Lui Dumnezeu îi plac tupeiştii!!! (P) sau despre „sfînta mînie” împotriva lui Dumnezeu

Dacă nu credeți asta, citiți cartea lui Iov.

Uite ce cred eu despre asta.

După ce citești Iov, nu poți să nu rămîi netulburat, atîtea tensiuni, atîtea întrebări, atîtea neclarități. Oare nu este așa viața însăşi?

Cine poate răspunde la întrebarea DE CE? Acesta este una dintre temele din cartea Iov. De ce Domnul dă suferinţă unora şi pe alţii îi lasă cu coapsele pline de osînză?

Care este nebunia prietenilor lui Iov? Dau răspunsuri proaste la întrebarea De ce? Nu cred! Problema lor este una care se leagă direct de Dumnezeu!

Ce spui ei?

La prima vedere teologia le este impecabilă.

Dumnezeu este mare, sfînt, măreţ, poate cineva să îşi ia apărarea în faţa lui Dumnezeu?

Ne-ai muls ca pe lapte şi ne-ai închegat ca pe brînză. O închegare de pămînt, asta este omul.

Tot ce spun prietenii lui Iov pare că este corect, Dumnezeu este bun, omul este rău…

Dar este ceva ciudat în capitolele 12 pînă la 15

Iată un discurs al lui Iov care arată esența cuvintelor drepte ale lui Iov, pentru ca în 15 să se arate nebunia unuia dintre prietenii lui.

„Iov 13:6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele! 7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi? 8 Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? 9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? 10 Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El. 11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi? 12 Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.”

Nu-i aşa că este ciudat textul?

Vedeţi care este problema?

Din perspectivă omenească Dumnezeu face un lucru nedrept şi aşa este: NEDREPT! Şi Iov nu vrea să Îl linguşească pe Dumnezeu. Îi spune drept că e nedrept. Îl trage la socoteală pe Însuşi Dumnezeu.

Îndreaptă pumnul în sus şi îşi mustră prietenii că se fac apărători ai lui Dumnezeu, nişte lingăi şi mincinoşi. Vreţi să vorbiţi de bine de Dumnezeu spunînd minciuni? Credeţi că Îl puteţi duce cu vorba ca pe un om: Domnu Şefu, vedeţi că aţi avut o scamă pe costum… eu tocmai am luat-o sînteţi mai frumos aşa! Deştept ca dvs. nu este nime!

……………………………..

El este suveran, este stăpîn şi aşteaptă să vadă ce spun supuşii lui despre el.

Ce face Iov? Spune ce crede despre Dumnezeu şi Dumnezeu pare să jubileze. Aşa Iov, dă cu pumnu în palma mea, fiule. Exact aşa cum mă jucam eu cu Naum! Dă, tati, descarcă-te. Loveşte, dă-mă jos! Hai să facem trîntă în nisip!

Ce fac prietenii lui Iov? Atitudinea balcanicului: scuipă în jos şi linge în sus! Linguşeala faţă de cei superiori şi nedreptate faţă de subalterni, dispreț față de egali.

Domnul urăşte linguşeala. Dacă mie îmi este scîrbă de linguşeală, credeţi că Dumnezeu nu este la fel.

Prefer confruntarea şi dialogul în locul linguşelii.

Vreţi să ţineţi cu El? Da? Dar nu-L cunoașteți, prieteni dragi. Nu-L cunoaşteţi aşa de bine ca mine, spune Iov. Am petrecut timp cu El. Face ce vrea şi nu explică nimănui, asta vreau eu să vă explic, că Dumnezeu este inexplicabil în acţiunile Sale.

Are nevoie Dumnezeu de părtinire şi de plecăciuni gratuite? Are nevoie un astfel de Dumnezeu de temenelile noastre, de gudurătura noastră.

Are nevoie de epitetele noastre umflate, de metaforele gonflate, de bombeurile frecate cu atitudine de slugă cînd El ne-a invitat să-i fim prieteni? (Căci nu vă mai numesc robi, ci vă numesc prieteni! Ioan 15:15 De acum nu vă mai zic vouă slugi; că sluga nu ştie, ce face Domnul său; ci pre voi v-am zis prieteni; că toate câte am auzit de la Tatăl meu, am arătat vouă.)

…………………………………

Domnul a cercetat şi a văzut că nu este bine ce făceau prietenii lui Iov.

Din toată povestea lipseşte unul, cel mai tînăr şi cel mai tupeist.

Uitaţi-vă şi la discursul acestuia.

