Vuvuzelizarea muzicii evanghelice

Vuvuzela, acest minunat „instrument” de strivit nervi! Ce ipocrizie!!! Toată lumea este enervată de vuvuzelizarea campionatului mondial şi pe bună dreptate, dar mai ales europenii civilizaţi încearcă s-o scalde „politically correct” că aşa-i cultura lor a africanilor, să fim înţelegători, largi la spirit, deschişi, toleranţi, că trebuie să admirăm diversitatea şi strîng din fălci a nervi, dar chicotesc a îngăduinţă. Fac declaraţii corecte şi înjură în gînd şi printre dinţii proaspăt udaţi de buzele deschise în zîmbet fariseic. Ne enervează şi gata! Hai, spuneţi-o clar şi pe faţă! E katharhic! Da, am văzut… că este mai rău să fii ucis pentru fotbal decît …. Să fim serioşi! Tot enervantă rămîne!

Pînă şi pe Hitler l-a scos din sărite 🙂

Vuvuzeaua lor m-a făcut să mă gîndesc la vuvuzeaua noastră. Ce legătură este între vuvuzela şi muzica evanghelică?

1. La vuvuzea toată lumea ştie să cînte. Este absolut democratic. Totul este să faci rost de una şi apoi să-ţi sufli plămînii în ea. Cît poţi. Nu vi se pare că-i la fel? Toată lumea ia microfonul în gură, ca pe vuvuzea şi cîntă. Zilele trecute un „artist” creştin, aşa cum s-a autodenunţat, mi-a spus că a făcut el însuşi şi cu banii proprii un cd „spre slava Domnului”. Ferească Domnul! Toată lumea cîntă, creează, face CD-uri, DVD-uri. Nu contează. M-am speriat cînd am văzut baza de date de la un post de radio creştin. Mii de giga de zgomot, curat gunoi, manelisme în-creştinate cu forţa.

2. La vuvuzea se cîntă neapărat tare. Nu există vuvuzea în piano sau pianissimo. Nu vi se pare că-i la fel? Ultimele mele întîlniri cu trupele de „fraudă şi întinare” m-au convins că băieţii şi fetele nu ştiu să cînte şi încet. Indiferent ce cîntă, că-i baladă, că-i imn, că-i veselă, că-i tristă.. nu contează. Vuvuzealească-se cît mai tare! TARE!!! TAAAAAARE!!! Bateristul (de fapt un simplu toboşar) are nişte căşti pe urechi şi bate cît îl ţin mîinile şi picioarele, bassistul, spre ghinionul tuturor, a nimerit lîngă butonul de volum şi crede că-i solist, chitaristul armonie este prea departe ca să-i mai audă şi pe ceilalţi şi ar putea cînta la fel de bine şi singur. Solistul suflă în microfon ca-n vuvuzea. De fapt singurul care se bucură de vuvuzelire este vuvuzelistul însuşi. Tot aşa şi la noi! În loc să cînte pentru alţii, ca spirit de slujire, conducînd comunitatea în închinare, liderul „trupei” (neapărat aşa se numeşte, trupă.. nu formaţie sau bandă… 🙂 ) „de fraudă şi întinare” pare a se bucura singur de faptul că a pus mîna pe microfon. E în centrul atenţiei, e bine! Fetele se uită la el, deci poate închide ochii în majoritatea timpului… mai trage din cînd în cînd printre gene cîte o privire de verificare…

3. În vuvuzea suflă toţi cei care au vuvuzele fără a ţine cont de urechile celor care n-au. E greu să te abţii să nu sufli într-o vuvuzea odată ce o ai în mîini. Curată ispită! Cînd se schimbă rolurile, atunci se schimbă şi stările de spirit. Un fost vuvuzelist devine enervat de proaspătul vuvuzelist, cu o memorie extrem de scurtă, condamnînd zgomotul produs. Nu-i la fel? Mi-a fost dat să particip la evenimente la care se schimbau formaţiile pe scenă. Cea care cîntase prost înainte era foarte enervată de cea nouă care cînta la fel de prost.

Deci…

4. Vuvuzeaua afectează aparatul sonor, cel fonator şi creierul, adică capacitatea de judecată şi autoanaliză. N-am întîlnit pînă acum „compozitor” evanghelic care să spună.. „eh, cînt şi eu în cameră aşa … pentru Domnul… mi-e ruşine, sînt mediocru, n-am prea multă şcoală, aş face.. am puţină voce… dar… „. Timiditatea nu există, complexul ne este complet străin.

Dei… cu îndrăzneală … vuvuzelim!

Vuvuzelească-se odată cei ce ne tulbură!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Dezbatere, dulce Românie, Gînduri, Meditaţii, Muzica, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

170 de răspunsuri la Vuvuzelizarea muzicii evanghelice

  1. C.T.Daniel zice:

    foarte foarte adevarat, doar ca mai este o extrema – cei care canta foarte incet, sunt unii in cor care pur si simplu fac playback – aia ce cauta acolo? pentru cine canta?
    4. e prea timit ca sa spuna, probabil acesta-i motivul pentru care nu ati intalnit.

  2. adrian zice:

    din ce pricep eu, Hitler si ai lui spun cu totul altceva decat este „tradus”…
    Sau e o gluma si eu, ca de obicei, ma „prind” ultimul…

  3. Eddie Nuta zice:

    Excelent post!
    Mi-ar place daca ar avea continuitate tema, cu sfaturi practice pentru formatii („trupe”), care sa duca la exterminarea vuvuzelismului.
    Tine sus lucrul bun! (Keep up the good work!)

  4. alaxandra zice:

    @adrian – e o gluma, si gluma asta e „refurbished”. am uitat despre ce era ultima ei varianta, dar avea alta traducere – in scris. ceva banal, oricum.

    cautand sa aflu si eu ce este vuvuzela :D, am dat peste un comentariu al unui utilizator de youtube, care se potriveste si aici:

    „<>
    *Pulls out vuvuzela*
    <>”

    Am ras cu lacrimi, din nefericire, aplicabilitatea ei aici ma lasa cel putin ganditoare.

    • Mihai Sorin zice:

      @Alexandra,
      cunosti istoria ei? (mi se pare caraghios si sa pronunt cuvantul..)
      respectiva trompeta e extrem de masculina la origine, in fapt era o protectie pusa intr-o anume zona fizica, in cazul barbatilor unui anume trib.
      e disgratios ca mii de oameni au ajuns sa sufle in ele.

  5. alaxandra zice:

    Vad ca wordpress mi-a interpretat semnele ca si cod. 😀

    reiau:

    „Let me sing for you the song of my people!”
    *Pulls out vuvuzela*
    „BZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ!!”

  6. Conteaza? zice:

    „că trebuie să admirăm diversitatea şi strîng din fălci a nervi, dar chicotesc a îngăduinţă” se poate aplica linistit si la felul in care decurg lucrurile in muzica evanghelica, de mai multe ori decat am banui. Daca spui ceva: „vai, barfa!” „vai, unde e dragostea de frati?” etc. Am auzit eu destule raspunsuri in directia aceasta, din pacate, inclusiv unul ce m-a socat: „Pai, no, e singura lor libertate de manifestare.” Aha…

  7. naomi zice:

    Am simtit putina ironie iN postarea d-voastra. Nu toti au harul sa aiba in mijlocul lor cantareti de seama de aceea multi ne bucuram in Domnul si de frati si surori mai putin talentati dar sinceri.
    Nici eu nu sunt deacord cu aceea care canta pentru „slava ” lor… si eu cred ca deaceea canta TAAREE … de fapt nu canta ci striga EUL din ei.
    Muzica este facuta pentru a incanta inima, a-ti da senzatia ca esti pentru o clipa in cer, este pentru a mangaia, a ridica, a da putere … de aceea eu nu inteleg de ce o tin uni autori doar pentru ei?! Daca nu poate fi la indemana oricui, de ce se mai spune ca, cunostintele despre muzica sunt limitate … oare nu prin popularitatea ei se face cunoscuta? Daca CD-urile sunt scumpe cum poate sa ajung la cei care nu-si permit si care intotdeauna sunt cei care nici nu cunosc?!

