Ce nu merită sacrificat pentru carieră?

Motto: „O meserie proastă este mai rea decît o nevastă proastă, de nevastă poţi să mai fugi sau te uiţi la televizor, dar de meserie nu poţi fugi, trebuie să stai opt ore, vrei nu vrei cu ea….”.  Anonim (dar cineva de tipul Nea Ion Strungaru sau Nea Gică Sculeru)

Motto 2 şi bun: „Coloseni 3:23  Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni…”

Motto 3: „Nu toţi vom da nume la străzi şi la pieţe şi nu trebuie să avem toţi statui pe care să-şi depună porumbeii găinaţul..” (alt anonim)

În cadrul seminarului de astăzi de la Universitatea Emanuel vom încerca să atingem următoarele chestiuni:

Ce este „cariera”?

Care este diferenţa între carieră, meserie, ocupaţie, profesie?

Cine sîntem de fapt? Ne defineşte profesia pe care o avem? Sîntem… doctori, ingineri, profesori, mecanici, strungari….?

Dacă da, atunci ce se întîmplă cînd nu mai putem profesa din cauza vreunui handicap, boli sau a pensionării din pricina vîrstei? Ne definim identitatea prin meserie?

Trăim ca să muncim sau muncim ca să trăim?

Ce s-a întîmplat cu ansamblul de concepte meşteşugar, meşter şi breaslă? Le mai putem imagina astăzi? Mai au vreo relevanţă în contextul în care vieţuim?

Sîntem calificaţi, formaţi sau uceniciţi pentru meseria pe care o practicăm? Mai este relevantă ucenicia în meserie astăzi?

Care este relaţia şi tensiunea dintre talent natural şi dar spiritual? Care este relaţia dintre acestea şi meseria pe care am ales să o practicăm?

Se spune că este bine să „faci ceea ce îţi place şi să mai fi şi plătit pentru asta”. Poate fi practicarea meseriei o plăcere? Dacă da, atunci mai putem vorbi de „sacrificiu”?

Care este diferenţa dintre hărnicie şi workalchoholism?

Aleg o meserie numai pentru că îmi place, pentru că aş putea fi eficient în domeniul respectiv? Ce rol are călăuzirea spirituală în alegerea meseriei?

Care este diferenţa dintre sacrificiu şi jertfă vorbind de meserie, care ne mănîncă cel puţin o treime din viaţă?

Dacă spunem: faceţi toate lucrurile ca pentru Domnul (Coloseni 3:23  Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni…) atunci ce înţelegem prin sacrificiu? Ce înţelegem în acest context prin carieră?

Oare nu ar trebui abandonat şi termenul carieră, dar şi sacrifciu? Ne cere Dumnezeu să sacrificăm ceva care nu este după voia şi placul lui?

Există atîtea istorii de succes ale unor oameni care au reuşit în plan profesional, dar şi-au transformat casa, în cazul în care nu şi-au pierdut cu totul familiile, în iad. Merită preţul?

În final vom încerca să propunem un model de gîndire, o paradigmă şi o scară a priorităţilor pentru a ne feri de demolarea vieţii de familie în favoarea carierei.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Ce nu merită sacrificat pentru carieră?

  1. sharky zice:

    Frate Marius, pe cand acelasi smeinar dar pentru cei care lucreaza de vreo 5 ani si tot habar nu au de raspunsul la unele din intrebarile enuntate mai sus ? Cand eram eu la liceu nu erau seminarii de genul asta, si mai bine mai tarziu decat niciodata 😉

  2. alice zice:

    Daca poti pune-ne un link la inregistrarea seminarului.

    • Marius David zice:

      Greu lucru ceri, Alice! Nu vreau să îl „vadă” chiar toată lumea.

      Deja am avut o contră pe Facebook cu cineva care tocmai îmi bătea cîmpii făcînd aluzie la faptul că i-am chemat pe sărmăneii adolescenţi să le tragem o băiţă de creier cu apă fundamentalistă de Oradea. 🙂 Adevărat abuz împotriva copiilor, bruscă fracturare a adolescenţei.

      De aici şi pînă la acuza că, culmea ereziei, culmea corupţiei intelectuale, avem secţie de Teologie-Management…. n-a fost decît un pas… de Tank! Think Tank, Think Tank, Think Thank You!

      Să nu te superi, Alice, am răspuns în dreptul tău, dar poate că citeşte şi tanchistul şi se apucă cel puţin să se informeze corect data viitoare înainte de a lua în tărbacă şi de a ironiza băşcălios numai pe baza şpionilor de Zvoner şi Răspîndac.

