Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Aceste formidabile apusuri văzute probabil din blocul 38 (?). Eu locuiesc în 36 şi văd numai răsărituri. Soarele apune peste câmpul de lângă pădurea Roşu, unde mergeam să prind şopârle când eram mic.
Poate că mă înşel şi peisajul e de prin alte părţi..
Amurgul e şi el un răsărit & vice-versa.
Vorbești serios?Locuiești în Oradea,
Eu locuiesc în blocul 41, nu 38
da, amurgul este un răsărit…
Sunt excelente! cred ca este mai frumos ce este dincolo de apus
O zi faina!
abia aștept să văd, dar…
om muri și om vedea!
nu-i așa?
Frumoase imagini. Imi plac foarte mult expozitiile de arta a Creatorului, desi trebuie sa fiu sincer ca peste apusuri trec repede cu privirea, comparativ cu expunerile rasaritului. Acestea din urma imi dau senzatia ca viata incepe cu . Am si eu un folder cu ra-sarit de pe geam.
erata* Acestea din urma imi dau senzatia ca viata incepe cu:Gen 1:3 Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Danutz, unele răsărituri seamănă foarte mult cu apusurile.
Pingback: Generatorul de răsărituri I « Marius Cruceru
Am prins şi eu aşa, nu chiar de la balcon, dar de foarte aproape (malul râului) în câteva rânduri.
Nu-mi dau seama exact care era (G/)generatorul:
http://camixul.deviantart.com/art/quot-in-the-quietest-moments-quot-118114520
şi
http://camixul.deviantart.com/art/a-bridge-walking-over-water-119151898
PS: La mulţi ani, Marius, ţie şi familiei! Domnul să vă aibă în pază şi în inspiraţie continuă!
Mulţumim de urări, Camix!
De asemenea, mulţumesc de fotografii!
Si dumneavoastra frate sunteti pasionat de apusuri?!
la fel si eu.ar fi interesant sa facem schimb de niste poze:
am si ceva rasarituri:)
Oricum felicitari pentru pozele frumoase:!si pt blog!
Da, Emanuil, sînt pasionat de fotografie, am zeci de giga, dar nu am timp să uploadez
mulțumesc pentru cuvintele bune.