Nimeni, dodeindu-să, să zică că „de la Dumnezău mă dodeiesc” Exerciţiu (B1688)

Mulţumiri multe celor care s-au aventurat în dreptul postării cu 1 Ioan. Încercăm un nou exerciţiu? Puteţi identifica locurile în care B1688 este radicalmente diferită de Cornilescu sau traducerea ortodoxă 1988?

Putem să ne uităm puţin şi la nişte figuri de stil?

Sînt cîteva metafore superbe, un oximoron care merită tot efortul, „podoaba nedireptăţii”, ..

Dar termeni care vă stîrnesc amintiri? Să lăsăm arhaismele! Haideţi să ne concentrăm pe regionalisme, spre exemplu? Ce termeni vă aduc aminte de bunicii dintr-o altă zonă a ţării faţă de cea în care locuiţi? Tipuri de expresie, frazări?

Identificaţi undeva traduceri confesionalizante? Ce înseamnă asta? Fiecare confesiune încearcă să tragă traducerea pe teren propriu. Traducerea martorilor lui Iehova este un astfel de exemplu. Cornilescu este acuzat de acelaşi lucru. De fapt orice traducere face cumva acelaşi deserviciu textului original, fiind prada presupoziţiilor teologice ale traducătorului, presupoziţii pe care le valorifică conştient sau de care este trădat în mod înconştient.

Veţi descoperi mai multe cuvinte pe care nu le înţelegeţi în Iacov, pentru că Iacov are un vocabular mult mai bogat decît Ioan, chiar şi expresii care par neclare, pentru că Iacov are o sintaxă mult mai complexă.

Să vedem:

Capitolul I

1. Iacov, al lui Dumnezău şi Domnului Iisus Hristos rob, celor 12 fealiuri celor ce-s în răşchirare, să se bucure!
2. Toată bucuria socotiţ, fraţii miei, cînd la multe fealiuri de dodeiale veţ cădea,
3. Ştiind că ispita credinţei voastre lucrează îngăduială.
4. Iară îngăduiala lucru deplin să aibă, ca să fiţ deplini şi întregi, întru nici una lipsindu-vă.
5. Iară de să lipseaşte cineva dentru voi de înţelepciune, ceară de la Dumnezău, Cel ce dă tuturor destul şi nu înfruntează, şi să va da lui.
6. Şi ceară cu credinţă, nemică îndoindu-se, pentru că cela ce să îndoiaşte asamănă-să cu valul mării, ce să poartă de vînt şi să aruncă.
7. Pentru că nu gîndească omul acela că va lua ceva de la Domnul.
8. Bărbatul îndoit la suflet neaşăzat e întru toate căile lui,
9. Iară laude-se fratele cel smerit întru înălţimea lui, Iară cel bogat, întru smerenia lui, că ca o floare a ierbii să va petreace.
11. Pentru că au răsărit soarele împreună cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea lui au căzut şi bunăcuviinţa obrazului lui au perit; aşa şi cel bogat întru călătoriile lui se va vesteji.
12. Fericit bărbatul carele rabdă dodeială, căci lămurit făcîndu-se, lau-va cununa vieţii, carea au făgăduit Domnul celora ce iubesc pre El.
13. Nimeni, dodeindu-să, să zică că „de la Dumnezău mă dodeiesc”; pentru că Dumnezău neispititoriu iaste de reale şi pre nimenea El nu ispiteaşte.
14. Iară fieştecarele să ispiteaşte de a sa pohtă trăgîndu-să şi înşălîndu-se.
15. Apoi, pohta zămislind, naşte păcat; iară păcatul săvîrşindu-să, naşte moarte.
16. Nu rătăcireţ, fraţii miei iubiţ.
17. Toată darea bună şi tot darul deplin de sus iaste pogorîndu-să, de la Părintele luminelor, lîngă Carele nu iaste primenire, au umbrare de schimbare.
18. Vrînd, ne-au născut pre noi, cu cuvîntul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a zidirilor Lui.
19. Deci fraţii miei iubiţ, fie tot omul ager a auzi şi tîrziu a grăi, zăbavnic spre mînie.
20. Pentru că urgia bărbatului direptatea lui Dumnezău nu lucrează.
21. Pentru aceaea, lepădînd toată pîngărăciunea şi prisosirea de răutate, cu lineşte priimiţ pre cel denlăuntru răsădit cuvînt, pre cela ce poate să mîntuiască sufletele voastre.
22. Şi vă faceţ făcători cuvîntului, şi nu numai ascultători, prelăstindu-vă pre voi.
23 Că oricine iaste ascultătoriu cuvîntului, şi nu făcătoriu, acesta să asamănă cu bărbatul ce socoteaşte obrazul naşterii lui într-o oglindă;
24 Pentru că socoti pre el şi să duse şi îndată uită în ce fealiu era.
25. Iară cela ce să va pleca la leagea cea deplină a volniciei şi rămîne, acesta, neascultătoriu uitării făcîndu-se, ce făcătoriu de lucru, acesta fericit întru facerea lui va fi.
26. Oricine întru voi i se va părea că e prea credincios, neînfrînînd limba lui, ce înşelînd inima lui, acestuia în deşărt e credinţa.
27. Credinţa curată şi nepîngărită lîngă Dumnezău şi Părintele aceasta iaste: a socoti pre săraci şi pre văduve întru necazul lor; nespurcat pre el a să păzi de lume.