  8. elisa zice:

    Citeam in N.T.ca cei care fac parte de Cuvant pot fi si „platiti”…daca ei ne fac noua si noi suntem datori sa avem grija de ei…
    Nu am vazut nimic despre a castiga bani pe muzica crestina;nu am vazut la Domnul
    nostru ca ar avea nevoie de artisti crestini…
    Nu cred ca formatiile, trupele de inchinare ne fac sa-L vedem pe Domnul…
    Aici e toata durerea.
    Nu cantam o „cantare noua”, pentru ca suntem pusi in situatia de a sta in banci si a inghiti si a asculta”cu ficatul si pancreasul”muzica cuiva, rea sau buna…
    Inchinarea prin cantare inseamna a ne aduna in Numele Domnului si a-I canta Lui cu totii..nu in fata ca la spectacol(ca fariseii);NU!
    In felul acesta cei care nu au voce au posibiltatea sa cante si ei;asta vrea Domnul, sa-I cantam Lui;nu sa admiram hainele,vocea,pantofii cu toc cui..ori sa ne poticnim in lipsa totala de smerenie.
    De ce se iese in fata si nu se canta din banca, cand cineva are o cantare…
    Rolul cantarii(nu al muzicii..ma incapatanez sa o numesc asa pt.ca termenul nu e folosit de Domnul, care ne-a lasat prin Pavel invatatura sanatoasa cu privire la toate).
    Stiti ca cei care vin in adunarile noastre nu gusta aceste”mediocritati”?
    Ei cauta ALTCEVA..ceea ce nu e in lume…
    Vinovati sunt pastorii;este lucrarea facuta cu nebagare de seama.
    Vi-l inchipuiti pe Stefan cu microfonul in fata noastra? pe Pavel?
    Doamne iti multumesc ca nu am in fata imaginea lor in blugi, cu parul adunat pe frunte, sau tepi cu gel…as pica precis de la credinta..

  9. Mihai Sorin zice:

    Corect Elisa,

    oamenii nu fac distinctie intre directionarile diferite ale muzicii, rolurile si valentele ei.

    De pilda:

    – ca act de inchinare muzica e accesibila oricui, e asteptata de Domnul cu pasiunea cu care un iubit (Mirele) asteapta cuvinte de drag si dor de la iubita Sa (mireasa) un afon, un muzician, un glas gutural, altul subtire ori gros, un glas de copil sau strabunic, balbait (ca Moise nu?) sau cu o dictie perfecta, cu accent ardelenesc, maramuresean, banatean, moldovenesc, oltenesc, cu dezacorduri gramaticale sau limbaj academic..toate sunt asteptate si primite cu ACEEASI bucurie de Domnul Cristos, El priveste de fapt la inima.
    E foarte posibil ca azi sa-i fi fost interzisa inchinarea prin cantare lui Moise din cauza balbaielii sale, de catre unii lideri de biserici sau lideri de inchinare.

    – ca act de incantare,
    muzica poate si e bine sa fie cat mai elevata, aleasa, lucrata, perfect redata cu scule Hi-Fi

    A nu face distinctie, insa, intre muzica de inchinare si cea de incantare (personala) e o dovada de distante ( de la inima- la Inima) respectiv de intelepciune duhovniceasca.

    Insa cel mai frumos si cel mai frumos lucru
    si cea mai frumoasa si cea mai frumoasa muzica,
    nu este nici muzica pe care o canta omul ca inchinare nici cea pe care o asculta omul spre incantare ci cea cantata de Domnul de bucurie cand omul asculta de El
    (Tefania 3:17).

    • Liviu Matei zice:

      Eu cred ca Moise nu ar fi fost acceptat nu doar pt pozitia de cantaret ci chiar invatator, predicator, pastor in comunitatile noastre. Probabil ca nu ar fi trecut testul de admitere la vreo scoala teologica.

      • Marius David zice:

        Eşti sigur, Liviu Matei?
        Cam ce crezi că se dă la un examen de admitere la şcolile teologice.
        Iar ne trezim după ce vom fi început să vorbim?
        Ai trecut prin astfel de examen? Aşa de proastă părere ai despre Moise?

  10. Ioana zice:

    Excelent text!
    1. Foarte sugestiva comparatia. Toata lumea se pricepe la muzica si la fotbal. Pentru care motiv toti artistii „crestini” care se simt patrunsi de fiorul compozitiei sunt lasati sa cante oricum si orice? Ce-ar fi daca i-am lasa pe toti „vuvuzelistii” sa coboare pe teren si sa joace cateva minute din meciul de fotbal?
    2. Volumul muzicii acestor „trupe” probabil este determinat de ideea ca fiind mai tare nu se aud disonantele, dezacordajele, lipsurile, etc… Bine spus: „de frauda si intinare”!!, tocmai pentru ca asta sunt, trebuie sa cante tare, asa pare adevarat!
    3. Mi se pare incredibil ca cineva se poate enerva in biserica. Daca mergi la biserica si te enervezi, mai bine stai acasa!! Cum sa te poti enerva in Casa Domnului? Am fost de doua ori in situatia de a ajunge la o stare vecina cu discomfortul, in biserica:
    – intr-o biserica penticostala unde se canta muzica lautareasca. TARE, FALS, ORIBIL!!! Toata lumea multumita. A urmat si predica centrata pe portul femeii. Ne revoltam teribil si tipam in microfon, isteric chiar, predicand, pentru faptul ca o femeie poarta cercei dar inainte de aceasta „I-am cantat” Domnului o muzica de pahar de toata frumuseatea!! Acolo nu mai e nicio problema. Avem timp sa judecam doar ceea ce ne convine sa judecam, din cauza ochelarilor de cal.
    -intr-o biserica ortodoxa, la slujba de Inviere, cand unuia dintre preoti i-a sunat telefonul mobil in timp ce corul canta (foarte frumos de altfel, pe patru voci, foarte bine) „Hristos a inviat din morti…”. In fata a zeci de enoriasi, fara nicio retinere, preotul s-a intrerupt din cantat pentru a raspunde la apelul „urgent”. „Hristos a inviat, dar stati putin ca ma suna soacra, i s-au ars cozonacii!!” Incredibil!!
    Cu toate acestea, nu pot spune ca m-am enervat. Am avut o stare de discomfort, neplacuta, deranjanta. Cum sa te enervezi in biserica?
    4. Nici nu vei intalni, Marius! Tocmai pentru ca li se permite sa se manifeste „artistic” oricum si in orice fel. Netinand cont de nicio regula, fara niciun pic de educatie (sau prea putina) muzicala. Oricine poseda o orga electrica „cu efecte” si volum, poate canta un cantecel in do, fa, sol (eventual cu septima) do. Trei, patru strofe, scrise parca de un copil de clasa a IV-a, si gata cantarea! Nu conteaza ca e un KITCH total, daca vine din suflet, merge!!

    • Marius David zice:

      ţi-am spus eu să stai pe-aproape că vine vuvuzeaua. 🙂

      să te enervezi în biserică… uite că mi-ai dat o idee de subiect 🙂
      nici nu ştiam că se poate 🙂
      ştii care este boala profesionala cea mai prezentă la pastori… categoria de boli? Bolile cardiace.
      Oare de ce?

      • Ioana zice:

        Vuvuzela e de vina! 🙂
        Ideea cu nervii in biserica am preluat-o de la tine, din partea despre formatiile care se enerveaza cand canta altele mai prost dupa ele…
        Cred ca bolile cardiace la pastori se intampla din cauza consumului despre care pomeneam la cealalta postare…E o responsabilitate foarte mare.

  11. elisa zice:

    Mihai, unde mai vezi tu ascultare ?
    Mi-e teama sa ma duc la adunare ca iar va canta asezata pe ntoc cui, de culoare galbena sau argintie, ori aurie ,sotia pastorului..
    Hainele mulate strans pe trup; femeie la 42 de ani cu baiat mare..cui vrea sa placa „muzica ” ei?
    Ascultare de poftele firii pamantesti.
    Nu mai este simplitate;pentru ca lipseste Duhul Sfant, care ne indeamna la scultarea prin care Il monoram pe Dumnezeu.

    • R. zice:

      Pai inchide ochii, Elisa, si asculta cantarea care cred ca este pt Domnul sau despre Domnul, si nu te mai uita la mulaciunile femeii ca-ti faci numai pacate tot car(co)tind in adunarea Domnului. De ce nu putem pur si simplu asculta mesajul fara sa criticam persoana prin care este transmis? Nu mai conteaza ca mesajul este bun, conteaza ca persoana care l-a transmis nu e pe placul nostru.

  12. Ioana zice:

    „Cantati lui Dumnezeu, cantati! Cantati Imparatului nostru, cantati!
    Caci Dumnezeu este Imparat peste tot pamantul: cantati o cantare inteleapta!”
    (Ps 47: 6, 7)

    • Marius David zice:

      multumesc pentru amintirea acestor versete!
      Ce frumos!

