoi , trebuie să te mai şi prezinţi în faţa altora justificat , sănătos şi nou-nouţ… , renăscut !
    Asta înseamnă să-ţi fraudezi toată cunoştinţa adunată cu atîta sudoare pînă în acel moment nou , de maximă relevanţă , să-ţi răstorni înţelegerea „sedimentată” cu sîrg în decursul , de pildă , a 30 de ani de credinţă !
    Ăsta , da chin !

  4. michael zice:

    asta cu VAGABONDUS ECCLESIASTICUS o fi valabila si pentru pastori, dirijori de cor, invatatori de tot felul. mai bine optam pentru „odata ales, pentru totdeauna ales” calvinist.

  5. adrian zice:

    Unii vagabondeaza si din cauza mizeriilor de care sunt capabili unii lideri religiosi…
    Vii intr-o biserica, iti pui, de cele mai multe ori, rudele si familia in cap, iti pierzi prietenii si ce gasesti?! Niste „prezbiţi” (sic!) care vor sa-ti vare subcultura lor fardata cu versete in aceeasi maniera in care bunica mea hranea gascanul pentru taiere (indesandu-i graunte pe gat cu ajutorul unei nuiele). Nu de cresterea ta spirituala sunt „prezbiţii” interesati, ci de „reeducarea” ta dupa tiparele „credintei lor stramosesti, vechi de 80 de ani”.
    Si atunci ce faci? Vagabondezi pana gasesti un loc de unde sa nu mai vagabondezi (desigur, „prezbiţii” cu pricina vor spune, citand Scripturile, ca „au plecat pentru ca nu erau de-ai nostri”).
    Vagabondul, cand da de paine, nu mai pleaca.
    Mai bine vagabond, decat fariseu. Cu conditia ca vagabondajul sa inceteze intr-o zi.

    • naomi zice:

      Sa nu parasim adunarea noastra, cum au uni obiceiu, ci sa ne indemnam uni pe alti si cu atat mai mult cu cat vedeti ca ziua se apropie. Evrei 10:25

      • adrian zice:

        Exact de acest verset (rastalmacit in folosul lor de toti „prezbiţii”) aveam nevoie, bine ca mi l-ati amintit! Se potriveste ca nuca in perete la ce am spus eu.
        Oricum, multumesc pentru solicitudinea de a ma „impusca” atat de rapid cu un verset.

        In alta ordine de idei…
        Nu stiu din ce traducere ati citat. In Biblia mea scrie altfel: „unii”. Iar va pica Marius David la testul de gramatica…

        • naomi zice:

          1.Nimic nu o sa vi se portiveasca daca incercati sa schimbati Biblia dupa d-voastra si nu d-voastra dupa Biblie.
          2. Nu lipsa i-ului de la uni ma va desparti de Dumnezeu ci faptul ca-i desconsider si-i clasific pe fratii mei.
          3. Biblia dupa Cornilescu, dar am citat din minte asa ca Biblia nu are nici o vina 😀

          • adrian zice:

            1.stiu citatul, de data asta l-ati reprodus fara greseala. Deci, se poate.
            2.nu stiu la ce frati va referiti. Persoanele de care vorbeam nu-mi sunt frati, nici macar veri.
            3.regulile de gramatica nu ocupa asa de mult spatiu de memorie. Ma intreb cum de ati trecut clasa la limba romana?! Nici macar din Biblie nu sunteti in stare sa citati fara greseli…
            4,5,6… n. Cautati-va alti interlocutori. Eu am trecut deja in clasa a V-a.

      • adrian zice:

        In Biblia mea scrie „UNII” (iar va „pica” Marius la examenul de gramatica).

        Felicitari pentru rapiditatea cu care m-ati „impuscat” cu un verset (care nu are, oricum, nicio legatura cu contextul de care pomeneam).