Capitolul II

1. Fraţii miei, nu întru făţării aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos al slăvii.
2. Pentru că, de va întra întru adunarea voastră bărbat cu ineale de aur, cu haină luminoasă, şi va intra şi sărac cu proaste haine.
3. Şi veţi căuta pre cela ce poartă haina cea luminoasă şi veţi zice lui: „Tu şăzi aicea bine!”, şi săracului veţi zice:”Tu stăi acolo!”, au „Şăzi aicea supt razimul picioarelor meale!”,
4. Şi n-aţi chibzuit întru voi şi v-aţi făcut judecători de gînduri reale?
5. Auziţi, fraţilor miei iubiţi, au nu Dumnezău au ales pre săracii lumii aceştiia bogaţi în credinţă şi moştenitori împărăţiei carea o au fădăduit celora ce iubesc pre El?
6. Iară voi aţi necinstit pre sărac! Au nu bogaţii asupresc pre voi şi ei trag pre voi la judecăţi?
7. Au nu ei hulesc numele cel bun, cel ce s-au chemat spre voi?
8. Iară de faceţi leage împărătească după Scriptură: „Să iubeşti pre aproapele tău ca pre tine”, bine faceţi.
9. Iară de faceţi făţărie, păcat faceţi, mustrîndu-vă de leage ca nişte călcători de lege
10. Că cine va păzi toată leagea şi va greşi întru una, făcutu-s-au tuturor vinovat.
11. Pentru că Cela ce au zis: „Nu preacurvi” zise şi: „Nu omorî”. Şi de nu vei preacurvi, iară vei omorî, făcutu-te-ai călcătoriu de leage.
12. Aşa grăiţi şi aşa faceţi, că pren leagea volniciei vrînd să vă judecaţi:
13. Pentru că judecata e fără de milă la cela ce n-au făcut milă; şi să prea laudă mila asupra judecăţii.
14. Ce folos e, fraţii miei, de va zice neşcine că are credinţă, iară fapte nu are? Au poate credinţa să-l mîntuiască pre el?
15. Iară de va fi fratele sau sora goli şi lipsiţi de cea de toate zilele hrană
16. Şi de va zice oarecarele dentru voi lor: „Păsaţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi” şi nu veţi da lor ceale ce li-e de treaba trupului, ce folos e?
17. Aşa şi credinţa: de nu va avea fapte, moartă iaste la sineşi.
18. Ce va zice cinevaş: „Tu credinţă ai, şi eu fapte am; arată-m credinţa ta dentru faptele tale şi eu voiu arăta ţie den faptele meale credinţa mea”.
19. Tu crezi că Dumnezău unul iaste? Bine faci; şi dracii cred şi să cutremură.
20. Iară vei să ştii, o, omule deşarte, că credinţa fără de fapte moartă iaste?
21. Avraam, părintele nostru, au nu den fapte s-au îndereptat, aducînd pre Isaac, fiiul lui, la jîrtăvnic?
22. Vezi că credinţa împreună-ajutoriia lucrurilor lui şi den lucruri credinţa s-au plinit?
23. Şi să săvîrşi Scriptura, carea zicea: „Şi crezu Avraam lui Dumnezău şi să socoti lui întru direptate” şi „priaten lui Dumnezău” se-au chemat.
24. Vedeţi dirept aceaea că din fapte să îndireptează omul, şi nu den credinţă numai?
25. Aşijderea şi Raav curva, au nu den fapte s-au îndireptat, priimind iscoadele şi pre altă cale scoţîndu-i?
26. Pentru că, în ce chip trupul fără duh mort iaste, aşa şi credinţa fără fapte moartă iaste.

