Cum (credem că) iubim?

Atenţionare: postare lungă!

Ce legătură este între Evanghelia după Ioan şi Dragoste? Dragostea dintre un bărbat şi o femeie?

În aparenţă nimic şi totuşi…Credeţi sau nu, are legături mai multe cu viaţa de dragoste decît cîntarea cîntărilor. Scrisă de apostolul Iubirii, cum să nu fie legată de dragoste Evanghelia? Şi oare chiar aşa le putem împărţi dragostele noastre? Dragostea izvorăşte dintr-un singur trunchi, şi aceea pe care o numim agape şi aceea pe care o numim eros.

Putem porni dintr-un punct: dacă sîntem după chipul lui Dumnezeu iubim dumnezeieşte.

Nu cred că soluţiile pentru problemele noastre de amor şi cele din căsnicie stau în soluţiile pe care le dau psihologii de ocazie sau în împărţirile acestea artificiale din manualele de consiliere.

Sînt tentat să afirm că soluţia stă unde ne aşteptăm mai puţin, în felul în care este construit un „mecanism” sufletesc la care nu ne-am gîndi niciodată că ar fi un fel de vas comunicant cu dragostea aşa zis romantică.

Cum ne îndrăgostim de fapt?

Ne înconjurăm cu o altfel de realitate. Murim de mîna noastră!

Ea devine cea mai frumoasă dintre fete, el este un măr în mijlocul vreascurilor, are loc o selectare sumară, o identificare a „subiectului”, după care începem modelarea, sculptarea cu dalta antrenată şi ascuţită prin reviste, emisiuni şi reviste deocheate, transformăm chipuri şi trupuri, metamorfozîndu-le idealizant, după ce ne-am dori NOI, nu după cum am putea înfrumuseţa prin acoperire persoana. Nu acoperim aluniţele, negii şi cicatricile rămase de la coşuri, ci adăugăm.

Chipul celui iubit este transfigurat, dacă este saşiu, are o privire pătrunzătoare, dacă are un defect la mers, parcă saltă ridicat de aripi nevăzute, merge îngereşte, pilozităţile în exces nu arată decît bărbăţie, începutul de chelie îi este semn de înţelepciune pentru că fruntea îi este lată, dacă e foarte scundă… „esenţele tari se ţin în recipiente mici”..

Ea devine paratrăznet pentru tot ce am aşteptat de la FEMINITATE, el este un recipient pentru tot ce este BĂRBĂŢIE.

Sufletul ni se agaţă în celălalt şi ni se lipeşte privirea de trupulu celuilalt înainte de a ni se topi inima în inima celuilalt.

Din păcate ceea ce facem este să ne transformăm „jumătatea” unică într-un jalnic duplicat al vedetucilor de pripas.

După care. …

Ne plasăm toată energia emoţională într-un mod cu totul surprinzător, diferit decît pînă în momentul acela. Persoana respectivă devine DE AJUNS. Fotografia celui iubit îţi ţine de foame şi de sete, devine soluţie şi problemă nouă. De fapt păcăleala iubirii constă în faptul că iubim un construct propriu, cocoloşit în interiorul nostru, nu pe cel ce stă în afara noastră, în faţa noastră, după care, în interior luat, devine „al nostru”.

Din acel moment începe decăderea… cînd imaginea dinăntru nu mai corespunde cu ceea ce întîlnim în afară. De aici începe scandalul: „nu aşa erai, semeni cu mă-ta … te-ai îngrăşat ca un porc, eu te-am luat ca pe Mircea Radu”

Dragostea autentică se întîmplă atunci cînd avem curajul să ieşim de la propriul idol, copt sub şa, spre ceea ce este în faţă, în afară. Da, dar atunci nu mai este sigur şi nici controlabil.

Dragostea este cînd vezi toate căderile şi defectele şi continui să iubeşti PERSOANA, nu IMAGINEA, propria ta proiecţie, care seamănă cu Brad Pitt sau cu Miss Studenţia.

Vi se pare cunoscut? „e aşa simpatic, seamănă cu …. zîmbeşte ca … are corpul perfect ca…” Iubirile noastre, selectate dintre vreascuri, ne sînt preztentate drept fructe de tiparele prelucrate prin media.

Trebuie să fie o ieşire de aici. Oare toţi trebuie să repetăm tiparul de care amintea domnul Pleşu, de la cele trei promisiuni la spaţiul dintre două halbe de bere?

Cred că dragostea salvatoare poate sta într-un mecanism asemănător credinţei. De fapt, putem presupune că cele două sînt cumva înrudite, dragostea şi credinţa?

