Dragostea… nu se discută, se execută!

În dragoste nu se cade (we’re not falling in love), în dragoste se rămîne, la poruncă. Dragostea nu se discută, se execută.

Ioan 15: 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. 13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. ….17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Una dintre greşelile exegetice în Evanghelia după Ioan este faptul că se ignoră fractura Evangheliei din capitolul 13, fractură care elimină presupoziţia că „Eu sînt Viţa” este din aceeaşi serie cu „Eu sînt”-urile de pînă la capitolul 13.

A doua eroare este studiul capitolului 15 cu o cezură în dreptul titlurilor puse de Dumitru Cornilescu. Întreg pasajul este unitar. De fapt metafora viţei de vie este condiţie pentru înţelegerea discursului despre dragoste. Nu sînt două pasaje: viţa de vie şi porunca de a iubi, ci unul singur.

De fapt întregul pasaj începe cu un preludiu din Ioan 14.

Ioan 14:11 Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. …. 15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. …..21 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

Textul din Ioan 15 are un parcurs retoric ameţitor, este o bijuterie a manipulării, la fel ca şi Iacov 3. Mişcarea discursului este ameţitoare.

1. Prima mişcare: Ni se oferă imaginea viţei cu mlădiţe ca să înţelegem dependenţa vitală de El. Nu putem aduce roadă decît dacă sîntem în El, dar… fie că aducem roadă, fie că nu aducem roadă de foarfecul Tatălui nu scăpăm. Ne taie spre aruncare sau ne curăţă ca să aducem şi mai multă roadă.

2. A doua mişcare: Despărţiţi de El nu putem face nimic. Prima afirmaţie este despre viaţă, a doua despre acţiune, prima este o afirmaţie care vizează ontologia, a doua arată spre funcţional.

3. A treia mişcare: „rămîneţi în mine şi voi rămînea în voi ca să aduceţi multă roadă”. Este afirmat principiul care se va dezvolta în tot pasajul. Faci primul pas şi El continuă, ca în Legămîntul lui Avram. Sinergia este cheia de înţelegere a acestui pasaj, la fel ca în capitolul 21, aduceţi şi din peştii voştri. Dacă schiţăm un gest din sprînceană, El se repede, dacă întindem degetul, El sare, dacă ne declarăm iubirea, El ne face fii.

4. A patra mişcare: alternativa la rămînerea în el nu este lipsa acţiunii, ci moartea, Dacă nu rămîne cineva în El, nu aduce roadă, şi este tăiat, dacă nu rămîne, oricum este aruncat afară, vers 6. De aici încolo textul devine dramatic, consecinţele sînt sîngerii.

5. A cincea mişcare: Ce înseamnă a rămîne în El? Va fi însemnat vreo scufundare mistică în fiinţa Lui, vreo dizolvare precum bulgărele de sare în găleata cu apă, înseamnă anularea sinelui, pierderea eului. Nu. Practic… aparent devine un simplu exerciţiu de memorie. Cuvintele lui rămîn trebuie să rămînă în noi. Cum? Prin memorare, citire? A rămîne în Cuvintele Lui înseamnă ascultare.

6. A şasea mişcare: rămîn cuvintele Lui în noi, rămîne şi El, apoi cerem orice vrem, dar nu putem dori acum altceva decît şi-ar dori El. Sîntem deja prinşi în capcana logică întinsă de Ioan. Dacă rămîne El în noi, cum voi putea dori ceva străin firii Lui? Acum să cerem în această libertate împrizonierată.

7. A şaptea mişcare: dacă a rămîne în El înseamnă a rămîne în cuvintele Lui, atunci a rămîne în dragostea Lui ce poate însemna? „Rămîneţi în Mine, rămîneţi în dragostea mea…”

8. A opta mişcare: a rămîne în El înseamnă a rămîne în cuvintele Lui, a rămîne în dragostea Lui nu înseamnă nimic altceva decît a rămîne în poruncile Lui. Punctul focal se vede tot mai limpede… porunci – cuvinte, porunci – cuvinte. cuvinte şi porunci pentru a avea parte de El? Totul se reduce la raţiunea rece, la logica ascuţită şi la simple raţionamente, indicaţii şi lexeme? Unde-i spiritul din spatele slovelor? Unde-i căldura din spatele alphabeth-ului care ucide?