      • Ioana zice:

        Ar fi interesant de stiut ce intelege fiecare prin „cantare inteleapta”. Se refera la versuri? La muzica? La amandoua? La felul in care abordam muzica? La ce fel de muzica alegem?

        • Agnusstick zice:

          Mi se pare simplu: dacă frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii, o cântare înţeleaptă nu poate fi decât una cu groaza unei calităţi mediocre. Mi se pare că mult nebine au făcut posturile de radio evanghelice. Ce se ascultă acolo e uneori pueril pe toate planurile, dar deloc copilăresc. Popularizarea, fiorul celebrităţii, încurajarea prin vânzările obţinute la CD-uri şi casete pot foarte uşor propulsa pseudovaloarea şi altera gusturile unor generaţii întregi. De aceea nu mi se pare corect să nu spunem că bieţii oameni care cântă cum pot de bine nu sunt vinovaţi, pentru că nu putem cere autocenzură într-o ţară în care imaginea este cel mai venerat idol. Mai mult, discuţia îmi pare a aluneca periculos în deja obositorul antagonism dintre intelectuali şi restul lumii. Eu unul cred că intelectualii pot accede la autenticitate dacă-şi controlează snobismul. Nu e neapărat nevoie de simfonii ca să simţi ceva adânc, se poate face asta în faţa unui cor de săteni cu nu mai mult de 4 clase fiecare. La fel, o formaţie rock poate, da, chiar poate transmite lucruri adânci, din păcate mai ales tinerilor – vârstnicii ar face bine să încerce să înţeleagă asta, nu să demonizeze ceva ce nu pricep. Şi dacă nişte indieni din junglă înţeleg că Bach este uriaş, atunci oricine poate, cu bună voinţă şi aplecare spre înţelegere.

          • Marius David zice:

            Îmi permiţi să trimit comentariul tău la cîţiva directori de posturi radio creştine?

          • Agnusstick zice:

            Ah, cât de bun este anonimatul! Sigur că da, Marius, semnează tu, că nu ţin să am copii right.

          • Agnusstick zice:

            Aş avea o rugăminte: am ascultat de mai multe ori pe RVE o voce femenină excepţională, parcă ar fi Jennifer Rush, sau chiar mai bună (fiind creştină), mezzosoprană cu timbru grav excelent, stilul rock celtic sau ceva asemănător. Ştie cineva numele, poate reuşesc să cumpăr şi eu nişte CD-uri?

          • Ioana zice:

            @Agnusstick
            Corect. Sunt de acord cu absolut tot ce ai formulat. Cea mai frumoasa muzica pe care am ascultat-o vreodata a fost cantata de o batrana din nordul Moldovei. Nu cred ca avea nici 4 clase. Canta doinele ei. Pe care le ascultase de la bunica…Niciunul dintre marii artisti pe care am avut privilegiul sa-i ascult in concert nu m-a emotionat atat de tare.

          • Agnusstick zice:

            Da, oamenii ăştia pier şi totul se duce de râpă, pentru că nu se trezeşte nimeni decât după ce nu se mai poate face nimic…

          • Agnusstick zice:

            Aşa e, Marius! Fug de răspunderea de tip „Nu mai faaaaac!!!” la întrebări de genul „Mai faci mă, nenorocitule?”.

  13. elisa zice:

    Mihai,
    exista un singur fel de inchinare placuta lui Dumnezeu prin Duhul Sfant, care se face prin bun simt.
    Facandu-se prin firea pamanteasca, pentru ca sunt multi botezati dar nenascuti din NOU, sufera toata inchinarea.
    Cel nascut din Dumnezeu nu are nevoie sa-l invete nimeni spune Cuvantul.
    Multi cred ca botezul pe care l-au facut este nasterea din nou.

  14. Eddie Nuta zice:

    @elisa, Dumnezeu nu ti-a vorbit niciodata printr-o cantare? Oare doar predica inseamna sa „faci parte din Cuvant” ?

  15. Ha ha, ce ma amuza situatia asta.
    Tocmai am terminat de scris un „post” intitulat „Evanghelistul Vuvuzea”.
    Acum am vazut titlul acestui articol si m-am amuzat.
    Postul meu e programat pentru maine dimineata.
    Asa ca … gand la gand prin… vuvuzela

  16. R. zice:

    Pe mine ma enerveaza atunci cand la cantare comuna se aude numai trupa de lauda si inchinare cu instrumentele lor, iar credinciosii nu. Sunt pusi acolo sa conduca, nu sa acopere si nu sa-ti sparga timpanele.
    Dar din fericire, in biserica din care fac eu parte acum, e bine.

    • michael zice:

      R, poate nu ai sesizat! nu exista „trupa de lauda si inchinare” intreba`l pe marius, ca stie cel mai bine cum se numesc cu adevarat.

  17. michael zice:

    nici nu stiu ce e mai rau. sa asculti vuvuzelisti facatori de mult zgomot, dusmanii timpanelor educate, sau sa asculti niste muzicieni care interpreteaza muzica perfect, dar care par a se slavi pe ei in primul rand. zanganitul de slava desarta, zic eu, e mai rau decat orice scartzait de vuvuzea. pana si ingerii, cred, isi acopera urechile cu ale lor multifunctionale aripi, cand vad astfel de lucife(e)rici hahartisti proslavind propriul eu in vazul fapturii vazute si… nevazute. ar mai fi si niste predicatori-vuvuzelisti, adica cei care se produc in fata multimii cu acelasi gand rau, diabolic. de nu discernem raul de bine, frumosul de hatru, vuvuzeneala ne paste pe toti!

    • Mihai Sorin zice:

      @”vuvuzeneala ne paste pe toti!”

      exista chiar o varianta mai rea la orizont Michael..
      Vezuvi-zarea Terrei
      (la fel ca in cazul Pompeiului si Herculaneumului distruse complet prin eruptia Vezuviului- oamenii au fost arsi de vii, carbonizati instant de fierbinteala cenusii vulcanice) ,
      „A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de foc.., de fum.. şi de pucioasa”. Apocalipsa 9:18

      intotdeauna ne paste raul cand nu ne paste Domnul.

  18. Candrianu Naomi zice:

    „Multi vad, putini pricep!” nu prea ati inteles moralaa articolului…fratele vizeaza o anumita categorie de cantareti din noul curent!
    Eu cred ca unii ar trebui sa reia articolul de mai multe ori 😉

    • michael zice:

      ba am inteles perfect. dar daca tot se aminteste despre o inchinare gresita, una care zgaraie timpanele si este extrem de sesizabila, poate ca ar fi bine de amintit ca sunt atatea moduri subtile prin care cineva „fraudeaza” sensul inchinarii. poate ar fi bine ca unii sa reia si comentariile de mai multe ori 😉
      iar daca repetitia nu ajuta, poate ar trebui eliminat cititul pe diagonala? : )

  19. adrian zice:

    Puteti sa ma impuscati si tot nu pricep ce au vrut sa spuna aia care au facut you-tubul asta!
    Pentru cineva care intelege nitica germana, nu are niciun haz.
    Gluma presupune ca cine se uita nu pricepe nimic din ceea ce se vorbeste.

    Remarcile mele aveau in vedere you-tub-ul asta subtitrat.
    In rest, sunt total de acord cu textul!
    Marius descrie cam ce se intampla in unele biserici. Stie el ce stie…

    Apropo, cu ocazia asta am aflat si eu de chestia asta: vuvuzela…
    Nu ma vazut inca niciun meci de fotbal de la CM. 🙂

  20. I.B. zice:

    Primisem de curând o poezie „pentru cântăreţi”, compusă de fratele Valentin Popovici şi m-am gândit că este potrivită cu subiectul acestei postări. De aceea o scriu mai jos. (Nu ştiu cât de fidelă este originalului. Sper că este. Aşa am primit-o.)

    „Când am cântat cu inima uscată,
    Fără de griji, un cântec alintat,
    Mi se părea că îngerii coboară
    În ritmul veseliei de chitară…
    Ştiu însă azi c-atunci nu am cântat.

    Dar când am fost cu inima mâhnită,
    Sub cruce apăsat şi-mpovărat,
    N-a fost nici melodia strălucită,
    Nici vers de poezie iscusită…
    Ştiu însă azi c-atuncia am cântat.

    Când am cântat ca să se-audă bine,
    Cu sunet sigur, bine intonat
    Şi să nu cânte nimenea ca mine
    Şi să fiu lăudat de orişicine,
    Oricum aş fi cântat, n-a fost cântat.

