Cîteva sfaturi utile pentru organizarea unei nunţi (de pocăiţi) în perioada de criză 2

Continuare de AICI.

Disclaimer: Majoritatea acestor “indicaţiuni” este valabilă numai pentru nunţile evanghelice (pocăiţi, neprotestanţi etc.)

Aşadar, dacă toate lucrurile sînt bine lăuntric, să mergem spre cele ce se văd:

1. Vara sau Iarna? De obicei nunţile se fac vara, dar nici o nuntă de iarnă nu-i de alungat din minte. Imaginaţi-vă o nuntă cu sănii trase de cai:). Nu sînt aşa de multe complicaţii pe cît v-aţi imagina, ba chiar mai multe beneficii: săli libere, restaurante la preţuri foarte scăzute, preţuri la bilete de avion la preţ de rîs, oferte pentru luna de miere foarte tentante, concediu de la servici prelungit şi mai comod de obţinut, avînd în vedere că ai dvs. colegi doresc să meargă vara în concedii. O lună de miere la o cabană tradiţională în Bucovina, într-o cameră încălzită cu sobă… Iată o idee!

2. Sîmbăta sau Duminica? N-am înţeles niciodată argumentele pentru nunta de sîmbăta, deşi eu am făcut nuntă sîmbătă. Recomand nunta Duminica dimineaţă. De ce? În loc să mîncăm seara la ora 19.00 patru feluri de mîncare (ca să alergăm cu fierea în mîini a doua zi dimineaţa… ), mîncăm cînd trebuie, la prînz. Argumentele cu … „muncim duminica” nu ţin. Acum sînt firme care organizează astfel de evenimente. Din nou: duminicile sălile sînt mai libere, aglomeraţia mai mică, preţuri mai reduse.

3. Limitele, de buget şi invitaţi. Neapărat trebuie să ne fixăm o limită maximă de invitaţi şi, în consecinţă, de cheltuieli. După buget, se înţelege, dar sînt foarte multe capitole la care se poate face economie. Sînt o mulţime de moftuleţe, care nu adaugă nimic nici la amintire, nici la buna dispoziţie, dar care costă foarte mult. Peştişorii, porumbeii, limuzina, globuleţele, baloanele cu heliu, toate costă. Alegeţi stilul şi atmosfera generală a nunţii, tematica nunţii şi lăsaţi ce nu se potriveşte. Toate chestiunile alea inutile de impresionat invitații costă mult și arată prost în ce privește bunul gust.

4. De capul nostru sau cu firmă? Dacă sînteţi într-un oraş mare, este bine să apelaţi la una dintre firmele (disperate şi acestea) care organizează nunţi. Luaţi un pachet de servicii, nu individual. Mergeţi la negocieri cu cineva care se pricepe, veţi lua şi fotograful şi limuzina şi porumbeii pe gratis:). Dacă sînteţi la sat şi acolo vreţi să organizaţi nunta, ca pe vremuri, la cort, în curte, afară… atunci e mai bine „pe capul vostru”.

5. Meniul: tradiţional sau …. bufet suedez? „Nu-i nuntă fără sarmale…. ” spunea cineva. Va fi greu să organizaţi o nuntă fără comentarii. Meniurile sînt deja previzibile: aperitiv, supă, friptură, sarmale, 5 feluri de prăjituri la desert. Corect! Puteţi să încercaţi şi ceva diferit. Am participat la nunţi la care s-a organizat bufet suedez şi bugetul a scăzut considerabil, plus că oferi invitaţilor posibilitatea de a alege, le oferi senzaţia diversităţii. Noi am făcut cu un fel „bufet suedez” (de fapt nu am avut masă deloc!), dar aici nu mă bag. Gusturile! Se mai poate opta pentru trei tipuri de meniu la felul principal, dacă se face grătar: vită, pasăre, peşte. Aici, dacă tot vorbim de masă, pocăiţii (în marea lor majoritate, că acum se poartă şi asta pe la nunţile noastre) scapă mult mult mai ieftin pentru că nu avem băuturile alcoolice în meniu. N-aveţi idee cît costă vinurile, şampania, aperitivele alcoolice etc.

6. Muzică live sau „la cutie”? Dacă tot vorbim de gusturi, prefer un cvartet de coarde care să cînte în surdină, fără amplificare. Atmosfera se va schimba radical. Este un principiu legat de sunet în astfel de situaţii: cu cît este mai mare volumul la boxe, cu atît lumea va vorbi mai tare. Oamenii vin la nuntă să discute, să se audă unii pe alţii. Voi daţi muzica tare, ei vorbesc şi mai tare, ca să acopere muzica, atunci nu se mai aude nici muzica nici oamenii nu se înţeleg între ei. Nivelul muzicii de fundal (fără cuvinte preferabil, muzică de atmosferă, smooth) ar trebui să fie foarte redus, dacă optaţi pentru muzica din calculatoare, playlisturi (mare plictiseală!). Aici un aspect foarte important: un MC bun (Master of Ceremony). Cel mai bun pe care îl ştiu este unul dintre cumnaţii noştri. Care este rolul acestui MC? Să asigure calitatea programului din biserică: formaţii, poezii, cîntări, să selecteze acele bucăţi care merg doar „la masă” şi nu merg în biserică (mare greşeală este că se aglomerează totul în cadrul slujbei religioase) şi să asigure buna desfăşurare a programului de la masă (fără glume cu soacre, fără aluzii sexuale, să-i descurajeze pe entuziaştii care caută microfonul singuri şi să îi încurajeze pe cei care au ceva ziditor de spus, oameni pe care îi pregăteşte din timp). MC-ul are rolul de a se asigura că nu se fac jocuri stupide de copii cu un coeficient de inteligenţă sub medie (furatul miresei, scîrboasa preluare cu dinţii a jartierei şi alte dubăşii de genul acesta).

7. Afară sau înăuntru? Vremea vă poate face figuri în orice perioadă a anunului. Recomandarea mea este ca slujba să se ţină la biserică, în biserică, masa poate fi şi afară, dacă este un bufet suedez bine protejat cu un cort şi alte cîteva adăposturi împrejur, sub care să se retragă „mesenii” („bufetenii”) în cazul în care plouă. Vîntul puternic strică oricum totul, dacă se porneşte. Atenţie, dobrogeni!

8. Nuntă lungă sau scurtă? Nunta este un eveniment oricum obositor. O slujbă de două ore la biserică este excelentă, o masă de trei ore maxim, mai mult ca binevenită. Sugestia mea este ca mirii să dispară înainte de finalul nunţii. Este deprimant pentru miri să asiste la plecare tuturor şi să rămînă singuri cu chelnerii care se apucă de curăţat mesele. Plicurile, banii, se pot pune într-o cutie şi mirii pot să îşi ia la revedere de la meseni şi să plece „învîrtindu-se” direct în luna de miere, fără alte complicaţii. Să îi lase pe naşi, fini, părinţi şi buni să numere banii şi să finalizeze toate detaliile administrative. Noi am fugit pe la finalul nunții și am lăsat totul în grija prietenilor și rudeniilor apropiate.

9. Cu naşi sau fără? Ce păcat că instituţia „naşilor” a fost compromisă! Nu de Mafia Italiană! Naşii sau „sponsores” aveau un rol foarte important, rolul de părinţi spirituali, care aveau în grijă creşterea spirituală a familiei, dar şi nevoi materiale urgente, trebuiau să asiste la baia primului copilaş, să îi asiste pe cei doi în micile conflicte care vor fi apărut. Din păcate „naşii”, după o epocă de abandon în mediile neoprotestante (era „păcat”, erai „ca lumea”, dacă puneai naşi la nuntă) au revenit, dar cu puţinul rol de dat plicul cel mai gras la nuntă. Din această pricină tinerii nu îşi mai aleg uneori ca părinţi spirituali pe cei care sînt mai maturi în credinţă, ci pe aceia care sînt mai groşi în buzunare. Eu recomand naşii, dacă se păstrează principiile iniţiale şi dacă nu este ofensator în cultura respectivă. N-aş recomanda asta în bisericile din cadrul Cultului Creştin după Evanghelie din Moldova.

10. Cu nuntă sau fără nuntă? Cineva m-a întrebat acestă chestiune zilele trecute: „Dacă facem numai la biserică şi apoi avem o masă numai cu familiile noastre? Ce spuneţi? Nu avem bani şi nu vrem să ne depăşim plapuma!”
Ce să spun: Bravo, eşti băiat de însurat dacă gîndeşti aşa! Cine vrea să vă ajute vă ajută oricum şi dacă nu faceţi ditamai chermeza. Cred că vor fi din ce în ce mai multe astfel de nunţi. Fie nunţi care se vor ţine în spaţiu restrîns, ca un fel de logodne, la care oficiantul este chemat acasă sau la restaurant, cabană etc. şi lumea rămîne acolo pentru o mică recepţie, fie o nuntă mare în biserică, dar cu o recepţie privată acasă. Dacă organizăm sau nu o nuntă (cineva spunea că o căsătorie sub clar de lună, sub copacul scobit cu briceagul ajunge)… cu recepţie sau fără, aceasta este o altă întrebare şi merită o postare separată.

Sînt sigur că nu am atins toate aspectele referitoare la nuntă, dar putem discuta şi în comentarii, dacă mai sînt chestiuni „dezbătăibile”:)

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Dezbatere, dulce Românie, Fabrica de barbati, Pt. studenţii mei, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

146 de răspunsuri la Cîteva sfaturi utile pentru organizarea unei nunţi (de pocăiţi) în perioada de criză 2

  1. elisa spune:

    Cred ca blocarea serviciului de inchinare Duminica este inoportuna, la Brasov se tineau de regula sambata.
    In loc de liturghie nu merge altceva, intr-o vara au fost f.multe nunti,fiind multi membrii; nu mai participai la nimic altceva decat serviciul de oficierea nuntii, cand e cate una doar, mai merge.Te saturi de atatea predici pentru miri, ceea ce tu nu mai esti de mult….🙂
    nu-ti mai folosesc la crestere.🙂

    • Nicu D. spune:

      De obicei duminica dimineata biserica este aglomerata. Datoriata nuntii devine si mai aglomerata. In cazul in care nunta are loc sambata atunci am la dispozitia biserica numai pentru nunta. Este mai mult spatiu. Am avut ocazia sa traiesc doua nunti intr-o biserica mare, una sambata si alta duminica. Sambata a fost mult mai lejer. Nu se mai calcau oamenii pe picioare la poze, serviciul divin a fost doar pentru nunta etc.

      • Marius David spune:

        Nu chiar. Uneori este aşa de deprimant sîmbăta într-o biserică mare în care se ocupă numai un sfert de sală. Biserica se bucură cu mirii, este o sărbătoare a ÎNTREGII COMUNITTĂŢI, Şi ce dacă este aglomeraţie. !Lasă că este bine!
        Spaţiul ne interesează? Confortul? Lejeritatea? Nu întotdeauna.

        Ah, am uitat un lucru important a propos de pozari. LE INTERZIC SĂ UMBLE PRIN SALĂ ŞI SĂ SE CULCE PE JOS ca să fotografieze buchetul miresei de jos în sus, şi să se contorsioneze în tot felul de poziţii de yoga pentru a prinde tot fell de poziţii în biserică.
        Să facă afară cîte poze vor, toată lumea se uită cum se mişculează prin sanctuar şi nimeni nu se poate concentra cînd îşi fac „slujba”.
        Ne oprim, cîntăm o cîntare comună, stăm toţi cum vor ei 5 minute, facem poze, după care continuăam şi ei să stea cuminţi, la fel şi cu filmările.
        Să-şi ia girafe din alea care se plimbă pe deasupra publicului şi să folosească Zoomurile, dar să stea într-un loc… într-un look! 🙂

  2. vesteabuna spune:

    Cu ceremonie(ritual) sau fără?
    Unde găsim în Noul Testament un model de „cum să se facă” căsătoria?
    Mă refer strict la ceremonia de cununie religioasă, executată măiestru de clerici de diferite confesiuni.
    Vi-l imaginaţi pe vre-un apostol cununând pe cineva?
    Nu e destul ceremonia de la primărie?
    Ofiţerul de la primărie nu este slujitorul lui Dumnezeu?
    Repetarea la biserică a ceremoniei de la primărie nu este o dispreţuire a primei autorităţi? Dacă veţi spune că nu este, cum veţi justifica apariţia celei de-a doua autorităţi, clericul, că doar „noi” baptiştii mărturisim preoţia universală.
    Personal cred că o nuntă se face la primărie şi la restaurant (sală de nunţi, acasă, etc.), ceremonia efectuată de pastor nu are suport biblic, ci este o adăugire deja veche, de frica gurii lumii, adăugire care a devenit în timp o normă.
    Rog răspunsuri „sola scriptura” dacă se poate şi strict numai după trecerea uluielii şi a mâniei. Şi desigur dacă „gazda” va da drumul acestui comentariu!
    Cu stimă!