…………………………………

Corectă în atitutinea lui Iov este înfiorarea în faţa lui Dumnezeu şi în faţa măreţiei Lui, dar Iov are aceeaşi atitutine ca David – îndrăzneala de a se lua de piept cu Dumnezeu, îndrăzneala de a lua cerul de mînere şi de a striga către El: nu-mi place ce faci! Eşti un Dumnezeu cu care aş vrea să mă lupt!

„Doamne fă-mi dreptate şi vezi că sînt în mijlocul vrăjmaşilor!”

Cîtă îndrăzneală să spui astfel de lucruri în faţa lui Dumnezeu cu revoltă, o revoltă legitimă – „să le rămînă copiii orfani, sparge-le dinţii, dar tot El adaugă vezi dacă sînt pe o cale bună şi du-mă pe calea veşniciei. (PS 58:6) Mai încercaţi şi Psalmul 109.

Ideea este că Iov, ca şi David îi spune lui Dumnezeu, cu mare tupeu, despre sine şi alţii, cam tot ce-l doare.

Este onest, îi dă cinste lui Dumnezeu pentru că este cinstit cu Dumnezeu, nu este doar respectuos, ci transparent şi sincer.

……………………………………

Dacă ţi se pare că ţi s-a făcut o nedreptate întreabă-L pe El. Spune-i tot ce te doare!

Nu îmi spune mie! Spune-i direct Lui!

Cînd cineva mă întreabă în biroul pastoral:

Pastore, spune-mi, te rog, de ce sufăr atît, cum de îngăduie Dumnezeu aşa ceva, cum puteţi să îmi spuneţi că este bun!

„N-am spus că este bun, îi răspund, n-am spus nimic, dar am o întrebare… pe El, pe El, direct… pe El L-aţi întrebat cumva?”

„Cum să-L întreb?”

„Exact aşa cum mă întrebaţi pe mine: Cum de te numeşti un Dumnezeu bun, dacă mă faci sufăr atît, cum de îngădui aşa ceva.. de ce eşti un Dumnezeu aşa… şi aşa…. şi aşa….. „

„Pot să Îi spun aşa …. direct?”

„Păi ce aveţi de pierdut?”

„Dacă mă bate?”

„Mai rău ca pe Iov, pe Iov a încetat să-L bată după ce s-a răstit la Dumnezeu. Eu zic să încercaţi şi dvs. la fel…”

Nu aşa spune cîntarea noastră?

„E obrazul tău brăzdat de lacrimi

De ţi-e teamă că furtuna vine

Spune-i lui Isus, Spune-i lui Isus”

……………………………………..

Noi dispreţuim pe fraţi şi linguşim pe Domnul.

Domnul nu are nevoie de laude gratuite dintr-o gură mincinoasă, din aceeaşi gură a izvorului să curgă şi apă pentru fraţi amară şi apă pentru Domnul, dulce.

Apăsăm pe fraţi şi facem temenele balcanice Regelui regilor? N-are nevoie Dumnezeu de aşa ceva. Era cît pe ce să îi omoare pe prietenii lui Iov.

De ce?

Pentru că „nu aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul meu Iov”.

Cum au vorbit ei? Corect! L-au „lăudat” pe Domnul!

Cum a vorbit Iov? „Incorect!” S-a „răstit” la Domnul!

Credeţi că El nu rezistă la apăsarea noastră şi la dialogul nostru cu El?

………………………………

Ce-ar fi să vii aşa înaintea Domnului: „S-ar putea ca eu să nu am toată perspectiva, dar „Doamne, nu este corect, nu este drept, dar luminează-mă Tu”

Nu vreau să-mi anulez simţul dreptăţii şi nici inteligenţa şi ştiu că nici Ţie nu-Ţi place să ai în faţă o momîie programată să te laude în orice situaţie. Nu-mi convine ce îmi faci. Pur şi simplu! Uite, am spus-o!

Îmi pare rău că Te iau prin „surprindere” şi nu vin întotdeauna cu laude înaintea Ta, dar ştiu că nici Ţie nu-ţi plac laudele previzibile.

Nu vreau să Te plictisesc, Doamne, cu lucrurile pe care le ştii despre Tine: eşti Mare, eşti Tare…. etc. Mă poţi asculta cu nişte lucruri pe care oricum le ştii despre mine, dar pe care nu le pot accepta?

……………………………………..

Dumnezeu ne lasă pe noi să îi judecăm faptele. Ce har! Ce mare pogorămînt!