    Dar când am fost cu inima zdrobită,
    Sub cruce apăsat şi-mpovărat
    Rugându-L să mă scoată din ispită
    Şi-n vocea-mi era lacrima topită…
    Nu se-auzea nimic…, dar am cântat!”

  21. Radu Voda zice:

    si totusi, am si eu o neclaritate…
    de ce se exagereaza? unde s-a vuvuvelizat muzica evanghelica? de cand muzica acestei lumi este pusa in legatura cu muzica evanghelica?
    EDITAT DE MODERATOR CU O ULTIMA AVERTIZARE PENTRU FOLOSIREA UNUI LIMBAJ VULGAR!

    • Ioana zice:

      „de cand muzica acestei lumi este pusa in legatura cu muzica evanghelica?”
      Din acelasi moment din care muzica acestei lumi, respectiv manele, pop ieftin, lautareasca etc…a fost permisa in biserica pe post de muzica de inchinare!!

      • R. zice:

        Si daca maneaua nu e buna, pop nu e buna, lautareasca nu e buna, rock nu e buna in biserica, ce mai ramane atunci? Clasica. : ))

        • Ioana zice:

          @R.
          Ce e asa de hazliu? Faptul ca nu poti da exemple de mai multe genuri muzicale sau faptul ca genurile amintite mai sus chiar nu se potrivesc in biserica?
          Pentru mine nici unul, nici altul nu sunt motive de bucurie, ci doar de o tristete amara…

          • R. zice:

            Nu pot? : ( Dar de cand spui tu ce genuri de muzica se potriveste in biserica si ce nu? Oare psalmistul David ce gen de muzica (,) canta?

          • Ioana zice:

            @R.
            Eu nu spun ce genuri de muzica se „POTRIVESC” (ca e plural) in biserica. Spun doar ca manelele NU SE POTRIVESC! Doar pentru ca plac multimii…
            Muzica lautareasca de asemenea nu se potriveste. E buna la carciuma.
            Pop ieftin, kitch demn de festivaluri de muzica usoara nu poate fi cantat in biserica. Ce intelegi tu prin „cantare inteleapta”? Ce e intelept in manele?
            O doina autentica ai ascultat vreodata in biserica? Cat de des se canta la caval in biserica? La fel de des ca la chitara electrica si baterie?

          • R. zice:

            Erata: se potrivesc.

            Cum doriti, dle Cruceru. Nu vreau sa deranjez sau sa rapesc timp.

          • R. zice:

            Multam c-ai sarit repede sa ma corectezi. Cand o sa fac de 10 ori aceeasi gresala, atunci sa-mi explici cum e cu plurarul sau alte cele.
            Pt tine nu s-or potrivi anumite genuri de muzica in biserica, dar pt altii da.
            Intelepciunea unei cantari vine din versurile ei, iar daca versurile sunt intelepte, va fi si instrumentalul. Chiar daca nu e clasic.
            Nu stiu daca am auzit vreodata o doina autentica crestina. Daca esti draguta, arata-mi tu un exemplu de, si-ti spun daca am auzit ori ba.
            Daca se canta la flaut si nu la caval aproape in fiecare duminica la mine in biserica, ii bine? : ))

            • Marius David zice:

              draga R. cu asemenea răspunsuri mă bucur că IP-ul îţi face probleme 🙂
              Nu apreciez tonul tău agresiv.

              Mă doare să văd aceeaşi atitudine ca a lui Naomi. Păcat!
              Sîntem aici şi să ne corectăm. Nici eu nu sar cînd mă corectează cineva.

              Sînt cel puţin două doine autentice creştine. Dor şi gînd este una … apoi cealaltă este … una supriză… o voi cînta chiar la caval, un fragment.

              Nu ştiu în ce biserică te închini, dar ce-ar fi să ne iutubeşti şi tu variantele care ţi se par ţie foarte reuşite în ce priveşte muzica creştină? Ce spui? Facem schimb?
              am o rubrică pe blog.. schimb de iutuburi.

              E aproape duminică, să revenim la un ton mai vesel, odihnitor şi paşnic.

          • R. zice:

            Bine. Fac eu de data asta mea culpa.

            Cred ca ascult cam ce asculta majoritatea. Dati-mi si link la schimb de iutuburi.

            Intre timp, vedeti aici: http://www.youtube.com/watch?v=__9L0KntlXA

        • Marius David zice:

          R. „Muzica lui Dumnezeu”, n-ai auzit? Aşa-i spunea Mihai Sorin pe aici.

        • Ioana zice:

          @R.
          Imi pare rau, dar nu cred ca putem continua „dialogul”. Atitudinea ta probabil ca iti face placere, mie nu. Dar ca sa nu raman datoare, iata cateva exemple de muzica:

          Cer scuze moderatorului pentru numarul de link.uri.
          Iti cer scuze si tie, caci probabil ti-am provocat un somn nedorit!

          • michael zice:

            vai ioana, dar asta e muzica grea.

          • Dyo zice:

            Superb … Intelegem insa ca sunt suficienti oameni in Biserica pentru care aceasta muzica este totusi „grea”. Elitizarea artisticului in Biserica isi are propriile ei capcane.
            Ma gandesc ca uneori Domnul Isus putea sa vina cu pilde si exemplificari mai complexe in predicile sale, decat sa zicem „Pomul rau nu poate aduce roade bune …” dar a ales sa foloseasca lucruri cat mai putin „elevate” si totusi atat de profunde …
            Pe de alta parte sunt convins ca Bach nu a compus pentru o elita – nici intelectuala, nici artistica, nici macar sociala. E posibil ca in vremea lui gusturile oamenilor erau mai bine formate decat sunt astazi? ( Nu pot sa-mi sterg din memorie … in mai multe filme vedeam oameni cat se poate de comuni, zarzavagioaice, targoveti, gradinari, menajere etc mergand la opera sau chiar la unele concerte publice – e acesta un mit cinematografic sau ilustreaza o realitate jenanta pentru omul secolului XXI ?)

            • Marius David zice:

              Dyo, este o întreagă discuţie despre muzica lui Bach, era ea vulgară (pentru popor, pentru volk) sau era elitistă.
              Majoritatea cercetărorilor ajunge la concluzia că era o muzică uşor de înţeles pentru fiecare, dar, în acelaşi timp elitistă, din punctul de vedere al executantului.

          • Ioana zice:

            Despre Bach s-au scris sute de teze de doctorat. In ultimii ani, in lumea muzicii s-a initiat „trend.ul” interpretarii baroce, se canta pe instrumente vechi, tocmai pentru a pastra caracterul pe care l-a dorit compozitorul. Exista scoli si cursuri de interpretare baroca. Din punctul de vedere al executantului va spun ca muzica lui Bach este foarte clara in cerintele instrumentale ( si vocale). Pentru mine, tot Mozart ramane cel mai dificil de cantat. Muzica lui e simpla, dar perfecta.

          • Ioana zice:

            Vivaldi a fost un vizionar in ce priveste armonia. Daca ne gandim cum se compunea pe vremea lui, nimeni nu a avut curajul unor asemenea „indrazneli” armonice.
            Cat despre Cecilia, cred ca e cea mai buna mezzosoprana care a existat vreodata! E fascinanta in concert! Are o tehnica interpretativa impresionanta si o lejeritate in executie demna de invidiat. Ca sa-ti fac in ciuda :), canta cu un chitarist spaniol (foarte bun) pe care l-am cunoscut! Incerc sa il aduc in Romania pentru ca merita ascultat.

            • Marius David zice:

              tocmai de aceea, Ioana, triada mea este BAch, Vivaldi, Mozart, in aceasta ordine.
              Da, sînt curios în privinţa acelui chitarist.
              Da-mi un link 🙂

              Între doi computerişti..
              – Băi, ce fain apune soarele…
              – Da? Da-mi un link… 🙂

          • Dyo zice:

            Exemplul vivaldian e si el naucitor. Nu stiu cat de „lejera” este Cecillia dar chiar are de lucru la piesa asta.
            Inapoi la Bach, el a avut pagini care au depasit cu mult spiritul epocii. Ori de cate ori ascult Brandenburgicul trei nu pot sa inteleg cum a putut fi compus in vremea sa … Pe de alta parte, o biografie a sa sugereaza ca, in spiritul epocii, a fost un bautor de bere ( chiar a fost platit cu butoaie pline pentru unele prestatii!) si de vin ( pe vremea Domnului Isus berea nu se inventase, cred ). Asta nu cadreaza absolut deloc cu pocaismul nostru fundamentalist. Probabil ar fi primul criteriu dupa care ar fi respins din orice slujba crestina prin bisericile noastre …

        • R. zice:

          E de bine sau de rau? : ))

        • Ioana zice:

          @Agnusstick
          Prea multe fineturi! 🙂 Conjunctivul, imperativul, afirmativ, negativ…E prea mult dintr-o data.