Şi dragostea şi credinţa presupun două tipuri de mutaţii sufleteşti. Credinţa ne cere să ieşim din propria lume, din propriile soluţii, din cercul nostru strîmt şi rece pentru a intra în soluţiile suprinzătoare şi nebuneşti oferite de dincolo de lume. Dragostea presupune ieşirea din propriul Sine pentru te raporta la un alt Sine care devine propriul sine provocînd o „schizoidie agravantă” pe viaţă. Eşti Eu şi ea este tot Sinele Tău… şi boala se adînceşte cu vîrsta doi în unul..

Mecanismele dragostei?

Dacă vrem să ştim cum funcţionează dragostea atunci trebuie să ştim cum merge credinţa? Putem risca să demontăm mecanismele dragostei? Dacă ne rămîn piese şi nu mai ştim să ne montăm la loc? Dacă demontăm dragostea ca să o analizăm, nu riscăm să rămînem cu piese în plus şi să n-o mai putem monta înapoi? Dacă nu mai merge?

Să încercăm totuşi cu sora ei geamănă, Credinţa? Poate riscăm mai puţin!

S-ar putea să nu credeţi că cele două sînt înrudite, dar să presupunem că am iubi precum credem şi vom crede precum iubim? Ce s-ar întîmpla oare? Asta ar însemna că niciun îndrăgostit autentic n-ar putea fi ateu! Asta ar înseamna că unui credincios adevărat i-ar fi imposibil să nu iubească cu toată inima!

Dacă nu se poate pierde credinţa, atunci n-ar fi interesant de imaginat o dragoste eternă precum credinţa?

Dacă credinţa este în creştere şi maturare zi de zi, n-ar fi fascinant să ne imaginăm în oglindă asemenea dragoste?

Asta ar înseamna că niciun necredincios nu poate fi credincios şi în căsnicie? Ba cred că poate, dar niciun credincios nu poate fi necredincios în căsnicie, asta este sigur!

Ce înseamnă a crede în Cristos?

Ioan 3:16 Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pre Fiul său cel Unul născut l-a dat, ca tot cel ce crede întru el, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

A crede în Cristos? Poate fi lămurit cel mai bine dacă ne uităm în Numeri 21. A crede în Cristos este ca  şi cum ai fi muşcat de şarpe, ţi se cangrenează rana, urli în durere, faci spume la gură şi Moise, în loc să obţină de la Dumnezeu soluţii adevărate, alifii şi vaccinuri, se apucă să bată într-o tablă pe care o modelează, în timp ce mor soţii, copii, bărbaţi viteji şi taţi, fini şi naşi…. Moise bate într-o tablă, culmea, că aşa I-a spus Dumnezeu.

Se învăţaseră cu tiparul: noi facem prostia, Moise se roagă, Dumenzeu rezolvă. De data asta a fost diferit. Noi am făcut prostia, Moise se roagă, Dumnezeu îşi bate joc de noi, îl pune pe Moise să bată în table, face un caraghioslîc pe care îl atîrnă în par.

Ce s-o fi întîmplat în mintea tuturor muşcaţilor cînd Moise le-a spus: atenţie la mine, popor, avem soluţia, alifia şi vaccinul, Dumnezeu mi-a spus: vă uitaţi la tabla din par, vă trece moartea.

Ce om normal ar crede aşa ceva? Ce bolnav nu s-ar simţi batjocorit? Ce om în locul lui Moise ar fi scăpat de lapidare?

Cea mai bună imagine a credinţei? Să priveşti la un şarpe de tablă, care poate deveni un idol şi să vezi dincolo de el, vindecare, să crezi că bucata aia de fier, în ciuda oricăror explicaţii logice are legătură cu rana ta.

Este o privire din disperare, cînd nu mai ai nimic de pierdut, cînd te aconcorezi cu totul în afara ta, renunţînd la resursele tale, la raţiunea, logica, sentimentul dreptăţii, cumpăna „corectă”.

Aceasta este şi dragostea! Funcţionează exact la fel. Este o soluţie nebunească şi neaşteptată pentru viaţa însăşi. Dragostea şi Credinţa sînt de aceeaşi mamă, din acelaşi trunchi şi presupun acelaşi tip de mutaţii, dar în sensuri şi spaţii diferite ale sufletului.

Cum este credinţa în Ioan?