      • e-motions zice:

        Spre deosebire de domnul Adrian eu sunt doar vagabond; am renuntat la eclesiasticus. Prea boring.
        Btw adunarile de care vorbiti au obiceiul de a avorta spiritual copiii lor care nu prezinta ADN-ul asteptat. Sa numesti vagabond un copil fugarit de acasa pentru ca are ochi albastri cand toti ii au verzi e maximum de ipocrizie. Sa-mi fie mila de asemenea aduna(tu)ri? Hmmm…. Ma mai gandesc

        • Dan Spaniard zice:

          Pentru „e-motions”

          Nu cred ca este o bucurie sa fim vagabonzi. Nu este bucurie, de asemenea, sa migram de la un cult la altul, de la o credinta la alta.
          Eu cred ca iubindu-L pe Dumnezeu nu poti renunta la El niciodata. Daca intr-adevar poti renunta la o viata cu El inseamna ca nu L-ai iubit niciodata cu adevarat.
          Daca ai avut o revelatie, odata candva si ai fost membru intr-o Biserica este imposibil sa iti gasesti linistea pana nu vrei sa te intorci acolo. Daca nu este asa nu a fost revelatie ci doar ceva efemer, o iluzie.
          Sunt de acord ca adunarile despre care vorbesti nu au intotdeauna reactia potrivita insa, pana la urma, si asta face parte din viata unui crestin. A oferi dragoste atunci cand nu primeste.
          In loc de concluzie. Aceste adunari nu au nevoie de mila d-voastra. Probabil ca multe au nevoie de reforma. Dar asta nu se face decat cu d-voastra in mijlocul lor.
          Cu speranta ca nu v-a deranjat comentariul meu va doresc o zi buna si o intoarcere cu fatza catre Dumnezeu.
          Dan

          • e-motions zice:

            Imi cer scuze dacă am lezat sentimente patriotice deși vorbeam de mine și sentimentele mele nu de ce AR TREBUI sau TREBUIE samd să fie.

            Oricum senzația mea e că v-ați grăbit să trageți prea multe și definitive concluzii din puținul aruncat de mine aici.
            Se poate învăța și din asta: eu să vorbesc mai clar și mai des, dumneavoastră să puneți mai întâi întrebări (urmează un emoticon zâmbăreț)
            DeciȘ
            – n-am renunțat la Dumnezeu și nici n-am de gând. Nici dacă renunță El la mine
            – evident că ce-am spus în comentariul anterior e mai mult o provocare decât teologie (la care nu vreau să-mi prind deștele). Care provocare pare că a prins puțin (un emoticon de șmecher aici)
            – revelații am în fiecare zi indiferent de loc, timp sau spațiu. Ce fac cu ele e altă poveste.
            – în realitate nu mi-e milă de adunări ci de unii oameni care le confundă până la ne-simțire cu Biserica.

            My pleasure

            Sam

        • Dan Spaniard zice:

          Stimate prieten,

          Nu s-a intamplat sa lezati nimic. Dupa propozitia asta nu poate fi decat o pleiada de emoticons zamberetze. Nu?
          Nici pe departe nu am incercat sa trag concluzii pripite cu privire la relatia d-voastra cu Dumnezeu. Cine sunt eu sa fac asta?
          Cu privire la anumite Biserici si al lor comportament fatza de anumiti membrii ma sfiesc a comenta.
          Ceea ce am scris avea legatura mai mult cu mine decat cu d-voastra.
          Imi cer, deci, scuze si va rog sa priviti cu ingaduinta cele scrise pentru ca nu au fost lasate pentru a invinui sau lovi.
          Drept este ca de multe ori scriem pe hartii, bloguri sau servetele in vreo cafenea ca si cand am face-o pentru altii. Dar de fapt vorbim cu noi insine.
          O zi buna si Dumnezeu cu noi

          Dan

        • Marius David zice:

          şi unde ai întîlnit tu aşa ceva e-motions?
          DA, bisericile nu sînt perfecte, dar ce descrii tu mi se pare din filmele lui Tarkovsky..

