„Ce bastard frumuşel!” UPDATE ŞI LATER UPDATE – CITAT

Disclaimer: acest post este o pătrăţoşenie foarte colţuroasă. Vă rog să mai citiţi o dată înainte de a comenta la iritare.

Ravi Zacharias citează într-una dintre conferinţele sale audio o scriitoare care relatează următoarea întîmplare, pe care o citez dintr-o memorie proastă:

Eram la o festivitate de absolvire (a propos, aşa se spune în limba română ABSOLVIRE, NU GRADUARE, GRADUARE se spune numai în limba romârcană, pe care unii dintre neoprotestanţi o folosesc. Nota mea). La un moment dat pe scenă se urcă o fetişcană de sub roba căreia ieşea o burtă care arăta ultimele luni ale unei sarcini. Toată asistenţa s-a ridicat în picioare şi a început să o aplaude pe tînăra mămică, despre care se înţelegea că poartă în pîntec copilul unui tată necunoscut.

Am rămas împietrită locului gîndindu-mă că în urmă cu 20 de ani atitudinea faţă de această fată ar fi fost alta. Acum o aplaudăm la scenă deschisă, dar nimeni nu-i va purta de grijă şi nimeni nu se va interesa de copilul nou născut. Celebrăm fără graţie şi har. Altădată am fi considerat ruşinos şi condamnabil ceea ce se întîmplă, nicicum un act de eroism un copil conceput la o petrecere studenţească cu alcool şi „liniuţe”, dar am fi fost interesaţi de soarta micuţei sau micuţului, de ajutotarea mamei, sfătuirea împotriva avortului, ajutorul după naştere. Am fi avut milă şi har, dar nu îngăduinţă faţă de păcat.

Dacă găsesc citatul, înlocuiesc gîndurile mele strecurate abuziv între gîndurile respectivei, dar ideea era următoarea: să fim atenţi la ce anume celebrăm astăzi, mîine acest lucru ne va schimba valorile. De asemenea, respectiva atrăgea atenţia la faptul că cele două chestiuni trebuie despărţite: una este fapta în sine, care nu este vrednică nici de aplauze şi nici de admiraţie, o încurajare tacită a laşităţii unui mascul nebărbăţit, o celebrare a imoralităţii şi alta este actul de milă şi de har pentru o fată aflată în asemenea situaţie.

Ruşinea nu trebuie alungată prin aplauze şi harul nu trebuie uitat şi ascuns în roba de judecător pe care ne-o asumăm mult prea repede.

Trebuie să ne întrebăm în continuare de ce un asemenea text există în Biblie şi cum se aplică astăzi cînd pe reţelele de socializare ne exhibăm şi păcatele şi consecinţele lor.

Deuteronom 23:2 Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului.

Osea 5:7 Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.

Ce sens are acest text astăzi? E har! Da, înţeleg! Să păcătuim aşadar ca să se înmulţească harul?

Sînt cu inima frîntă ca pastor cînd văd o fetişcană batjocorită de un nemernic, care fată, bravo ei, a renunţat la avort şi a născut copilul, dar care este încurajată să acopere prea uşor rana păcatului ei prin „ce drăguţ!”. Tragedia, pe care mi-o semnalează soţia mea, este că aceşti dulci alintători ai copilaşului născut „din flori” se întorc imediat şi din gurile de canal scot bîrfă şi condamnare, dar pe ascuns, pe furiş, clipind din ochi şi punînd mîna la gură. „Vai ce copilaş frumos! Lasă, dragă, toată lumea păţeşte aşa” spun în faţă, „Un bastard! O curvă! O stricată” strigă în spate.

Am confruntat o asemenea persoană astfel:

– Ce n-are dreptul? Ce să facă acum? Bravo ei, voi sînteţi greşiţi, n-aveţi dreptul să o condamnaţi! Uite ce frumuşei sînt amîndoi… şi ce nume drăguţ!

– Bine, doamnă, dar să despărţim lucrurile… una este ea, copilul şi alta este fapta. Fapta prin care a rezultat acest copil se numeşte curvie… nici mai ult nici mai puţin.

– Sînteţi crud şi prea dur, cum se poate aşa ceva. Ea este o fată cultivată, excelentă… şi continuă eulogia… şi apoi este ca şi cu văduva şi cu orfanul…

– Nu, nu este ca şi văduva şi orfanul, este cu totul diferit. Văduva nu şi-a dat drumul poftelor în răzvrătire faţă de părinţi după o beţie în discutecă, doamnă dragă, dar ştiu că aveţi un fiu!

– Da!

– Cîţi ani are?

– 24!

– Sînteţi de acord să-i fac cunoştinţă cu proaspăta mămică care se apropie de vîrsta lui? Aţi fi de acord să se căsătorească cu ea?

– Nu!

– De ce?

– Cred că nu trebuie să răspund la întrebare, nu?

– Ba da, doamnă, ba da…. este o femeie cinstită şi are un copil frumos… numai că sămînţa florilor din care este făcut copilul acesta nu-i aparţine băiatului dvs.? Atunci sînteţi o egoistă! Vreţi numai să vă perpetuaţi? Unde vă este acum dragostea şi mila?

Aceştia alintă mama şi copilul, dar nu au nicio intenţie să aline vreuna dintre suferinţele pricinuite de păcat. Unde este confruntarea curajoasă, pastorală, din care ţîşnesc, este adevărat, prima dată lacrimile de nervi, frustrare, întristare … şi apoi… dă, Doamne, pocăinţă, după care să urmeze asistenţa eclesială faţă de aceste cazuri? Unde ne sînt bărbaţii din biserici, care după împerecheri animalice de-o noapte, să-şi asume şi responsabilitatea faptelor, nu numai cei 150 de roni pentru un avort?

Cine se va ocupa de feţii frumoşi din flori (-le parcului din campusurile studenţeşti) şi de ilenele cosînzene din lacrimile de regrete şi părăsire? Le lăsăm în singurătate, ciudă şi frustrare pe aceste mame singure, aplaudate la scenă deschisă, dar cărora le închidem toţi uşile mai apoi. Sărmane purtătoare de bitangi sînt încurajate pe facebook, dar neglijate de biserică?

Şi, pe de altă parte, cine va avea curajul să înfrunte privirile neruşinate ale celor încurajate să-şi ducă viaţa mai departe în acest fel, femei fără căpătîi care se întăresc prin aprobarea publică în acest stil de viaţă devenit exemplar pentru fiicele noastre?

Oare aplauzele de astăzi nu vor pava drumul spre cruzimea de mîine? Celebrarea de astăzi nu ne va redelimita normalitatea de mîine?

Cred că ar trebui să avem mai multă grijă la ceea ce aplaudăm… se va întoarce nu numai împotriva noastră, dar mai ales împotriva fetei în roba de absolvire. Prin aplauzele noastre prosteşti nu vom face altceva decît să mărim numărul de victime printre bietele fete fără minte şi să îi încurajăm pe boii încălţaţi, masculii laşi şi iresponsabili care îşi împrăştie sămînţa pe unde apucă lăsaţi în voia patimilor lor blestemate, ale căror victime vor cădea mîine fiicele şi nepoatele noastre.