9. A noua mişcare: Care sînt totuşi poruncile Lui şi cuvintele Lui? Se pare că se reduc toate la Iubire, El fiind iubirea. Literele dispar, slovele sînt ucise tocmai de Însuşi Iubirea care ne porunceşte să iubim. Dar cum vom putea împlini dragostea ca poruncă, Doamne? Dragostea „ne vine”. NE aducem acum aminte că ne-a spus că putem să-i cerem orice dorim… dar toate cererile noastre se focalizează într-una singură: ajută-ne să iubim! Şi cum vom putea oare iubi fără să fim locuiţi de El, fără să rămînem în El? El în noi, precum viţe în bucium, precum mlădiţe în butuc? Sîntem prinşi în capcană fără scăpare. Acum ni se descoperă îngrozitorul adevăr al creştinismului: am crezut că putem lua versetuţe separat: „cereţi orice veţi vrea”… dar sîntem închişi spre o singură uşă a cererilor, să iubim, am crezut că lucrul spiritual poate fi mult mai abstract, mult mai teoretic, dar totul se reduce la poruncile şi cuvintele Lui care converg toate spre o singură poruncă, IUBIREA, un singur CUVÎNT, El Însuşi, iar cele două se închid în DUMNEZEU ESTE IUBIREA.

10. A zecea mişcare: Ce este acum iubirea creştină? Nu-i pupat şi-nbrăţişat, nu-s dulcegării ieftine, nici sentimentalisme suflate vîrtos în batistă, nu-s oftaturi de salon, marele test al dragostei sacrificiale este nici mai mult nici mai puţin … să ne dăm viaţa unii pentru alţii. Pe tăcute, bărbăteşte şi fără ezitări.

Dragostea este o poruncă, precum credinţa.

12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. 13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. 17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Iată cum trecem de la ieftine trăiri spre mult prea scumpă acţiune.

Nu ni se oferă zilnic posibilitatea de a iubi precum Cristos pe cruce, dar ni se oferă zilnic posibilitatea de a iubi pînă la capăt. Iată cum:

Ioan 13:1 Iar mai înainte de Praznicul Paştilor, ştiind Iisus că i-a venit lui ceasul, ca să se mute din lumea aceasta către Tatăl, iubind pre ai săi pre cei din lume, până în sfârşit (desăvârşit) i-a iubit pre ei. 2 Şi cină făcându-se, (când diavolul acum pusese în inima Iudei al lui Simon Iscarioteanul, ca să-l vândă pre el); 3 Ştiind Iisus că toate i-a dat lui Tatăl în mâini, şi cum că de la Dumnezeu a ieşit, şi la Dumnezeu merge. 4 S-a sculat de la cină, şi şi-a pus Veşmintele; şi luând fotă (ştergător) s-a încins. 5 După aceea a turnat apă în spălătoare, şi a început a spăla picioarele Ucenicilor, şi a le şterge cu fota cu care era încins.

Cum i-a iubit El pînă la capăt? Întîi simplu, discret şi închis în camera de sus, umilit, smerit, tăcut şi fără strigăt sau rană: le-a spălat picioarele.

Ce înseamnă pentru noi astăzi? Nu ni se cere să murim acum pentru fraţii noştri, dar ni se cere să murim pentru ei. Cum? Cum ne putem noi da viaţa pentru prietenii noştri? Viaţa nu este timp? Timpul nu este viaţă? Dacă stai cu cineva şi pe-treci timp, nu mori cu el şi pentru el? Nu-i asta spălare de picioare sufleteşti cînd asculţi pe cineva?

Dar merită? Cine merită? Da nu-mi place? Cine-ţi place? Tu îţi placi de-ţi risipeşti viaţa pe tine?

Iată porunca

Efeseni 5:25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea….