Vrea să ştie ce credem despre El.

Şi El îmi spune:

Ştiu că nu ai toată perspectiva, că nu ai totă cunoaşterea, dar vreau să ţin cont de părerea ta, Mă interesează foarte mult dialogul cu tine, pui de ţărînă, fiul Meu, Eu am ales să te pun la masă, oaie cu scaieţi şi să te fac rege, aşa că spune…. spune… spune…

Vrei să ne luptăm?

Ştii că tocmai de asta mi-a plăcut Iacov-Israel? Ne-am distrat o noapte întreagă!

E adevărat, fiule, nu-mi plac lingăii, momîile, iubesc tăiaţii împrejur cu inima, dar nu pe cei care s-au castrat sentimental.

……………………………….

Atunci de ce mai discută Domnul cu Iona?

„Bine faci tu că te mînii?”

„Da, bine fac” răspunde Iona, şi mă voi mai mînia că nu mi-ai făcut aşa cum am vrut eu.

Dacă ăsta nu-i tupeu, atunci care este? Iona se poartă ca un copil alintat.

Ce face Dumnezeu?

Stă la vorbă cu el!

Şi Domnul stă la negocieri cu el, şi îi dă lecţii cu curcubetele.

………………………………

Noi sîntem baptişti şi ce credem şi practicăm noi este relaţia directă şi nemijlocită creativă cu El.

Dar unde am dus acum acest tip de relaţie?

La un fel de expresii standard, rugăciuni previzibile, la o atitudine Ce mă doare este că ascultăm rugăciuni standard, liturgice

De cînd n-aţi mai auzit:

Doamne m-ai lovit, nu-mi convine, dacă ai fi aici, te-aş întreba şi ţi-aş spune în faţă… Nu-mi place ce faci, dar privesc ca un rob la mîna stăpînului….

De cînd nu ţi-ai mai strigat lacrimile şi necazurile înaintea Lui?

Ştiu că eşti drept, dar mie mi se pare că ai făcut ceva nedrept. Cercetează-mă şi pătrunde-mi gîndul înainte să se nască el….

………………

Elifaz din Teman în cap 15 – pînă la v. 4.

“Iov 15:4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu. 5 Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. 6 Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7 Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?”

Unde are dreptate, în a doua parte, dar n-are dreptate în prima.

Domnul s-a uitat la cuvintele lui Iov şi n-a găsit nicio greşeală. Nimic!

Uitaţi-vă la toată cartea lui Iov şi vă rog să vă întrebaţi cum a suportat Dumnezeu toata revolta omului?

Cum de l-a răbdat? Cum s-a raportat Dumnezeu la cuvintele grele şi nepotrivite într-o rugăciune?

……………………………………….

Ce răspuns extraordinar al lui Iov în cap. 16 şi 17.

Trăim într-o vreme a formulelor, a expresiilor fixe, rugăciunilor prefabricate şi copierilor, ne rătăcim că nu mai citim Scripturile, ne rătăcim şi în rugăciune pentru că nu ne inspirăm din Sfintele Cărţi.

Noi sîntem sfinţi prin credinţă ca Avram, putem negocia ca Avram cu Dumnezeu!

Noi sîntem regi ca David, atunci ca David să vorbim!

Noi sîntem profeţi călători ca Moise, atunci ca Moise să ne apropiem de Dumnezeu pînă ni se luminează faţa de Lumina Lui!

Noi sîntem oameni ca Iov, dar n-avem curajul lui Iov?

Oare Dumnezeu n-avea altă treabă decît să piardă timpul cu Avram, cu Moise, cu David şi cu Iov? Avem un dumnezeu care îi place să piardă timpul cu noi! El vrea să stea de vorbă cu noi în termenii noştri!

Dar tu îi vorbeşti Lui? Cine îi mai vorbeşte Lui şi cît de pe placul Lui?

El este Regele, dar nu Tiranul medieval care are nevoie de clowni.

Dacă îi vorbeşti, atunci cum?

Îndrăziţi, ne spune Cristosul-Mijlocitorul, îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea….

Să îndrăznim, prin El şi în Duhul, către Tatăl! Să îndrăznim!

Îndrăzniţi să intraţi într-o relaţie sinceră, transparentă, curată, frumoasă! Nu vă temeţi să puneţi toate poverile înaintea Lui, nu vă temeţi să puneţi toate frustrările şi mîniile împotriva Lui.