Capitolul III

1. Nu fiţi mulţi dascăli, fraţii miei, ştiind că mai mare judecată vom lua.
2. Pentru că multe greşim toţi. carele cu cuvîntul nu greşaşte, acesta e deplin bărbat, putearnic ca să înfrîneaze şi tot trupul.
3. Şi iată că şi cailor frînile în gură le punem, ca să să pleace ei noao, şi tot trupul lor întoarcem.
4. Iată şi corabiile, fiind aşa de mari şi de iuţi vînturi mînîndu-se, să mută de o prea mică cîrmă, oriunde va pornirea celui ce o îndireptează.
5. Aşa şi limba, mică parte iaste, şi mari să laudă. Iată puţin foc, cît de mare materie aprinde!
6. Şi limba-focul, podoaba nedireptăţii; aşa, limba să află întru mădulările noastre, ceaea ce spurcă tot trupul şi arde roata naşterii şi care să arde de gheena.
7. Pentru că toată firea fiarălor şi a pasărilor şi a jîganiilor şi a celor den mare să domoleaşte şi s-au domolit cu firea omenească.
8. Iară limba nimenea nu poate den oameni a o domoli, că iaste neoprit rău, plină de otravă omorîtoare.
9. Cu ea binecuvîntăm pre Dumnezău şi Părintele şi cu ea bleastămă pre oameni, pre cei ce după asămănarea lui Dumnezău s-au făcut.
10. Dentru aceaeaş gură iase blagoslovenia şi blestemul! Nu trebuie, fraţii miei, aceastea aşa să fie!
11. Au doară izvorul dentr-aceaeaş gaură izvoraşte dulcele şi amarul?
12. Au doară poate, fraţii miei, smochinul masline să facă, au via smochine? Aşa nici un izvor va face apa sărată sau dulce.
13. Cine e înţelept şi ştiutoriu întru voi? Arate de viaţa cea bună faptele lui, cu liniştea înţelepciunii!
14. Iară de aveţi rîvnire amară şi prigoană întru inema voastră, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi asupra adevărului.
15. Nu iaste aceasta înţelpciune care să pogoară de sus, ce pămîntească, sufletească, drăcească.
16. Pentru că unde e rîvnire şi prigonire, acolo e neaşăzare şi tot lucrul defăimat.
17. Iară înţelepciunea cea de sus, întîiu, iaste curată, apoi, făcătoare de pace, lină, cucearnică, plină de milă şi de roade bune, neîndoită cu gîndul şi nefăţarnică.
18. Iară roada direptăţii cu pace să samănă celora ce fac pace.