    • guitarschizofrenic zice:

      @Naomi. scuze ca „ma iau de dumneavoastra” dar ironia fina – Nu sunt nici penticostali, nici baptisti, nici carismatici …. sunt africani 😀 sunt negri …. he he he – suna a rasism. sper ca nu asta a fost sensul cuvintelor.

      • Marius David zice:

        am moderat, GS, aşa ceva nici în glumă nu se face.

        • naomi zice:

          Frate Marius ati moderat tot lasand boloboata pe mine …. frumos

          • Marius David zice:

            Păi poate că te astămeri din acest joc inutil…
            dAcă vrei joc de cuvinte, învaţă să le foloseşti,
            dacă vrei joc de idei, stai şi cugetă-le, dar nu mai da drumu la tot felul de chestii pe care le regreţi, de care te pocăieşti mai apoi.
            Ne faci să pierdem timpul.
            Gîndeşte şi apoi scrie, Naomi.
            Îţi recomand fără glumă un exerciţiu foarte foarte bun de învăţat ortografie şi gramatică.
            COPIEREA,
            COPIE 100 DE PAGINI DIN CE VREI TU.
            dar nu din Biblia Cornilescu. Sînt greşit puse virgulele.

            Copie dintr-o carte devoţională, dar bine editată.
            Sigur vei învăţa o mulţime de lucruri şi vei putea scrie bine, corect şi coerent.

            • naomi zice:

              Cred ca nu mai este timp si nici putere pentru asa ceva. Sper ca acolo unde ma duc nu ma va modera nimeni, nici nu ma va pune sa scriu 100 de pagini. Dar stiti ce-i frumos? Acolo vom merge amandoi, si d-nul profesor universitar, si needucata de mine … acolo vom fi LA FEL … sau poate nu

              • Marius David zice:

                Naomi, dacă vrei, poţi. Sînt sigur că te poţi mobiliza.
                Dacă nu înveţi gramatica acum, în cer vei primi „pedeapsă” să înveţi pentru primii 3000 de ani din veşnicie.
                Îngerii Îl laudă pe Dumnezeu într-o gramatică perfectă.
                Noi va trebui să facem mai mult ca perfectul.

              • naomi zice:

                Trebuie sa va contrazic, acolo vom vorbi limba ingereasca fara gramatica pentru ca gramatica este pentru oameni imperfecti sa se poata intelege intre ei, dar un Dumnezeu perfect nu are nevoie nici de gramatica, nici de scris corect si coerent.
                Daca si acolo va trebui sa am parte de invatatori si profesori ……. (nu spun cum ca sa nu va pierdeti timpul cu moderarea) de care am avut „harul” sa ii am aici pe pamant, atunci mai bine raman aici .
                Dar pentru mine cerul este locul perfect, pentru ca Dumnezeu este perfect, iar Biblia spune ca voi fi ca El de-sa-var-si-ta.Punct.

              • adrian zice:

                @Naomi
                Chiar vorbiti serios? Ati studiat cumva vreun manual de limba ingereasca si ati vazut ca nu are gramatica? Daca da, dati-ne si noua referinta, eu unul sunt interesat. 🙂 Mi-e teama ca ingereasca are parte de o gramatica perfecta. Gramatica, si orice regula care instituie o ordine, nu este pentru oamenii imperfecti ci, mai curand, pentru cei care tind spre perfectiune.
                Dumnezeu este coerent si consecvent si cu Sine si cu mesajul Sau.
                Gramatica este o consecinta a ordinii in care si pentru care am fost construiti.
                In cer va fi extrem de multa ordine, coerenta si corectitudine (inclusiv gramaticala).

                Dupa cum va exprimati se pare ca nu ati avut parte de prea multi profesori si invatatori exigenti…
                Treceti peste frustrarile proprii si urmati sfaturile lui Marius Cruceru si ale altora. Puneti mana pe carte. Nu ignoranta este problema dumneavoastra, ci persistenta in a va justifica aceasta ingnoranta. Si nu va mai victimizati ca nu are nimeni nimic cu dumneavoastra.

              • naomi zice:

                Adrian, daca d-voastra imi cereti o referinta biblica pentru limba ingereasca si eu va cer referinte biblice pentru scrisul corect gramatical 😦
                Stiti parca ati fi unul din prieteni lui Iov numai ca nu aparati pe Dumnezeu ci pe fratele Marius 🙂

              • Marius David zice:

                Vai, Naomi! Nu există limbă fără gramatică. Gramatica este fascinantă. Este ca matematică şi sigur în cer este matematică. Aşa că nu scapi.
                Nu uita că Isus Cristos este numit Cuvîntul… Logos-ul… Oare de ce mă tot gîndesc ŞI la gramatică cînd citesc lucruri din astea.
                De ce nu s-a spus..
                La început a fost … Rază de Soare.

                DAcă nu te pocăieşti de aici şi dacă nu înveţi de aici, şi acolo vei avea parte de învăţători şi profesori.
                Tocmai pentru că cerul este locul perfect, Dumnezeu îţi va corecta şi gramatica. Obligatoriu.

              • naomi zice:

                Atunci cand El va veni vom fi ca El, vom sta fata in fata si ne vom privi ca intr-o oglinda. Referintele biblice gasitile d-voastra.
                Si sunt sigura ca nu ma va pune nimeni la scris pentru ca nu va mai fi nimic de scris.

      • naomi zice:

        Nu este rasism:
        – familia in cauza era din Africa, deci era o realitate; daca as spune: nu sunteti baptist,spre exemplu, ca sunteti roman ar insemna asta rasism?
        – umorul era in simplitatea raspunsului – un joc de cuvinte.
        Unde ati vazut rasism?

        • guitarschizofrenic zice:

          @ Naomi. „– familia in cauza era din Africa, deci era o realitate….” si mai bine! adica e o realitate ca oamenii aceia au facut ce au facut pentru ca sunt negrii sau/si din Africa!!!!! oh my God! aceasi „demonstratie” ca si in primul comment.
          „…daca as spune: nu sunteti baptist,spre exemplu, ca sunteti roman ar insemna asta rasism?” nu ar insemna rasism ci xenofobie,si este strans legat de. (si daca tot vorbim mentionez ca nu ma consider baptist) sau pur si simplu ar insemna un sofism slab sau un paralogism dar „accentele ironice fine” (umorul in simplitatea lui…) dau alt ton decat cel logic-demonstrativ.

  22. elisa zice:

    Aici discuta si maestrii ai muzicii . 🙂
    si noi „cei mai mici si neinsemnati frati ai Sai”.
    Meseria trebuie sa ne-o facem bine, oricare ar fi ea; numai sa nu facem o mesrie din
    Cantarea Noua, pe care vrea Cel Preasfant sa o auda de pe buzele noastre de oameni pacatosi salvati prin Har.
    Sa nu ne dam slava unii altora; acest lucru este o uriciune inaintea Domnului.
    R,
    Si la noi „trupa de frauda si intinare”(M.C>) acopera cantarea comuna in loc sa o conduca…la voi zici ca s-a schimbat..deci speram: dum spira spero !
    In schimb cantarea este cea placuta Domnului, duhovniceasca.

    • Ioana zice:

      @elisa
      Maestrii muzicii sunt ca niste paiate? Cei care in muzica si-au castigat titlul de „maestru” (si nu este nimic de luat in deradere) au muncit o viata intreaga pentru asta. Nu au avut copilarie, nu a stiut ce e joaca, ce e relaxarea. Ce ati propune dvs. acum, sa nu isi faca meseria? Mi se pare o interpretare torsionata a Scripturii, ceea ce induceti dvs.

  23. elisa zice:

    erata: dum spiro spero

  24. Eva zice:

    M-am bucurat să citesc articolul, mai ales că m-am frământat cu problema asta în ultima vreme .
    Am fost şi eu într-o biserică în care nu m-am putut închina pentru că era gălăgie în jurul meu. M-am bănuit de idei preconcepute specifice bisericilor neoprotestante tradiţionale. Tot gândindu-mă la asta, am ajuns la concluzia că nu gălăgia în sine era problema (fusesem în locuri mult mai gălăgioase în care am putut să mă rog sau să-I cânt în gând Domnului), ci tipul de atmosferă. Pe mine nu mă îndemna la închinare.