  1. Este ca şi cum ai auzi, dar nu vezi, dar eşti sigur că este acolo. El este Cuvîntul, care iese din Tatăl, nu-L vedem pe Tatăl, dar Îl aude pe Cel Rostit Ioan Botezătorul. Cap 1.
  2. Credinţa? Să faci tot ce-ţi spune… (Nunta din cap. 2) cărînd apă ca pruncii care se joacă pentru a face ceea ce nu ştii încă.
  3. Este ca şi cum te-ai uita la o tablă atîrnată pe un lemn, o tablă bătută în formă de şarpe şi să crezi că asta are legătură cu rana ta cangrenată. Şarpele de aramă, pentru un muşcat de Şarpe ca Nicodim din Cap. 3. Iată mutaţia de la rană şi şarpe, de la alifii şi vaccin, de la soluţia aşteptată spre altă soluţie, nebunească, o privire în golul aramei.
  4. Este ca şi cum, însetat fiind, arunci cu găleata de pămînt şi te duci în cetate să strigi că ai găsit ALTFEL DE Apă Ai găleata în mînă, dar CREZI un străin care îţi promite că nu-ţi va mai fi sete, deşi însetat este şi el. El este Apa Vieţii pentru Samariteancă (cap. 4). O altă mutaţie: de la Fîntînă spre Cel care stă pe fîntînă. O mutaţie de la apa ţîşnitoare spre apa vie.
  5. Este ca şi cum te laşi în seama cuiva care pare a te batjocori întrebîndu-te dacă vrei să te faci sănătos, în cap. 5. El este Adevăratul Înger care tulbură, este ca şi cum ţi-ai muta atenţia de la apa tulburată de îngeri, spre Cel care îţi tulbură apele sufletului prin întrebarea: Vrei să te faci sănătos?
  6. Este ca şi cum ai dori atît de mult cuvintele şi prezenţa cuiva, fără să înţelegi precum Petru, dar flămînzeşti fără. El este Pîinea vieţii pentru toţi cei care flămînzesc. Ce mutaţie de la Pîinea răspîndită în pustie şi El, care stă să se frîngă pentru noi. A crede în Isus înseamnă să te uiţi la El, ca la Pîinea cea de toate zilele, devorîndu-l, dar lăsîndu-L întreg în acelaşi timp. Este ca atunci cînd ai muri în pustie fără El. (cap. 6)
  7. Este ca şi cum te-ai uita în întuneric la străinul care strigă că Este lumina lumii şi în stare să dea Apă Ţîşnitoare după ultima zi de campare în sărbătoarea corturilor. (cap. 7)
  8. Este ca şi cum ai crede că EL este (cap 8), dar nimic nu pare să confirme că El este încă… să spună adevărul şi să-l crezi fără Dovezi. El este.. să crezi ca Avraam, văzînd ziua şi s-a bucurat. (cap. 8)
  9. Credinţa este ca şi cum te-ai ridica precum orbul stuchit în ochi cu nămol, să te duci la scăldătoare, prin tot satul, la cuvîntul Lui, pe cuvîntul lui, proiectîndu-ţi toate aşteptările în El. (cap. 9)
  10. Credinţă este să îl vezi pe El ca Uşă şi Păstor, ca singura cale de ieşire, singura cale de intrare, singurul mediator. Este o mutaţie surprinzătoare spre o altă soluţie. Să-l vezi drept pastor pe cel care n-a avut niciodată turmă, pentru un popor călăuză, pe cel care nu poate fi Rege? (cap 10)
  11. Să vezi dincolo de mort, pe El ca Învierea şi Viaţa (cap 11). Lazăr este mort, dar Isus le mută atenţia de la mormînt şi miros spre lacrimile şi cuvintele Lui care rup cordelele mumiei.
  12. A crede este ca femeia care face un gest entuziast, şocant (cap. 12) este dragoste amestecată cu credinţă. Gest profetic?

Va urma….

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Gînduri, Meditaţii, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cum (credem că) iubim?

  1. “Adolescentii inaripati de imaginatie,nerabdatori sa-si materializeze in propria viata povestea de dragoste pe care, mult prea devreme, in chip fantastic, si-au construit-o si consumat-o imaginiar sub impactul culturii TV, numai sunt capabili sa se indragosteasca de omul concret pe care-l au in fata, ci, cel mai adesea, nu fac decat sa proiecteze asupra acestuia imaginea ideala pe care o poarta in minte – fantasma de care sunt ‘indragostiti’. In cazul acesta, tanarul, traind mai mult in interiorul propriei fantezii, inconjurat de o lumea ireala, se arunca orbeste intr-o relatie zisa ‘de dragoste’ sau chiar intr-o casatorie cu un om pe care de fapt nu-l cunoaste, cu un strain.” (din Revrajirea lumii, de Virgiliu Gheorghe)

  2. Pingback: Dragostea-Credinţă, Dragostea Credincioasă, Credinţa-ndrăgostită | Marius Cruceru

  3. adrian zice:

    E bun textul, imi place!
    Poate ca era loc si de ceva Dionisie (are niste formulari magistrale despre eros).

  4. Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru

  5. Pingback: Fotografia ca asasinat, Program de blogăr, Cum credem că iubim? « La patratosu

  6. Pingback: Serile Iris – De ce cred? Ioan capitolul 15: Dragostea, roadă a mlădiței, cea mai mare poruncă și cea mai de preț cerere | Marius Cruceru

  7. Iuras zice:

    Dunnezeu sa te binecuvinteze si sa faca sa lumineze fata Lui peste tine si familia ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.