Capitolul IV

1. De unde sînt războaiele şi sfăzile întru voi? Au nu de aicea, den dezmierdăciunile voastre, carele să oştescu întru mădularele voastre?
2. Pohtiţi, şi nu aveţi; omorîţi şi rîvniţi, şi nu puteţi să nemeriţi; vă sfădiţi şi daţi războiu; iară nu aveţi, pentru aceasta căci nu ceareţi voi.
3. Ceareţi, şi nu luaţi, căci rău ceareţi, ca întru dezmierdăciunile voastre să cheltuiţi.
4. Preacurvarilor şi preacurvelor, au nu ştiţi că priiteşugul lumii vrajbă lui Dumnezău iaste? Deci oricarele va vrea să fie priaten lumii vrăjmaşu lui Dumnezău să face.
5. Au vă să pare că în deşert grăieşte Scriptura? Spre zavistie pohteaşte Duhul carele au lăcuit întru noi.
6. Iară mai mare dar dă. Pentru aceaea zice: „Dumnezău celor mîndri la stă împotrivă, iară celor smeriţi le dă dar”.
7. Supuneţi-vă dirept aceaea lui Dumnezău, staţi împotriva diavolului, şi va fugi de la voi.
8. Apropiaţi-vă la Dumnezău şi Să va apropia cătră voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşii, şi curăţiţi inimile, cei îndoiţi la suflet!
9. Dosădiţi-vă şi plîngeţi şi jeliţi! Rîsul vostru spre jale să se întoarcă, şi bucuria spre posomorîre.
10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi vă va înălţa pre voi.
11. Nu clevetiţi unul pre altul, fraţilor! Cela ce cleveteaşte pre fratele lui şi judecă pre fratele lui cleveteaşte leagea, nu eşti făcătoriu de leage, ce judecătoriu.
12. Unul iaste puitoriul de leage: Cela ce poate să mîntuiască şi să piarză. Tu cine eşti, carele judeci pre celalalt?
13. Iani acum ceia ce zic: „Astăzi şi mîine vom mearge în cea cetate şi vom face acolo un an şi vom neguţitori şi vom dobîndi”.
14. Carii nu ştiţi cea de mîine ce va fi! Căci care e viaţa voastră? Că abur iaste, carele întru puţin să arată şi apoi piare.
15. În loc de a zice voi: „De va vrea Domnul şi vom trăi, şi vom face aceasta au aceaea”.
16. Iară acum vă lăudaţi întru mîndriile voastre! Toată lauda ca aceasta rea iaste.
17. La cela ce ştie a face binele şi nu-l face, păcat iaste lui.

Capitolul V

1. Veniţi acum, cei bogaţi, plîngeţi văitîndu-vă spre dosăzile voastre ceale viitoare spre voi!
2. Avuţia voastră au putrezit şi hainile voastre mîncate de molii fură.
3. Aurul vostru şi argintul s-au ruginit, şi rugina lor întru mărturie voao va fi şi va mînca trupurile voastre, ca focul! Aţi strînsu comoară în zilele ceale de apoi!
4. Iată, plata lucrătorilor celor ce au săcerat ţarinile voastre, cel lipsit de la voi, strigă; şi chiotele celora ce au săcerat în urechile Domnului Savaoth au întrat.
5. Desfătatu-v-aţi pre pămînt şi v-aţi răsfăţat, hrănit-aţi inimile voastre ca în ziua jungherii.
6. Aţi osîndit, aţi omorît pre cel dirept; nu să pune împotriva voastră.
7. Îndelungaţi dară cu mînia, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată lucrătoriul pămîntului aşteaptă pre cea cinstită roadă a pămîntului,
8. Mult îngăduind pentru ea, pînă cînd va priimi ploaie timpurie şi tîrzie. Răbdaţi şi voi, întăriţ inimile voastre, că venirea Domnului s-au apropiat.
9. Nu suspinaţi unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă judecaţi: iată, Judecătoriul înaintea uşilor stă.
10. Luaţi pildă a patimei reale, fraţii miei, şi a îndelungatei răbdări, pre proroci, carii au grăit cu numele Domnului.
11. Iată, fericim pre ceia ce rabdă. Răbdarea lui Iov aţ auzit şi săvîrşitul Domnului aţ văzut, căci mult milostiv iaste Domnul şi îndurătoriu.
12. Şi mai nainte de toate, fraţii miei, nu vă juraţi nice pre ceriu nice pe pămînt, nice pre alt orice jurămînt. Ce fie voao: „Aşa” aşa şi „Nu” nu, ca nu în făţărnicie să cădeţi.
13. De pătimeaşte rău neştine întru voi, roage-să. Veseleaşte-să cineva? Cînte!
14. Boleaşte cineva întru voi? Cheame pre preoţii besearecii şi să se roage pentru el, ungîndu-l pre el cu untdelemn, întru numele Domnului.
15. Şi ruga credinţei va mîntui pre cel bolnav şi-l va scula pre el Domnul; măcară şi păcate de va fi făcut, ierta-se-vor lui.
16. Ispovediţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru alalt, ca să vă vindecaţi; mult poate rugăciunea direptului făcîndu-să.
17. Ilie om era aseamene pătimitoriu cu noi; şi cu rugăciune s-au rugat ca să nu ploao, şi n-au ploat pre pămînt trei ani şi 6 luni.
18. Şi iarăş au făcut rugăciune, şi ceriul ploaie au dat şi pămîntul au odrăslit roada lui.
19. Fraţilor, de să va rătăci cineva întru voi de la adevăr şi-l va întoarce cineva pre el,
20. Să ştie că cela ce întoarce pre păcătos den rătăcirea căii lui, va mîntui suflet den moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Comentarii, Greaca, Iacov, Periegeza, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Nimeni, dodeindu-să, să zică că „de la Dumnezău mă dodeiesc” Exerciţiu (B1688)