Scăunelul de rugăciune duce mai multe decît canapeaua psihanalistului şi Cuvîntul ajută mai mult decît mintea împăiată cu Freud a doctorului care se freacă cu pixul în barbă.

El le-a purtat pe toate, suferinţele, nervii, frustrările, necazurile noastre. Toate le-a purtat, cum spune Isaia 53. Ne ştie cu totul în în toate.

S-a întrupat şi a purtat cu demnitate toate cele nouă deschideri ale corpului nostru. Să venim cu îndrăzneală, cu mai mare îndrăzneală decît Iov, acum cînd Îl avem şi pe Cristos de partea noastră!

…………………..

Vino înaintea Lui cu nervii tăi, nu înaintea soţiei, bate cu pumnul în masă înaintea Lui, nu înaintea copiilor, revarsă-ţi frustrările înaintea Lui, nu înaintea subalternilor, războieşte-te cu El, nu cu cei mai slabi ca tine.

Dacă n-ai vorbit cu El pînă acum aşa, vorbesşte cu Dumnezeu ca Iov şi ca David şi El va găsi de bine …

Iov 42:7 După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, i-a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Periegeza, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Lui Dumnezeu îi plac tupeiştii!!! (P) sau despre „sfînta mînie” împotriva lui Dumnezeu

  1. Vitaliy zice:

    Articol foarte bun si de folos pentru mine. MUtumesc.

  2. Marius David zice:

    corectat! Multumesc!

    • Gabriel Dinca zice:

      FRATE CUM DE TI-A VENIT INSPIRATIA ACEASTA? TOCMAI CE CITEAM DISCURSURILE DIN IOV SI PRIETENII. O MICA MENTIUNE: SA LUAM SEAMA SA NU SUFERIM PE DREPT.

  3. Marina zice:

    Mi-a patruns adanc in minte. Multumesc din suflet.

  4. Ciprian Simut zice:

    Cand l-am scos pe Iov cu fata curata intr-un grup de studiu dintr-o tabara in urma cu 3 ani, tinerilor cu care vorbeam nu le-a venit sa creada ca pot vorbi cu Dumnezeu cum a vorbit Iov. „Da’ nu tre’ sa fim respectuosi si blanzi?” „Nu, trebuie sa fiti sinceri: daca va doare asa mergeti inaintea Lui, daca va bucurati asa sa mergeti!”

    N-am auzit de mult timp o predica pe Iov…

  5. Marius David zice:

    da, de fapt am găsit mult multe greşeli pe care le-am corectat. Atît cît am văzut. Mulţumesc.
    Este unul dintre textele scrise cu ochii închişi în perioadele de maxime probleme cu retina.
    acum am văzut.

  6. dori`s zice:

    tot ce ati spus este perfect adevarat si validat!
    ma duce cu gandul la inceputurile relatiei mele cu Dumnezeu 🙂
    eram o ortodoxa practicanta, care facea constiincios temenele de cate ori intalnea o biserica in cale. era ceva asemanator cu gestul de ati saluta politicos vecinul si distrat sa treci mai departe, ca in secunda urmatoare nici sa nu-ti mai amintesti ca exista. cred ca singurele momente cand Il luam pe Dumnezeu in serios cat de cat erau zilele inainte de examene sau alte evenimente marcante.
    prima mea intalnire reala cu Dumnezeu cred ca o sa mi-o amintesc pana in vesnicii. la inceputul casniciei, dupa mai multe necazuri care s-au tinut lant, in mijlocul unei mari frustrari, cu un bebelus in brate plangeam din adancul inimii. necazul meu era de nesuportat si atunci efectiv am strigat cat m-a tinut gura „Tu nu existi, daca ai fi existat eu nu eram aici!”. a fost efectiv prima data cand am simtit real prezenta Lui langa mine si am realizat ca de fapt vorbeam cu Cineva.
    nu a fost momentul convertirii mele, dar a fost punctul de plecare. din acel moment Dumnezeu nu a mai fost niciodata o notiune abstracta, am simtit mereu prezenta Lui langa mine.
    am totusi niste intrebari legate de text.
    de ce Elihu este trecut cu vederea? de ce pentru el nu trebuiesc aduse jertfe? despre el nu se face nici un comentariu, si nici nu este mentionat la inceput ca ar fi venit cu prietenii lui Iov. pe cine reprezinta in aceasta carte Elihu?

    • Marius David zice:

      Dori, foarte importantă mărturia ta. Deci se poate!
      Elihu? Elihu este o istorie separată. Citeşte discursul lui în comparaţie cu ceialţi. Este cel mai tînăr, dar cel mai înţelept dintre toţi prietenii.