    • Marius David spune:

      draga Vestea Bună,
      aceasta se numeşte „dat în bară”, „fugă de idei”, „salată de concepte” în stilul meu de traducere, complet străin de stilul Fideluţei.🙂

      1. Nu ştiu de unde ai citit tu Noul Testament, probabil că în Fideaua nu există pasajele despre nunţi sau sînt traduse prost. Caută TOATE pasajele despre nunţi şi studiază-le.

      2. Citeşte, te rog, toate pasajele cu pilde despre nunţi, sînt evenimente ale unei comunităţi în bucurie, fără grijă de autoritatea „legală”, dar cu atenţie spre ideea de „legitimitate”. Toate sînt evenimente COMUNITARE. Isus n-a fost invitat la plajă la Marea GAlileii de doi tineri care au hotărît să „se ia” sub salcie, nici la sfatul comunal.

      3. Toate pasajele cu sfaturi despre FAMILIE sînt în epistolele BISERICEŞTI. ce ciudat, nu-i aşa? Ce legătură o fi între cele două BISERICĂ ŞI FAMILIE?

      4. Studiază puţin din punct de vedere istoric chestiunea ca să vezi cînd şi cum au trecut nunţile în seama „slujitorului” de la primărie.

      5. În Noul Testament nu găseşti „modele” pentru foarte multe lucruri, dar există o „tradiţie” – PREDANIE a biesericii, pe care chiar şi noi, baptiştii o respectăm că recunoaştem sau nu. E bine? Da! Citeşte pentru asta Leslie Newbigin, Gospel in the Pluralistic Society. Cap IV, cred. Convingător.

      6. Da, îmi pot imagina apostolii şi pe urmaşii acestora oficiind RITUALURI, de care avem extremă nevoie. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Cu timpul. În 1 Cor. 11 ni se spune CUM să facem un RITUAL.

      7. Nu, nu este destul ceremonia de la primărie. Este legală, dar nelegitimă fără cea în Biserică.

      8. Ba da, repetarea ceremoniei este afirmarea unui principiu pe care baptiştii l-au proclamat întotdeauna SEPARAREA BISERICII de STAT. De asta repetăm. Cînd păstorii vor lua salarii de la stat poate că vor putea juca şi roul de ofiţeri de stare civilă.

      9. Ceremonia nu este o adăugire. Istoria nu-ţi dă dreptate. Citeşte un pic şi sursele extrabiblice. Folosesc.

      10. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar „sola Scriptura”, aşa cum o înţelegi tu, NU EXISTĂ. Nimeni, dar absolut nimeni nu citeşte Biblia cu mintea absolut virgină, tabula rasa, ci cu multiple presupoziţii. Pur şi simplu priţipul este superb, dar lipseşte cu desăvîrşire. Sola Scriptura în acestă înţelegere a dat minţi încuiate şi talibani de-ai noştri, ferească Cel de Sus!

      Îmi pare rău că nu-ţi pot da răspunsuri Solo Scriptura pen că nu cred în aşa noţiune, iar uluiala este pricinuită numai de torsiunea şirului tău de gînduri, mînie găseşti prin locuri mai thymotice decît acesta🙂 .

      • vesteabuna spune:

        Dumnezeu să te binecuvinteze pentru toate revărsările de umor la adresa mea. Nu-mi pot face decât bine. Orice mă smereşte, mă înalţă, nu face economie te rog de ironii la adresa mea, decât atunci când te va opri Domnul. Până atunci „tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta…”.
        Lăsând însă gluma şi resentimentul, să nu uităm că principiul Sola Scriptura, pe lângă că este biblic:(„să nu treceţi peste ce este scris”) este fundamental pentru proclamarea lui Cristos. Noul Testament este oglinda cea clară. După ce am privit în chip întunecos pe Cristos în Vechiul Testament(„toate scripturile mărturisesc despre El”), Noul Testament este acel „faţă în faţă” promis, completarea Cuvântului, întregirea Cuvântului(Har dat lui Pavel), acea stare de maturitate la care au ajuns deja atunci mulţi fraţi. Cuvântul este Cristos, nu putem sări din Cuvânt şi nici adăuga Cuvântului fără să păcătuim grav împotriva Celui pe care-L numim Domn. Pe mine nu mă miră că nu mi-ai dat nici o referinţă biblică la subiect, nu aveai de unde. Punctul tău 9:”Ceremonia nu este o adăugire. Istoria nu-ţi dă dreptate. Citeşte un pic şi sursele extrabiblice.” nu-l voi asculta, pentru mine Cuvântul este Cristos. Extrabiblic înseamnă extra-Cristos. Noi prin proclamarea Cuvântului, nu prezentăm o teorie despre Dumnezeu ci Îl arătăm pe Fiul, Evanghelia priveşte pe Fiul. Ieşirea din limitele Cuvântului e o „libertatea” plătită cu lanţuri cât de curând. Dar la nituirea lanţurilor, deţinutul este deja sedat şi îmbătat, chiar cântă.

        • Marius David spune:

          E clar! Nu pierd timpul!
          „Citeşte un pic şi sursele extrabiblice.” nu-l voi asculta, pentru mine Cuvântul este Cristos. Extrabiblic înseamnă extra-Cristos.”

          Vestea proastă pentru tine, VEstea bună, este că ai versete pe care trebuie să le citeşti exact invers… Cuvîntul într-un context înseamnă ceva, în alt context însemnă Altceva. Cuvîntul scris, dragule, nu este acelaşi lucru cu Cel Întrupat.
          „Nu iubiţi lumea!”
          „Pentru că atît de mult a iubit Dumnezeu lumea”

          Deci noi să nu o iubim, dar Dumnezeu are dreptul! Ce nedrept!
          Iartă-mă, dar nu mă pot abţine de la ironie în seara asta cînd citesc aşa ceva!
          În rest sună frumos ce spui! Numai că nu este adevărat!

          • vesteabuna spune:

            În faţa acestor afirmaţii orice om normal cedează, îl lasă pe teolog să înţeleagă şi să descâlcească „imposibilele de priceput” căi ale Domnului. Eu, nefiind normal, consider că Domnul şi-a dat cuvântul Lui unor „necărturari şi de rând”, cred că oricine poate pricepe, prin credinţă Cuvântul lăsat, iar de cărturari ne-a spus să ne ferim. Eu nu o fac acum şi o încasez. Aşa-mi trebuie, dar o încasez împreună cu Domnul. Cuvântul scris este Duh, Dumnezeu este Duh, Cuvântul rostit este Duh, ideile sunt duh, dracii sunt duhuri, îngerii sunt duhuri, tot ce poţi gândi şi exprima în cuvinte şi pe ce nu poţi pune mâna e duh. Eu văd identitate între Cuvântul şi Duhul:”cuvintele care vi le spun Eu sunt Duh şi viaţă” a spus Domnul. Acolo, în sola Scriptura, credinţa mea are ca temelie fundaţia puternică a celor 66 de cărţi. Aş recomanda totuşi abţinerea de la ironie, zidirea pe lângă fundaţie „în seara asta” va îngheţa râsul „din ziua aceea”. Ziua clătinării tuturor lucrurilor.

            • Marius David spune:

              Dacă un om normal cedează înseamnă că devine anormal.
              Aşa este: fereşte-te de cărturari! Bun sfat! Urmează-l!
              În rest… realmente nu are rost să discutam despre metaforică, simbolistică şi alte chestiuni din acestea cu o asemena abordare „inginerească”

        • Agnusstick spune:

          Mă văd nevoit să întreb, cu orice risc: dacă Pavel l-a întregit pe Cristos, atunci Petru, Ioan, Iacov şi ceilalţi mai mici ce-au făcut? Sau e o problemă cu canonul? Cu întregirea? Sigur nu s-au rătăcit epistole şi avem un Cristos incomplet?

          • Ciprian Simut spune:

            Nu cred ca textul se refera la intregire cu sensul pe care il descrii.

          • Agnusstick spune:

            Sper că vorbim de acest text:
            «După ce am privit în chip întunecos pe Cristos în Vechiul Testament(“toate scripturile mărturisesc despre El”), Noul Testament este acel “faţă în faţă” promis, completarea Cuvântului, întregirea Cuvântului(Har dat lui Pavel), acea stare de maturitate la care au ajuns deja atunci mulţi fraţi. Cuvântul este Cristos, nu putem sări din Cuvânt şi nici adăuga Cuvântului fără să păcătuim grav împotriva Celui pe care-L numim Domn. »

          • Ciprian Simut spune:

            Si problema e?

          • vesteabuna spune:

            Ba da Ciprian, la ambele sensuri. Dumnezeu s-a folosit de Pavel ca de un vas ales, lui i s-a dat harul de a întregi Cuvântul, prin revelarea tainei.
            Iată textul: Coloseni 1:25 „Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu:…” şi apoi vorbeşte despre Cristos ca Taină a lui Dumnezeu. Metamorfoza noastră spre chipul Lui se face privind Gloria Lui, glorie arătată în natură (cerurile o spun), în VT(în chip întunecos), în NT(în chip clar (faţă în faţă), fără văl, taina descoperită) şi în fraţi Ef. 1:18, bogăţiile slavei din sfinţi. Am scris în 3 mai despre virtuţi pământeşti şi cereşti, la mine pe blog, spre sfârşit e dezvoltată ideea.
            Da Agnusstik, despre acel text vorbim.
            Ciprian, dacă ţi-a scăpat firul, problema e că nu putem apela la surse extrabiblice fără să păcătuim grav împotriva Domnului. Cuvântul e Cristos. Dezertarea din Cuvânt are cu sine dezonoarea, descalificarea şi lăsarea la vatra. Numele însă îi va mai merge că trăieşte!
            Ştiu că aplicarea versetului „atunci vom vedea faţă în faţă” la trecut provoacă derută, dar citiţi cu atenţie despre copilărie, ce de mult trebuia părăsită.

          • Ciprian Simut spune:

            Oricat de mult ne apropiem prin har de Dumnezeu pe pamant tot in ceata vom vedea totul. Asta pentru simplul si clarul motiv ca inca suntem cu firea in noi.

            Fata catre fata, in mod fizic, cum se vad doi oameni, L-au vazut doar ucenicii si contemporanii lui Cristos. Noi, nu Il vedem fata catre fata, si nici nu avem cum.

            Ca ne putem apropia de El, si ca Il putem lauda privind la natura, VT si NT, nu am nici un dubiu. Dar nici aici nu este o cunoastere exhaustiva. Lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu, iar cele descoperite sunt ale noastre. Indiferent cat de mult ne adancim in studiul Scripturilor, tot nu putem spune ca avem o cunoastere perfecta, desavarsita si neviciata a acestora.

            Cat despre copii, well, nu ma pot pronunta, nu am copii. Dar ce pot spune este ca acestia te cred pe cuvant daca simt ca pot avea incredere in tine. Ei nu isi vor schimba parerea pentru nimic in lume. Ai auzit si tu certuri intre copii: frate-meu/taica-meu/unchiu-meu a zis cutare, cutare, cutare. Daca l-am crede pe cuvant pe Dumnezeu…

          • Agnusstick spune:

            Şi problema e, cel puţin, pleroo-. KJV spune „fulfil”. Strong dă mai multe sensuri, inclusiv întregire, dar şi împlinire, îndeplinire.

          • vesteabuna spune:

            În contextul dat de textul de la I Cor. 3:2 până la 4:6 (vă rog să citiţi tot textul), privitul feţei lui Moise înseamnă de fapt citirea VT, vălul de pe „faţa” lui Moise îl găsim pe „inimile” lor însemnând neînţelegerea. Mai departe, în aceste „inimi” a strălucit Slava(gloria) slujbei Duhului. „Faţa” lui Cristos „o regăsim” în 4:6 iar strălucirea din inimi în mod cert nu este o strălucire mistică rezervată unor „iluminaţi”, ci o strălucire a Cuvântului, o clarificare a lucrurilor în minţile care au fost înceţoşate înainte.
            Dragă Ciprian, suntem cu firea în noi, dar asta nu înseamnă să nu vedem clar lucrurile Duhului. Nu mai suntem înceţoşaţi. Chiar şi puterea firii, tot prin duhul o judecăm şi o anihilăm aducând-o la cruce:”dacă prin Duhul facem să moară faptele trupului…”. Vederea clară face parte din moştenire, din arvună, nimeni nu mă va convinge că e Voia Domnului să fim chiori spirituali. Cheia metamorfozei noastre spre chipul Lui este vederea clară, privitul la El, viziunea Lui, adâncirea în admirarea Lui în toate ipostazele în care S-a revelat. „Dar Îl vedem pe Isus”, nu Îl bâjbâim.