  1. Patrix zice:

    Ai avut dreptate, asta este mai greu. Am avut mai multe cuvinte pe care nu le-am inteles.
    Ce inseamna totusi dodeiesc?

  2. dori`s zice:

    eu multumesc! este superb textul. aici da bogatie de arhaisme 🙂

    dodeiale, înfruntează, nemică, prelăstindu-vă ,făţării, neşcine, păsaţi,jîrtăvnic, jîganiilor ,oştescu,dosădiţi-vă ,puitoriul,dosăzile,odrăslit si probabil ca au mai ramas cateva neobservate.

    interesante sinonimele
    primenire-schimbare
    dezmierdăciunile-poftele
    pătimitoriu (patimas)-supus slabiciunii

    sunt cateva versete care mi-au placut grozav:
    1:7. Pentru că nu gîndească omul acela că va lua ceva de la Domnul.
    8. Bărbatul îndoit la suflet neaşăzat e întru toate căile lui,
    11. Pentru că au răsărit soarele împreună cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea lui au căzut şi bunăcuviinţa obrazului lui au perit; aşa şi cel bogat întru călătoriile lui se va vesteji.

    3:2. Pentru că multe greşim toţi. carele cu cuvîntul nu greşaşte, acesta e deplin bărbat, putearnic ca să înfrîneaze şi tot trupul.

    • Marius David zice:

      Mulțumesc și eu pentru observații.
      Sînt importante
      la dezmierdăciuni… am rîs împreună cu Natalia, secretara mea…

      este specialistă în transliterare din alfabetul chirilic, ea mi-a sesizat faptul că această ediție este transliterată incorect…
      ediția ARvinte este transliterată corect, cea în două volume, asta a fost muncă de mîntuială, acolo este mult mai corectă fonetica.

      nu-i așa că unele expresii merită memorate precum niște proverbe?

      • dori`s zice:

        da! asa este.
        ce am mai remarcat este ca aceasta traducere este mult mai transanta. adica spune lucrurilor pe nume spre deosebire de traducerea Cornilescu sau altele mai recente care incearca sa indulceasca situatia, sa o dilueze.

        Preacurvarilor şi preacurvelor-suflete preacurvare

        Pentru că nu gîndească omul acela că va lua ceva de la Domnul.
        Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

        imi pare mult mai categoric cand zice cineva „ia-ti gandul” decat „sa nu ai asteptari”.
        ah! am uitat sa spun si despre amintirile redesteptate cand ne spunea mama „iar va-ti raschirat hainele prin toata casa” 🙂

        felicitari sotiei pentru ca este ceia ce si-a dorit Dumnezeu pentru noi femeile, adica un ajutor potrivit.

        • Marius David zice:

          Frtele Cornilescu a fost extrem de finuț.
          Da, în original așa este… foarte dur.
          mă bucur că ai înțeles cine îmi este secretara 🙂
          transliterează mai bine ca mine din chirilic,
          a transliterat traducerea lui Micu Klein la Toma Imitatio Christi..
          a invatat latina in 6 luni..
          dar … n-are doctorat 🙂

        • dori`s zice:

          cine stie? doctoratele astea pe hartie sunt trecatoare ca si viata pe pamant. cred ca sus la Domnul ne asteapta multe surprize 🙂
          ma gandeam la asta cand am citit cartea biografica a lui A.W.Tozer si am vazut ce sacrificii a facut sotia lui ca el sa-si poata vedea de lucrarea pe care i-a incredintat-o Domnu la potential maxim. despre ea nu se stiu multe lucruri si nu s-a auzit, dar sus eu cred ca rasplata va fi egala, cel putin 🙂

  3. pavel celac zice:

    De ce numele lui isus in 1 ioan apare cu 2 de i iisus iar in iacov cu 3 de i iiisus iar noi scriem doar cu un i isus.