    Probabil n-aş putea şti sigur, indiferent cât de cu băgare de seamă aş privi, cum e inima unui om care cântă, cât de sincer e în acele momente înaintea lui Dumnezeu.
    Mă pot uita la roadele lui eventual, însă Dumnezeu e singurul care cunoaşte gândurile ascunse ale inimii, aşa că încerc să-I las Lui judecata.

    Cred că standarele pentru alegerea celor care conduc închinarea ar trebui să vizeze atât trăirea de fiecare zi cu Dumnezeu, cât şi capacitatea de a cânta bine.
    Nu aveţi cântăreţi foarte buni în biserică? Nu-i bai, puneţi-i pe cei mai buni dintre cei care sunt acolo, care, prin tot ce fac, încearcă să-I fie plăcuţi Domnului!

    Ceea ce m-ar bucura mult ar fi ca ei să nu uite că dragostea nu face rău aproapelui, nici măcar în ceea ce priveşte poluarea fonică…

  25. Marius, cred că-ţi aminteşti despre paginile în care Hermann Hesse, în „Jocul cu mărgelele de sticlă”, scria că în timpurile de decadenţă a civilizaţiei, muzica devine nu numai vulgară, ci şi zgomotoasă.
    Biserica suferă acelaşi proces de decadenţă, predicile şi lucrarea de evanghelizare sunt pe măsura muzicii despre care vorbeşti. Tot la tine pe blog am citit scrisoarea despre tinerii care ieşeau la o ţigară, în pauza de tineret. Tot la tine am citit despre moda din biserică, despre „revoluţia sexuală” din adunări, despre toleranţa pastorilor…
    Cu alte cuvinte, vuvuzela este, de fapt, woodoozelă, e vrăjeală sau vrăjitorie şi, pînă la urmă, un simptom.
    Metafora ta rezistă, ce e drept, dar trebuie să accepţi că biserica a devenit stadion. De cîte ori l-am folosit şi noi?
    Acum, să-ţi mai spun o năzdrăvănie şi să te las pe tine să faci analogii: producţia de vuvuzele reprezintă o afacere, dar nu e cea mai importantă. Marea lovitură au dat-o cei ce produc şi vînd dopuri pentru urechi, ca să nu auzi vuvuzelele! Ăia s-au umplut de bani…
    Cu alte cuvinte, de unde luăm dopuri? Şi, mai ales, care sunt acelea?

  26. Andrei zice:

    Iată și aici alte cîteva alte idei despre folosirea magnificului instrument în biserici: http://stuffchristianslike.net/2010/06/vuvuzelas-in-church/

    • Dyo zice:

      Sunt de acord cu autorul … Doar ca, spre deosebire de el, eu as da-o fiecarui membru al congregatiei si cu drept de folosinta doar in timpul predicii …

  27. Laurentiu zice:

    Din pacate, tot ce e scris in postare e adevarat. Insa ce faci atunci cand vrei sa conduci o trupa de inchinare, mergi cu sfiala si emotii la microfon, incredintezi totul in mana Domnului, de la volum pana la ritm…pe deasupra te trec si toate transpiratiile pentru ca vrei ca biserica sa fie zidita si vrei ca oamenii sa se inchine, nu sa se poticneasca,totusi esti privit ca unul care „E în centrul atenţiei, e bine! Fetele se uită la el, deci poate închide ochii în majoritatea timpului… mai trage din cînd în cînd printre gene cîte o privire de verificare…”? cum faci sa iesi din paradigma asta de „fraudulos” si „intinator”, paradigma cu care oamenii s-au obisnuit asa de tare incat generalizeaza, detesta, exclud sau mai rau „invidiaza” orice om care merge la microfon? chiar daca acesta vrea din toata inima sa slujeasca, sa se lase folosit de Tatal si sa se inchine in Duh si adevar…

    • Pomisor zice:

      Vrea cineva sa slujeasca lui Dumnezeu? Perfect! Foarte bine!
      Dar … sunt mai multe posibilitati: 1) in particular (in camaruta); 2) in public.
      Oricine poate sluji lui Dumnezeu in particular, ba chiar este foarte indicat acest lucru. Dar cand cineva doreste sa slujeasca lui Dumnezeu in public trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate pentru ca slujirea lui sa nu ii aduca dispret (meritat), atat din partea publicului cat si din partea lui Dumnezeu. Aici exista regula „iceberg-ului”: trebuie sa se vada mai putin decat exista (grosul activitatii se desfasoara in camaruta, nu pe scena).

      Eu nu sunt artist dar in ceea ce fac imi dau cat de cat silintele sa nu ma fac de ras nici pe mine, nici grupurile (institutii) pe care le reprezint.

  28. BenO zice:

    Cunoaşteţi celebrul Amazing Grace. Ei la origine, muzica este un cântec de pahar irlandez. Cam asta e cu amestecul lumii. O mulţime de cântece din cântările Evangheliei sunt la origine cântece de bar.
    @Ioana: Şi eu iubesc muzica bună în biserică, în special cea corală, chiar studiez muzica şi nu apreciez zgomotele astea ce se dau drept sunete. Dar bunica cânta doine kitsch şi era foarte sinceră. Depinde mult şi de nivelul de cultură la care se alfă biserica. Nu ştiu dacă soluţia este profesionalismul muzical. Şi dacă vorbim de experienţe dintr-astea am avut ocazia să aud un cor foarte bun,cu un sunet cald omogen la mine în biserică odată, şi din păcate am fost curios să-i văd şi după repetiţii. Am fost dezamăgit complet. În afară de faptul că erau profesionişti…doar bancuri nepotrivite şi comentarii cu privire la biserică şi la cât de prost cânta pianistul nostru.

    • Ioana zice:

      Doinele nu sunt kitch!!! Nu am afirmat sau indus asa ceva. Doinele si in general folclorul autentic sunt de mare valoare si ar trebui pastrate si transmise din generatie in generatie. In niciun caz „manelizate”…
      In ce priveste lumea muzicii …este o jungla. Nu ma indoiesc ca ati fost dezamagit de profesionisti.

    • guitarschizofrenic zice:

      @BenO muzica imnului Amazing Grace nu este la origine un cantec de pahar. ci o melodie traditionala New Britain, care din cate stiu eu nu are versuri. parerile sunt impartite unii spun ca New Britain – tema americana – are la origine doua teme de origine celta – celti din partea Scotiei – dar nu sunt dovezi. muzica folclorica celta – scotiana, irlandeza, galeza (welsh) – nu este muzica de pahar, asa cum nu este nici muzica folclorica romaneasca – autentica – muzica de pahar.
      Imnurile crestine au fost folosite „pe post” de muzica de pahar in regatul unit, si inca mai sunt folosite, in mod ironic.

  29. titirez zice:

    Eu cred că expresia „Laudă şi Închinare” este greşită, din punct de vedere…nu ştiu, teologic ?
    Construcţia „Laudă şi Închinare”, este din punct de vedere al logicii formale, o conjuncţie. Din punct de vedere gramatical, „Laudă şi închinare” conţine partea de vorbire „conjuncţie”, lucru perfect normal şi de aşteptat, nu ar avea sens ca logica formală să se contrazică cu limba pe care o folosim.
    Dar! E o conjuncţie copulativă, lucru de remarcat. Adecă, părţile pe care le conjugă (dacă acesta e verbul potrivit) au acelaşi „rang” !
    Bun, deci Lauda şi Închinarea sunt sfere distincte, şi nuu există o relaţie de subordonare între ele. La concluzia asta ajungem dacă analizăm expresia cuvânt cu cuvânt. Dar asta are efecte dezastruoase !!
    Dacă Lauda este un lucru distinct, independent de Închinare, atunci nu ştiu ce fel de laudă e aceea ! Dacă Lauda nu e supusă închinării, atunci e normal să lăudăm fără să ne închinăm, pentru că nu facem altceva decât să confirmăm teologia din spatele expresiei.
    Cred că un termen mai potrivit ar fi „Laudă în Închinare”.
    PS: Eu cred că e mai bine ca un frate singur să conducă închinarea prin muzică în biserică. Tânăr, bătrân, nu contează, să ştie muzică. Cel puţin el nu-şi va face albume pe facebook gen „Fun during worship with da band”. Pentru că atunci când aplicăm şablonul rockoid, lumesc al trupei – baterie + 2 bucata chitară, mă tem că se ajunge în mod natural la accentul căzut asupra trupei, şi nu asupra lui Dumnezeu. De ce ? Just because ! Pentru că pentru asta a fost făcut aranjamentul sus-numit, şi „răscumpărarea” lui nu ştiu dacă se poate face, şi chiar dacă se poate, până acum mă tem că nu prea a reuşit.