  7. petruburac zice:

    Frumos articol.

    Doamne, iti multumesc pentru rabdarea Ta cu noi, cu nervii nostrii mai ales. Si ma bucur ca-Ti place sa fim sinceri. Si mie imi place sa-Ti spun tot.

  8. Liviu zice:

    🙂 Frumos.
    Pentru mine Iov si cartea lui sunt ”medicamentul” in fata caruia orice cedeaza. Iov te ”spulbera” si te arunca ”bucati” la Cruce… dreapta nedreptate a nedreptatilor. Nici o ”felie” de Scriptura nu-mi pare la fel de ”acra-amara” dar tonica si eficienta.
    Merita si Elihu un panegiric. Apare de nicaieri, predica foarte furios de… 10+ (ii face introducerea lui IHWH practic…) si dispare tot asa subit cum s-a ”infiltrat”… Un ”extra-terestru” 🙂 ?
    Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie… (Iov 32:2)

  9. viorel zice:

    🙂 Marius, Marius… Ce frumos ai vorbit despre Domnul tau! Ce minunat e Dumnezeu!
    Poate ne suprinzi mai des cu astfel de ,,postari”… sau ,,posturi” de lucruri indoielnice si vremelnice! Fii binecuvantat si imputernicit de El!

  10. Cristi B zice:

    Wow! Despre suferinta cind treci prin suferinta. Citesc ceasta postare dupa o saptamina petrecuta in spital, fiind diagnosticat cu ,,solitary plasmacytoma”. Cu cine sa ma cert si de ce sa ma cert, desigur am avut si am intrebari, ca si Iov, pentruca dupa cum el nu a cunoscut discutia pe care a avut-o Dumnezeu cu Diavolul din cap 1:6-12, cred ca si in cazul meu exista o paranteza facuta de Dumnezeu pe care nu o cunosc, si nu as vrea sa actionez ca un nebun, insa cred ca Cel ce m-a adus aici tot El ma va scoate,pentruca m-am rugat tinind degetul literal pe promisiunile Lui din Cuvint, pentru cei ce se tem de El.

    • Marius David zice:

      draga Cristi, mi se rupe inima sa aud aşa ceva. Ce-i chestia asta de care spui? Cancer osos? Dumnezeule! Acum chiar că mă duc în camera de luptă cu Dumnezeu să Îl întreb iarăşi de ce, cum L-am întrebat de ce nu l-a lăsat pe Ionatan să scrie poeziile pe cartea Iov…
      Ne vom ruga pentru tine.
      Cît este de avansat şi de grav, vreau să informez biserica.

  11. Marius David zice:

    draga Cristi B. îmi pare extrem de rău. Am început deja să ne rugăm, ţine-ne la curent, te rugăm!!! Mîine este zi de post. Avem mai multe cazuri pentru care ne vom ruga.
    Doamne, ai milă!

  12. iulian zice:

    foarte frumos…tre sa spunem ce simtim..in mod civilizat si fara injuraturi…sa vb ca si cum am vb cu cel de langa noi…oare nu capatam mai multa simpatie si ajutor?…oare nu devenim si noi mai sinceri si astfel scapam de prefacatorie in sinea noastra?…sa recunoastem nemultumirea fata de Dumnezeu chiar daca ea se refera la un scop material… FRUMOS ARTICOLUL..:);)

  13. Cipri Moldovan zice:

    Frate Marius, maine seara (de fapt, cred ca este deja diseara) voi vorbi in biserica despre cartea Psalmilor si as vrea sa va cer permisiunea de a folosi unele idei din textul acesta, şi poate chiar unele exemple (discutia dumneavoastra cu persoana care intreba cum poate fi Dumnezeu bun).
    Imi dau seama ca ati muncit mult la acest text si inteleg daca veti gasii de cuviinta sa imi dati permisiunea si voi respecta alegerea dumneavoastra (o sa imi fie greu, recunosc, dar ma rog sa o pot face).
    Va multumesc.
    Ciprian Moldovan

  14. Pingback: 1900, Cele 10 porunci ale predicatorului, Brînză în coajă de brad, Sfînta mînie împotriva lui Dumnezeu « La patratosu

  15. Pingback: Lui Dumnezeu îi plac tupeiştii!!! (P) sau despre „sfînta mînie” împotriva lui Dumnezeu | Dănuţa Lungu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.