  4. alterema zice:

    este de-a dreptul suculent textul. o placere lectura. cred insa ca virtutea literar-estetica a textului se datoreaza si faptului ca acum avem o traducere mai „noo” pe care o folosim in scop teologic. Iar din pozitia confortabila a unei noi traduceri, putem privi cu drag la cea de la 1688. Asa cum ne uitam cu drag la o poza de-a parintilor de cand erau copii. Dar daca am fi ramas si acum, prin absurd, la traducerea de atunci situatia nu ar fi mai fi fost atat de draguta.

  5. dori`s zice:

    observ ca postul despre bani este mai atractiv decat acesta. of,of mare dreptate avea apostolul Pavel cand zicea ca acolo este radacina tuturor relelor 😦

  6. Conteaza? zice:

    Capitolul 1

    1:1 -> in loc de „sa se bucure” -> „sanatate”, in cea ortodoxa: „salutare”.

    1:2 -> in cea Ortodoxa si aceasta se vorbeste de „cadere” in ispita, in Cornilescu de „trecere prin” – intre cei doi termeni exista o mica-mare diferenta, mai ales in sensul zilelor noastre.

    1:7 -> ar putea avea un inteles diferit, pt ca in traducerea Cornilescu e diferit putin; aici ca nu ia de la Domnul, cerand, acolo: ca nu primeste de se indoieste. Biblia ortodoxa zice si ea:”Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu”

    1:20 -> aici „barbat”, acolo: „om”

    Hopa 1:26! diferenta intre „credinta” si dincolo „religie” iar in Biblia ortodoxa se vorbeste de „cucernicie”, plus versetele de mai sus de 26, ce se refera la fapte…Interesant din nou…

    Deocamdata capitolul 1. O sa revin. E totusi evident ca anumite nuante exista in traducere, iar interpretarile pot fii diferite. Un sinonim poate schimba sensul propoztiei, in general, ce sa mai vorbim de importanta acestuia in unul precum Biblia? De aceea eu, personal, sunt pentru intelegerea principiilor biblice in functie de contextul acestora, precum si in legatura cu alte texte biblice.

    Expresiile folosite sunt chiar deosebite, unii termeni imi aduc aminte de felul de vorbire a mamei bunicii mele (nu am cunoscut-o dar buni mai foloseste expresii ale mamei ei si imediat se simte diferenta 🙂 ).

    Versetul 2 din cap. IV mi se pare dragut tare, e ca un joc de cuvinte, desi nu e vorba de ceva placut: ” Pohtiţi, şi nu aveţi; omorîţi şi rîvniţi, şi nu puteţi să nemeriţi; vă sfădiţi şi daţi războiu; iară nu aveţi, pentru aceasta căci nu ceareţi voi.”

  7. dori`s zice:

    ne spuneti unde s-a indepartat de traducerea Cornilescu? nu am reusit sa depistez 🙂

  8. elisa zice:

    Cred ca ajunge un singur doctorat pentru doi,care se unesc in Domnul intr-unul singur;si rasplata va fi tot in doi
    . 🙂
    Dori’s,Tozer care a fost o marturie nemaipomenita si vie
    (odata a intarziat la predica fiind atat de cufundat in rugaciune)nu a fost un sot care sa fie prea mult cu familia…a avut si sotia rolul ei,avand 6bietei si o fata,,,ceva lucru a avut . 🙂
    Nu vi se pare ca rolul sotiilor,mai ales in cazul fratilor pastori este grozav de mare?
    Se simte cand iti vorbeste cineva pe care sotia il sprijineste in rugaciune,in lucrare prin faptul ca il ajuta la mentinerea prioritatilor in ordinea cereasca.

  9. Pingback: Banii şi fericirea, despre credinţă, despre “dodeire”, Iuda, tema EBU « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.