      • romuluss zice:

        Cartea Evrei nu este o carte usor de inteles, as sugera pt intelegerea sensului versetului(10:25), ca interpretarea lui sa se faca intr-un cadrul mai larg – spre exemplu :10:19-10:39. S-ar putea sa fim surprinsi de faptului ca autorul epistolei sa fi intentionat sa comunice ceva complet diferit de ceea ce se intelege la prima citirea a acestui verset. Mai mult acesta este unul din versetele care scoase din context (devine un pretext) primeste o semantica care il situeaza in lista celebrelor versetelor interpretate gresit. Exegeza conteaza!

        http://studylight.org/com/mhc-com/view.cgi?book=heb&chapter=010

        • dori`s zice:

          romuluss aveti mare dreptate cu versetul scos din context. cred ca la aceasta noua specie pe cale de aparitie (cu precadere in randul tinerilor) s-ar potrivi mai bine averismentul dat de Pavel lui Timotei:

          2 Timotei 4:3
          Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

        • adrian zice:

          @romuluss
          Si eu sunt cam de aceeasi parere. Sunt curios cum vede textul Marius.

      • Dyo zice:

        Parasirea unei adunari poate fi un lucru greu si tare, tare dureros. Un verset aruncat din coltul mesei este departe de a fi de folos la ceva; cand nimeni nu mai indeamna pe nimeni sau indemnurile au in vedere lucruri moarte si nimicuri, crede-ma, plecarea poate fi solutia salvatoare … viata este mai complicata decat versetele noastre, pe care le administram cu o precizie farmaceutica, pot sa trateze.

        • naomi zice:

          Sa plece? Unde? Acolo unde este mai comod? La asta am fost noi mantuiti, sa fim comozi, sa nu ne deranjeze nimeni cu versete aruncate?
          Nu pot trada cand sunt luate cu dorinta de a implini Cuvantul lui Dumnezeu. Nimeni nu arunca cu versete.
          Sa arunc,i nu este o expresie placuta.

          • adrian zice:

            Cata vehementa, ce ton aprig si necrutator!

            Domnii Romuluss, Dori’s si Dyo au pus o problema foarte concreta, care implica si nitel studiu. Raspunsurile dvs., stimata doamna/domnisoara Naomi, seamana cu reactiile pistolarilor din Vestul salbatic, care intai trag si pe urma intreaba „cine-i?”.
            Ar fi un castig si pentru dvs. si pentru noi, daca, dincolo de limbajul de portelan ciobit cu care ne „blogo-sfatuiti” de fiecare data, ati incerca sa si analizati argumentele colegilor nostri de blog.
            Ce ziceti, incercati?

          • naomi zice:

            Parca nu voiati sa aveti de-a face cu mine …
            Fiecare cu cat poate ….
            Nimeni si nimic nu va da dreptul sa-mi judecati slaba judecata
            Asta sunt si daca nu ma puteti suporta, ocoliti-ma 😦

          • adrian zice:

            @naomi
            Incerc, dar sunteti greu de ocolit, ca orice om care emite pareri intr-un teritoriu unde nu este competent… Vrei sa-l ocolesti, dar ti se baga in fata. 🙂

          • naomi zice:

            Atunci faceti un efort si acceptati-ma 🙂

          • naomi zice:

            Daca nu ar fi si cate unul mai „prostut” unde ar fi concurenta? 😦

          • Dyo zice:

            Sa stiti ca nu e vorba de comoditate. Ce ziceti de viziune, de viata, de adevar, de urmarirea sfinteniei, de dragoste de frati si de Dumnezeu? Credeti ca sunt lucruri minore, simple preferinte, somnicuri dulci pe o ureche? Numai cine a fost pus in fata unor astfel de alegeri intelege cu adevarat miza plecarii / ramanerii intr-o biserica …
            In ce priveste „aruncatul”, nu m-am referit neaparat la dvs, desi ati putea foarte bine sa recunoasteti ca ati propus acel verset ca pe un panaceu universal pentru toate cazurile si necazurile eclesiale ale acestor „vagabondus” de care se discuta cu atata pasiune … Este un fapt pe care l-am observat in multe alte situatii si care ma intristeaza pentru ca dovedeste lipsa de intelegere, sau de dorinta de a intelege, ce se intampla in inimile unor frati si surori in Domnul.

            Eu nu-mi pot permite sa-i propun versete biblice lui „adrian” atat timp cat nu stiu prin ce a trecut. Mi s-a parut ca v-ati grabit putin la faza asta … de acolo a venit si raspunsul meu.