Nu aplaudăm o cultură a curajului şi dragostei, ci golăneala, mişelia, godăceala, împerecherea, simpla montă, puiala şi goneala.

Să ne ierte Dumnezeu că nu ştim nici să spunem păcatului pe nume şi nici să-i chemăm pe păcătoşi la har şi iertare în smerenie şi frîngere.

Tocmai citesc un articol despre felul în care lecturăm scriitorii care au fost stăpîniţi de droguri. Simt vinovăţia sau nu? Tind să se scuze sau nu? Este căderea celebrată. Interesantă abordare.

UPDATE: O FOARTE INTERESANTĂ DISCUŢIE SE PETRECE CHIAR ACUM AICI.

LATER UPDATE: CITATUL

Le mulţumesc celor care mi-au trimis indicaţiile legate de carte şi pagini. Iată citatul invocat aici în forma originală.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

88 de răspunsuri la „Ce bastard frumuşel!” UPDATE ŞI LATER UPDATE – CITAT

  1. Patrix zice:

    uuuuuuuuuuuuuups! wwwwwwwwwwwwwaw! Politically incorect!

  2. Mircea Buzdugan zice:

    Dur dar foarte adevărat! Am vrut sa reactionez, dar este bine ca ati pus avertizarea.

    • Claudiu zice:

      Ni se pare dur pentru ca moralitatea noastra ca si crestini a fost foarte mult afectata de standardele lumii ce ne inconjoara.

      • Marius David zice:

        Claudiu, una este moralitatea şi alta este mila. Moralitatea fără milă ne transformă în nişte judecători nedrepţi, Mila fără moralitate ne transformă în nişte lăcrămoşi dezorientaţi.
        Lumea în care trăim a renunţat la amîndouă şi la milă şi la moralitate.

        • Claudiu zice:

          Este in mare masura adevarat. Deci ar trebui ca atunci cand judecam dupa dreptate sa avem mila, si in acest fel vom judeca corect. Mai ales daca suntem crestini si suntem mantuiti prin marea dragoste a lui Dumnezeu aratata in Isus Hristos.

          Cred ca este necesar ca in astfel de cazuri sa aratam mila dar in acelasi timp sa aratam spre dreptatea lui Dumnezeu. Nu judecam noi ci El. Intotdeauna sa aratam spre El, altfel pare ca noi judecam si este inacceptabil atata timp cat si eu sunt un pacatos salvat prin har.

          Daca vom arata mila fata de astfel de persoane fara sa aratam spre dreptatea lui Dumnezeu, spre standardul Sau de moralitate, vom face cred eu un rau mare, lasandu-l pe cel in cauza sa creada ca este in regula ceea ce a facut ajungand sa se victimizeze la un anumit moment dat.

    • Marius David zice:

      e bine că ai mai citit încă o dată.

  3. Pomisor zice:

    Offff „blestemata efa mica” (standardul dublu)… (Mica 6:10,11) Cand oare se va invata folosirea aceluiasi standard?

    Un articol corect…

  4. Liviu P zice:

    Needless to say more… Putem adăuga eventual cazul doamnei/domnişoarei care a participat la „Dansez pentru tine” având un copil acasă făcut tot cu un mascul pe care nu l-a interesat nimic mai mult decât satisfacerea personală de moment. Nu urmăresc genul acesta de emisiuni însă s-a făcut multă gălăgie şi cu acest caz prin mass-media cum că „ce curajoasă mămică, a avut curajul să nu avorteze şi să se chinuie să-şi crească singură copilul”. Întrebarea mea (şi cred că este legitimă) este: de ce l-a făcut dacă ştia că îi va fi greu să-l crească? De aici pot decurge mai multe întrebări în cascadă: De ce nu s-au căsătorit înainte să-şi asume riscul unui copil? De ce le ridicăm în slăvi pe aceste mămici când de fapt este greşit actul încă de la rădăcină? Ce exemplu va putea da o astfel de mamă copilului când va veni acasă tot cu un alt bărbat pentru că nici unul nu-şi va asuma o răspundere mai mare decât pentru o noapte?

    „Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune!”

    • Dan Spaniard zice:

      „Întrebarea mea (şi cred că este legitimă) este: de ce l-a făcut dacă ştia că îi va fi greu să-l crească? ” – Intrebarea d-voastra nu stiu daca este ligitima sau nu dar e foarte clar ca oglindeste ceea ce se intampla in Biserica protestanta din Romania.
      Nu v-a cerut nimeni sa aplaudati femeile gravide cu parteneri necunoscuti. In schimb v-a cerut Hristos sa oblojiti acele rani, sa acceptati, sa dati binete, sa invatati de bine, sa iubiti.
      Cum puteti sa afirmati ca nici un barbat nu isi poate asuma o responsabilitate mai mult de o noapte pentru „mamica” in cauza? Cum puteti predica dragostea agape si contopirea cu Isus cand nu aveti credinta nici intr-un lucru asa de mic?
      Eu stiu ca asa se gandeste peste tot in Biserica si foarte, foarte multe familii asa de „stricate”, „pacatoase”, „impestritate” au cazut de pe Cale tocmai din cauza acestor idei care nu vin de la Dumnezeu ci din damblaua pentru o eticheta deja putreda.
      Cu tristete
      Dan

      • napoleonus zice:

        La aceste vorbe e valabil ce am spus mai jos>>>>
        Cam in lumea asta traim: acolo unde sistemul de valori este rasturnat! A se citi Romani 1:28-32! “Nu numai ca le fac, dar gasesc si de buni pe cei ce le fac…”
        Departe de a fi un coment ieftin, exact asta e situatia actuala! Ne mai miram?!
        Si adaug: din pacate, cam asa vad multi crestnismul….D-zeu ne iubeste, putem face ce vrem…prea multa permisiviatate…iar sfiuntenia la care suntem chemati, unde se afla…ce se intampla, ca in cazul acesti mamici, sunt consecintele pacatului…pe acel barbart nu il mai luam in calcul..ca s-a descalificat oricum singur!

      • Marius David zice:

        exact desrpe asta este postarea mea, Dane,
        este o pervertire a valorilor, dragostea creştină se transformă în judecată şi nepăsarea în celebrare a răului.
        Cel mai mult suferă tinerele luate de proaste, cel mai avantajat este laşul de montă.
        în loc dde oblojirea rănilor avem bîrfe pe dos şi alintări ipocrite pe faţă.

    • dori`s zice:

      e usor sa vorbesti, mai greu este sa traiesti ce vorbesti. inclusiv in cazul de fata.
      te rog crede-ma ca stiu ce vorbesc. eu zic la aceasta postare ar fi interesant sa comenteze cei care au experimentat. tare as fi curiosa sa aud parerea cuiva care si-a dat silinta sa refaca viata unei mame cu un copil, de ce nu a unui tata cu un copil (chiar daca nu s-a spus, mai rar sunt si astfel de cazuri).
      Domnul sa aiba mila de noi!

      • napoleonus zice:

        Usor sau greu, experienta sau neexperienta…hai sa privim lucrurile drept..si sa mu le mai luam de bune pe celle rele…cam asta e crestinismul in care traim..si oricine face asta, cade sub incidenta neascultarii de D-zeu, fie car vrea, fie ca nu….
        Deci, hai sa fim drepti…e valabil si ptr mine, si ptr tine, si ptr cel in cauza, si ptr toata lumea…Alta ne e chemarea, si ne incurcam cu rahatul acestei lumi!