    • Marius David zice:

      ai intuit tu ceva, da, este o construcţie greşită, dar discuţia este complicată..
      Ce este închinarea?
      Nu este închinarea şi colecta, darurile etc.?

      • titirez zice:

        Nu cred că pot scrie o definiţie comprehensivă a închinării, dar tot ceea ce este făcut în viaţa de credinţă, prin credinţă implică închinare. Primul sinonim „nespiritual” al închinării nu este dedicarea ?
        /*
        din dexonline.ro
        A ÎNCHINÁ închín 1. tranz. 1) ist. (cetăți, țări, ținuturi etc.) A preda (unei puteri străine) în semn de supunere. 2) pop. A aduce în dar; a dărui. 3) fam. (băuturi alcoolice) A consuma pentru a-și face plăcere; a cinsti. ~ în sănătatea cuiva. 4) (opere de artă) A destina printr-o dedicație; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare
        */

        • Mihai Sorin zice:

          Nu,
          primul sinomim al inchinarii nu e dedicarea,

          primul sinonim al inchinarii este recunoasterea,
          apoi cinstirea,
          apoi supunerea in sensul de subrdonarea fata de vointa celui de face subiectul inchinarii ( de frica initial)m
          apoi dedicarea care e de fapt o supunere din dragoste.

  30. elisa zice:

    Eddie,
    era vorba de altceva:etalarea persoanei care canta, care distrage atentia de la Domnul, care nu este pe primul loc..ci persoana care interpreteaza…”omul nu ar trebui sa se vada, cand o face cu smerenie cautand sa-L inalte numai pe El”
    In general se prezinta toaletele…vocea…
    Nu inteleg de ce exista acele trupe de inchinare?nu trebuie sa ne inchinam toti lui Dumnezeu in adunare?unii o fac;altii doar asista.
    Se cheama vedetism pana la urma.

  31. Mihai Sorin zice:

    titirez,

    constructia „lauda si inchinare” e evident una artificiala.
    propunerea ta „lauda in inchinare ” nu e mai fericita din punct de vedere al semanticii
    (spirituale) notiunilor.

    corect este Inchinare prin lauda.

    ( inchinarea fiind scopul, lauda fiind mijlocul – unul din cele prin care se poate realiza)

    Asta deoarece ne putem inchina:
    – prin multumiri (multumesc Doamne ca mi-ai dat..)
    – prin lauda (laudat sa fii Tu stapane al cerului si pamantului..)
    – prin darnicie (ca act de supunere fata de Cuvant)
    – prin atitudine reverentioasa si smerita ( interpretarea cu duh de mandrie, cu etalare personala nu are de-a face cu nimic cu inchinarea, chiar daca versurile sunt biblice, ci in mod cert cu un alt fel de declaratie de dragoste : Satane sunt a ta/ al tau..iata fac exact lucrurile tale, ma mandresc)
    – prin rugcaiuni de mijlocire pentru altii (recunoscand astfel faptul ca Dumnezeu e capabil sa implineasca ceea ce cerem)
    – prin refuzul raului (vezi subiectul postarii cu furtul prin incalcarea legii de autor)
    – prin refuzul inchinarii false fta de un om sau un sistem (vezi Daniel)

    Toate acestea sunt moduri concrete de inchinare.
    Inchinarea de fapt insemnand recunoasterea statutului Suveran al Lui Dumnezeu, in univers si in viata personala, recunoastere manifestata nu prin a fi „de acord” cu acest fapt (caci si dracii cred, sunt de acord, si se infioara) ci prin a fi „in acord „cu acest statut , adica a-l recunoaste si a-i implini Voia, voie care e manifestata distinct In Legea lui Dumnezeu( Biblia sau Sfanta Scriptura, in calitate de Constitutie a Planetei).

    • titirez zice:

      Înţeleg, dar ce am vrut să spun prin „Laudă în închinare” e următorul lucru:
      Închinarea este implicată de fiecare lucru al vieţii de credinţă, aşa cum aţi exemplificat în mod foarte practic. Viaţa de credinţă implică închinarea la fiecare pas. Astfel, prin „Laudă în Închinare” am vrut să subliniez faptul că Lauda este făcută în parametrii Închinării – închinarea atât ca şi constantă a vieţii de credinţă, cât şi concretizată practic.

  32. blogideologic zice:

    Bun articol !

  33. Gica zice:

    Am observat şi eu un lucru, nu nou: mulţi, mulţi tineri cântă o muzică îmbibată în problema lor poate cea mai gravă: senzualitatea. Uitaţi-vă la textele cantarilor:” să Te (te) simt”, „să mă atingi”, tot felul de texte despre mâini, inimă, ochi, piept… şi câte alte pasaje de-a dreptul greţoase. Cât despre cântatul/ascultatul „muzicii” la volum maxim cred ca e singura cale prin care mintea e scoasă afară din ecuaţie. Asta se doreşte! În acele momente e imposibil sa te închini şi se aduna nişte factori: armonia cântărilor (jalnică la multe cantări) adică sunete, imagini („căci rochiţa prea scurtată, nu e binecuvîntată…”), mirosuri, atingeri (dacă e vre-unul mai îndragostit şi o ţine pe tipă de mâna) şi astfel, cel puţin biologic, mintea e în încapacitate de a reflecta, de a se închina. Ajung la creier prea multe impulsuri şi nu mai ştie nici el, săracul, ce sa mai facă.(Deschide vre-o 15 pagini web, mai un Media Player, mai un Word..înţelegeţi idea… şi computeru se blochează). Nu te mai gandesti la nimic. Doar simti! Ce? … Se formează un ghiveci. Dar, din păcate, asta se caută. Umplerea golului. Se caută alungarea oricărei urme de raţiune şi reflectare. Da, instrumente, da, voci, dar care să-i facă pe cei ce cântă să se gandească la cer şi la Domnul nostru. Dumnezeu vrea rafinament muzical şi fineţe. Sunt convins că problema muzicii de azi provine din alte infecţii.
    Unul dintre textele fundamentale în privinţa închinării este cel din Matei 6 unde Domnul Isus vorbeşte despre un „ascuns”, despre o linişte, despre o reflectare şi o stare de vorbă sinceră şi adevărată cu Dumnezeu.
    Doamne ajută-mă să cânt „în cămăruţă”!

    • michael zice:

      nu m`am gandit niciodata ca in biserica intelesul acestor cuvinte pot capata conotatii erotice. daca sensul unor cuvinte este pervertit de mediul lumesc in care traim, eu zic sa ne dezvoltam propriul limbaj. unul pur bisericesc, imaculat, criptat, ermetic samd. valeleu!!!

      • michael zice:

        erata: poate

      • R. zice:

        Nici eu nu m-am gandit. Si cred ca cei mai multi nu s-au gandit. Numai Gicuta s-a gandit, din cauza imaginatiei lui nesanatoase, care aceasta este gretoasa, si nu mesajul cantarilor.

        • Gicuţă zice:

          michael şi R. mulţumesc pentru lămuriri şi pt că m-aţi făcut să văd unde e problema. Şi când am crezut că am şi eu dreptate… Oh, nenorocitul de mine.. (vă sfătuiesc să vă verificaţi hipofiza anterioară)

    • Marius David zice:

      mă tem că ai dreptate…

  34. Dyo zice:

    Cred ca acest trend de care se vorbeste in postare este reflexul unui proces care napadeste din plin lumea ( nu neaparat crestina ) in care traim. Totul s-a trivializat: muzica, pictura, scrisul … predicarea, studiul biblic, inchinarea, muzica … Cu totii ne pricepem la toate.
    Cel mai trist este ca acest fapt e insotit de parasirea aspiratiilor de excelenta; ne multumim cu jumatati de masura, cu lucruri de doi bani. Este o dictatura a mediocritatii pe care, din pacate, blogareala nu face decat sa o consolideze si mai mult. Si uite asa putem sa dam mana cu Salieri, regele tuturor mediocritatilor din aceasta lume ( superba imaginea lui Forman!) si sa ucidem orice incercare a darului divin de a ne oferi ceva mai mult decat asurzeala ridicolelor vuvuzele …

    • Marius David zice:

      Draga Dyo, la unele nu avem ce trivializa…. cu muzica am făcut-o lată… dar la beletristică nu avem nimic.
      E grav.