          • naomi zice:

            Posibil, si-mi cer scuze daca am lezat pe cineva cu versetul meu, dar pentru aceasta se zice ca Cuvantul este o sabie cu doua taisuri … sory
            Si tot nu pot sa inteleg plecarea de la o adunare la alta … doar daca aceasta ma face mai credincios si ma duce mai aproape de adevar, de Dumnezeu.
            De ce nu as suporta paguba si sa rog pe Dumnezeu sa faca ceva, sa fac eu ceva, sa nu-i plang de mila si sa rabd … poate de aceea am ajuns aici ca Dumnezeu sa lucreze prin mine …
            Acum nu putem sa generalizam pentru ca sunt cazuri si cazuri dar de cele mai multe ori nu este justificata schimbarea.

          • Dyo zice:

            Deci … admiteti ca exista situatii care pot fi intelese.
            In ce priveste suportarea pagubelor: exista pagube care nu merita suportate. Sunt cele care tin de viata vesnica, de cresterea personala si a familiei pentru care consider ca sunt raspunzator. Daca mai cititi odata lista alegerilor pe care am propus-o anterior veti vedea ca nici una dintre acele valori nu sunt castiguri personale, ci mai degraba comunitare, care tin de Trup. Asa cum Cristos considera ca poate sa ia sfesnicul unei biserici care nu este credincioasa pana la capat, cred ca ni s-a dat si noua oamenilor Duhul Sfant, pentru a putea discerne unde este locul cel mai potrivim in care sa slujim Domnului …

          • naomi zice:

            Aud in jurul meu atatea voci plangacioase care mereu si mereu sunt nemultumiti dar de facut nu fac nimic iar cand in sfarsit iau o decizie sa faca ceva, aceasta este parasirea adunarii.
            La astfel de oameni ma gandeam eu cand am scris versetul nicidecum fratelui Adrian.

          • Agnusstick zice:

            Nao 1:1 Iar de vei spune fratelui tău „Plângăciosule!” vei cădea sub interdicţia temporară de comentare din partea Comitetului de Părinţi ai Blogului.
            (Nu e cazul aici, Adrian nu pare prea plângăcios. Dar cine ştie ce tastatură impermeabilă şi rezistentă la sare o fi având…)

        • Marius David zice:

          draga Dyo, cartea respectivă tratează această dureroasă problemă.
          da, uneori trebuie să PĂRĂSIM adunarea.
          din păcate,
          atunci cînd adunarea o ia cu totul razna.
          De asta am pus şi postarea de azi.

        • naomi zice:

          Nu trebe sa ma mai acceptati ma retrag singura…

        • adrian zice:

          @naomi
          tocmai acum vreti sa va retrageti, cand am inceput sa ma obisnuiesc cu dvs.?! 🙂

    • Gabriel Băloi zice:

      Da , e interesantă distincţia pe care aţi făcut-o între „reeducare culturală” şi „hrănirea spirituală”. Nu se poate trăi fără hrana spirituală. Să existe , oare, şi astfel de biserici ?!

    • Marius David zice:

      draga Adrian, aceia nu sînt vagabonzi, ci pelerini… pelerini în căutarea unui loc în care să se închine.

  6. naomi zice:

    ATENTIE ATENTIE -Ziua este pe aproape, fiti intelepti Vagabondus Ecclestiasticus 😀 😀 😀

  7. Pomisor zice:

    Cu privire la titlul cartii de la punctul 4: ” Păcate impresionante şi scopul lor universal în gloria lui Cristos” si subiectul descris in cele cateva cuvinte as adauga si eu o opinie: ceea ce noi numim „pacate impresionante” de fapt sunt … o suma mare data de multe pacate „mici” ajunse la „coacere”… Doar faptul ca sunt multe, vizibile si concentrate intr-o perioada mica de timp le face asa de impresionante. De exemplu sa luam holocaustul. Cu ce este el mai grav decat milioanele de avorturi (si imoralitatile implicite) facute in cei 20 de ani de dupa revolutie de catre noi romanii (si doar statistic au murit mai multi romani avortati decat evrei in lagare…)? Doar ca a fost mai vizibil acei evrei fiind adulti si au putut tipa mai tare… atat…
    Pacat mic cu pacat mic se aduna si impreuna dau sume imense… Sau cum am vazut pe un tablou intreresant: „Absolut nici-o picatura de ploaie nu se considera vinovata pentru inundatie…” ( http://www.despair.com/ir.html )