          • Ciprian Simut spune:

            Filip ii cere Domnului sa le arate pe Tatal. Cristos ii raspunde frumos si definitiv: cine M-a vazut pe mine, a vazut pe Tatal. „A vedea” pe Cristos are a face si cu a-L vedea in Scripturi. Totusi, o vedere clara, nealterata, fara ceturi vom avea abia dupa ce vom fi inaintea lui Dumnezeu. Oricat de mult ne-am apropia de Dumnezeu pe pamant, cat timp suntem in trup, nu vom vedea TOATE lucrurile clar. Da, putem fi foarte aproape de Dumnezeu, si putem fi foarte duhovnicesti, plini de Duh, si sa vedem cat se poate de clar. Firea ne impiedica pe pamant sa vedem intru-totul clar. Nici eu nu cred ca scopul oomului spiritual este sa fie chior. Nici pomeneala! Dar nici nu ma voi amagi crezand ca voi putea, cat sunt in trup, sa vad existenta, asa cum o voi vedea in cer.

          • Agnusstick spune:

            Aţí trecut la felul vederii, dar întregirea Cuvâtului e un detaliu semnificativ. Eu unul, admiţând chiar faptul că Paul s-a gândit la întregirea şi nu la împlinirea Cuvântului, nu o pot concepe altfel decât ca întregirea unei fraze lăsată deschisă de învăţător, ca să verifice atenţia clasei. Şi că veni vorba de clasă, textul în discuţie devine enorm dacă nu i se anexează referinţa biblică prin care se constituie lista de întregitori ai Cuvântului, sau o metodă prin care lista se poate închide. Altfel, oricine oricând poate întregi Cuvântul, inclusiv Ellen G. White, Desanca, Marius şi cu mine (pe ultimii doi nu-i bănuiesc că ar vrea, dar cine ştie). Şi referinţa ar trebui să nu fie circulară, pentru ca nimeni să nu poată spune „eu sunt ultimul întregitor al Cuvântului”. În rest, textul n-are probleme.

          • Agnusstick spune:

            Să nu mă înţelegeţi greşit, Bună Veste. Vă doresc sincer să aveţi parte de har şi călăuzire de la Duhul Sfânt, ca încredinţările la care ajungeţi să ducă pe cât mai mulţi la încredinţări izvorâte din El. Dar mi-ar plăcea să nu mai puneţi atât de uşor poveri pe toţi cei care nu au ajuns încă la încredinţările dumneavoastră, sau dacă o faceţi cu pogorământ, atunci măcar poverile să fie consistente. Chiar şi o biserică de familie foloseşte Sola Scriptura într-un fel care înglobează o parte din Tradiţie, multă muncă de cărturar şi un anumit clericalism, pentru că Biblia actuală are un canon stabilit de episcopi şi învăţaţi. Nu avem cum aplica literal un astfel de principiu în zilele noastre, iar cuvintele Scripturii sunt purtătoare ale amprentei minţilor omeneşti – dar asta trebuie acceptat, pentru că altfel nu am avea încredere că Duhul Sfânt ne dă şanse reale de a-L iubi şi înţelege pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul aşa cum trebuie. S-au adăugat şi s-au scos cuvinte, s-au tradus în fel şi chip, şi totuşi credinţa nu este aproximativă, şi totuşi libertatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu nu a fost compromisă. Isus nu s-a întrupat în epoca DVD-urilor şi a hologramelor, ca să fim liniştiţi că nici un bit de informaţie despre El nu a fost alterat. Acest lucru are un sens, şi nu are rost să ne legăm de fiecare cuvânt, pentru că nu şirul cuvintelor, exact sau aproximativ, ni-L construieşte pe Cristos ca Dumnezeu revelat. Mai mult, revelaţia este musai individuală, e ceea ce înţelegem şi credem fiecare din ce s-a revelat – doi oameni care ar citi aceeaşi Scriptură perfectă nu ar primi aceeaşi revelaţie, şi asta nu poate fi rău, nici păcat. Păcatul începe când începem să trăim după ce am primit revelaţia, în siajul ei şi departe de ce ştim că trebuie.

          • Ciprian Simut spune:

            Eu cred in principiul Sola Scriptura in sensul de standard unic pentru conduita spirituala si practica duhovniceasca in viata personala si comunitatea bisericii. De asemenea cred ca nici un cuvant din Scriptura nu este gresit. Aici nu ma refer la traduceri, ci la textele din manuscrise. Cuvintele care lipsesc sau adaugirile nu ating nici o doctrina.

            Unele crezuri sunt chiar de folos pentru o intregire a definitiei Sola Scriptura.

          • vesteabuna spune:

            Nu e vorba de ”Sola Scriptura” ca de un principiu arbitrar pus de cineva, la care altcineva aderă sau nu, tot arbitrar. Trebuie să vedem în Sola Scriptura acel ”numai Lui să-I slujești” din VT și în tot ce este extra-scriptură acei Baali, Astartee și Dagoni. Prin acei idoli Dumnezeu ne învață pe noi. Noi suntem transformați spre chipul Lui prin contemplarea slavei Lui, slavă activă prin Cuvânt, la asta se referă. ”A strălucit în inimile noastre” sau ”după ce ați fost luminați” nu se referă la o iluminare mistică, de genul Maglavit, Lourdes sau Nicula, ci la o răzgândire a minții continuată de o continuă transformare la ”lumina Cuvântului”. Iluminarea inițială este urmată de contemplarea Slavei(strălucirii(Cabod)). Această contemplare este în primul rând a Cuvântului VT și NT, cu fața descoperită, adică având un duh de cunoaștere a Lui, pentru că doar pe El ni-l prezintă Scriptura. Când ies din Scriptura contemplu altceva, contemplu întuneric, iar întunericul are o putere: puterea întenericului, tăria celor ce l-au arestat pe Domnul. M-am repetat ca să fiu convins că am fost destul de clar. De aceea practicile care nu le întâlnim în NT lumifică, fac Biserica asemenea lumii, nu e chipul lui Cristos în ele(în practici), ci chipul lumii. De aceea l-am întrebat pe gazdă, de ce ”ritualul cununiei”, ”cu ceremonie sau fără”(postarea din 20 mai, 10.20)? Cu ce e mai biblic decât semnul crucii sau sfeștania?

          • Agnusstick spune:

            Cam asta spuneam şi eu, dar nu se poate face Sola Scriptura pe manuscrise, mai ales că sunt multe şi nu-s identice între ele. Nici doctrină pe un cuvânt dintr-un verset nu e înţelept să se facă.

          • Ciprian Simut spune:

            Nici nu fac doctrina pe un cuvant. Din fericire este printre primele porunci ale hermeneuticii predate la facultatea de teologie (Univ. Emanuel-Oradea).

            Am putea lesne intra in discutii despre manuscrise (un subiect la care nu prea ma pricep) si cred ca se merita. Dar blog-ul acesta nu este al meu.🙂 (din fericire)

          • Agnusstick spune:

            În NT erau prezente practici din VT, şi la urma urmei în duh şi adevăr ar trebui să fie totul, cu sau fără ritual anexat. Deci nunta ar trebui să fie ca la evreii din vremea lui Cristos? Nu s-ar da mult prea mare importanţă ritualului, şi cu ce câştig? Dacă ritualul semnifică, după puterile lui, care ar trebui să fie duhul şi adevărul unirii mirilor, este vreo problemă majoră, se iese din Cuvânt? Anihilarea unui singur ritual este o sabie cu două tăişuri, pentru că porneşte o cascadă prin care se neagă toate ritualurile şi se cere doar duh şi adevăr în stare pură. Selectarea ritualurilor după ocurenţă nu ajută prea mult, dacă ne uităm la critica adusă în ziua de azi spălării picioarelor sau Cinei Domnului în anumite contexte. Contemplarea întunericului cred că se poate face în absolut orice, pentru că depinde cine şi cum priveşte, nu la ce. Cuvântul poate aduce lumină oriunde, inclusiv într-un ritual contaminat şi din care s-au pierdut duhul şi adevărul. Dar totul e în mintea şi inima participanţilor, nu în scenografie şi regie. Orice ritual alegem, chiar identic cu unul din NT, se poate face praf şi pulbere dacă ieşim din Cuvânt. Dar e vorba de altfel de Cuvânt, fără limite clare…

          • Ciprian Simut spune:

            Asa cum am mai spus cununia religioasa nu cred ca tine de ritual ci de martori. Cei doi miri au ca martori inaintea lui Dumnezeu pe cei care participa, iar pentru ca este oficiata inaintea lui Dumnezeu, El marturiseste si ia act (uhuuu, ce oficial suna) de juramintele lor (adica, de acel DA spus de amandoi). Cuvantul conteaza pentru Dumnezeu, de aceea, in vechime era mai greu de rupt o casnicie decat acum. Cuvantul nu era relativ. Actul nu era relativ. Am putea spune: de gura satului nu se despart. Foarte bine, rusinea nu strica.
            Cat despre ritual in sine. Ei bine, „ritualul” trebuie tinut intr-o anumita maniera, in primul rand din respect pentru Dumnezeu (nu poti veni oricum la un eveniment oficiat in prezenta lui Dumnezeu si in casa Lui de rugaciune), din respect pentru biserica si din respect pentru miri. Cu alte cuvinte, e bine sa existe un set de lucruri sau practici previzibile. Adica biserica sa stie la ce sa se astepte. De asemenea ritualul trebuie intotdeauna verificat ca sa nu se introduca giumbuslucuri si coborari din tavan sau intrari prin geam sau mai stiu eu. De altfel, liturgia bisericeasca (baptista de exemplu) are menirea de a fi simpla si de a oferi o previzibilitate, pentru ca enoriasii sa fie atenti la ce trebuie. Dar, eu sustin ca poate nu ar strica vreo 2 generatii sa scoatem corul din biserica, si sa simplificam programul. Prea mult se pune accent pe cele 2-3 ore OBLIGATORII de stat in biserica. Dar, asta este parerea mea, si nu se aplica peste tot.

          • Agnusstick spune:

            Bună Veste, nu vreau să vă supăr cu orice preţ, dar ceea ce spuneţi ne trimite exact la cuvintele lui Marius despre Cuvâtul Scripturii şi Cuvântul întrupat! Nu putem amesteca planurile până-ntr-atât încât „biblic” să însemne doar „stă scris”, nu putem spune că-L părăsim pe Cristos dacă ieşim din Literă, nu-L putem contempla ca Fiinţă într-un şir de cuvinte, trebuie neapărat să ajungem la Cuvânt plecând de la ele, ba chiar şi părăsindu-le la nevoie, dacă sunt un balast! Cuvintele nu ar trebui să ne fie idoli, pentru că Adevărul transpare din ele şi le transcende. A nu admite faptul că un om care-şi face semnul crucii sau ascultă o sfeştanie poate fi în Cristos este echivalent cu a anatemiza vameşii şi păcătoşii. Dacă ne uităm la faţa, semnele, ritualurile şi coperţile Bibliilor oamenilor suntem în Cristos? Şi nu e vorba de orice fel de oameni, ci de unii cu care ar trebui să fim un singur Trup! Dacă aţi susţine abolirea oricărui ritual aţi avea o poziţie mai coerentă, pentru că nici un ritual nu te fereşte singur de ieşirea din Cristos. Contemplarea Cuvâtului scris fără mistică ataşată este tot un ritual, şi nici el nu garantează nimănui apropierea de Cuvântul întrupat. Dar să nu intrăm în problema garanţiilor, vroiam doar să vă rog să mai meditaţi puţin la ce spune Marius, făcând abstracţie de ironie, de faptul că e „cleric” şi reprezintă nişte structuri pe care le blamaţi. Dacă reuşiţi să admiteţi şi faptul că în NT se vorbeşte despre comunitate, deşi nu e numită aşa, poate că insistenţa cu care Marius o cere constituită neformal, în duh şi adevăr, nu vi se va mai părea păcat de neiertat.