      • Dan Spaniard zice:

        Eu vorbesc destul de rar pe blogul asta. Daca nu as sti ce spun crede-ma ca m-as abtine. O fac de multe ori cu privire la foarte multe lucruri pe care le citesc aici si care ma depasesc subtil.
        Nu sunt un invatat ci unul care vrea sa invete.
        O zi buna sa ai
        Dan

        • Ciprian Simut zice:

          Cei care fac parte din tagma celor care una spun pe fata si alta pe la spate, isi vor culege roadele. Nu cred ca e dreapta generalizarea.

          Da, e curvie. A facut-o crezandu-l pe cuvant ca e om de incredere. Vina ei. Va trebui sa o indure. Poate n-a ascultat de parinti si s-a dus dupa mintea ei. Vina ei. Va trebui sa culeaga roadele. Dar avea alte cai de iesire: avortul, sinuciderea, fuga. Nu le-a facut pe nici una. A acceptat sa isi duca viata in continuare, a ales sa isi creasca copilul si sa indure toate batjocurile. Eu as spune ca e har, nu numai curaj. Cine a fost langa ea de a luat aceste trei hotarari? Poate familia care o iubeste indiferent de ce a facut, poate prietenii care nu sunt fatarnici si o sustin in ciuda necazului ei.

          Nimeni nu stie cum a lucrat-o Dumnezeu si ce i-a trecut prin minte. Unele femei, aflata in situatii similare, sunt ca o stana de piatra. Avorteaza fara regret. Ati auzit de femei care au avortat de 28 de ori? Eu am auzit. Stiti de cate ori ia parut rau? Niciodata. Dar poate ca fata asta nu e asa. Poate ca a suferit cumplit si a inteles amarul curviei. A inteles ca trebuie sa renunte la anumite lucruri si ca va fi stigmatizata toata viata. Sper ca are o familie iubitoare si prieteni fermi si sinceri.

          Cristos a iertat-o pe femeia curvara (unde era barbatul cu care a curvit?) Cristos a vindecat-o pe Maria Magdalena si i-a scos toti dracii, curvarul din corint a fost reabilitat si reprimit in partasie, dupa ce a fost lasat pe mana satanei (oare ce o fi patit? cu siguranta ceva s-a intamplat, incat pavel le spune sa il ia inapoi). Astfel de oameni nu vor uita niciodata pacatul. Si asta e o povara. Dar nu vor uita nici harul iertarii.

          Cine stie ce simte o mama care a avortat si a inteles ce a facut? Un barbat nu va intelege niciodata asa cum intelege sotia (cel putin cred ca asa e).

          Pacatul e pacat, iar Dumnezeu e dragoste si foc mistuitor…se spune ca iarta orice pacat (ceea ce nu inseamna ca pacatul trebuie privit cu usuratate…da, cred ca mantuirea nu se pierde…e mare harul! e uluitor).

    • Marius David zice:

      nu ştiu despre ce caz este vorba, n-am televizor, iar dansez pentru tine este genul de emisiune care îmi necesită un emetiral pentru vizionare.

  5. napoleonus zice:

    Cam in lumea asta traim: acolo unde sistemul de valori este rasturnat! A se citi Romani 1:28-32! „Nu numai ca le fac, dar gasesc si de buni pe cei ce le fac…”
    Departe de a fi un coment ieftin, exact asta e situatia actuala! Ne mai miram?!

  6. rodica botan zice:

    Samariteanul milostiv nu l-a torturat pe cel cazut intre tilhari cu intrebari de genul…”ce-ai cautat dom’le pe drumul asta”?…ci a evaluat situatia si a facut ce trebuie facut ca sa salveze viata celui cazut. S-a dat jos de pe magar…

    …Si daca cineva ar fi „calcat pe bec” si ar citi unele din comentariile astea, ar continua pe drumul ce merge in jos de la Ierusalim si ar ascunde gresala, ar mintii si ar comite si o crima. Ba este posibil sa si comenteze aici impotriva celei ce a avut copilul…

    Daca legea a fost buna ca sa ne arate ce e bine si ce e rau, Domnul Isus a adus harul ca sa ne scoata pe rind de unde ne trimitea legea si sa alcatuiasca din noi o biserica a lui – o mireasa. Nu ne pune nimeni sa ridicam in slava pacatul…(pacatul atrage dupa el o plata), nici sa fim ridicoli, nici fatarnici. Sa cresti un copil…nu este insa o realitate usoara. Si in afara de farisei, Domnul Isus nu a luat biciul la nimeni ci a tratat pacatosii cu mila si demnitate…si i-a iertat dupa care le-a spus sa nu mai pacatuiasca…Ma intreb daca s-a gasit cumva o metoda mai buna pentru situatii din astea…

    • napoleonus zice:

      Si eu am spus ceva rau in ce am spus? Nu loveam in biata femeie..si mai ales in bietul copil…am spus si spun ca e trist ca se intampla asta printre cei care isi spun crestini….. in rest, toti suntem mai buni sau mai putini buni, mai tari sau mai slabi….

    • Marius David zice:

      Corect, Rodica,
      în astel de cazuri trebuie să vedem ce se MAI poate repara şi să fim agenţi ai restaurării în dragoste şi milă, dar în aşa fel încît, dacă fiicele noastre ne asistă în acest proces, să înţeleagă că ceea ce facem este să tratăm o urmare a păcatului şi nu o consecinţă a dragostei romantice.

  7. vioricaO zice:

    Eu doresc sa fac putina distinctie intre mama si copil; fapta mamei si viitorul copilului.
    Acum, mama poate sa fie vinovata mai mult sau mai putin, depinde de imprejurarile in care s-a produs fapta. Daca in urma unui viol s-a intamplat sa fie insarcinata, ea nu trebuie sa fie blamata, mai ales ca nu face avort: refuza sa ucida o fiinta care se plamadeste! Asta e un lucru bun! Dar daca sarcina rezulta in urma unei relatii nelegale (sau mai grav, cand partenerul are o alta familie, ca mai sunt si asa) atunci , nu poti sa aplauzi si sa incurajezi fapte de genul acesta.
    Copilul oricat de frumos si destept va fi, va avea de suferit in viata… va fi mereu numit un bastard, un bitang…desi el nu are nici o vina; pe acel copil il va astepta mult mai multe piedici in viata si va avea mult mai multe intrebari de pus mamei sale.
    Desigur, ca pentru mama nu s-a sfarsit iertarea Domnului cu conditia ca mama sa se caiasca si apoi sa duca o viata de pocainta in smerenie si curatie…sa-si creasca copilul in ascultare si frica de Domnul.

  8. dumnezeueateu zice:

    Ok, deci e bine ca n-a facut avort dar nu-i bine ca a facut copil?
    They can’t win with you people!

    Ce sens mai are analiza pacatului cand deja au trecut 9 luni+ de la intamplare? Are copil, o sa-si ia suturi de la viata pentru el pentru urmatoarele decenii si-o sa blesteme singura ziua in care a uitat de *pot sa zic prezervativ aici?* protectie. Sau betia, sau alegerea proasta.

