Acum ştiu o nouă metodă de a ieşi din fibrilaţii… “Rugăciunea inimii” (P)

Din fibrilaţii se poate ieşi chimic sau cu defribrilatorul.

Chimic este mai lung, dar mai uşor. 600 mg de soluţie care îţi umple trupul şi ieşi. Defibrilatorul (chestia aia electrică pe care o vedeţi în filme cu doi „papuci”) opreşte inima pentru a o porni iar (cu puţin noroc). Este ca resetarea prin scoaterea din priză a unui computer :).

Ieri… cald. Aerul condiţionat mergea, dar ineficient. Simt că începe iar. Unde să fug? Sînt pe platformă. De spital şi perfuzii nu mai am chef. Abia am scăpat şi am rămas cu vînătăi peste tot.

Mi-am adus aminte brusc de un lucru pe care îl citisem mai demult în Pelerinul rus. Nimic original. Puţine cunoştinţe de atletism, anatomie şi patristică ajută. Nu-i yoga, nici arte marţiale, deşi s-ar putea să mă acuzaţi de astea, pentru că unii dintre voi ştiu că am gustat şi din „salata” asta.

pelerinul-rus-la-sophia.jpg

Nimic original. E biblic (rugăciunea vameşului din Luca 18:13) şi se întîmplă de cîteva sute de ani. Cine citeşte înţelege! E un crez, o mărturisire, o rugăciune…

Am început să spun rar pe inspiraţie:

Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu…” (cînd inspiri spui numai lucruri bune, nu?)

Apoi pe expiraţie

… ai milă de mine, păcătosul!” (cînd expiri, numai cele despre tine, adică rele, nu?)

6 timpi la inspiraţie, 4 timpi la expiraţie.

Pe lîngă avantajul de a muri rugîndu-te, dacă tot e să mori, pe lîngă binecuvîntarea de a te putea ruga neîncetat (şi culmea, te poţi gîndi şi la alte lucruri, la discursurile care se ţineau, la ce se va întîmpla după, la toată lumea care îşi face vînt cu programul…), produci o oxigenare forţată a întregului organism (creierul şi inima, cele mai importante), din cauza inspiraţiei pe 6 timpi şi expiraţiei pe 4. Inspiri mai mult, expiri mai puţin.

La cîteva rugăciuni… un oooftat luunng! Ai şi de ce! 🙂

O singură condiţie… să stai drept şi cu capul puţin aprecat, bărbia puţin spre piept.

Deci:

„Doamne 1 , Isuse 2 Cristoase 3, Fiul 4 lui 5 Dumnezeu...6

„… ai 1 milă 2 de mine 3 (prepoziţia aici se ia împreună, în prima frază trebuie să ne gîndim bine că este Fiul LUI Dumnezeu, de aceea este un timp în sine), păcătosul! 4

Simplu! Nu? :). Totul s-a înseninat. Am ieşit din palpitaţiile care prevesteau ceva rău, am mai rezistat la condus şi o recepţie…

Dacă sînteţi yoghini sau liber cugetători sau atei sau budhişti sau musulmani… nu ştiu, atunci la perfuzii şi defibrilator! 🙂

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Acum ştiu o nouă metodă de a ieşi din fibrilaţii… “Rugăciunea inimii” (P)

  1. adrian zice:

    Imi place cum vezi lucrurile… Esti un baptist curajos! 🙂

  2. alterema zice:

    Bine ziceau ucenicii ca vor sa invete sa se roage. Mai conteaza insa si Cine ii invata cum sa se roage. Eu unul ii multumesc celui ce a „patentat” rugaciunea inimii…au fost momente cand inima numai asta mai putea zice. Mltumesc si Celui ce o asculta 🙂

    Doi. Pe timpuri era un act de curaj sa te rogi spontan, iar nu o rugaciune presetata. azi pare a fi invers. de cand rugaciunea e un aact de curaj? de fapt, daca ma gandesc mai bine, ar trebui sa fie de fiecare data, nu?

    Trei. Fr. Marius, nu ar fi fost mai politically corect si mai eficient ca in loc de rugaciunea inimii sa „bagati” una din multele pe care sunt sigur ca le-ati auzit gen „Oh, Doamne Tata, epitete-epitete etc, te rog in numele Fiului Tau care a facut si a dres si o grama de perfecte compuse/adverbe de tot felul/complemente dupa soiul lor/….etc….si Iti si multumesc in veci, DAR te mai tog inca o data ia-mi fibrilatiile astea ca Tu stii cat ma doare…..etc/divagatie….acum si de-a pururi si in vecii vecilor”. A, nu?

    P.S. pana sa citesc Biblia toata (nu mai stiu – prin adolescenta tarzie -), habar n-aveam ca „Doamne ajuta!” e o rugaciune in Ps. 118. Credeam ca asa zic doar „cei din lume”, „necrestinii” (duamne, ce minte aveam…)

  3. Ganditor zice:

    „Credinta, dar dumnezeiesc!
    Doa UNA poti sa fii pe lume
    cand toti ai tai, la fel traiesc”…..
    …..Sunt ceva ani de cand a incoltit in mine speranta (nespusa ) ca pot discuta asemenea lucruri cu m.c., apoi a murit, apoi iar a inviat, si tot asa…
    Acum, din nou, sus pe val…

  4. Alex zice:

    Multă sănătate, dragă Marius! Şi rugăciuni aducătoare de binecuvântarea Tatălui!