      • Dyo zice:

        In domeniul literar suntem profilati pe carti „sfatoase” in care autorii te invata „cum sa”: te rogi, te inchini, predici, cresti spiritual, studiezi Biblia, postesti, citesti, mananci, bei, te bucuri de sexualitate ( in casnicie binenteles!), iubesti, ajuti pe saraci, canti, asculti muzica ( si mai ales ce sa asculti! ) … si multe altele.
        Mai sunt si cateva carti in domeniul beletristic care nu pot iesi din anumite tipare telenovelistice, clisee si limba de lemn crestineasca, traduse si pe la noi. Din pacate calitatea lor artistica este inca indoielnica si, dupa mai multe incercari, am renuntat sa mai citesc din astea. Probabil trebuie sa ne multumim cu un Dostoievski, farame de Tolstoi, Exupery si …
        Hm, sunt totusi putine optiuni si pe aici … poate mai stiti altele …

        • Marius David zice:

          Beletristica evanghelică este superbă, dar lipseşte cu desăvîrşire, Dyo.
          Chiar nu-mi vine în minte nimic şi mă chinui.
          … Goooool!
          Absolut nimic!

          • Dyo zice:

            Francine Rivers, Ligia Seman, Janette Oke, Tim LaHaye sunt doar cateva exemple dintre cei ce au mai circulat, chiar si tradusi, pe la noi. Iar GBV a publicat o serie intreaga de nuvele crestine – nu-mi mai aduc aminte numele autorilor – pentru uzul credinciosilor si pentru evanghelizare.
            Nu este chiar gol spatiul Marius, doar irelevant …
            … incolor, inodor si insipid, cum sugeram mai sus …

          • michael zice:

            avem o LIGIA SEMAN, PARASCHIVA POP. or mai fi si altii.

  35. naomi zice:

    Stiu ca pot am mai facut-o dar nu vreau.
    Multumesc pentru intentiile bune si le apreciez desi mi s-au parut ironice.

    • Ioana zice:

      @naomi
      Nu a fost nicio umbra de ironie din partea nimanui. Doar tu ai incercat-o. Si continui asa, chiar nu inteleg de ce.

    • Marius David zice:

      aia n-a fost ironie. A fost foarte serios şi sper să faci asta.

      • naomi zice:

        Stiu, si va mai multumesc inca o data. Dar va intreb: nu va fi o pierdere de vreme acum cand sunt atatea de facut? S-ar putea sa primesc „viza” inainte de a termina si atunci nu mai bine as aduna comori pentru cer?
        Si sa va mai spun un secret: defectul meu mi-a folosit de atatea ori sa-mi smeresc fiinta, cum vroia sa se ridice cum, paf, cineva se gasea sa o doboare. Mi-a facut atat bine, cum sa ma despart de el? 🙂

  36. elisa zice:

    Naomi, nu stim ce va fi acolo, apostlul Pavel a tinut secret ceea ce a aflat ACOLO . 🙂
    Ioana, iarta-ma,
    regret ca ai inteles asa….spuneam ca fiecare om(mai les cei credniciosi) trebuie sa-si faca meseria la superlativ…dar ca in adunarea Domnului cand ne inchinam Lui,
    noi nu mai facem meserie;facem ascultare in toate zilele,apoi mergem in locasul sfant si uitam de tot ceea ce e in lume, cantandu-i Domnului dintr-o inima curata.
    El ne vrea simpli, curati :sa ne ajute Domnul sa fim asa cum El doreste;aceasta este ESENTA vietii.

  37. elisa zice:

    Naomi,
    „Dumnezeu perfect nu are nevoie nici de gramatica, nici de scris corect si coerent.”
    Tu nu citesti in Biblie ca Domnul scrie gramatical, corect , perfect?
    Acolo Domnul nu a scris aiurea..ca vezi..nu asta conteaza….
    Daca Domnul ne-ar fi pus la unii nasul in frunte, la altii ochii pe mana?
    Chiar nu vezi tu perfectiunea in creatia lui Dumnezeu?Il numesti perfect si ESTE,
    in toate;cum altfel s-ar putea?
    Uitat-te la un globulet de papadie, cata simetrie..cata perfectiune…
    Imi pare rau dar esti cam incapatanata…or fi tot profesorii devina?. 🙂
    „Faceti toate lucrurile ca pentru Domnul”

    • naomi zice:

      Elisa
      Petru nu a avut nici un pic de scoala dar Dumnezeu l-a folosit mult in lucrarea Lui.
      Deci perfectiunea lui Dumnezeu nu sta in scris.
      Iar cu privire la scierea Bibliei, nu este perfect scrisa gramatical . Poate in vremea aceea cand s-a tradus Biblia era, dar nu acum.
      Tot ce a facut Dumnezeu este perfect, dar ceea ce creaza omul este imperfect si schimbator, cine stie daca peste cativa ani scrisul SMS nu va lua locul scrisulului corect si coerent. Cine sti?

  38. cmdc zice:

    O tema de reflectie la care cer o solutie: majoritatea bisericilor noastre (sa zicem 70%) sunt in orase sub 40-50000 locuitori sau sate unde resursele sunt asa limitate, probabil nici macar o scoala populara de arta nu exista unde se poate patrunde in tainele muzicii. Ce ar trebui facut in asemenea Biserici, unde cei care canta in cor sunt departe de a fi profesionisti, poate abia citesc notele (10% dintre ei ) si jumatate canta fals. Este acceptata o slujire „dupa ureche” dar din inima? Trecand la partea de conducere in inchinare, unde chitaristul a „furat” meseria de la cine a putut, pianistul e fostul organist care s-a straduit si el cat de cat sa ajunga la un nivel acceptabil, de cel care canta la tobe – ce sa mai vorbim (un instrument recent introdus in Bisericile noastre – pana mai deunazi erau afurisiti cei care atingeau asa ceva)… In afara de o inima sincera si mult zel nu cred ca poti astepta mult din partea lor tocmai pentru ca nu au avut de unde – de la cine sa invete lucrurile acestea. Mai pot sluji avand in vedere calitatea cantarii lor?Am vazut multe grupuri din acestea care aveau nivelul sonor prea ridicat si din „prea multa ravna” – ravna fara pricepere. Ce ne facem cu acestia? Ii „taiem” – ce punem in loc?
    Marturisesc ca am vazut „trupe de inchinare cu volumul prea tare” mergand in Biserici mici (locuri unde profesionistii sigur nu coboara de pe piedestalul lor – strada nu e asfaltata, se murdaresc papuci..) si enoriasi emotionati de lucrarea lor – nu ca volumul era prea tare ci pentru ca cineva si-a amintit de ei.
    Personal cred ca problema e mult mai complexa, trebuie nuantata si cred ca articolul se potriveste la 20% din Biserici si in consecinta e gresita generalizarea. Ideile sunt frumoase – sunt si realiste?
    Mai cred deasemenea, ca situatia actuala poate fi pusa si pe seama lipsei unei Scoli in domeniu, al unor repere si „somitati” si mai ales pe lipsa unei traditii in domeniu.
    Personal, prefer o Biserica mai putin profesionalizata dar mai calda, mai vie, uneia liturgizata, profesionista in slujire dar rece.
    P.S. Cred ca fratele Marius face referire la „mainstream” si cred ca face o greseala gand il generalizeaza. S-ar putea ca realitatea de la televizor sau de la radio sa difere mult de cea din Bisericile „mici si mijlocii”. „Parerea mea” 🙂

  39. alterema zice:

    0 suta saizeci si trei de comentariiiiiii!!!! Asta inseamna ori ca cititorii blogului se uita la CM2010 si stiu ce e vuvuzela si cum face, ori ca au intalnit prea des vuvuzelele evanghelice. Anyway, inca nu-mi vine sa cred potopul de raspunsuri pe care l-a generat postarea asta. Inseamna ca ati atins, fr. Marius, o coarda sensibila…

  40. guitarschizofrenic zice:

    am vazut tube ul cu Cecilia Bartoli, fantastic, ma incearca intotdeauna acealasi sentiment, nu pot crede ca e real! pun si eu doua clipuri din Nozze di Figaro probabil cea mai frumoasa versiune, inregistrata cu Cecilia Bartoli, Renee Fleming, Bryn Terfel, Dwayine Croft and more. Bartoli „al desio” si Bartoli & Fleming „sull aria”

    recomand DVD ul (desi este mai greu de gasit!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.