    Dar daca comunitatea nu accepta ideea si are grija sa-i dea si copilului de inteles ca e „bastard” deci nedorit si neapreciat – asa cum deseori se intampla din rautate si de nervi intr-o comunitate inchisa, in ciuda faptului ca piticul n-are vina – atunci avem asa:
    1. Mama reticenta la a mai face parte din biserica, si/sau care a plecat de rusine
    2. Un copil otravit de mic cu o vinovatie pe care nu si-o poate explica pentru ca nu o intelege.

    Beneficiul care e? Superioritate morala? Grozav!

    Nu incurajez nici lejeritatea sexuala a tinerilor (cauzata de lipsa de educatie sexuala, de informatii despre riscuri si beneficii ale inceputului vietii sexuale si rusinea parintilor de a vorbi despre asta) dar nici pozitia de lup moralist post-factum.

    Daca din mijlocul vostru este imaginea asta, problema e unde ati gresit voi si nu unde a gresit ea (ca partea asta e usor de stabilit).

    • Marius David zice:

      Dea,
      1. E bine că n-a făcut avort, dar, contactul sexual este înainte de avort.. nu? Aşa ştim cu toţii?
      2. da, poţi să zici aici… cuvîntul ăla 🙂
      3. problema mamei şi copilului este diferită de cea pe care încerc să semnalez eu aici, problema atitutidinii în comunitatea creştină care înconjoară mama şi copilul.
      4. Aici sîntem de aceeaşi părere.. exact: eu descurajez lejeritatea sexuală şi poziţia de ciobănesc moralist post-coitum.

  9. Virgil Dan zice:

    Cartea : Izbaveste-ne de rau, pag. 142-143, Ravi Zacharias
    Da, intr-adevar e destul de greu sa separi pacatul de pacatos, sa-l condamni p eprimul si sa-l iubesti pe al doilea, neconditionat, asa cum doar Dumnezeu o poate face. Pentru asta trebuie sa-ti oglindesti fata tot mai mult in chipul Lui si sa devii tot mai asemeni Lui. Greu, dar nu imposibil. Asa sa ne ajute Dumenzeu!

    • Marius David zice:

      Multumesc, Virgil DAn,
      aşa cum spui, să urmăm lui Dumnezeu, să urîm păcatul, să iubim pe păcătos şi să ne ferim, chiar dacă ni se pare că stăm în picioare.

      • Lucia zice:

        Si totusi, ce facultate era pe cale sa absolve ? Sper ca nu Theology? La noi, in cadrul acestei discipline, n-ar fi avut sansa sa poarte roba si asta pentru ca romanii neoprotestanti slava Domnului, sunt consecventi principiilor biblice, pe cat de tare iubesc pacatosul si-l compatimesc, pe atat de mult urasc pacatul…
        Insa pe dincolo… mai stii?
        Mi-amintesc ceea ce povestea odata E. B. Era in perioada in care isi definitiva anumite studii teologice prin Anglia. Tocmai se afla intr-o imensa biblioteca, intr-un covarsitor studiu care-i acaparase deja multe ore. In sala, nenumarati tineri de la diferite specializari in aceeasi atmosfera de tacere incremenita, semn ca invatau carte. Vis-a-vis, dar la aceeasi masa, o tanara domnisoara cu capul plecat, statea adancita in lectura, astfel ca i se vedea doar parul lung, negru, putin cam stufos si valvoi si unghiile si mai lungi, de culoare mov. Sau verzi. Din cate-mi amintesc relatarea, puteau fi si verzi; un verde crud, ca un gazon de iarba, proaspat taiata. Dorind sa afle what time is it, dar neavand ceasul la el, E.B. se adresa foarte politicos tinerei doamne sau domnisoare, tocmai pentru a i se lamuri acest aspect. Cand aceasta isi ridica privirile din manualul de studiu … Stupoare! Tanara era barbat! Cu glas gatuit de emotie nefiind obisnuit in tara de bastina cu asemenea schimbari bruste de gen, E. B. reusi totusi sa ingaime: Si ce studiati dumneavoastra, d-d-domnule? La care primi raspuns fara ezitare si fara inhibitie: Teologia!

  10. eenglimlach zice:

    M-am gandit mult daca sa zic ceva sau sa tac mai bine…
    Voi spune doar ca mama mea si-a asumat pe deplin faptele, a renuntat la tot ce ar fi putut avea o tanara de 21 de ani pentru a-mi darui o casa linistita si nici un „tatic” de o zi, o luna sau un an. A avut grija sa nu primesc peste fata palma nici unui necioplit care ar fi poftit-o doar pe ea, pentru frumusetea pe care Dumnezeu i-a daruit-o si m-ar fi neglijat fara urma de remuscare.
    Si-a asumat rasul batjocoritor al lumii, m-a luat de mana si m-a tras dupa ea la biserica…duminica de duminica. Si doar noi doua stim cat era de grea singuratatea asta in „doua”. Ea stia atunci…eu o inteleg abia acum, privind in urma. Atunci cand toti „crestinii” se strangeau prin case la „studii”, cine elaborate si povesti mai mult sau mai putin constructive, ea imi punea puloverul galben si rochita si ma ducea de mana in parc, se oprea la 23.30 seara sa citeasca impreuna cu mine Biblia povestita copiilor si „se juca de-a biserica”, dandu-mi binecuvantarea ei dupa fiecare poezie recitata la lingura de lemn (foloita ingenios pe post de microfon), rostind cu un soi de mandrie amestecata cu amaraciune” Dumnezeu sa te binecuvanteze”. In casele „binecuvantate” ale celor care au fost privilegiati sa aiba familii crestine nu a fost loc pentru ea niciodata. Nu s-ar fi asteptat la ovatii si aplauze…nu si le-a dorit atunci si nu le vrea nici acum.
    Azi insa, sunt constienta EU ca le merita, nu pentru greseala de a fi adus pe lume o copila nascuta din curvie ci pentru dorinta de a „corecta” ce se mai putea din greseala si asa savarsita.
    Pentru credinciosia cu care m-a dus la biserica, desi acolo era locul in care i se nasteau cele mai multe barfe…pentru asta merita recunostinta.
    Si nu va cer voua sa o aplaudati pe ea…dar as indrazni sa spun ca numai asemenea oameni inteleg pe deplin poate ce semnificatie au cuvintele :”cui i se iarta mult, iubeste mult”.
    Nu va cere nimeni sa le zambiti „bastarzilor” daca nu o puteti face…dar daca nu le puteti intinde o mana de ajutor, scutiti-i de cuvintele care dor. Le e suficienta rusinea simtita inca de cand fac ochii mari in maternitate si sunt aratati cu degetul pe coridoare.
    Un ultim gand: acei bastarzi, vor ajunge parintii altor bastarzi maine…nu toti au harul de a avea parinti credinciosi iar voi (nu ma refer la nimeni in mod special, ci la un „voi” general pe care fiecare e liber sa si-l insuseasca sau nu) nu faceti decat sa le deschideti drumul spre un asemenea stil de viata. Nu-i veti vedea in biserici pentru ca se vor simti judecati, pe buna dreptate…pentru ca desi ne laudam cu faptul ca judecam pacatul, ajungem sa indreptam spre EI degete acuzatoare. Ii veti vedea in schimb in „lume”…acolo sunt cei asemeni lor…care macar nu au pretentii de sfinti.
    Un zambet,
    Copila nascuta din curvie.