    Despre cartea de la punctul 9… stau si ma intreb care ii este rostul… Educatia morala se face la varsta de pana la 10 ani la un copil. Daca cineva nu a invatat sa fie moral pana la 15 ani… cred ca doar o vizita prin iad (cel real sau o varianta terestra…) poate sa il mai invete… Ma rog trebuie sa fie utila ea la ceva…

  8. Gabriel Băloi zice:

    Conceptul de LAN DE GRÎU – prefigurare a bisericii lui Cristos.
    Biserica Lui Cristos este asemuită şi cu un LAN DE GRÎU.
    Atunci cînd privesc în Matei capitolele 12 şi 13 , am aşa un sentiment plăcut la observarea cuvintelor : grîu , spice de grîu , lan , plimbarea lui Isus prin lanurile de grîu (exact ca un proprietar-stăpîn al lanurilor ).
    Se pare că Mîntuitorului îi plăceau lanurile de grîu ; ştia El ce ştia !
    Oricum am analiza textele din : Matei 12:1(ref. la spicele de grîu) , Mat.13:24-30 (ref. la pilda neghinei , din lanul de grîu) , Mat.13:36-43 (ref. la tîlcuirea pildei neghinei , din lanul de grîu ) , nu vom găsi în ruptul capului „LAN DE NEGHINĂ” ( chestie improprie) , ci doar LAN DE GRÎU.
    Chiar dacă un lan de 100 de tulpini ar fi compus din doar 20 de spice de grîu şi 80 de fire de neghină , acela tot LAN DE GRÎU se numeşte , iar nu „lan de neghină”.
    Asta aş numi eu CUMULUL ECLEZIASTIC ( sau CONTOPIREA ECLEZIASTICĂ IDENTITAR-FORMALĂ ) , care absoarbe CUMULUL ARITMETIC NEGHINAR (C.A.N.).
    D.p.d.v. al C.A.N. , 20 + 80 = 100.
    Sub aspectul identitar-formal , CUMULUL ECLEZIASTIC presupune că 20 + 80 = 20. Adică , avem un LAN DE GRÎU compus din 20 de spice de grîu , în acest LAN aflîndu-se şi 80 de fire de neghină.
    Astfel , caracterul identitar preeminent eclesial absoarbe cumulul aritmetic al neghinei.
    Nu ştiu dacă e bine sau nu să pleci (din cauza unor fire de neghină) de la biserica baptistă nr.1 la biserica baptistă nr.2 , sau cît ar fi de afectat caracterul identitar formal al cumulului eclesial prin plecarea ta.
    DAR , ce ziceţi de situaţia unuia ce pleacă , de exemplu , spre o biserică anglicană , ai cărei membrii au început să creadă tot mai mult în valoarea potenţială a unui MINISTERIAT UNIVERSAL , care ar fi acela de la Roma , sub conducerea Papei !
    Deja există astfel de propuneri-tratative între seniorii şi episcopii celor 2 biserici , ca semn al UNITĂŢII (reunirii) celor două biserici după mai bine de 5 secole de sciziune !
    Hm ! Ce ziceţi de asta ?
    N-ar trebui , mai degrabă , SUFOCATĂ (suprimată) neghina , nu smulsă (că n-avem voie) , prin înmulţirea (sporirea) noastră spirituală decît prin plecarea spre o altă biserică (dac-o fi LAN DE GRÎU) ?
    Poate că situaţia asta are legătură cu versetul din 2Tim.4:3 : „…şi îşi vor da învăţători după poftele lor” !!!

    Sofocle spunea : „Celui de VIŢĂ ALEASĂ îi stă bine să trăiască sau să moară NOBIL” (!!!) ; iar Euripide zicea : „cel NĂSCUT nobil ( eu spun , născut din nou) cu nobleţe trebuie să-şi întîmpine soarta” !!!!!!!!

Lasă un răspuns la Ciprian Simut Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.