……………………………………………………………………………..

Iată textul în traducerea RONT 1857

Ioan 15:1 Eu sunt Buciumul viţei cel adevărat, şi Tatăl meu Lucrătorul este.
2 Toată viţa care nu aduce roadă întru mine, o scoate pre ea; şi toată care aduce roadă, o curăţeşte pre ea, ca mai multă roadă să aducă.
3 Acum voi curaţi sunteţi, pentru cuvântul care am grăit vouă.
4 Rămâneţi întru Mine, şi Eu întru voi. Precum viţa nu poate să aducă roadă din sine singură, de nu va rămânea în Bucium; aşa nici voi, de nu veţi rămânea întru Mine.
5 Eu sunt Buciumul viţei, voi viţele; cela ce rămâne întru Mine, şi Eu întru el, acesta aduce roadă multă. Că fără de Mine nu puteţi face nimic.

6 De nu rămâne cineva întru Mine, se scoate afară ca viţa, şi se usucă; şi o adună pre ea, şi în foc o aruncă, şi arde.

7 De veţi rămânea întru Mine, şi cuvintele mele de vor rămânea întru voi, orice veţi vrea, veţi cere, şi se va face vouă.
8 Întru aceasta s-a proslăvit Tatăl meu, ca roadă multă să aduceţi, şi să vă faceţi ai mei Ucenici.
9 Precum m-a iubit pre Mine Tatăl, şi eu v-am iubit pre voi; rămâneţi întru dragostea mea.
10 De veţi păzi poruncile mele, veţi rămânea întru dragostea mea; precum Eu poruncile Tatălui meu am păzit, şi rămân întru dragostea lui.
11 Acestea am grăit vouă, ca bucuria mea întru voi să rămâie, şi bucuria voastră să se plinească.
12 Aceasta este porunca mea, ca să vă iubiţi unul pre altul, precum eu v-am iubit pre voi.
13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pue pentru prietenii săi.
14 Voi prietenii mei sunteţi, de veţi face câte eu poruncesc vouă.
15 De acum nu vă mai zic vouă slugi; că sluga nu ştie, ce face Domnul său; ci pre voi v-am zis prieteni; că toate câte am auzit de la Tatăl meu, am arătat vouă.
16 Nu voi m-aţi ales pre Mine, ci Eu v-am ales pre voi, şi v-am pus, ca voi să mergeţi, şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămâie; ca orice veţi cere de la Tatăl întru Numele meu, să dau vouă.
17 Acestea poruncesc vouă: Ca să vă iubiţi unul pre altul.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Comentarii, Gînduri, Meditaţii, Periegeza, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Dragostea… nu se discută, se execută!

  1. Tim Dubhy zice:

    Fara cuvinte…doar atata „Ajuta-ne sa iubim..sa Te iubim pe Tine…sa iubim pe altii….cum?….cu ajutorul Tau……caci Tu esti TOTUL in toate, fara de care nimic nu se poate face….”

  2. Agnusstick zice:

    Pentru acest articol mulţumim şi lui Alin Cristea, dar şi celor care au reacţionat la bine-cuvântare. Un exemplu de comunitate virtuală în curs de perfecţionare… Şi un exemplu care pledează pentru un fel de teologie interactivă. O fi elevat şi monumental să faci un studiu sistematic şi structurat, dar mai viu şi de impact este ca studiul să se ţină după viaţă. Trăiască Blogu în sinergie!

  3. Va multumesc pt explicatii!Asa totul capata un inteles clar, in context si ne mai dumirim si noi.
    ‘Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.’
    Dumnezeu sa ne ajute sa renuntam la egoismul si comfortul nostru, si sa ne sacrificam pt ceilalti, sa ne consumam in fiecare zi pt ei.

  4. Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru

  5. Pingback: Fotografia ca asasinat, Program de blogăr, Cum credem că iubim? « La patratosu

  6. Pingback: Serile Iris – De ce cred? Ioan capitolul 15: Dragostea, roadă a mlădiței, cea mai mare poruncă și cea mai de preț cerere | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.