      Voi încerca să ţi-l trimit prin email, daca nu depăşeşte 10 mega.

  3. Camix zice:

    Hm, acesta e primul an în care pot spune – li chiar spun celor cu care vorbesc – că fac ceea ce într-adevăr îmi place şi mai sunt şi plătită (mă rog, să spunem plătită :)) , prietenii ştiu de ce) pentru asta. Destul de târziu, am mai avut ani buni, ani în care m-am simţit în meseria mea ca în lumea de care aparţin. Dar anul acesta m-am îndrăgostit realmente de ceea ce fac. Ador oamenii cu care lucrez.

    Sunt momente la care mi-am spus: „pentru asemenea situaţii, pentru asemenea momente, aş fi în stare să lucrez aici un an fără salar”.

    Şi banii pe care îi dau pe xeroxuri, timpul pe care îl petrec pregătindu-mă, descoperind lucruri pe care nu le cunoşteam înainte (suntem în formare tot timpul, toată viaţa; dacă suntem pasionaţi de ce facem), naveta zilnică şi foarte matinală, fumul din mijloacele de transport, nervii pe care îi cheltui cu spiritul adolescentin… toate acestea nu le mai văd nici jertfă, nici sacrificiu. (Apropo, nu ştiu dacă văd o diferenţă între termenii aceştia, amândoi implică conştientizarea permanentă că faci prea mult pentru cineva care e văzut dator) Le văd un rest neglijabil, le văd investitţie în oamenii cu care lucrez şi chiar o investiţie în ceea ce pot deveni, în mai-competentul care pot deveni, le văd detalii.

    Între calificaţi, formaţi şi uceniciţi, aş alege nici una. Adică aş alege „wait.. still processing” în dreptul tuturor. Din facultate, ieşi calificat cu numele, dar la catedră, dar tu cu elevii descoperi cât de puţine ştii. Cred acelaşi lucru pe care îl spueam mai sus: suntem într-o continuă calificare, formare. uceniciţi suntem de fiecare coleg care ne dă ideea potrivită într-un oarecare moment. Cea mai potrivită ucenicie particularizată la meseria mea (noastră 😛 ) e să stau un an pe lângă un profesor care să aibă suficientă răbdare să îmi dea voie să văd ce înseamnă avantajele şi dezavantajele meseriei, să greşesc cu el lângă mine, să am victorii cu el lângă mine. Nu se face. Dar sunt momente deţa lungul serviciului care trebuie pândite, scoase şi puse în practică; întotdeauna vor fi măcar unii care au şi idei de dat, nu doar de absorbit.

    Ce sacrificăm pentru carieră. dacă intervine termenul de carieră, deja nu mai discutăm despre investiţia în oameni. Ci despre investiţia financiară sau de imagine în folosul propriei persoane. Adică despre propriul interes. Bineînţeles că se poate argumenta că nu merită prestat serviciul dacă nu ies bani, dacă nu este profit. E o discuţie care poate continua. Dar pe scurt, cred că dacă banii sunt singurul mobil şi singura ţintă, ţintim prea jos. Dacă bucuria noastră nu e în a realiza ceva pentru altcineva, atunci… măcar să nu spunem că iubim meseria, ci că iubim banii. 😀

    De revenit. poate.

  4. pety zice:

    Camix a scris un foarte frumos eseu. Astfel de trairi arata spre pasiunea care motiveaza si da puteri.

    Ca la lucrul pentru Cortul Intalnirii. Numai cei care fac „de buna voie” si „cu tragere de inima” au putut crea lucruri maiestre si cu maiestrie.

  5. Sunt multe lucruri ce nu merita sacrificate pentru o cariera. Astazi cariera e vazuta predominant ca o modalitate de a face rost de bani. Chiar daca sunt potriviti sau nu, oamenii tind spre pozitii mai bine platite desi nu este in avantajul lor pe termen lung. Mai bine un serviciu pe care sa-l faci cu placere si sa n-ai nevoie de concediu decat sa muncesti un an de zile in stres pentru a pleca doua saptamani in concediu intr-o statiune mai exotica 🙂

    • Marius David zice:

      Sigur! Eu abia aştept să ies la pensie, ca să fac tot ceea ce îmi place, adică ce fac acum: să studiez greacă cu un grup de oameni interesaţi de biblie. Ce poate fi mai frumos.
      Apoi, la 60 de ani, dau la conservator şi îmi mai fac un doctorat în instrumente istorice biblice 🙂

  6. Pingback: Cortul, Cariera, Creşterea bisericii, Cum se poate trece pe sub curcubeu? « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.