    • Marius David zice:

      Draga Eenglimlach,
      E bine că ai spus. Stiu cum este, la fel mi-a fost mie greu să vorbesc despre colaborarea cu securitatea, tatal meu, ucis de securişti, a fost informator.
      Am crescut într-o casa cu o mama singură, care a ramas văduva la 27 de ani şi care nu s-a mai căsătorit din sacrificiu pentru noi. Stiu despre ce vorbesti.
      repet, ai făcut bine că ai scris.
      poate aude cine trebuie.

    • Rahela zice:

      Draga mea, am ramas placut impresionata de povestea ta si a mamei tale…si mai mult de frumusetea ta interioara care n-a reusit sa fie strivita de atitudini ostile; Dumnezeu a fost de partea voastra si nu o sa va paraseasca niciodata…si cine stie ce plan deosebit are cu tine? crede asta, si nu uita ca ai de partea ta un Dumnezeu care alege sa placa si sa binecuvinteze pe cine vrea – iar tu esti printre cei alesi.

      • Marius David zice:

        Draga Rahela, acest fel de povești sînt datorate HARULUI lui Dumnezeu, niciodată nu trebuie să uităm asta.
        noi, oamenii, sîntem ființe căzute, păcătoase, corupte, dar Dumnezeu face chiar și tragediile din viețile noastre frumoase și din gunoi și mucegai se iscă flori.
        Greu exercițiu este pentru noi evanghelicii, tocmai din pricina faptului că sîntem atît de intimi în ce privește ethosul din comunitățile noastre și din pricina unei etici aspre, ne este greu să facem distincția pe care Domnul Isus a făcut-o între păcătos și păcat, între persoană și faptă, iubind persoana, condamnînd fapta.

      • eenglimlach zice:

        Frumusetea mea interioara e discutabila, mai ales zilele acestea, din nefericire. Nu pot sa nu recunosc insa ca Dumnezeu a fost de partea noastra. Exista consecinte ale pacatului si le-am simtit…insa am vazut bunatatea si credinciosia celui care ne-a fost Tata si ocrotitor.
        Am vazut cum in mainile lui, lucurile sparte au capatat forma din nou, cele rupte au fost cusute cu grija iar ranile s-au cicatrizat frumos.

        Un zambet.

    • eenglimlach – Domnul sa te binecuvinteze!!!

      Este usor sa dam cu piatra, dar cati santem fara pacat?
      @eenglimlach este minunat cum ai fost crescuta … ai o mama minunata, eu nu stiu daca as fi putut marturisi … pana acum … ca am trecut prin aceasi situatie, numai eu am fost mama. In vremea aceea „inchizitia” te punea la zid si asta erai … o proscrisa. Am tras ponoasele o viata intreaga si nu cred ca cineva ar fi avut voie sa ma judece; are cine – Dumnezeu. Copilul meu a trecut la Domnul imediat dupa nastere, ceea ce a marit durerea din sufletul meu ….
      Nu ar trebui incurajat acest pacat, dar toate se intampla in urma proastei educati pe care o dau parintii. Fetita mea a primit educatia necesara si se burura de o viata fara suferinta … pt. ca este multa suferinta pt. cea care trece prin asa ceva …. te urmareste o viata intrega ….

      • eenglimlach zice:

        Si pe dumneavoastra sa va binecuvanteze Dumnezeu, Doamna Valeria.
        Imi pare rau pentru pierderea dumneavoastra, cred ca v-a fost tare greu.
        Si inteleg, chiar daca doar cu ochi si minte de copil, cat de greu v-a fost atunci.

  11. Rahela zice:

    Si care ar trebui sa fie atitudinea noastra intr-un caz ca acesta? pacatul oricum e consumat…copilul exista si va trebui sa traiasca printre noi impreuna cu mama lui. Cum ma port eu, ca si crestin, fata de ei? Problema este ca romanii au memorie de elefant cand vine vorba despre asa ceva (I am not denying that this could be seen as profiling, but that’s not the point). Fata aia va ramane stigmatizata toata viata, iar copilul ei va fi batjocorit de prietenii si colegii lui la scoala – copiii repeta doar ce aud de la parintii lor…iar parintii nu se sfiesc, din pacate. Copiii sunt ingrozitori de cruzi cand vine vorba despre a asa ceva – ei nu cunosc diplomatia. De ce sa-i mai infieram si noi cu rautatea noastra? Ce castigam de-aici? Nu-mi place cand, in numele moralei crestine, ne purtam ca si cruciatii de altadata – folosind limba, in loc de sabie. Problema este nu ceea ce spunem, ci ceea ce gandim. Pentru ca, daca ne trezim ca spunem vorbe frumoase doar cu gura, in timp ce in noi clocoteste mizeria, nu suntem decat niste avatari ai fariseilor de altadata, cu nimic mai buni decat fata din cazul nostru.

  12. sam zice:

    Vinovat e copilul din flori pentru ca societatea il va numi bastard pe el in locul „tatalui” care va fi numit bou incaltat in locul familiei lui care l-a educat cu ideea ca barbatului i se permite mai multe libertati decat femeii, care va fi blamata ca s-a multumit sa ramana in religia stramoseasca in loc sa-si faca transferul la cea „adevarata” care va fi acuzata ca a omorat pagani si a dat foc la eretici in loc sa faca revolutie si sa-l dea afara pe papa, nobili si alti catari, care…sa vad cat mai am pana la Adam? Or lasa…

    • Lucia zice:

      Nu te opri daca ai inceput … Chiar, cat mai ai pana la Adam? Orice incepi trebuie sa duci la bun sfarsit!

      • sam zice:

        incercam sa arunc pisica moarta inapoi in curtea vecinului; sau in mai multe curti.
        Probabil ai inteles ca nu sunt pe banca acuzarii aici desi ai fost prea laconica sa ma prind

        zice omu din popor: nu vorbi de funie in casa spanzuratului.
        nu vorbi de pacat in prezenta pacatosului decat daca acel pacatos esti tu
        nu spune: eu condamn pacatul, nu pacatosul, in prezenta unei persoane (fie ea si virtuala) acuzata de acel pacat; se numeste ipocrizie. Nu cred in puterea de a te te dedubla in asa hal.

        pacatul este identificat si condamnat de Spirit nu de spirite (infierbantate sau doar speriate)

        pacatosul vine la tine pentru adapost si nu pentru pijamaua de puscarias

        • Lucia zice:

          Exact. Am inteles driblingul ce-l faceai cu pisica moarta din curtea vecinului in alta. Ar fi fost interesant insa de urmarit intreaga traiectorie pana ai fi ajuns in curtea lui Adam, pentru a vedea daca te opresti la Adam sau o asezi in dreptul Evei. Nu ca n-ai fi avut dreptate …

        • Marius David zice:

          frumos spus, pntru adăpost şi nu pentru pijamaua de puşcăriaş…
          corect … şi atunci cînd vrea să scape de consecinţele faptelor lui?

