Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
foarte frumos, multumesc pentru informatie. francezi au avut compozitori deosebiti in perioada barocului. piesa se numeste la couperin, ma intreb daca are legatura cu Francois Couperin? F.Couperin e unul din compozitorii mei preferati din baroc, l am “descoperit” relativ tarziu.
Francois Couperin. prima piesa les moissonneurs, nu e cea mai frumoasa interpretare dar piesa cred prezinta frumos barocul francez.
@gs
.
Couperin au fost mai multi, dintre care renumiti doi: Louis si Francois. Dintre compozitorii barocului francez mai sunt cativa care merita ascultati si cantati: Jean-Marie Leclair, Jean-Philippe Rameau, Marin Marais, Jean-Baptise Lully, etc…
Nici barocul italian nu e de lasat deoparte
@Ioana. am ascultat doar pe Francois pana acum! de Louis am auzit insa Francois pare mai prolific. am ascultat si Rameau si Lully tot via chitara clasica. barocul italian nici nu se discuta, italianii au influentat barocul in aceasi masura ca germanii.
partea a doua din caietul VI pentru clavecin. prima piesa e les barricades misteryeuses foarte cunoscuta chitaristilor dar cu totul alta interpretare. ce e interesant in interpretarea lui Couperin (F) e modul traditional de gandire. “clavicenisti” (sunt sigur ca nu asa se numesc!) alearga piesa si in general mai toate compozitiile (cum se intampla si cu variatiunile goldberg ale lui herr Bach. Gould in inregistrarea de maturitate a variatiunilor am impresia ca a dat peste cap (in sens pozitiv) traditia coservatoristilor.
GS si Ioana, multumim pentru aceste informatii.
si ca tot vorbiram de italieni!! o transcriptie superba dupa Scarlatti Domenico (fiul lui Alessandro) interpretata chiar de aranjor (nu traducator!) Leo Brouwer.
multumim, GS
Foarte frumos! Zilele trecute am cunoscut un chitarist renumit http://www.jfpadilla.com, care e spaniol si culmea!, nu canta flamenco ci se dedica muzicii sacre. Ce parere ai, gs?
voi urmari si eu link=ul numai sa am timp
am intrat si am vazut. foarte interesant, am descoperit si un channel de tube care pare sa fie al lui. interpretari a la Segovia, tehnica a la Russell, intr un cuvant: superb. cel mai interesant mi s a parut ca lucreaza cu alti instrumentisti foarte bine.
Da, asa este. Este definitoriu pentru un instrumentist felul in care e capabil sa cante cu altii. Si el o face foarte bine, de moment spun din ce am ascultat, cand voi repeta cu el am mai multe detalii. Oricum, ma bucur ca iti place. Ca orice instrumentist bun e o persoana agreabila, amabila si modesta
.
Pingback: Psalm, închipuire sau imaginaţie?, două posibile atitudini muzicale faţă de stele « La patratosu