  5. stelia mareescu zice:

    Amin,,,si eu la fel va doresc,multa sanatate!
    Acus cativa ani,am vazut si eu un om in situatia dumneavoastra,si facea aceiasi rugaciune a inimii,cu inspiratia,cu expiratia,cu timpii necesari,doar ca …rugaciunea inimii a avut un alt efect.Durerea inimii lui a incetat pentru totdeauna,si nu doar durerea inimii,ci orice alta durere trupeasca si chiar sufleteasca pe care a avut-o pana atunci.
    Acel om era tatal.A plecat la Domnu in timpul rugaciunii inimii.

  6. Raul zice:

    Incerc sa va imaginez frate Marius la spital, cu un calculator/laptop, sub tratamente si cu perfuziile „logged in” tinandu-ne la curent cu concertele de la Emanuel, cu framantarile Ligonier-ilor, sau binedispunandu-ne (a se citi aici cu sensul de imbarbatare/incurajare/zidire) de pe patul de suferinta!
    Frumoase toate articolele scrise „din redactia 606″…daca imi mai aduc bine aminte numarul camerei/salonului.
    De cateva minute am cititit din Psalmi si in programa de citire era si Psalmul 116. Apoi am deschis blogul, sa vad ultimele „mondenitati” din lumea celor in pijamale (/halate) si inevitabil am citit acest articol.
    As corobora rugaciunea „pelerinului rus” cu cateva versete aducatoare de viata din Psalmul 116 – probabil ca deja stiti si care 🙂 insa am sa le citez aici:
    v. 3 „Ma infasurasera legaturile mortii si m-apucasera sudorile mormantului; eram prada necazului si durerii.”
    v. 4 „Dar am chemat Numele Domnului si am zis: <>.”
    v. 5 „Domnul este milostiv si drept si Dumnezeul nostru este plin de indurare.”
    v. 6 „Domnul pazeste pe cei fara rautate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mantuit.”

    si urarea mea este v. 7 „Intoarce-te, suflete, la odihna ta, caci Domnul ti-a facut bine.”

    Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va intareasca! Ma bucur ca ati ales sa slujiti chiar in mijlocul incercarii, si vreau sa cred ca nu slujiti numai virtual (noua, cititorilor acestui site) ci si live, unor oameni care sunt probabil fara speranta, asa cum ati scris in celelalte postari.

  7. Micul Teolog zice:

    multa sanatate fr. Marius.

    Am experimentat si eu in urma cu o luna si ceva ce înseamnă sa stai la spital. De fapt, peretii albi, cadrele medicale si papucii maronii au metamorfozat dinamismul efemer tineresc din mine in rabdarea sfintilor. 😛

  8. Fibrilaţia şi necazurile cardiace s-au petrecut recent, sau sunt de pe vremea „Pătrăţosului”? că rugăciunea inimii ştiu de cînd este.
    Dacă eşti bolnav acum, trebuie să ştim şi noi, nu crezi? Ca să ne rugăm pentru tine, iar comentariile să le facem mai cu milă, măcar unii dintre noi? Ce zici? …
    Sau ce zice Ciprian? 🙂

  9. Am citit si eu cartea. Infranare, cunostiinta, ajungere la o credinta pura, imbunarea sufletului si a cugetului… este o carte mai degraba despre puterea rugaciunii. Te minunezi cand citesti si constientizezi ca niciodata nu vei ajunge in acea ipostaza. Este greu, un canon, un mijloc de pocainta sever, dar unii au incercat si au reusit.

    Principiul vindecarii din puterea rugaciunii sta in gandirea pozitiva. Doar rugaciunea afecteaza pozitiv simturile, gandurile si trupul „cel mult patimitor”.

  10. Cristina zice:

    Orice sfat despre cum sa ne rugam este pretios si folositor. Caci stim sa facem asa de multe lucruri, dar nu stim cum sa ne rugam.

    Multumesc pentru sfat!

  11. Vestitor zice:

    Imi cer iertare ca iar va bintui, dar poate v-a scapat:

    http://patermihail.wordpress.com/2010/02/28/rugaciunea-la-sfantul-grigorie-palama-1296-1359/

    Spunea cineva frumos despre atitudinea simetrica a unor crestini de azi: unii se „retrag” din Imparatie, pentru a flirta teologic(cum altfel) cu lumea, iar altii s-au retras din lume, pentru a „flirta” singuri cu Imparatia. Inutil sa aratam cit de gresite sint atit falsificarea lui Hristos de dragul lumii, cit si falsificarea istoriei si scirba gnostica fata de lume de „dragul” lui Hristos.
    Este adevarat ca blogul poate fi o cale de a prilejui intilnirea cu fratele, pentru a ne aduna, in numele Domnului, precum poate fi si prilej de adinca sminteala(chiar si proprie). Gasesc o ciudata, dar cumva explicabila asemanare intre atitudinea profun „teologica” si gustul „liturgic” al unor Andrei Plesu, Mihail Neamtu, chiar si ministrul Bakonsky si observatiile celor de alta confesiune, sau chiar deconfesiune globalista(umanista), in privinta aspectelor intrupate, iconografice sau traitoare ale misticii ortodoxiei.
    De unde si confirmarea pericolului secularismului, care paste, daca nu cumva a inghitit deja, cel putin la nivel teologic, toate confesiunile. Si unde teologia moare, duhovnicia cum sa mai traiasca.(Aceasta ultima fraza este o parafrazare)

  12. Silviu Carlescu zice:

    Mai ramane sa ajungem si la manastire sa vedem ce ne pot invata calugarii !?!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.