Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
revenind la dragostea romantica…:D
gestul pe care l-ati facut ( ati daruit un buchet de flori sotiei) nu a fost o dovada a dragostei romantice?
Nu, a fost o dovadă de DRAGOSTE. Full stop.
Citeşte un pic despre Romantism.
Romantismul presupune personajul special în situaţii speciale. Noi sîntem obişnuiţi
tocmai asta este una dintre capcanele dragostei romantice. romanticii speră că ei vor fi speciali, că lor nu li se va întîmpla, că a lor este cea mai mare, tare, curată, înaltă, adîncă, largă şi dulce dragoste din lume.
Fals! Vor cheli şi vor face celulită la fel ca ceilalţi.
Pentru chelie şi celulită îţi trebuie o altfel de dragoste, care acoperă totul (chelia şi celulita inclusiv), crede totul, nădăjduieşte totul şi … iată dar.. SUFERĂ totul.
Dar voi reveni.
deci eu o vad ca pe o dragoste romantica ( gestul dumneavoastra si oricare de acest fel) care impreuna cu alte tipuri de dragoste formeaza O Dragoste care tine O Viata. dar oricum..astept sesiunea urmatoare:D
Ati fost fara mila!!
Mi-au placut mult explicatiile si mai ales momentul emotionant cand ati cantat impreuna si ca ati surprins-o cu florile.Frumos!
Fără milă faţă de cine? Faţă de băieţi de astă dată.
Da, şi mie mi-a plăcut acel moment. Abia l-am aşteptat.
Întotdeauna am emoţii cînd soţia mea este aproape de mine. Şi atunci.
f frumos tot ce ati spus in ultima sedinta. tot. a ajuns in creierul meu, a lovit acolo niste neuroni. f frumos si ce se intampla pe langa. doar ca…
offff… (nimic ce sunt!!!!… in visele mele inca mor…)
frumos si momentul cu dostoievski… dar omul asta a adus pe lume un personaj modern (raskolnikov… c’est-a-dire: potentarea crimei… dar cand vbim de crima lui, vorbim de uciderea unui principiu… mai exact: de inceputul uciderii principiului uman – adica? cel pe care il vedeau romanticii? sau cel pe care il vedeau… oamenii religiosi? – raskolnokov zice ca nu a ucis o baba, ci un principiu… cred ca exemplul mai bun pt dvs era din “invierea” lui Tolstoi, nicidecum experienta din subterana – mai ales ca acolo, in carte, esenta e ca “omul se adapteaza oricaror conditii” iar asta se intorce impotriva a ce ati spus… hmmmm)… eu sunt un om speriat, speriat de mine, sunt ca un camp sterp peste care dumnezeu se mai ninge din cand in cand… sunt casatorit de 11 ani, am trei copii, si abia mai sunt in stare sa… traiesc… de vina imi sunt studiile, de vina imi sunt lecturile furibunde, chiar daca au fost extrem de sistematizate… nu sunt un romantic (asa cum a recunoscut si sotia mea, inca de la nunta noastra)… sunt un individ “creativ”, orgolios, in egala masura… ce sa ma fac? scrisul imi aduce… offf… mai bine ma opresc aici… o sa pun totul intr-o scrisoare si o sa va trimit… e mai bine asa… iar daca vreti sa vedeti prin ce lumbi am umblat, aveti blogul meu… oricum, dincolo de toate, si eu vreau sa ma hranesc cu fericire.
draga Dorin,
Raskolnikov, după părerea mea păstrează încă potretul personajului romantic.
PE omul din Subterana l-am dat exemplu ca manifest de şcoală a introspecţiei literare.
Să-ţi trăiască copiii. Ai mare grijă de ei şi de soţie… mai lasă scrisul pentru ei,
sînt cea mai mare comoară pe care o ai. Devino CLASIC.
nu, nu am blogul tău, dar scrie-mi scrisoarea pe marius punct cruceru arond gmail punct com
sper numai sa nu radeti de mine, fiindca ma citeste o gramada de CENZURAT DE MODERATOR lume… si pt mine asta e cel mai mare pacat pe care nu l-am inteles….
Exista si un link cu inregistrarea?
ba da, este cum nu, daca deschizi la http://www.tineretiris.ro, dai drumul a video sau faci download