          • sam zice:

            eee, vrei sa ma prinzi cu fineturi teologice.
            din fericire nu le am pe-astea
            ceva cu Augustin, cu firea care nu e in toata firea dar suspina…samd
            poate iti amintesti ca nu cred in rautatea innascuta a omului
            pacatosul cauta adapost ca sa scape de el insusi nu de consecintele faptelor lui
            pune-l pe oricare om in situatii imposibile ca pe un leu in coltul custii si va uita de orice riscuri si reguli si dresura cu zaharelu si-ti va sari la beregata sa-si salveze pielea.
            pacatosul e cel care nu-si da viata decat la schimb pentru una mai buna
            sfant e cel care nu se opune sa-i fie luata viata pentru ca deja are una mai buna

            le pacatos c’est moi!

            • Marius David zice:

              bine zis, noi păcălim păcătoșii, le punem capcane, îi așteptăm după ușă, cu momeala, le luăm beregata firii pămîntești…
              ca apoi să așteptăm să renască.

              ce sîntem în fond? Pescari de oameni. Ce pește ai văzut să se bucure că este pescuit. Este pe viață și pe moarte.

  13. rodica botan zice:

    dumnezeueateu…
    -daca nu exista Dumnezeu…toate merg de-avalma si nu mai exista ratiune de nici un fel ; nici vina si nici vinovat…nici rusine, nimic…. Cumva insa – insasi natura noastra se impotriveste la asa o ipoteza- parca tot ar fi bine ca fiecare copil sa creasca decent intr-o familie, iubit de amindoi parintii, nu?
    -daca ar exista doar dreptatea Lui Dumnezeu, care era in Vechiul Testament…legea…atunci femeia trebuie omorita cu pietre si probabil ca copilul ei n-ar mai avea sanse sa ajunga sa stie cum i-a fi viata lui de bastard.
    -daca insa acceptam pe Domnul Isus, putem beneficia de iertarea Lui si totodata satisfacem dreptatea Lui Dumnezeu (pe care El a platit-o).

    Numai ca a pastra un echilibru intre dreptate si iertare este ceva dumnezeiesc. Noi n-am putut rezolva nici problemele noastre personale, darmite ale altora. Prietenii adevarati insa duc oamenii bolnavi trupeste la doctori si cei sufleteste la Christos. Si de Christos au nevoie aceste fete. Numai Cuvintul Lui poate sa faca operatia necesara de a desparti pe om de pacat si de a-i asigura iertarea. Treaba noastra este sa-i cautam pe acesti oameni si sa-i ducem la Christos, (la Han) – Christos este singurul care poate sa si certe si sa ierte in acelasi timp…

  14. Virgil Dan zice:

    am scanat paginile din carte si vi le pot trimite prin email, daca doriti. trimiteti pe adresa de email danvirgil@yahoo.com

  15. disa zice:

    Mama mea, o crestina fara cusur, dealtfel, avea si ea slabiciunea de-a fi inflexibila cu greselile altora, dar s-a intamplat, peste ani, ca ce-a criticat la altii, a avut loc si-n familia ei.

    • tina zice:

      uuups disa, asta-i buna pentru fiecare din noi: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu ce judecata judecati, ve-ti fi judecati si cu ce masura masurati, vi se va masura…” Doamne ai mila de noi!

    • Marius David zice:

      Da, Dumnezeu are acest fel pedagogic de a ne smeri.
      Tot timpul cînd am scris asta m-am gîndit la fiica mea și la fiul meu.
      cu frică, temere și cutremur. și un alt verset mi-a stăruit in minte … cel ce CREDE că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

    • michael zice:

      asta constat si eu la parintii mei: inflexibilitate la greselile altora, cele proprii fiind mai greu observabile. pana la o anumita varsta se parea ca am mostenit si eu o gandire prea rigida, tipic baptista. sper ca m`am schimbat suficient. nu aplaud pacatul, dar il identific si ii spun pe nume, chiar daca este al meu.

  16. emsal zice:

    Chiar astăzi am citit despre dilema unei femei aflate într-o situație relativ asemănătoare. M-am bucurat să observ că cei mai mulți au încurajat-o să păstreze copilul.
    http://smartwoman.hotnews.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-mama-singura-am-ramas-insarcinata-iar-sotul-meu-a-dat-bir-cu-fugitii-eu-ce-fac-acum.html

  17. Dan Spaniard zice:

    Fratii sunt critici de arta si nu artisti.

  18. Daniela zice:

    Sunt tot un copil nascut din curvie. Uneori, mai ales in perioadele depresive, regret sincer ca mama nu m-a avortat. Versetele din Deuteronom, Osea, dar si altele au fost leitmotivul adolescentei mele, dupa ce mama s-a casatorit cu un „barbat bun si pocait”. L-am urat din tot sufletul si pe el si pe toti ceilalti pocaiti care stiu tinti atat de bine si care au provizii serioase de pietre. Cred ca trebuie sa ne rugam mai mult pentru fetele si tinerii nostri, pentru a-si pastra puritatea sexuala. Sa ne rugam pentru liderii care ne fac avansuri. Sunt, si o spun din experienta. Sa avem curajul sa mai mergem la biserica dupa ce descoperim asta. Si sa-i multumim lui Dumnezeu ca pe unii dintre noi ne-a pazit de pacatele astea si inca ne sunt straine multe lucruri omenesti. Si cred ca inainte de a ridica urmatoarea piatra, ar trebui sa ne amintim ca barfa la constat pe Cristos tot moartea, la fel ca si curvia sau avortul.
    Da, Valorile s-au intors cu susul in jos. E foarte rusinos sa mai fii domnisoara la 20 de ani. E inimaginabil sa fii la 30 sau 40. E aproape la fel de rau ca si cum ai avea ciuma sau probabil SIDA in ziua de azi.

    • Marius David zice:

      draga DAniela, emotionant comentariul tau si necesar.

    • eenglimlach zice:

      Daniela,
      Nu pot zice ca inteleg cat de greu trebuie sa iti fii fost…din fericire mama m-a scutit de inca o drama. Dar asta a costat-o viata…de ce zic asta? Pentru ca eu, la varsta pe care ea o avea atunci, mergeam in tabere, turnee si stateam intretinuta in facultate, bine merci.
      Daca e un lucru pentru care imi pare rau, e ca acum, desi e inca tanara, sta singura…Uneori mi se pare ca pretul pe care il plateste e totusi prea mare.
      Si da, iti dau dreptate…ceilalati cred ca suntem de speriat…virginitatea pare sa ii socheze mai tare decat orice BTS.
      Nu am crezut niciodata ca Dumnezeu mi-a pastrat viata pentru a ma folosi sa revolutioneze lumea…dar cred ca m-a vrut sa traiesc spre slava Lui (sunt falimentara la capitolul asta, cu rusine trebuie sa recunosc). Si daca asa a decis El…ce pot sa comentez eu? De-aia am incetat sa ma mai intreb de ce nu am fost inca unul din cei 23.000.000 de prunci ucisi inainte de a vedea lumina zilei.

      • naomi zice:

        Fetelor este greu sa fi admisa in cercurile societatii cu „rusinea” de a fi virgina la 20 de ani, dar nu uitati ca dragostea lui Dumnezeu este nespus de mare si conteaza cel mai mult. Si apoi puteti sti ca un baiat serios nu cauta una care a mai avut pe cineva, chiar daca el nu a fost asa de corect, tot o fata serioasa cauta … nu-i asa baietilor?