          • vesteabuna spune:

            Dragă Agnusstick
            Îți răspund la mesajul tău de la ora 4.01, 25 mai.
            Afirm în continuare că părăsirea granițelor Cuvântului înseamnă părăsirea Domnului. Tu spui un lucru care imi explică neputința ta de a vedea identitatea lucrurilor spirituale, a Cuvântului, cu Duhul Sfânt, Cu Harul, cu Cristos, cu Înțelepciunea de sus, cu virtuțile Duhului. Iată la ce mă refer:” A nu admite faptul că un om care-şi face semnul crucii sau ascultă o sfeştanie poate fi în Cristos este echivalent cu a anatemiza vameşii şi păcătoşii. ” Afirmație de om beat(spiritual). Semnul crucii și sfeștania sunt din inima Diavolului, din tainele minții lui înșelătoare, din rânjetul lui parșiv de Tată al minciunii. Cine face astfel de lucruri, cel puțin nu e mântuit de ele. Noi nu credem într-o mântuire mistică, ci într-una arătată prin acțiuni. Harul învață renegarea imediată a păgânătății, e prima lecție. La Efes s-a văzut, au fost învățați de Domnul cum să facă, au ars toate instrumentele de magie imediat.
            Altă afirmație a ta:”Dacă aţi susţine abolirea oricărui ritual aţi avea o poziţie mai coerentă…” Dragul meu, pentru mine și pentru Domnul nu există ritualuri, nu mă apropii de El prin ritualuri, poți spune că susțin din toată inima abolirea oricărui ritual și eu chiar îi îndemn pe toți să le abandoneze, sunt niște înșelătorii popești, popii le fac de capul lor, iar Capul lor nu e Cristos. Deci cel puțin sunt coerent, mi-aș dori să vezi cât de mult ne dorește Domnul să fim ca El, simpli și fără ifose.
            Refuz orice speculații despre ”mistică ataşată”. Salvarea noastră are legătură cu schimbarea minții, cu Cuvântul lămuritor, nu cu stări extatice incontrolabile și ușor falsificabile. În această mlaștină a ”misticii atașate” carismaticii zis ”evanghelici” și catolicii carismatici se simt bine împreună și nu-i scoți de-acolo, ca pe bivoli.
            Îmi spui despre MC: ”…să vă rog să mai meditaţi puţin la ce spune Marius, făcând abstracţie de ironie, de faptul că e “cleric” şi reprezintă nişte structuri pe care le blamaţi.” Ei îmi ceri lucruri pe care nu le pot face. Nu prea am ce medita la ce spune Marius, gândirea lui e șablon, nu pot face abstracție de faptul că e cleric, nici el nu poate, toată lumea citește ce se scrie pe-aici, iar el trebuie să nu sară de pe șine.
            Da, structurile pe care el le reprezintă le ”blamez”, dar mai bine zis le-am abandonat și le ignor cât pot. ”Structurile” respective i-au ucis tatăl, e un adevăr dureros în fața căruia îți vine să taci. Dar mai e ceva. Să-ți dau un exemplu, în toate orașele țării, mitropoliții securiști ai Uniunii împreună cu Securitatea au distrus lucrul Domnului după rețeta: centralizare-izolare-defăimare. Mai întâi i-au centralizat bine pe docili. Apoi i-au izolat pe indisciplinați și abia pe urmă i-au dat afară din sinagogi și i-au defăimat constant. Unii sunt defăimați și azi.
            Pe cei morți nu-i poți învia, dar pe cei uciși cu vorba? A mers cineva la cei izolați, defăimați și excluși la comanda securității, (prin pastori și comitete marionete), să-i întrebe de sănătate? Iată au trecut 20 de ani. Și la curvarul din Corint s-au dus după puțină vreme. Există proceduri în CB de reabilitare a exclușilor? Îți spun eu că nu există. Realitatea e că ”structurile” sunt securiste în esență și azi, sunt cârjile de care Trupul lui Cristos n-are nevoie. Slavă Domnului că CB nu e Trupul lui Cristos, deși spre chinul meu, mult timp am crezut că e. Eu nu cred că se mai poate face ceva, în afara ieșirii din Babilon.
            Mult Har!

          • Agnusstick spune:

            Bună Veste, nu ştiu exact din ce pricină, dar nu cred deocamdată că un semn sau un ritual, oricât de păgânesc, are mai multă putere decât pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu, nici că mintea singură, oricât de luminată şi producătoare de acţiuni corecte, are vreo valoare înaintea Lui fără convertirea inimii care înţelege, iartă şi iubeşte ceea ce trebuie. La dumneavoastră chiar am impresia că inima înţelege mai adânc decât mintea, lucru pe care mi l-aş dori şi eu.

      • un amic spune:

        La punctul 8 as pune un amendament. Asta cu separarea Bisericii de stat la mine nu prea merge. Asta din cauza ca pentru mine Biserica e o entitate spirituala colectiva, iar ce e spiritual eu consider ca nu e cuantificabil in termenii limitelor spatiu-timp. Adica pe pamant. Si mi se pare injositor pentru biserica subiectul. Mai ales ca pe tine, te-a facut sa aluneci din nou cu discutia la bani.

        Mie unul mi se pare mult mai corect si mai curata spiritual cununia a doi tineri care se iubesc si vor sa ramana impreuna pana la sfarsitul zilelor oficiata de un ofiter de stare civila, decat de un pastor baptist compromis ca profesie si ca imagine in mijlocul bisericii pe care are pretentia ca o conduce, si in orasul in care traieste, si de la care nu auzi decat predici.

        • Ciprian Simut spune:

          Ce ne facem daca ofiterul de stare civila: e alcoolic, drogat, homosexual/lesbiana, cu 4 divorturi si 5 amante/ti? (e o imagine extrema, dar principiul din spate e oare de luat in seama?)

          • un amic spune:

            Ofiterul de stare civila nu are pretentia ca se substituie lui Dumnezeu, atunci cand da mai departe binecuvantarea din partea Lui. Daca e un pastor de meserie prezent, care indeplineste o formalitate asta nu inseamna ca-si da Dumnezeu binecuvantarea. Nici macar daca pe pastorul asta nu-l plateste statul.

            • Marius David spune:

              niciuin pastor nu are pretenţia că se substituie lui Dumnezeu, amice!
              E cu totul alceva.
              Uiţi un amănunt… Trupul Bisericii, Trupul lui Isus. Atunci arunci în aer tot Efeseni 5.

          • dori`s spune:

            tocmai, pastorul este si el un angajat ca si ofiterul de stare civila , dar la un alt nivel 😀 . ba chiar mai rau de atat este un „slujitor”.
            in timp ce ofiterul de stare civila mai poate avea abateri de la regulament fara sa fie prins si pedepsit, slujitorul nu-si poate pacali Stapanul.
            mai este o diferenta, ofiterul nu-l poti alege, pe cand pastorul da. cine va poate obliga sa mergeti intr-o biserica cu un pastor compromis? slavit sa fie Domnul ca mai are inca slujitori adevarati, care cred ce spun si traiesc ce predica. prin ei Dumnezeu isi da binecuvantarea. fiti binecuvantat si dumneavoastra !

          • Mihai Corcea spune:

            Draga Ciprian,

            Precum spui si tu, ofiterul de stare civila pare sa nu fie o optiune suficienta, dar…

            Ce ne facem daca pastorul baptist care oficiaza cununia NU este alcoolic, drogat, homosexual, cu 4 divorturi si 5 amante DAR este mandru, mincinos, evazionist, lacom si lingusitor care se scalda in aceste pacate si nu pare a fi deloc sensibil la vreo mustrare a Duhului? Crezi ca e posibil sa existe pastori baptisti (sau de orice alta culoare) neregenerati ci doar dresati sa se comporte dupa standardele denominatiei?

            What about that? Cu ce e mai calificat un astfel de pastor decat ofiterul de cale civila?

            Mie mi se par la fel de necalificati…

          • Ciprian Simut spune:

            Prin simplul fapt ca pastorul a fost ales prin punere de maini conteaza inaintea lui Dumnezeu. E treaba Lui daca il destituie sau nu. Are El metodele Lui.

            Binecuvantarea are a face si cu pastorul/preotul si cu martorii (biserica). Exceptia ar fi doi tineri pe o insula pustie care vor sa se casatoreasca.

          • Ciprian Simut spune:

            Draga Mihai,

            Un astfel de pastor este la fel de vinovat ca si tipul cu amante, alcoolic etc. Eu unul nu am spus niciodata ca e mai bun doar pentru ca l-am definit pe ofiterul de stare civila ca fiind un curvar. Totusi, diferenta dintre ofiterul de stare civila curvar si pastorul mandru este o diferenta destul de mare: punerea mainilor si acceptul bisericii.

            De aici se porneste urmatoarea problema:
            1.ce importanta spirituala are punerea mainilor si acceptul bisericii pentru un pastor?
            2.ce validitate mai are punerea mainilor peste un pastor mandru, dornic de bani si etc.?
            3.daca tot e in slujba cand stim ca Dumnezeu l-a lepadat? (care sunt semnele lepadarii?)
            4.oare chiar leapada Dumnezeu un astfel de pastor?
            5.are dreptul biserica sa il „demita” sau sa-l inlocuiasca?

            Spor la lucru.

          • un amic spune:

            Prin punerea mainilor cui? A unora superiori ierarhic? Iar apoi…. Mutarea in alta biserica pe motiv de neconvenienta pastorului e un fel de lasitate. Adica tu pleci, ca nu ti-e bine, si-i lasi pe restul de 600 sa se descurce cum pot. Si chiar daca te muti…. Ce pastor are simtul raspunderii sa cunune doi tineri pe care nu-i cunoaste personal, dar care i s-au adresat pe motiv ca nu le convine pastorul de la ei din biserica? Toata povestea mie-mi suna mai mult a politica. Biserica nu e organizatie, e multimea celor alesi. Si da-mi voie sa-ti spun, n-o sa stii cine face parte din Biserica, decat DUPA.

          • Ciprian Simut spune:

            1.Bine, nu voi sti cine e in biserica decat dupa ce mor si ajung dincolo. Spune-mi ceva ce nu stiu.

            2.Si ce daca ma mut? E un pic mai mult decat politica. Sunt liber sa ma mut daca nu dau de capat nici cum cu pastorul.

            3.Daca ma duc la un alt pastor, vorbesc cu el, il informez de situatie, vad daca accepta sa ne cunune, fac transfer de membralitate si am incheiat capitolul.

            4.da, mainile altor superiori ierarhic. Cine altcineva sa puna mainile? Toti cei 100, 200, 300 pana la 2000 de membri? Nu ti se pare normal sa puna mainile cei chemati de Dumnezeu la slujirea duhovniceasca de pastor?

          • Putinstiutoru' spune:

            Intreb si eu, asa, exista oare vreun pastor perfect, fara pacat? Pai daca, ne-am baza pe asta nicio casatorie n-ar fi ok.

            Ideea e ca, cei doi in biserica isi fac juramintele in fata Domnului, in mijlocul comunitatii din care acestia fac parte. Nici nu ar fi nevoie de biserica ca si cladire ci mai importanta este Biserica, ca si comunitate a celor care-L urmeaza pe Cristos de aceea cununia in mijlocul acestei comunitati are sens din foarte multe puncte de vedere.

            Una peste alta, mi se pare fara niciun sens sa ducem discutia pe extreme gen pastor betiv si alte alea.

          • Ciprian Simut spune:

            Discutiile gen: pastor imperfect/perfect sunt destul de vechi: vezi dilema donatista (care avea un alt context, dar principiul se poate aplica).

            Dumnezeu lucreaza permanent cu martori. Asa ca este important ca sa avem martori la cununie.

          • Putinstiutoru' spune:

            @ Ciprian….intreb si eu, ca nu stiu prea multe, dar nu vad legatura dintre titlul postarii si intrebarile tale pt. Mihai.

          • Mihai Corcea spune:

            Draga Ciprian,

            Despre legitimitatea slujitorului… as intreba mai intai.. al cui slujitor este? Al lui Dumnezeu? De ce? Doar pentru ca asa spune statutul si marturisirea? Dar daca adevarurile acelui statut si ale marturisirii nu sunt o parte integranta a realitatii relatiei dintre „slujitor” si Dumnezeu?

            Ce poate sa faca „punerea mainilor” peste un om neregenerat? 1 Ioan ne ofera destule criterii (peste 10 cred) de verificare a autencititatii nasterii din nou (vezi cartea lui John Piper- In sfarsit viu).

            Ce ne facem daca congregatia este dominata tot de oameni religiosi, dar nenascuti din nou? Ca e vorba de forma legalista a religiozitatii sau de forma libertina a religiozitatii, realitatea e aceeasi: oamenii nu sunt crestini autentici, desi isi pot spune baptisti (nu ma refer la toti membrii unei congregatii, ci la un grup de influenta care poate sa fie determinant).

            Ce ne facem cu bisericile facute la comanda de oameni de afaceri, care isi pun ca si pastor tineri ce le vor fi servili de dragul bugetelor ( stiu pe cineva care aminteste des urmatorul caz : om de afaceri ardelean vrea sa traiasca linistit cu pacatele lui si isi aduce ca pastor un tanar din Moldova… caruia i se ofera masina, casa si sotie in schimbul servilitatii).

            Vrei sa spui ca punerea mainilor e un act magic, ex opere operato care confera autoritate si legimitate actelor pe care un om nenascut din nou le face in timp ce joaca un rol ecleziastic?

            Hai sa o intoarcem pe celalata parte: cat de valida e hirotonisirea preotilor ortodocsi? Nu putini sunt curvari si alcoolici (by the way, si printre pastorii baptisti mai sunt unii – chiar daca putini – care sunt curvari si alcoolici).