        • Marius David zice:

          asta este o problema foarte spinoasă, Eenglimach, Daniela şi Naomi, foarte spinoasă şi o vom trata separat: „ruşinea” de a fi virgină…
          Ce nu înţeleg eu la băieţii care rîd de fetele virgine este că îşi doresc NUMAI fete virgine. Le plimbă pe multe prin mîinile şi paturile lor şi se miră că sînt din ce în ce mai puţine fete cinstite?

  19. elisa zice:

    „Să ne ierte Dumnezeu că nu ştim nici să spunem păcatului pe nume şi nici să-i chemăm pe păcătoşi la har şi iertare în smerenie şi frîngere.”
    Nu inteleg…ii spunem pacatului pe nume….dar il acceptam in biserica totusi?
    La cat de mult se cauta azi curatia, poate le dam idei….ca poate fi usor iertat acest pacat, pentru ca s-a nascut un mic copilas; cred ca mai degraba ar
    trebui ochii nostrii deschisi,pentru a vedea ce se intampla in jurul nostru; apropiere de tineri si preocuparile lor .
    Se trateaza foarte superficial prietenia dintre un baiat si o fata in biserica;nu cred ca e corect sa fie incurajate relatiile fara intentie de casatorie, se cheama flirt la urma urmei;tinerii se pot imprieteni in vederea intentiei de casatorie, nu de plicitiseala.
    Vad o tanara la un colt de strada (de la biserica) el o saruta de zor….erau o multime de blocuri de o parte si de alta;din casa se vedea scena fara „perdele”
    „nu are intentia a se marite, va merge la facultate”(mama fetei)
    ?????????????

  20. Rodica Botan zice:

    Dragele mele…Daniela si eenglimlach …Nu stiu daca realizati la ce va foloseste Dumnezeu in chiar aceste clipe. Sint familii de credinciosi care s-au straduit sa-si creasca odraslele lor cit se poate de bine, le-au oferit multe lucruri pe care poate voi nu le-ati avut. Acesti copiii de oameni cumsecade si stilpi uneori in biserici au fost acceptati pretutindeni caci toate usile le-au fost deschise, dar au beneficiat de multe lucruri nemeritate si nu le-au stiut aprecia valoarea.

    eenglimlach …a zis ceva de revolutionare…Si eu cred ca voi tocmai asta puteti sa faceti. Sa educati pe cei care au urechi de auzit din perspectiva voastra unica…a celor care ati suferit de doua ori…de la tatal pamintesc care a intors spatele fara sa aiba remuscari si pina la cei care il marturiseau pe Christos cu gura dar in particular… se purtau ca niste lasi.

    NIMENI nu poate sa vorbeasca despre aceste lucruri mai bine decit voi. Si nu este minunat Dumnezeu ca nu tine cont de judecatile omenesti ? Ce mama nu ar fi mindra de fete ca voi? Dumnezeu a folosit circumstantele vietii voastre sa creasca niste caractere atit de frumoase…Aveti curaj…Dumnezeu nu lasa o lacrima sa se verse fara rost. El va poate folosi spre Slava Lui, spre intoarcerea unora, spre corectarea altora…voi puteti sa dati speranta unor femei care au gresit dar nu stiu incotro s-o ia…unor copiii care cresc fara un parinte si care n-au nici o viziune de viitor…

    In Christos…tot ce este imposibil in lume, devine posibil. El poate sa schimbe cele mai negre, absurde, imposibile circumstante in ceva minunat…si asta a si facut.

  21. BenO zice:

    Este la fel de rusinos si pentru baieti. Orice prunc de pocait care a trait in liceu, stie cat de greu este sa spui raspicat intr-o discutie ca nu ai nici cea mai mica intentie de a incerca vreo „treaba” inainte de casatorie. Rasetele sunt si mai mari din partea „boilor incaltati”:
    „Da ce, esti prost ?”.” Pai nu stie nimeni”.”Eu nu te cred”.”Fii serios”. Astea vin acompaniate de cuvinte mai colorate pe care nu le pot reproduce.

  22. barthimeu zice:

    Lui Marius!
    O intrebare ,pur(a) si simplu:
    De ce nu merge „D-zeu” (la napoleonus) si merge „Dumnezeu e impotent” (la dea…:-/) al tau:-/?

    • Marius David zice:

      Barthimeu… un ateu spune Dumnezeu e neputincios pentru că nu crede în el. pentru el Dumnezeu nu există.
      Pentru Napoleonus Dumnezeu există şi îi este şi Dumnezeu şi Domn, atunci trebuie să-i dea respect.
      este vorba de consecvenţa cu propriul sistem.

  23. Probabil din neștiință și lipsă de experiență cumulat poate cu frica de a nu face o prostie atitudinea față de cel care greșește și greșala nu este corectă. Unii din frica de a nu arăta dragoste pentru păcătos, tinde să minimalizeze păcatul. Alții poate de frica de a nu se arăta permisivi cu păcatul se comportă ca niște judecători aspri cu păcătosul. Sigur chestiunea e complexă și acțiunile vis/a/vis de păcătos și vis/a/vis de păcat se înscriu în registre diferite.

    • Marius David zice:

      ha, tu eşti chiar serios cu Pompele. 🙂
      încă o adresă utilă! 🙂
      de notat!

      mi-au plăcut cîteva sicrie, chiar primul din stînga este cel mai fain.

      acum, despre comentariu.
      ai prins cele două extreme, da, intrebarea este cum putem găsi calea de mijloc

      • Nu stiu care e calea de mijloc. Simt ca orice strangere de mana a celui pacatos , orice vorba buna poate fi interpretata ca si o acceptare a pacatului. Simt ca, poate cel pacatos care isi constientizeaza starea, spre exemplu daca acea studenta si/ar fi constientiza starea, are o frica in a primi dragostea celor din jur tocmai pentru ca nu cumva cei din jur sa fie acuzati ca ii minimalizeaza pacatul, etc. De fapt vad ca aduc in discutie o noua problema: pe langa reactia celor din jur fata de pacat si pacatos, e interesanta si reactia pacatosului fata de cei din jur in sensul in care cel caruia ii pare rau pentru ce a facut poate are mari probleme in a frecventa o biserica de teama ca nu cumva ceea ce face sa poate fi interpretat:/asta este a pacatuit, dar acum s/a terminat. A ramas totusi un copil frumos/. Fara sa poata impartasi durerea si suferinta inimii sale cauzate de pacatul preacurviei, daca facem referire la cazul de mai sus. Oricum cel pacatos stie: /nu pot decat să mă rog Judecătorului/.

        • Marius David zice:

          Da, ai intuit perfect problelma, este foarte important cum reacţionează şi păcătosul faţă de păcatul lui şi ceilalţi păcătoşi faţă de păcatul unuia.
          Să nu uităm un lucru, într-un astfel de proces toţi sîntem păcătoşi. Să nu uităm că în audienţa care bate sau nu din palme sau felicită sau nu… stă nu o majoritate, ci toţi stau sub semnul „şi toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”

    • michael zice:

      pompe, imi place sectiunea „consultanta”
      nu mi`ar fi trecut prin cap : )

      cel care vinde sicrie scumpe catre celelalt care vinde mai ieftin: ma, ce sicrie vinzi tu? dai de doua ori din maini si iesi afara!