            Cat de valida este casatoria oficiata de un slujitor intr-o biserica apostata? Cat de valida este casatoria oficiata de martorii lui Iehova? Au ei punerea mainilor cum se face la noi?

            Preotul ortodox este un functionar al statului, al guvernului – este platit de stat : bugetar🙂

            Cat de separata este cununia ortodoxa de cununia civila? Amandoi „ofiterii” primesc salar din acelasi sac (gaurit pe alocuri in zilele noastre).

            Mai mult, doar pentru ca acei functionari guvernamentali, numiti preoti ortodocsi, cheama prezenta lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu neaparat vine ca martor sau ca e prezent ca sa certifice actul?

            Sa ii recasatorim pe ortodocsi cand vin in bisericile noastre?

            Ma opresc… pentru ca am alunecat inspre taramul intunecat al off-topicului.

            Concluzia (opinia) mea: Da, cununia trebuie facuta cu familia si congregatia… asta deduc din Scriptura. Da, patul trebuie sa fie nespurcat! Da, trebuie sa fim cumpatati chiar si in cheltuielile pentru nunta! Da, trebuie sa fim sare si lumina si prin nunta noastra! Da, trebuie sa ne focalizam atentia pe casnicia ce este de lunga durata si nu pe evenimentul nuntii.

            Doar ca nu cred in autoritatea magica conferita prin punerea mainilor si nu cred ca simpla pozitie ecleziastica il face pe un om neregenerat sa aiba calitatea necesara sa oficieze cununia.

            Cred ca Dumnezeu lucreaza prin prezenta si marturia colectiva a familiei si congregatiei si nu prin aceasta autoritate magica ce o are un om care se prea poate sa fie in slujba nepotrivita.

            P.S. Totusi ne putem bucura ca majoritatea pastorilor nu intra in categoria celor neregenerati.

          • Ciprian Simut spune:

            Draga Mihai,

            1.problemele pe care le ridici tu nu sunt nici noi nici tipice pentru Romania (sunt ferm convins ca deja stiai asta). Biserica se zbate cu ele de la Cristos incoace. Iar in ce priveste poporul lui Dumnezeu, lucrurile nu difera.

            2.oricate criterii ai pentru recunoasterea unui om regenerat, nu vei putea niciodata sti daca intr-adevar este sau nu. Situatia este valabila pentru si pentru pastori: nu ai cum sti daca e regenerat sau nu. De aceea te iei dupa fapte: daca face toate ca la carte si se ascunde bine, va intra in lucrare, va fi pus pastor prin punerea mainilor si prin acceptul bisericii, dar eu unul sunt ferm convins ca nu va putea sta linistit in slujba. Asa cum dupa pacatuirea cu Batseba, David a pierdut pentru totdeauna linistea din familie, tot asa si un astfel de om, cu atat mai mult cu cat a indraznit sa intre intr-o lucrare nechemat, va avea de suferit. Cum? Nem tudom.

            3.intr-o astfel de situatia, oare biserica nu ar fi trebuit sa il dibuie si sa il recunoasca ca fiind un prefacut. Well, asa cum spuneam inainte, unii sunt mai aproape de Duhul decat altii. De aceea, pot fi biserici intregi de oameni regenerati dar prunci in credinta, care nu isi dau seama de anumite lucruri. Asta nu inseamna ca Dumnezeu isi revarsa razbunarea si mania peste biserica. oricum pentru cei mantuiti nu exista manie, indiferent de pacat. Exista, however, mustrare din dragoste (mustrare care poate fi crunta). Deci, doar din cauza ca au pus un om de nimic peste ei nu inseamna ca sunt automat damnati. Dumnezeu Isi face dreptate, iar acea biserica nu o va duce tocmai bine, dar este doar mustrare, nu cred ca fie vorba despre manie din partea lui Dumnezeu.

            4.John Piper poate scrie ce vrea. Tipul e oricum un pic ciudatel. Prefer „clasicii” englezi Bunyan, Boston, Owen, Newton. Oricum, indiferent de lectura, o spun din nou: nu ai cum sti cine e regenerat si cine nu, decat dupa fapte, pe care le poate mima…un timp. Viata de credinta este imposibila daca omul nu e mantuit pe bune. Dar, sa vorbim despre ce efect poate avea punerea mainilor peste cei neregenerati: nici unul, decat mania lui Dumnezeu. Vorba poporului: are Dumnezeu ac pentru cojocul lui. Habar nu avem (unii stiu totusi) ce poate face Dumnezeu cu cineva care se inhama in chip nevrednic la o astfel de slujire. Dar ma intreb daca pastorii care l-au hirotonit nu stiu ce plamadeala de om e cel peste care isi pun mainile, si nici biserica nu isi da seama: oare nu are nici un efect, de exemplu, o casnicie oficiata de un astlfe de om? Eu cred ca are, tocmai datorita slujbei pe care o implineste. De ce nu re-casatorim oameni cununati in alte biserici (ortodoxe, catolice, anglicane)? pentru ca actul este oficiat de un slujbas pus in … slujba Domnului. Poate fi el un curvar sau un stricat. STIU CA SUNA CUMPLIT SI APROAPE IMPOSIBIL DE CREZUT. Dar sa presupunem ca vine un cuplu de oameni care au fost casatoriti de un preot ortodox/pastor baptist curvar, betiv si ingamfat, la un pastor/preot de treaba, pocait, linistit (tot ce scrie in Timotei)? Ce face acest pastor/preot din urma? Ii recasatoreste? Nu. Nu ii recasatoreste pentru actul este recunoscut de Dumnezeu. In unele cazuri cred ca principiul ex opere operato functioneaza. Cel putin intr-un astfel de caz. Ciudat? Nu-i asa?

            5.Sa fim foarte clari: nu numai baptisti au intrat in cer. De vreo 2000 de ani au intrat de toate culorile curcubeului bisericesc: ortodocsi, catolici, anglicani, protestanti, puritani…you name it. De aceea le spunem frati…ma rog, unii le spun frati. Chestia cu statutul e dubitabila: ea nu inlocuieste credinta autentica (dar stiai asta) – voiam doar sa clarific. Statutul si marturisirea de credinta a bisericii baptiste are acelasi…statut ca si oricare alt crez: sunt clarificatoare si un sumar al invataturii.

            6.ma intorc la punerea mainilor: nu este un act magic. Dar cred ca Dumnezeu il ia in seama. Chiar nu este nimic in punerea mainilor peste un om neregenerat? Ce ne facem cu cei cununati si botezati de un pastor nemantuit? Ii rebotezam? Ii recununam? Nu: pentru ca actul in sine e facut inaitnea lui Dumnezeu, nu inaintea pastorului. E grav sa nu iti dai seama ca ai pus pastor un om nemantuit, dar e si mai grav ca dupa ce afli cu cine ai a face sa il lasi tot acolo. Deci: punerea mainilor/copii adusi la binecuvantare nu sunt acte magice, dar nici nu cred ca nu au nici un efect. Daca nu au efect pentru ce le mai facem? David nu l-a omorat pe Saul nici dupa ce Dumnezeu l-a parasit. Ba mai mult: el cu gura lui a spus: ca Saul este sub mana lui Dumnezeu si ca numai Dumnezeu il poate indeparta de la tron, nu? Oare nu e aceeasi situatie si la noi? Dumnezeu stia ce va face Saul si de aceea tot a ingaduit sa fie uns ca rege. Dupa a fost uns si si-a aratat adevarata valoare, David l-a recunoscut ca uns pana in clipa in care a murit, nu inainte. Ciudat, nu?

            6.1.John Smith, protoparintele miscarii baptiste in Anglia, s-a autobotezat pentru ca spunea ca succesiunea apostolica (in care credea cu tarie) se transmite spiritual, nu prin punerea mainilor. Daca asta e cazul: noi de ce se mai pun mainile peste pastori? De ce se aduc copii la binecuvantare in fata bisericii?
            Cred ca are a face cu partasia.
            NU CRED CA EXISTA MAGIE IN PUNERA MAINILOR, DAR CRED CA DUMNEZEU FACE DREPTATE…MAI DEVREME SAU MAI TARZIU, indiferent ca omul este sau nu mantuit.

            7.aceeasi discutie o avem si despre Cina Domnului si mai ales despre binecuvantarea copiilor mici: de ce ii aducem la biserica pentru binecuvantare? e doar o traditie? nu exista pe bune o binecuvantare aparte pe care Dumnezeu o revarsa peste acel copil? eu cred ca exista!…fara sa fie nimic magic.

            8.daca exista un grup de influenta cu oameni neregenerati este de datoria bisericii (cealalta parte regenerata, cu/sau fara pastor) sa ia atitudine. Daca nu se misca nimic…guess what: sansele sunt ca biserica sa se rupa. Decat certuri nesfarsite si batalii inutile, mai bine o biserica noua si sfanta. Vreo problema? Nu cred. Da, se rupa adunarea: dar ce fel de adunare este aceasta? Ca adunare sfanta sunt doar cei regenerati, nu ceilalti?

            9.ca si in cazul preotului si al pastorului care este platit de stat: se oficiaza o slujba religioasa…aia nu conteaza? Cred ca conteaza.

            10.ma intorc un pic la ideea cu validitatea actelor de casnicie: daca vine un cuplu casatorit dintr-o biserica apostata (martori ai lui Iehova) ii recasatoresti? hm…

            11.deja e prea lung.

          • Mihai Corcea spune:

            Draga Ciprian,

            Cred ca validitatea actului cununiei (si al botezului si al cinei) nu depinde de calitatea spirituala sau morala a celui ce o intreprinde.

            Cred ca, casatoria la ortodocsi sau martori e valida, desi acei „slujbasi” nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ci cel mai probabil morti in pacat, copii ai maniei si robi ai Diavolului.

            Cred ca NU ar trebui recasatoriti cei ce vin de la ortodocsi si martori. Casatoria lor este valida, dar NU datorita „slujbasului”.

            La fel, opinia mea este ca validitatea cununiei la evanghelici NU vine din calitatea spirituala sau morala a pastorului regenerat si ordinat conform statutului, ci prin prezenta familiei si a congregatiei.

            OFF TOPIC, dar raspunzand la ce spui tu:
            Unele biserici nu se ostenesc sa practice disciplina bisericeasca, nici in cazul pastorului, nici in cazul membrilor… Asa ca da, ii cunoastem dupa fapte, dupa testele din 1 Ioan… si o congregatie care nu face disciplina, marturiseste despre oameni ca ar fi nascuti din nou, fara vreun motiv biblic.

            O fi John Piper ciudatel, dar si John Bunyan (pe care il amintesti tu) a fost la fel de ciudatel.

            Daca Bunyan ar fi trait azi, ar fi excomunicat din cultul baptist, pentru ca primea membrii nebotezati ca si adulti si fara sa ii boteze. Cred ca cartea de Piper pe care am amintit-o merita macar citita.

          • Ciprian Simut spune:

            Draga Mihai,

            Sunt de acord cu tine. Deci, ce ne ramane de facut? Sa fim credinciosi Cuvantului. Oricum, Dumnezeu are grija de cei care sunt cat si de cei care nu sunt pe calea dreapta. Noi trebuie sa ne facem datoria…ca la carte. Partea proasta e ca se prea poate sa trebuiasca se plecam din biserica…asta daca adunarea din care plecam e biserica si nu doar o … adunatura.

            Da, si Bunyan avea ciudateniile lui. E biblic, n-am ce-i face. Doctrina sa despre justificare e cool! Pacat ca nu sunt traduse lucrarile sale. O readucere in plin plan a baptistilor din vechime nu cred ca strica nimanui (well, numai a Pilgrims Progress si inca o lucrare e tradusa). Nu sunt fan Piper, dar e drept, cartea se prea poate sa merite citita. Fiecare cu lecturile lui.

            Mersi de raspuns. Apreciez dezbaterea. Mi-a fost de folos.

        • Putinstiutoru' spune:

          @Un Amic…pornesti de pe premise total gresite cind afirmi ca biserica este (doar) o entitate spirituala colectiva. De aceea iti si permiti sa tragi concluzii gresite.

          • un amic spune:

            Eviy pe cat posibil sa admit ca poate fi si organizatie cu specific de partid, organizata ierarhic, cu comitet de conducere ales mai mult sau mai putin democratic, cu probleme de genu` „a lua sau a nu lua bani”, cu evaziune fiscala, cu majoritatea membrilor ignoranti, si-asa mai departe. Toate astea palesc in fata faptului ca doar Dumnezeu ne cunoaste personal, si doar el stie care dintre noi suntem intr-adevar parte din Biserica lui, in care sunt primiti fara probleme cate-o prostituata, cate-un talhar de pe cruce, si oameni dinastia la care membrii bisericii se uita crucis. Inclusiv cate un ofiter de stare civila.

          • Ciprian Simut spune:

            @un amic: deci, cum ar trebui organizata o biserica? care crezi ca e modelul ideal pentru o biserica adevarata?

          • un amic spune:

            Tie daca nu-ti place culoarea la o masina, musai sa stii cum sa combini pigmentii ca sa obtii una pe gustul tau?

          • Ciprian Simut spune:

            @un amic: nu. Dar nici ma deranjeaza sa aflu cum.

        • Marius David spune:

          tot nu înţeleg!
          care-i legătura dintre „spiritual” şi „primărie”.
          Iată roadele „Reformei!”🙂

    • paul chis spune:

      Noul Testament nu este singura portiune din Biblie , exista si Vechiul Testament , unde se vorbeste adesea despre casatorii, despre faptul ca X a luat-o de nevasta pe Y.
      In plus Scriptura nu da toate informatiile , detaliile despre casatorie asa cum era ea practicata in vechime de evrei.
      Biblia nu e in ansamblul ei un set de ceremonii , o lista exhaustiva de ce fel de ceremonii ai voie si ce fel de ceremonii nu ai voie sa faci. Nu era scopul autorilor sa faca acest lucru. Pe vremea aia sa faci o ceremonie cu ocazia casatoriei in sinagoga era ceva de sine inteles. Nu trebuia sa scrie in Biblie asta.
      Desi chiar si in Biblie atat in VT cat si NT se vorbeste despre asa-numita ,,logodna” adica ceeace noi azi la noi este ceremonia casatoriei(nu stiu de ce in bibliile noastre se traduce cu ,,logodna” chestia asta. Logodna la romani e altceva decat evenimentul descris in biblie) . Puteti cauta informatii despre ,,logodna” de care se vorbeste in Biblie , in Talmud sau pe internet. O sa vedeti ca era un ritual , o ceremonie facuta in casa fetei , un legamant intre cei doi tineri. Dupa care fata se muta in casa baiatului , fiind considerati casatoriti incepand din acel moment . Deci , da avem in Biblie ritualuri de nunta .

  3. adrian spune:

    Pica la fix, cineva foarte foarte foarte apropiat mie (;-)) chiar avea nevoie de sfaturile astea! Le voi transmite urgent!

    „MC-ul are rolul de a se asigura că nu se fac jocuri stupide de copii cu un coeficient de inteligenţă sub medie…”
    Gand la gand! Din cauza asta sunt descumpanit ‘by default’ cand primesc o invitatie la o nunta crestina (la celelalte nu ma duc decat la slujba religioasa, asa ca scap usor :-)). De fiecare data incerc sa anticipez genul de „jocuri” de care voi avea parte si, din nefericire, de fiecare data asteptarile mele sunt depasite! Iertati-ma toti cei care ati avut asa ceva la nunta, dar jocuri mai stupide ca la nuntile neoprotestante nu am mai intalnit! Daca tot e vorba sa ne jucam, propun sa ne jucam leapsa, „de-a hotii si vardistii”, „tara, tara, vrem ostasi” (varianta cu neamurile miresei de-o parte si cele ale mirelui de cealalta parte)… Sau, cu aprobare de la comitet, putem incerca popicele, tablele, skandenberg-ul, bâza si, pentru cei mai simandicosi, bridge-ul, go-ul si sahul. Nu pricep nici in ruptul capului de ce este nevoie de „jocuri”?! Chiar nu ne putem bucura, pur si simplu, pentru cei doi?! Evenimentul in sine nu aduce, prin chiar natura lui, destule motive de bucurie si voie buna?!

    O alta problema o constituie, uneori, numarul predicilor. Am fost mai demult la o nunta la care, daca se mai continua cu predicatul, riscam sa murim toti de foame cu friptura in faţă.
    Imi amintesc si de cântari foarte „bine” alese, de genul „noi suntem gata ca sa si murim”, cantari pe care comesenii se simt obligati confesional sa le cânte, desi sunt cu sarmaua in gât si cu ochii la copanul din farfurie…
    Uneori parca uitam ca nunta este a miresei si a mirului.

    De acord cu ce spui despre nasi. Intr-un fel, este de inteles rezerva crestinilor nostri, avand in vedere ca vad mereu la TV tot felul de naşi şi năşici… La crestini insa nasii ar putea sa fie cu adevarat parinti spirituali. De pilda, mi-ar fi placut sa te am nas…🙂

    • Marius David spune:

      Am rîs cu lacrimi!!!!🙂

      O singură corecţie… nunta nu este a mirilor, ci a Bisericii. Asta este altă problemă, cînd te trezeşti că mirii deja au făcut programul şi te invită numai să le conduci şirul de stupizenii alese.
      Ei vin să ceară binecuvîntarea Bisericii şi trebuie să le repetăm mai ales în ultimul timp că nunta este a Bisericii şi că Biserica face nunta, nu ei. (Am spus BISERICA nu PĂSTORII!!!!! să nu fiu acuzat cumva de clericalism deşănţat!!! )
      Da, spre marele coborămînt protestant, ascultăm preferinţele, propunerile, acceptăm invitaţii etc.

      Deci mutaţi accentul pe Biserica!
      Cînd faci nuntă de 25 de ani venim ca naşi🙂

      • adrian spune:

        Corect. Eu vroiam sa spun ca ei sunt cumva sarbatoritii, deci in centrul atentiei (bine, stiu ca Domnul e in centru, dar nu ma gandeam la eclesiologie).
        Ai dreptate, pastorul nu este un prestator de servicii. Dar nici mirii nu sunt element de decor. Sunt doua extreme.

        Anul asta facem 18 ani de casnicie. Am luat in serios chestia cu năşia, fara niciun🙂

    • R. spune:

      Si mie mi se par idioate „jocurile” pocaitilor, dar nu numai de la nunti, ci si de la revelioane, zile de nastere, etc. Cica asa se distreaza ei. Ma rog…
      Dar poate-mi spui totusi cum te bucuri tu pur si simplu pt cei doi fara sa te aud apoi ca te plangi a doua zi la vecini ca vai ce te-ai plictisit tu la nunta ieri.

  4. wes spune:

    Daca nu explicai in paranteza ce inseamna MC credeam ca sunt initialele numelui tau 🙂 . Oricum sfaturile sunt bine venite . Optez pt sambata de la 1 ,2 PM daca programul nuntilor dintr-o vara ocupa aproape toate duminicile . Daca sunt una ,doua , atunci duminica , sunt ocazii de evanghelizare foarte bune . Si fratilor predicatori le doresc sa fructifice momentul pt invitatia prietenilor la Nunta Mielului mai degraba decat sa le predice o gramada de sfaturi celor doi , ca si asa nu le sta capul la ele atunci 🙂

    • Marius David spune:

      Draga Wes, da, am fost MC la mai multe nunţi. De fapt aşa mi-au descoperi alţii darul „liturgic”. Înainte de a fi pastor organizam evenimentele într-o biserică.
      Mulţumim pentru gînduri.

  5. michael spune:

    de ce nu va plac jocurile la nunti? mie imi place mult sa ma joc cu sarmalele.

    @vestea buna

    vestea proasta ar fi daca nu am oficializa un act cu gandul la binecuvantarea lui Dumnezeu. primaria iti da cel mult o bucata de hartie.

    • vesteabuna spune:

      Eu cred că ar trebui să ne gândim mai bine la ”…cel mult o bucată de hârtie”, e emisă de o autoritate rânduită de Dumnezeu. Și banii sunt tot hârtie, extrasele de carte funciară, diplomele de absolvire, etc. tot de hârtie sunt. Ar trebui să vedem autoritatea care emite hârtiile.
      Dacă mergem în urmă în timp, vedem că e vorba de o confruntare între autoritatea laică, care acoperă întreaga societate și autoritatea religioasă care la un moment dat a acoperit întreaga societate. A fost mult timp o confruntare între ele. Unii au considerat-o chiar expresia confruntării între Dumnezeu și cel rău. Dar nu este așa. Statul laic este o binecuvântare, ar trebui să-l susținem. Să ne ferească Dumnzeu de un stat religios. Consider că repetarea la ”biserică” a ceremoniei de la sfat înseamnă ”disprețuirea autorităților”(stăpânirilor) de care vorbește apostolul. Mai ales că nu are suport biblic. E gingașă treaba cu autoritățile, să știi de cine te temi, mai ales de cine NU. Mântuire înseamnă și mântuire de frică nejustificată.

      • Ciprian Simut spune:

        Statul nostru este laic prin constitutie, dar ma intreb cum de numai patriarhul ortodox este chemat sa oficieze tot felul de slujbe in parlament? Parca eram stat laic.

        Stiu ca nu aici este topic-ul dar ma intreb ce stat va fi in cazul in care regele ar veni inapoi? Am intrebat asta si pe postul dedicat zilei de nastere a regelui, dar nu stiu sa fi primit vreun raspuns.

      • michael spune:

        confunzi in continuare binecuvantarea lui Dumnezeu cu autoritatea data de un stat laic. cred ca e o pierdere de vreme sa mai discutam despre niste chestiuni asupra carora ne aflam pe pozitii ireconciliabile. trebuie sa faci parte din Biserica lui Hristos ca sa poti aprecia ce este o binecuvantare data de El.

        • Marius David spune:

          Nu-i vorba, Michael, aici de poziţii ireconciliabile INFORMATE. Vestea proastă este că Vestea Bună recidivează în acelaşi fel ca în alte situaţii nu prin ignoranţă, ci prin eroare de gîndire.

          Mi-a trecut prin cap să compun o bucată „Fuga de idei în blog major pentru comentator şi orchestră de link-uri”🙂

      • Marius David spune:

        draga Vestea, înţelegi ideea de SEPARARE dintre Biserică şi Stat?
        Ideea ta că dispreţuirea stă în repetarea ceremoniei (nici măcar nu este repetare este ALTCEVA) la primărie nu se face ritual, nu se cere binecuvîntare, nu se face rugăciune etc. Confunzi nişte noţiuni elementare, asta-i vestea proastă!
        Problema ta nu este suportul biblic, ci lipsa suportului logic, conceptual şi a unui minim dicţionar de termeni tehnici pentru rezolvarea unor asemenea chestiuni.
        Problema mai mare este că în lipsa acestora îţi arogi tonul didactic-didacticist.

    • Marius David spune:

      de-a ce te joci cu sarmalele?
      Eh, şi diploma este tot o bucată de hîrtie. De ce alergi atîţia ani după ea?

  6. Ciprian Simut spune:

    …si 200 de euro…pe care nu-i va mai da. E criza, ce mai?

  7. PaulO spune:

    Azi sunt 8 luni şi o zi de la nunta noastră. A fost un eveniment memorabil în primul rând pentru noi, şi, sperăm, şi pentru cei care au participat la nuntă.
    Din experienţa mea vreau să vă spun două, trei idei.
    1. Programul de la biserică a fost simplu şi la obiect – 1 ora si 15 minute parcă. Câteva cântări, mesajul păstorului şi oficierea propriuzisă. Cel mai mult mi-am dorit ca vecinii, colegii şi prietenii noştri necredincioşi să audă mesajul Evangheliei, şi să rămână cu el în inimă. Nu cu plictisul a 2-3 predici/ore de program.
    2. În cazul în care nu se apelează la o firmă, pentru reducerea la maxim a cheltuielilor înainte de nuntă, e bine să negociaţi orice serviciu – flori, foto/video, etc – aşa încât să îl acontaţi, şi diferenţa să fie plătită după nuntă.
    3. Am avut nunta duminică, şi a fost excelent pentru noi – e extrem de plăcut să vezi biserica arhiplină la nunta ta. Mulţi au venit doar la biserică şi s-au ales cu o nuntă, dar pentru noi a fost plăcut.
    Există şi un dezavantaj pentru biserică – serviciul de dupamasa. Masa a ţinut la noi de la 14 la 20, şi seara a fost puţin compromisă în sensul că o mare parte din membrii bisericii erau la nuntă în loc să fie la biserică. Dacă aveţi înţelegerea bisericii, e totul ok.
    Întradevăr, sâmbăta e mai lejer spaţiul, nu e aşa de aglomerat…dar e puţin trist pentru miri să vadă biserica pe jumătate plină la nunta lor (biserica din Braşov unde am făcut nunta are 5-600 de locuri, şi sâmbăta e jumătate goală, dacă nu luăm în considerare balconul.)
    4. Am avut un MC, care s-a ocupat foarte bine de eveniment, şi jocurile şi activităţile au fost plăcute pentru public. A spart obiceiul de a petrece 5-6-7 ore stând pe scaune cu o mutră plictisită şi fără chef, cum se practică la nunţile „de pocăiţi”. Iniţial cei de la restaurant s-au mirat când am cerut nuntă fără alcool, fără ring de dans – ne-au întrebat miraţi ce se va face în timpul nunţii…la sfârşit şefa de sală ne-a spus că a fost extrem de plăcut surpinsă că se poate petrece un timp bun, plăcut, distractiv la nuntă, fără dezmăţ, fără beţie şi fără duduieli în boxe.
    5. Am folosit toţi prietenii pe care i-am putut chema, ca să ne ajute cu pregătirile. Ar fi fost un haos să facem totul noi doi. Am delegat tot ce s-a putut delega – aranjarea sălii, a bisericii, aprovizionarea (fructe, sucuri, etc), în aşa fel încât noi să facem doar ceea ce ţinea strict de noi. A fost mult mai eficient decât să ne zbatem noi pentru absolut totul.
    Astea sunt cele la care mă gândesc acum.