  24. avi zice:

    A ramane insarcinata se intampla mai repede decat iti poti imagina…,nu cunosteam pe Dumnezeu,si am ales sa duc sarcina la capat,la indemnul unor crestini si la gandul ca tatal copilului se va intoarce la noi….Nu a fost asa!Cand am nascut m-am si pocait,Domnul mi-a aratat din plin dragostea Sa si crestinii au fost buni cu mine….Prima si marea mea greseala am inteles-o,insa am neglijat siretlenia diavolului si ca femeie tanara si singura, ispita m-a biruit deseori…. Ati simtit vreodata cum e sa simti k iti pierzi mantuirea?Nu va doresc…Durerea si groaza traite atunci nu le voi uita niciodata…,dar tocmai acestea m-au readus in mana Domnului!Sunt multe de spus…Aici a fost problema mea si poate a multora ,k nu am inteles indemnul Domnului care spune:du-te si sa nu mai pacatuiesti! Acum fata mea are aproape 19 ani,are multe ezitari pe calea Domnului…si sunt disperata sa nu se piarda…sa nu ajunga la porci ca mine!Vi-am spus intr-o zi frate Marius k vreau sa vb cu dvs.despre ea,avand in vedera experienta de viata pe care o aveti, si m-ati indemnat sa ma rog.Asta fac mereu; plang si ma rog Domnului,insa uneori imi e teama ca sunt pedepsita pentru pacatele mele.Pe cat sunt de fericita k Domnul m-a primit si m-a iertat(si asta cred pe deplin),pe atat de mult sunt zdrobita de starea spirituala a copilului meu….Cat despre ce au zis sau ce zic unii sau altii putin imi mai pasa,m-am judecat destul de aspru ,si de altfel am cules ce am semanat !Lacrimile mi le-a vazut doar Domnul,stiu k doar impotriva Lui am pacatuit.Daca cineva este interesat sa faca un bine pacatosului de orice fel,sa nu il mai acuze de ce a facut (oricat ai vrea nu mai poti intoarce trecutul),ci sa il ajute sa inteleaga cum e cu „recidivele”!

    • naomi zice:

      Draga avi, sa sti ca de multe ori Dumnezeu este tatal fiului risipitor care ne lasa sa trecem pe la porci pentru a ne intoarce mai cu drag inapoi. El ne cunoaste inima si de multe ori ne-o slefuieste printr-o suferinta, intristare, lipsuri si chiar si albia porcilor pentru ca El stie ca ne este de folos.
      Pentru fica d-voastra, rugati-va nencetat este singura solutie. Nu o puteti opri cu vorbe grele sau certuri doar cu dragoste, intelegere. Amintiti-va cum aveati nevoie in trecut de intelegere si acea atentie acordati-o si ei.
      Frica ne face sa gresim si sa exegeram intotdeauna.
      Eu o sa ma rog pentru d-voastra.

      • avi zice:

        Multumesc Naomi ptr incurajari si k te rogi ptr noi!Domnul ma pune in uimire tare mult,cum desi nu ne cunoastem,cand aflam k suntem copii ai aceluias Tata,ne pasa la unii de altii si suntem gata sa ne venim in ajutor!Eu nu am fost judecata de crestini intr-un mod nepotrivit,dimpotriva….Insa pacatu-i pacat,si cei ce aleg sa pacatuiasca aleg sa sufere!Fii binecuvantata!

    • Marius David zice:

      draga Avi,
      multumim pentru martuaia ta.
      Nu vreau sa par a da solutii simpliste, şi totuşi este ceva ce poţi face pentru copilul tău: post şi rugăciune.
      Repet ce am mai spus: roagă-te şi cred că se vor găsi cîţiva pe aici pe-aproape să se roage cu tine.

      • avi zice:

        Ma simt onorata ca v-ati facut timp sa imi raspundeti.Va multumesc ptr cea mai tare solutie!Voi continua sa ma incred in Domnul,sa ma rog si sa postesc iar cand El va gasi cu cale sa imi raspunda va voi da de stire.Fata mea e cea care v-a intrebat despre „parul vopsit”.Pe unde va umbla piciorul lasati o mireasma placuta,Domnul sa va tina tare ca ne sunteti de folos!

        • Marius David zice:

          draga Avi, nu cunosc altă soluţie. Dumnezeu să se îndure! Sfaturile mele cad ca nişte coji de seminţe… rugăciunile sînt uşoare…. şi se ridică singure,
          pe drum Duhul, care ne învaţă cum să le rugăm… le îndreaptă. Ajung perfecte în faţa Tronului, acolo nimic imperfect nu stă.
          Mulţumesc pentru cuvintele bune. Sînt nemeritate.

  25. gigi l zice:

    care este diferenza intre o fata care a pacatuit si a avut un copil,si una care a pacatuit si nu a ramas insarcinata ?

    • naomi zice:

      Nu este nici o diferenta pacatul e pacat. Diferenta este intre fata care s-a cait si pocait de faptele ei si cea care a ramas in continuare in pacat.
      Domnul Isus a iertat femeia prinsa in preacurvie si ne-a dat de inteles ca noi nu avem nici un drept sa o judecam, pacatosi fiind si noi.

  26. Maria zice:

    Daca sunteti toti asa crestini si credinciosi cum de aveti tupeul sa judecati? Sunteti Dumnezeu? Toti va impaunati cu cuvinte mari pacatul curviei si altele, mamele care au copii din flori sunt curve si trebuie sa plateasca etc.
    Unde e Dumnezeu in cuvintele voastre?
    Cred ca demn de mila cel care „ofera mila” unei femei care isi creste copilul singura. „Biata femeie si bietul copil”, „saraca” si alte apelative pline de „Mila” crestineasca pe care le-am citit in comentarii …nu am cuvinte, caci nu eu sunt indreptatita sa judec.
    Daca aveti credinta in Dumnezeu, indiferent ca sunteti ortodoxi, penticostali, catolici ati uitat prima lectie primordiala a credintei IUBESTE.
    Femeia care a dat nastere unui copil este binecuvantata, chiar daca acest copil a fost conceput in afara unei casatorii. Este de multe ori mai „mama” si mai plina de iubire si sacrificiu fata de pruncul ei decat multe din mamele casatorite. Nu are nevoie de „mila” voastra „crestineasca” ci de iubire si respect. Amintiti-va de Maica Domnului, de faptul ca si copilul sau a fost crescut de un tata lumesc insa prejudecatile societatii nu s-au schimbat nici dupa 2000 de ani de „crestinatate. In loc sa invatati din aruncati cu piatra si judecati. In fata lui Dumnezeu suntem egali si numai el ne va judeca cand va veni timpul.

    • naomi zice:

      Hei, hei -blasfemie- Maria, maica Domnului a fost insarcinata de la Duhul Sfant pe cand mama in afara casniciei a preacurvit, dar totusi are iertare la Dumnezeu prin pocainta.

  27. Pingback: Noutăţi la “Făclia”: 10 cărţi! | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.