    • Marius David spune:

      Mulţumim, Paul, o singură chestie… masa a durat prea mult!🙂

      • PaulO spune:

        Două răspunsuri.
        Da, probabil, dar noi nu am simţit…🙂

        Am participat la nunţi mult mai lungi. La noi nu au plecat decât foarte puţini oameni înainte de tort. Şi am observat că în alte situaţii mulţi pleacă mult înainte de încheiere. Deci ceva i-a ţinut.

        Dar întradevăr, dacă am fi acum înainte de nuntă, probabil aş opta pentru bufet suedez, mult mai scurt.

        Oricum, timpul nu a fost suficient pentru noi – până am stat de vorbă cu mesenii, am urmărit diferitele chestii pregătite pentru noi, şi am mai şi mâncat, aproape s-a scurs ziua. Nu am apucat să facem poze.
        Luni eram cei mai caraghioşi – ne plimbam prin oraş, mire şi mireasă, făcând poze. O bătrânică în piaţa sfatului numai că nu ne-a înjurat…”faceţi nuntă lunea ca neoamenii…!”

        Offtopic: observ acum că, în dreptul căsuţei în care scriu comentariul apare nu-amărătoarea cu milionul împlinit. Felicitări.

        • Marius David spune:

          Da, am glumit, Paul!
          Foarte bună ideea cu delegarea. Aşa am făcut şi noi. La ce este bun atunci biblicul „prieten al mirelui”?

          Mulţumesc de felicitări, speram să treacă neobservat. Ştii de ce se cheamă nu-amărătoare, pentru că la privirea acelui număr unii se amărăsc şi eu le spun „Nu vă amărîţi… nu amărătorii!”🙂 Click-urile nu sînt importante!!!!!

          • PaulO spune:

            Click-urile nu sunt importante, dar spun multe. Foarte multe. În special celor ce le privesc cu amărăciune.

            • Marius David spune:

              Nu, lor nu le spune nimic, din păcate! Adună mai multă amărăciune! Tot din păcate!
              Păcatele lor!

              „După roade îi veţi cunoaşte”…. adică după ce îi ROADE 🙂

          • PaulO spune:

            Îmi doresc însă un lucru, apropos de sfatul cu plecatul mirilor înainte de încheiere. Îmi doresc să fi plecat şi să fi lăsat totul în seama părinţilor şi la sfârşit. Ultima jumătate de oră a fost cea mai stresantă parte din nuntă, când parcă toate s-au adunat în capul nostru. Am uitat să deleg partea aceea…

          • PaulO spune:

            Pai acum mai dorim doar ca cine citeşte să înţeleagă…şi să înveţe. De repetat nu mai repetăm. Nunta. Poate doar ideea.

            Totuşi click-urile spun ceva celor ce se amărăsc. Să se apuce de altceva…

    • R. spune:

      Am avut un MC, care s-a ocupat foarte bine de eveniment, şi jocurile şi activităţile au fost plăcute pentru public. A spart obiceiul de a petrece 5-6-7 ore stând pe scaune cu o mutră plictisită şi fără chef, cum se practică la nunţile “de pocăiţi”.

      Ce este un MC?

      Cum se poate petrece 5-6-7 ore la o nunta de pocaiti fara sa nu te plictisesti? M-ar interesa idei, solutii de a nu te plictisi.

      • PaulO spune:

        Pai in textul postului, la pct. 6 apare Master of Ceremony. O persoană desemnată, de preferat bun organizator şi comunicator, care să se ocupe de ceremonie – şi la biserică, şi la masă.

        De obicei, activităţi interesante, jocuri cu gust (experienţa majorităţii este negativă aici), implicarea activă mesenilor, vor împiedica plictiseala.

        Cel mai bun mod de a participa la o nuntă fără să te plictiseşti este să fii mirele sau mireasa.😀

        • Putinstiutoru' spune:

          @Paul
          „Cel mai bun mod de a participa la o nuntă fără să te plictiseşti este să fii mirele sau mireasa.”

          Cred ca cel mai tare se plictisesc mirele si mireasa, pentru ca le sta capul numai la noaptea nuntii si dupa😉 toata ceremonia este o „pierdere de timp” fata de ceea ce va urma🙂

          Dupa parerea mea, nuntile in ultimul timp au devenit o platforma de „showing off”, o goana dupa spectacular.

          Intr-un fel si ideea de a avea multi invitati este o capcana pentru ca totul devine impersonal. Si aici se aplica chestia: Less is More.

          • PaulO spune:

            Sincer, noi nu am avut timp să ne plictisim. În ziua nunţii gândurile au fost la nuntă – sa iasă bine. Când se termină tot, mai ai timp să te gândeşti şi la altceva😀.
            Pentru noi nu a fost deloc impersonal, cu toate ca am avut 160 de invitaţi. Realist vorbind, ai nevoie de mulţi invitaţi. Ideea de a face nuntă fără dar, doar de dragul evenimentului şi a bucuriei nu e realizabilă pentru majoritatea tinerilor din ţara noastră.

          • Marius David spune:

            Bine zis, se pare că ştii mai multe decît îţi spune numele 🙂

      • Marius David spune:

        un MC este un Mestru de Ceremoni, îl găsim şi în Ioan 2.
        Ehehe, se poate, dar este chestie de meseriaş. Eu am făcut chestiunea🙂
        Trebuie un curs special la liturgică, neapărat!

    • Putinstiutoru' spune:

      @Paul…si eu multumesc de postarea ta. Imi place sa vad ce forta poate sa aiba o comunitate atunci cind se mobiliezeaza si ce lucruri faine se pot intimpla atunci.

  8. Liviu P spune:

    Mă bucur că în această a doua parte aţi hotărât să atingeţi punctele importante „care se văd” la o nuntă şi de asemenea mă bucur că nu aţi uitat să o publicaţi.

    Eu voi avea nunta într-o sâmbătă însă programul în biserică va începe la 11.30 iar masa la ora 14.00 atât din motivul bine întemeiat al lipsei de sănătate în cazul îmbuibării la ore târzii cât şi datorită faptului că viitoarea mea soţie este dintr-un judeţ dinspre centrul ţării, şi ca păstorul şi restul invitaţilor care merg în aceeaşi seară acasa să nu ajungă prea târziu, nunta se va încheia pe la ora 19 cel târziu. Fiind vorba de finalul lunii iunie, la acea oră este încă ziuă şi lumea nu e obosită. Evident, pentru a reuşi acest lucru, starea civilă am programat-o pe vineri înainte de nuntă.

    Mulţumesc pentru articol. Mă simt inspirat când citesc articole ca al dumneavoastră pentru că ştiu că spuneţi exact ce credeţi că e mai bine din punctul dumneavoastră de vedere, fără să vă urmăriţi avantajul propriu. Un sfat de la un creştin autentic va fi întotdeauna binevenit!

    Sfaturi pentru după căsătorie nu aveţi sau nu intenţionaţi să postaţi? Cred că şi acelea sunt foarte importante pentru că nunta e o singură dată însă viaţa de căsnicie va dura până la sfârşitul vieţii (dacă nu intervine moartea unuia din parteneri; divorţul l-am exclus din start).

    • Marius David spune:

      Mă bucur şi eu că ţi-a folosit.
      Da, bine hotărît. Bine că aţi pus totul mai devreme.
      Mulţumesc şi de aprecieri.
      Am o grămadă de sfaturi şi pentru după-căsătorie, vorba părintelui GAleriu „Nu aveţi voi întrebări cîte răspunsuri am eu”🙂 Glumesc.
      Dar ia-o uşor. stai să începi viaţa de căsnicie, vei descoperi că îţi trebui fix exact patru lucruri simple şi esenţiale ca să ai o căsnicie minunată.
      Să îmi spui dacă nu le găseşti.

      • Liviu P spune:

        4 lucruri esenţiale pentru o căsnicie minunată… Sunt mai mult decât convins că amicul nostru „Gugăliţă” nu mi le va spune aşa că mă simt nevoit să vă rog a mi le comunica dumneavoastră sau a-mi indica locul în care le pot găsi (link, carte, articol, etc.).
        Mulţumesc🙂

        • Marius David spune:

          da, … hm, mă gîndesdc cum să le transmit. Stai că predic asta la una dintre nunţi în vara asta şi triimit fişierul audio
          de fapt … e simplu ..
          1 Citirea cu voce tare neapărat
          2. Rugăciunea cu voce tare neapărat
          3. Postul o dată pe săptămînă
          4. frecventarea Bisericii.
          Simplu, patru roţi la un car

          • Liviu P spune:

            1. Pe când veţi avea nunta respectivă? Să ştiu când să vă reamintesc să-mi trimiteţi fişierul audio.
            2. Când spuneţi citire şi rugăciune cu voce tare şi postul odată pe săptămână, vă referiţi să le facem împreună, nu fiecare singur cu voce tare sau fiecare cu motivele proprii şi neîmpărtăşite în ceea ce priveşte postul, corect?
            Mulţumesc până atunci pentru enumerarea lor. Le găsesc şi eu importante dar mi-ar plăcea să aud punctul dumneavoastră de vedere aşa că aştept fişierul audio.

  9. Andrei Sun spune:

    Nasi sunt la Botez, la nunta sunt impropriu numiti… mai corect ar fi martori.

    • Marius David spune:

      Nu, Naşi, aşa e bine!

      • paul chis spune:

        Care e diferenta intre nasi si martori\domnisori\e de onoare?
        Va intreb asta pt. ca ziceati ca pe vremuri era considerat un pacat sa ai nasi. Dar cand pocaitii de pe vremea aia mergeau la primarie sa se casatoreasca , conform legii trebuiau sa aiba si martori. Deci intr-un fel ei isi incalcau propriile principii , pe de o parte respingeau nasii dar pe de alta parte aveau martori la casatorie(sigur doar la primarie , dar aveau) .
        Nu aveau cumva o atitudine cam duplicitara. Adica nu aveau nasi la biserica dar aveau la primaria comunista.

  10. Putinstiutoru' spune:

    Buna sublinierea cu nasii. Noi am avut doar 1 pereche, dar ce mai pereche. Ne-au ajutat ffff mult in primul an la…. concilieri. Ne sunau, ne invitau in oras sa ne spunem pasurile si asta a contat foarte mult. Pina la urma nu se pune problema plicului gras, ci daca sunt nasi competenti ar trebui sa le dam noi cadouri sa accepte sa ne naseasca.😉

  11. elisa spune:

    Adrian,
    spui cu sarmalele in gat cantand…..”suntem gata sa si murim….”
    pai cu ele se pot ineca….:)

  12. criss spune:

    Interesant…
    Un singur lucru am de adaugat. Nu alegeti data nuntii sa cada in zi de meci de fotbal! Cu asta sigur v-ati ars! As cum un prieten bun s-a ars in ’99. A pus data nuntii pe 5 iunie, cand Romania lui Hagi juca impotriva Ungariei meci de calificare. Steaguri tricolore pe masini, fete vopsite in rosu-galben-albastru, iar la sfertul mesei, trei sferturi din nuntasi erau demult plecati, sa nu cumva sa piarda imnul!!! Nasul era la meci la Bucuresti, le-a transmis mirilor rezultatul final prin telefon. Aveti grija!;))
    Acuma, ce-i drept, nu mai avem Nationala sa ne faca din astea… si nici echipe de club prin Europa, asa ca… Sa aveti parte de bucurii!

  13. adi spune:

    ce parere aveti despre un vals pt mire si mireasa?🙂

  14. Emma Mocan spune:

    Îmi permit să mai fac două recomandări de ordin practic:

    1. nu faceți poze „portret” în ziua nunții. O alergătură la Grădina Botanică între biserică și masă nu este o soluție, mai ales când oaspeții stau toți cu aperitivu’ sub nas așteptând ca mirii să se întoarcă de la lalele. Cred că o variantă mult mai bună este o ședință foto imediat după nuntă (luni, marți, după o odihnă zdravănă) sau după luna de miere (până rochia încă încape:), într-o zi cu vreme bună. Sigur, nici varianta „înainte” nu este exclusă, dacă mireasa are grijă să nu păteze bunătate de rochie cu iarbă verde.

    2. cununia civilă în ală zi decât ziua nunții e un stres în minus. de ce nu?

  15. adrian spune:

    Un sfat pentru nunta si de la Ioan Gura de Aur:
    „Nimeni dintre muzicanti sa nu fie de fata caci ar fi cheltuiala zadarnica… Dar mai intai de toate cheama-L pe Iisus Hristos la nunta!… Nici un vuiet sa nu fie, nici o larma zadarnica.”

    • Marius David spune:

      parcă ar fi trăit printre noi!!!

      • cipslim spune:

        Hristos a fost la nunta din Galilea si a respectat nunta. S-a ascultat muzica , cum era traditia nuntii la evrei si s-a dantuit cum se facea dintotdeauna. Nunta nu este un eveniment sombru, ci prilej de veselie si bucurie.
        Drept este deci, daca Hristos nu a condamnat veselirea cu muzica, nici noi sa nu facem ca sa nu cumva, din zelul nostru si din mandrie, sa incercam ne punem scaunul deasupra celui preainnalt.
        Sf. Ioan Gura de aur vorbeste despre slujba cununiei, nu despre nunta sau petrecerea de celebrare a cununiei, care este traditionala si specifica fiecarei comunitati in parte.
        Se condamna cheltuiala zadarnica, or veselia, in nici un caz nu este asa ceva.

  16. elisa spune:

    Ma refer la vazutul in ceata, aici pe pamant; Domnul ne-a dat harul sa vedem prin Duhul atat cat este de trebuinta pe pamant, dar mai ales sa implinim; se teoretizeaza enorm…dar traim atat de putin….
    Tocmai de asta vrem distractii la nunti..poate si un vals…de ce nu,,,tot se poarta intrarea triumfala a mirilor, exact ca in lume.
    Mai de multisor bisericile nu faceau astfel de nunti, erau atat de simple si erau invitati toti cei din adunare….
    Dupa ce m-am intors la Domnul, la prima nunta care s-a sarbatorit a fost invitata toata biserica…nu era mare, circa o suta….Paul O.era micut atunci, in ’94 nu cred ca si aminteste.Era la Brasov la biserica baptista nr 2.s-a tinut in curtea bisericii.
    Apoi la urmatoarea ,in alta biserica, cand am vazut ca numai unii sunt invitati..m-am simtit asvarlita de la bucuria bucuria frateasca…mai venea si mirosul de sarmale de la subsol….🙂
    foarte-foarte neplacut sa simti in sfantul lacas mirosuri de mancare…
    E drept ca nu sunt bani(iarasi banii…)dar scum nici nu-si mai pune nimeni asa problema partasiei intr-o zi de bucurie..
    Orficum suntem tare lumesti…Un vals in plus nu mai conteaza…..🙂
    Cati saraci invitam la nuntile noastre….la Nunta Mielului se va face tot asa ?

  17. Marius David spune:

    Pentru cei care va pregatiti de nunti, ujn site excelent pentru decoruri. Andreea Darlea (Faragau) http://www.oopsydaisy.ro

  18. Florentina spune:

    Am o relatie serioasa, desi nu are „vechime” . Lucrurile merg foarte bine si ne completam reciproc.Ne-am dat seama deja ca putem merge impreuna pe drumul vietii si ca putem face pasul casatoriei, si suntem pregatiti pentru asta. Eu plec cu bursa 5 luni in franta din luna octombrie. Dilema mea e…. Se poate organiza o nunta reusita in timp scurt…? ma refeream la 2 luni… sau e mai bine luat fiecare lucru din timp…?( la intoarcerea din franta)

  19. Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru

  20. paul chis spune:

    Spuneati ca casatoria doar la primarie e legala dar nelegitima .
    Pai atunci inseamna ca ateii care se casatoresc doar la primarie , dupa ce se convertesc ar trebuii sa fie cununati inca o data la biserica. Ori asa ceva nu s-a intamplat niciodata in istoria Bisericii.
    Sigur pentru membrii bisericii casatoria la biserica e absolut obligatorie . Dar asta nu inseamna ca , casatoria de la primarie are doar o valoare strict in ochii statului.
    Pana la urma si aceasta e un legamant , o promisiune pe care trebui sa o respecti.

  21. sergiu spune:

    Dragii mei,cand scriti ceva,mai ganditiva ca comentariile voastre le mai citesc si oameni de alte confesii si apar unele intrebari nu prea placute.Asa spre exemplu,un ortodox,citind comentariul lui Marius David Cruceru de la mai 21, 2010 la 8:46 pm PUNCTUL 5. „În Noul Testament nu găseşti “modele” pentru foarte multe lucruri, dar există o “tradiţie” – PREDANIE a biesericii, pe care chiar şi noi, baptiştii o respectăm că recunoaştem sau nu. E bine? Da! Citeşte pentru asta Leslie Newbigin, Gospel in the Pluralistic Society. Cap IV, cred. Convingător.” A scris intr-un alt siteu:”Vorba unui baptist. Si inca mai urlati. Rusine. Acus incepeti, acesta nu e baptis, crestinii sunt altii …” Prin comentariul sau el a dat de inteles,ca baptistii tot cred in PREDANII,dar se mai lauda ca respecta Solo Scriptura. Reiesind din cele expuse,rog pe Marius Cruceru sa explice,ce a subanteles cand a scris cu majuscule cuvantul PREDANIE? Multumesc.

    • Marius David spune:

      ştii ce-i curios, Sergiu, că oamenii de alte „confesii”, care stau şi discută Trinittea „la o bere”, par să fi înţeles mai mult decît unii dintre noi predicaţi în urechi duminică de duminică. Dovada? O vei vedea diseară.

      • sergiu spune:

        Va rog mai la concret,ca nu am inteles aluzia.As dori sa stiu,totusi,dvs intradevar credeti ca exista asanumitele „sfinte traditii”,prin care sa transmis invatatura lui Hristos,care nu este indicata in Biblie? Si ca „sf.traditii” au aceeasi valoare ca si Biblia? Sau poate ca exista careva „sf. traditii” si in biserica baptista? Chiar sunt curios sa le cunosc si eu.Multumesc.

  22. sergiu spune:

    Pai asta si v-am rugat sa explicati.Caci chiar vreau sa inteleg ce ati avut in vedere.

  23. AnatolieB spune:

    spuneati ca aveti o parere proasta despre dansul mirelui cu mireasa, de ce?

    • Marius David spune:

      pentru că urasc voyeurismul, cam asta este…
      întotdeauna m-am simţit prost dacă două persoane au început să-şi împartă intimităţi în prezenţa mea…
      dansul în doi este o chestiune foarte intimă, este un preludiu, de fapt. S-ar putea să fiu eu exagerat… dar …. dacă eu sînt exagerat, atunci s-ar putea ca şi masculul care stă aşa de aproape de o femeie şi o dansează şi nu se întîmplă nimic în trupul lui… să fie nevoit să meargă la medic.
      Există un timp epntru fiecare lucru, pentru îmbrăţişări şi pentru depărtări de îmbrăţişă,
      I hope I made myself obscure!

  24. Totu doralint spune:

    O intrebare… Ce sfaturi aveti in situatiile in care una sau amandoua familliile sunt de ” nepocaiti”?Eu am trecut prin asa ceva si m-am descurcat relativ bine… Din cauza locatiei… Dar cand asta nu ajuta?pentru nepocaiti( in general) nunta e un prilej de distractie de multe ori exagerata, ce cuprinde beaparat sans si muult alcool. In cazul fericit cand muzica nu se rezuma la Simina…Hillsong si mai stiu eu ce iar nunta nu se transforma in evanghelizare,cu ce poti inlocui dansul si alcoolul astfel incat partea de dupa slujba de la biserica sa nu fie doar o asteptare intre felul 1,2,3?

  25. michael spune:

    11. cu bauturi alcoolice sau fara?

  26. Pingback: Nimeni nu rîde, nunţi la pocăiţi, oameni ai lui Dumnezeu, Bărbaţi în criza economică « La patratosu

  27. as vrea sa cer un sfat…dar un sfat care sa multumeasca ”doua tabere”sa zic asa….,momentan sunt ortodoxa,prietenul meu este baptist si bineinteles voi primi botezul .Acum intrebarea mea este : cum as putea organiza o nunta ca sa multumesc atat familia si prietenii mei[ortodoxi],cat si cei baptisti?

  28. va multumesc mult pentru sfat…

  29. Mirela spune:

    Inteleg ca unele persoane care au comentat sufera de o gandire extremista care intr-un fel sau altul le-a fost indusa de cultul din care fac parte.

    Vorbind mai direct… Cand spui ca mergi la o nunta de penticostali/baptisti… mergi defapt la o masa festiva. Nu cred ca Isus a fost la Nunta din Cana si le-a inmultit respectivilor mustul…iar la acea nunta nu s-a dansat…sa fim seriosi

    am asistat la nunti la care pana si batutul din palme a fost aspru criticat de pastorul respectivei biserici.

    spun aceste lucruri din perspectiva unei persoane ce face parte de multi ani din biserica penticostala.mentionez ca la nunta personala cine a vrut sa danseze a dansat iar cine a vrut sa bea a baut.

    Imi e sila de ipocrizia cu care unii trateaza aceste aspecte, cu toate ca domnii de mai sus s-ar putea simti ofensati de comentariul meu.

    Pace

    • Marius David spune:

      Mirela, și cine a dansat cu cine a dansat, cu nevasta proprie și personală sau cu a altuia?
      Nu ofensa simt la comentariul tău, ci mirare. Mă miră superficialitatea și agresivitatea, încruntarea comentariului tau.
      Buunn! Bravo ție, ai făcut nuntă cu șampanie și hîțîituri de șolduri, foarte tare, draga surioară!
      Dacă cineva refuză să facă asta este fariseu, este ipocrit,
      dacă refuz să mă hîțîn cu nevasta altuia în brațe sînt bătut în cap?
      eu zic că sînt prudent și știu că sînt perfect sănătos, biologicalmente vorbind, și mă tem de mine și de pulsiunile proprii.
      De aceea stau cuminte.
      Fusăi și voi mai merge la împlinirea a nu știu cîți ani de la finalizarea liceului din dotarea CV-ului și cred că voi sta liniștit și nu voi dansa cu fostele colege.
      Bătut în cap? Probabil! PRudent? Sigur!
      Iar despre băutură, la fel!
      și încă ceva…
      la următoarea nuntă, la fel ca a voastră, nu cred că ți-ai dori ca bărbatul din dotarea proprie să fie un piculeț afumat și să danseze cu vreo verișoară un piculeț mai tînără și mai provocatoare decît ai reușit tu. Mă rîd deja cînd mă gîndesc la încruntarea ta🙂

  30. MG spune:

    Cu logodna sau fara logodna?
    – cand intelegi sensul acestui ritual, parca iti dai seama ca isi are rostul, dar parca in ziua de azi a devenit mai mult o modalitate de a-ti face rost de vesela, masina de spalat, robot de bucatarie, etc.

  31. dani spune:

    Eu m-am casatorit in 2005 aproape fara bani dar cu cap am organizat bine de unul singur am platit totul dupa, selectionezi invitatii, logodna a constat doar intro dis utie amichevola cu pastorul fara masa gratuita iar starea civila a fost simbata la ora 16 si la 18 programul de biserica la ora 20 masa iar la orele 24 la somn si sa terminat cu bine fara prea multe comentarii, scurt si la subiect. Multi intra in datorii de ani de zile cu nunta din cauza ca copiaza pe altii fara sa se uite la posibilitatile lor si ca au prea multe mofturi. Oricum utile sfaturi frate Marius.

  32. de acord….am fost in suedia la nunta de pocaiti..au facut ceremonai religioasa la o bisericuta pe deal etc apoi masa vrero 3-4 ore maxim bufet suedez si apoi toata lumea acasa…si a fost f bine …

  33. dani spune:

    Cred ca casatoria are ca scop unirea celor doi in prim plan nu implinirea mofturilor mirilor sau a nuntasilor dar din pacate uitam asta si astfel nunta devine doar o etalare de mofturi care mai de care hazlii sa iei 1500 de euro imprumut doar ca sati faci rochie ca si nu stiu cine este o prostie, stiu caz concret eu am inchiriato cu 40 de euro si a fost super bine si decenta cum ar trebui sa fie o rochie de o mireasa crestina.

  34. Adela spune:

    Un sfat as vrea ..
    Eu fac nunta si sunt pocaita dar in familia mea doar tatăl meu e pocait si restul nu . Dar la sotul meu sunt si pocaiti.. cum ar fi corect sa procedăm ? Cu băutură si muzica dupa ora 12 sau fara? Ca sunt derutată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s